Uneori stai sa te intrebi daca ceva atragator precum succesul e raspunsul la efortul unor realizatori de film ce distribuie cativa actori de carton ce-si joaca rolul 15 minute din durata filmului si devin peste noapte vedete. Intr-o lume in care totul se desfasoara la viteza luminii, chiar ajungi sa te intrebi daca faptul ca un actor devine vedeta peste noapte e o dovada a talentului sau actoricesc sau doar rampa de lansare spre o cariera esuata. Exista si un exemplu evident, cel al actritei Kim Sun Ah, devenita vedeta peste noapte pentru rolul din serialul de comedie “My Lovely Kim Sam Soon”, dar care din 2005 pana in 2008 nu a mai aparut in nici un serial. Sa insemne asta ca popularitatea i-a scazut ? Sau ca a avut nevoie de o schimbare radicala de imagine fata de cea cu care a atins culmile consacrarii intr-un singur rol ? Actorul Song Kang ho a reusit sa se mentina in topul actorilor coreeni de mai bine de un deceniu, alegand filme echilibrate, roluri cu merite artistice, cu accente puse pe calitatea interpretarii. Poate de aceea succesul lui Kim Yun-seok, prietenul sau de o viata, e mult mai frapant. Acesta a inceput cu roluri marunte in filme de genul “My Girl and I” sau in seriale de mana a treia, atingand culmile succesului abia odata cu “The Chaser” (2008). Un an mai tarziu, isi repeta prestatia in “Running Turtle”, care avea sa ramana unul din filmele de top ale anului 2009 in Coreea. Cu peste 3 milioane de bilete vandute in cinematografe, filmul ce a facut senzatie in vara lui 2009 si despre care s-a spus ca ar calca pe urmele lui “The Chaser” a fost, la sfarsitul anului, cel de-al 10-lea cel mai bine vandut film coreean din 2009. Scenariul si regia au fost semnate de Lee Yeon-woo, care debutase in 2002 cu o comedie cvasi-necunoscuta, “2424”, acesta aflandu-se la debutul ca scenarist. Pornind de la aceasta premise – un actor pe val dupa “The Chaser”, un scenariu de incepator si niste actori secundari mai mult necunoscuti, Lee Yeon-woo a reusit sad ea lovitura cu “Running Turtle”, exploatand imaginea detectivilor locali ce a aparut in filmul coreean incepand cu 1993, dar care au atins culmile odata cu “Memories of Murder” si “The Chaser”.

Sectia de politie din Yesan, Coreea de Sud. Zarva, multa lume care aparent lucreaza, interogheaza, completeaza depozitii. Si totusi, unii au timp sa razuiasca lozuri sau sa discute despre luptele de tauri, insusi seful sectiei fiind mare fan al taurului Taifun care, spre nefericirea lui, nu participa la urmatoarea reprezentatie la care ar pariat pe el. In urma unei actiuni de rutina impotriva unei retele de prostitutie, detectivul Jo Pil-seong – familist convins, cu doua fete de scoala primara si cu o sotie ce e cocosul din casa, dramuind la sange fiecare banut in ziua de salariu a sotului sau – neglijeaza starea de sanatate a “pestelui” retinut si dupa ce acesta ajunge la spital, el e suspendat pe o perioada de 3 luni. Initial incearca sa ascunda suspendarea de sotia lui, incercand sa se imprumute de la colegi, insa planul esueaza. Intr-un gest disperat, ia fara incuviintarea sotiei carnetul de cec cu economiile acesteia de 6.000 de dolari si ii pariaza la luptele de tauri. Impotriva puternicului Taifun, care desi racit e lasat sa participe. Intamplarea face ca taurul pe care a pariat Pil-seong sa castige, aducandu-i de 3 ori suma pariata in buzunar. Doar ca a doua zi cand sa mearga sa-si ridice castigul de la intermediarul la care a apelat, constata ca acesta a fost atacat, iar banii i-au fost furati. El insusi da peste hot, care ii aplica o corectie serioasa si-l lasa incatusat. A doua zi cand un caine il trezeste, abandonat langa o strada principala, realizeaza ca cel care l-a atacat era un periculos evadat dat in urmarire nationala, expert in arte martiale si deosebit de periculos. Cum nimeni din sectie nu-l crede, in special ca e suspendat si luma il stie impatimit al alccolului, Pil-seong se decide sa porneasca de unul singur in cautarea evadatului si a banilor ce i-au fost sustrasi.

“Running Turtle” e un film politist cum nu s-au mai facut multe dupa 2005, cand acest gen a cunoscut un regres in Coreea. Regasim lumea mediului rural coreean, cu o mica sectie de politie si cu prea multi politisti sustinuti de la buget, in mare masura incapabili, ce au de rezolvat cazul capturarii unui periculos evadat. Regasim NIS, Serviciul Secret trimis sa rezolve de la centru cazul si eternul conflict de jurisdictii intre centru si politia locala, exponent al unui stereotip lansat la Hollywood cum ca tipii in costum de la centru sunt cei mai tari “din parcare”, in timp ce politistii locali sunt niste taranoi cu mentalitate retrograda. Poate ca acesta e si unul din motivele pentru care acest gen de filme cu intriga politista s-au rarit in ultimii ani, tocmai pentru ca se exploatau niste sabloane mult prea cunoscute in intreaga lume datorita filmelor de gen americane. Atmosfera e una de mic orasel de provincie in care toata lumea stie ce face toata lumea, iar pitorescul peisajului e completat de luptele de tauri si pariurile facute cu acest prilej, amintindu-ne de atmosfera road-movie-ului “Rolling Home with a Bull”. Pe acest fundal se impletesc destinele personajelor, in centrul atentiei, ca vioara numarul unu fiind detectivul Pil-seong, tatal a doua fete de elementara ce lucreaza ca detectiv la politia Yesan, traind dinr-un salariu mizer si cicalit toata ziua de nevasta lui. Drama acestui personaj e bine ascunsa in spatele infatisarii dezordonate si usor supraponderale a detectivului, care la o prima vedere numai politist nu pare. Dar cum in spatele unui om ce-si ineaca amarul in bautura intotdeauna se ascunde o poveste, vom avea ocazia sa asistam la o transformare lenta a acestui personaj, de la detectivul tacut si oarecum satul de munca pe care o face la un personaj aduns in pragul disperarii, care nu mai poate tine in el umilinta de a i se spune politist, fara a se comporta ca atare. Titlul filmului (“Testoasa care alearga”) este o metafora ce se refera la acest detectiv, comparabil cu o testoasa ca reactii, dar pentru care fuga inseamna disperarea de a ajunge undeva mai repede “grabindu-te incet”. Pentru neputinta de a fi testoasa, a alerga inseamna sa-ti depasesti limitele cu orice pret, or exact acesta este mesajul acestui film. Iar in momentul in care salvarea propriei familii de la destramare devine un tel in sine, povestea capata accente dramatice. . Farmecul filmului sta in faptul ca regizorul reuseste sa-ti induca starea de somnolenta, indiferenta si lentoare a testoasei, si sa-l anime doar atat cat personajul sa poata iesi din carapacea sa si sa ne arate ceea ce trebuie. Exista note de ironie fina, iar coloana sonora contribuie din plin la aceasta, dand impresia unei comedii negre despre viata pur si simplu. Melodiile instrumentale ritmate dau senzatia unei comedii, insa in realitate drama vietii de zi cu zi e comedia inssasi a acestui film. Din acest punct de vedere, regizorul a fost la inaltime.

Un film surprinzator de reusit, chiar daca mijloacele de redare ale povestii sunt foarte simple. In distributie nu apar actori cu nume (Poate doar Kim Yun-seok e mai cunoscut) iar povestea la o prima vedere nu e una extraordinar de atragatoare. “Running Turtle” are ceva din realismul unui “The Yellow Sea” sau “Poongsan”, nimic nu este cosmetizat sau redesenat prin efecte speciale comerciale costisitoare, si desi porneste de la premisa unui film politist pur comercial, e situat undeva la granita dintre comercial si real. Personajul central si, subsidiar, celelalte personaje – care parca se aliniaza in functie de evolutia evenimentelor din unghiul protagonistului – au o interpretare naturala, lipsita de teatralism si par credibile datorita apropierii de realitate. Nu e genul de film in care totul e lapte si miere si dupa care sa spui “aceasta e tara unde as dori sa traiesc” deoarece arata acea latura mai putin placuta a Coreei – lumea din mediul rural pe cale de modernizare, cu toate tarele ei. Insa poate tocmai datorita acestei combinatii filmul e unul reusit, avand capacitatea de a ne scoata din monotonia productiilor comerciale in care accentul e pus pe spectaculos. Cu siguranta “Running Turtle” nu e o capodopera, nici nu aspira sa atinga culmile atinse de “The Chaser”, cum multi au fost tentati sa afirme (la vremea lui, “The Chaser” a avut un buget foarte mic iar din distributie faceau parte actori aproape necunoscuti, insa filmul a fost cea mai mare lovitura din istoria filmului coreean). Este insa original de amuzant cand trebuie sa fie astfel, fara a intrece nota. Cand aspectele dramatice ies la iveala, regizorul ofera realism, lucru cu siguranta bine primit in special intr-o perioada in care prea multe filme pun accentual mai intai pe ostentatie. Intr-adevar, filmul e in principiu o poveste creionata in jurul unui “om-orchestra” – actorul Kim Yun-seok, ce-l interpreteaza pe detectivul Pil-seong, insa acesta reuseste atat de bine sa isi traiasca rolul incat reuseste sa se ascunda pe sine inauntrul capcanelor filmului, transformandu-l intr-o experienta mult mai satisfacatoare. “Running Turtle” e un film semi-comercial ce a reusit sa faca bani frumosi la box-office, sa nu insulte inteligenta audientei si, poate lucrul cel mai important, sa ramana un film viu in niste ape tot mai mult controlate de “rechini” descurajatori (filme comerciale straine si autohtone spectaculoase). Si ca sa incheiem tot ca o metafora, “Running Turtle” e ca o testoasa ce ce alearga in propriul ei ritm, dar care intr-un final ajunge la destinatie. Dupa acest obiectiv insdustria coreeana de film trebuie sa alerge, pentru a ramane una atractiva si mai ales originala.

Multumim pentru traducere colegei Daniela Capalna – Asia Team Romania.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com