admin – Pagina 62 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: vineri 11 aprilie 2014

Succesul avut de productia “Friend” (Chingoo) din 2001, care la vremea lui a devenit unul din cele mai de succes filme coreene din toate timpurile dupa incasarile obtinute, l-a determinat pe regizorul productiei, Kwak Kyung-taek, sa incerce un sequel. Cunoscut in special pentru filmele cu gangsteri regizate (Friend, A Love, Eye for an Eye sau Pained), acesta a incercat, la 12 ani distanta, sa reinnoade firul povestii si sa o duca mai departe eventual catre o… trilogie. “Friend 2: The Great Legacy” muta povestea in zilele noastre, nu fara a face numeroase trimiteri in trecut, mai putin la evenimentele din “Friend” pe care probabil publicul nu le mai tine minte decat daca reia vizionarea lui, si mai mult la alte fire colaterale care ar fi trebuit sa lamureasca anumite evolutii ale personajelor. Daca in filmul din 2001, starul indubitabil a fost Jang Dong-gun, de aceasta data vedeta e Yu Oh-seong, a carui cea mai recenta aparitie intr-o productie a fost pe micul ecran in serialul “Faith”, unde a avut rolul negativ. Acesta a avut rol principal si acum 12 ani, fiind elemental ce leaga povestea de atunci cu cea din sequel. De aceasta data, rolul negatuiv ii revine lui Jung Ho-bin (cunoscut pentru rolul negativ din Poseidon), in timp ce cunoscutul Joo Jin-mo are un rol secundar limitat la fragmentele plasate in anii ’60. Din distributie face parte si unul din cei mai in voga actori tineri ai momentului, Kim Woo-bin, premiat pentru interpretarea recenta din serialul “The Heirs” si aflat la al doilea rol din cariera pe marele ecran, si primul rol aproape principal. “Friend 2: The Great Legacy” a obtinut incasari totale la box-office-ul coreean de 20,5 milioane de dolari.

Choi Sung-hoon (Kim Woo-bin) e un tanar de 27 de ani ce a avut parte de o copilarie nefericita. Crescut de mama sa, fara amintiri despre tatal sau. Sung-hoon a fost nevoit de mic sa asiste la viata destrabalata a mamei sale, aflata mai mereu in anturajul periculos al gangsterilor violenti. A sfarsit prin a se casatori cu un gangster marunt, mereu violent, ce o supunea la batai periodice la care Sung-hoon asista mereu. Cu un asemenea mediu familial, asa cum era de asteptat, Sung-hoon a calcat de mic pe cai gresite, devenind un bataus de cartier si punand bazele unei bande de adolescenti neadaptati. In timpul unei batai violente cu banda Busan, o banda de gangsteri adevarati, Sung-hoon e prins de politie si condamnat la 1 an de inchisoare. Cineva din afara da ordin membrilor bandei Busan aflati dupa gratii sa-l ucida pe Sung-hoon, ce a lasat invalizi mai multi gangsteri. Intamplarea face ca in aceeasi inchisoare e inchis si Lee Joon-sook (Yu Oh-seong), un gangster periculos care fusese condamnat la 17 ani de inchisoare pentru ca a ordonat uciderea prietenului sau Dong-soo. Mama lui Sung-hoon ii face o vizita lui Joon-sook, ce era seful de pe vremuri al bandei Busan si pe care il cunostea din tinerete, cand era cel mai bun prieten al lui Dong-soo, iubitul fetei de atunci. Nestiind ca acesta a dat ordinul uciderii iubitului ei, femeia ii cere lui Joon-sook, de dragul vremurilor de altadata, sa-i protejeze unicul fiu. Astfel, cei doi ajung sa se cunoasca, iar Joon-sook recunoaste in tanar multe din calitatile tatalui sau pe care l-a ucis. Odata eliberat, ii propune lui Sung-hoon sa i se alature, in libertate, si sa devina omul lui. Doar ca in libertate, in 17 ani, lumea s-a schimbat. Banda Busan, fondata de tatal sau, a ajuns sa fie condusa de unul din subalternii sai de pe vremuri, Eun-gi. Era o chestiune de timp pana cand Presedintele bandei isi dadea suflarea, fiind grav bolnav, iar Eun-gi urma a prelua efectiv conducerea afacerilor ilegale. In momentul in care Joon-sook e sfatuit sa plece intr-o vacanta prelungita peste hotare si sa se tina departe de orice ambitie de a reveni la conducere, acesta se decide sa isi ia destinul in maini. O lupta sangeroasa intre cele doua grupari va incepe pentru preluarea conducerii bandei.

Desi filmul se doreste un sequel care sa continue povestea de succes din “Friend” (2001), fiind regizat de acelasi Kwak Kyung-taek, “Friend 2: The Great Legacy” reuseste sa-si atinga doar partial scopul. In ciuda duratei de aproape 2 ore, ceea ce lipseste filmului e coeziunea si atmosfera pe care filmul din 2001 a stiut sa le puna perfect in valoare. In sequel, practic asistam la mai multe fire narative secundare care ne ofera o calatorie in timp ba in anii ’60, ba la inceputul anilor 2000, in scopul lamuririi unor aspecte ale povestii din zilele noastre, insa aceste calatorii in amintirea personajelor e haotica si uneori fara relevanta pentru povestea principala. Astfel, prezentarea unui crampei din viata presedintelui bandei Busan, aflat pe moarte,,ce are ca scop justificarea prieteniei ce l-a legat pe acesta de tatal lui Joon-sook (interpretat de cunoscutul Joo Jin-mo), fondatorul bandei in anii ’60, e total nepotrivita in decorul filmului. Poate doar daca produatorii nu se gandesc sa faca un prequel, cu evenimente petrecute inaintea povestii din Friend (2001). Nici calatoria in timp in anii copilariei lui Soong-hoon sau in anii adolescentei acestuia nu era necesara pentru a intelege comportamentul violent al acestuia si drumul intunecat ales in viata. Prezenta impozanta a actorului Kim Woo-bin era suficienta pentru a se subintelege traumele personajului din copilarie. Woo-bin e un actor facut pentru astfel de roluri, de gangster sau adolescent rebel, astfel ca regizorul se putea scuti de cateva zile de filmari ale unor scene inutile subintelese. Povestea ne poarta cand in trecut, cand in prezent si apoi din nou in trecut in alt spatiu temporal, astfel incat exista riscul ca daca nu esti atent la toate amanuntele, sa pierzi firul principal.

Ce e bine realizat la Friend 2 e modul in care e redat gangsterismul. In ultimii ani, filmele cu gangsteri au scazut ca numar, in Coreea, in general optandu-se pentru cateva super-productii cu nume mari care sa fie din start un succes de box-office. “Nameless Gangster” a dat chiar lovitura la box-office in anii trecuti, insa Friend 2 a reusit sa aduca ceva din povestile cu gangsteri din anii 2000, ce erau extrem de bine realizate in sensul surprinderii excelente a ceea ce insemna mentalitatea de a fi gangster. Personajul cheie, “mitul” in jurul caruia se spune povestea, Lee Joon-sook, e interpretat de Yu Oh-seong, personajul negativ din prima parte. In mod paradoxal, acesta devine, acum, in partea a doua, personajul pozitiv ce ajunge sa fie macinat de remuscari in momentul in care il cunoaste pe fiul celui pe care l-a ucis. Lee Joon-sook e un gangster de moda veche. El tine la principii si la notiunea de “gangster”. Pentru el, a fi gangster inseamna a fi o familie, adica un grup unit de aceleasi suferinte, bucurii, satisfactii sau esecuri. Nu percepe gangsterismul in afara acestor reguli de onoare ce stau la baza unitatii si loialitatii membrilor Familiei. El regaseste, dupa 17 ani, o banda ce nu mai tine cont de aceste reguli nescrise si care il da la o parte, desi el e fiul fondatorului ei. Singurul sau sprijin din interior e chiar presedintele bandei, un batran macinat de boala, ce a avut ocazia sa ii fie alaturi tatalui sau pe vremea cand a fondat banda. Acesta defineste cel mai bine doua din trasaturile gangsterismului, spunand: “Sa fii gangster inseamna sa faci alegeri regretabile in viata”. Si “Gangsterii nu se retrag niciodata”. Doua povete pline de invataminte, pe care atat el, cat si Joon-sook si chiar tanarul Sung-hoon le-au simtit pe propria piele. De-a lungul a trei generatii, aceasta mostenire e transmisa asemeni unui legamant sacru, iar finalul filmului si alegerea tanarului Sung-hoon demonstreaza intelegerea deplina a acestor principii dure.

Un film bun pentru un sequel, inferior productiei din 2001, ce reuseste sa transmita ceva din farmecul filmelor coreene cu gangsteri de pe la mijlocul anilor 2000. Distribuirea lui Kim Woo-bin, un actor cu priza la publicul tanar, intr-un rol ce-I vine ca o manusa a fost o alegere excelenta, in conditiile in care partenerii lui provin din generatii diferite, actori cu experienta si valoare. Spre deosebire de alte filme in care interesul promovarii unor idoli in roluri principale aproape distrug scenariile, “Friend 2” nu lasa intregul scenariu pe mana mai neexperimentatului Woo Bin (aflat doar la al doilea rol inr-un film pentru marele ecran). Fiecare personaj principal isi are propria poveste, e zugravit in lumea sa, ca in final drumurile lor sa se intalneasca in aceeasi lume a prezentului, in care niciunul nu se regaseste. Un film ce mrita vazut, in ciuda faptului ca pe alocuri e extrem de violent, eventual dupa o revedere in prealabil a productiei din 2001, pentru ca multe lucruri se leaga de povestea originala.

Multumiri colaboratorilor din Asia Team implicati in acest proiect, cristinab si gligac2002.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 9 aprilie 2014

In timp ce, chipurile, era transportat in exilul ce i-a fost fost acordat ca dar de Imparat, Bayan incearca sa-l ucida pe Wang Yu, oferindu-i sansa de a lupta ca un militar si a avea o moarte demna. Dar in timpul luptei, Tangqishi si ai lui ataca convoiul, iar Bayan e ranit de o sageata, in timp ce Wang Yu se mai alege si cu o strapungere a trupului de catre sabia lui Bayan. Nimeni n-ar fi rezistat unei astfel de duble lovituri. Oamenii Regelui incearca sa-i ia trupul mai mult mort decat viu, si pentru a-l salva, distrag inamicul, lasandu-l pe Wang Yu pe mainile lui Yeon Feisu. Aceasta se face nevazuta cu Wang Yu, iar in aceeasi noapte Tangqishi cauta peste tot lesul Regelui detronat, fara succes insa. La fel va face in zori si Tal Tal, ce raporteaza unchiului sau ca nu poate confirma moartea fostului Rege al Goryeo. E momentul in care Imparatul, cautand sa bea cu Primul Ministru, afla ca acesta nu se simte bine si da buzna la resedinta acestuia, constatand ca nu de o boala era vorba, ci de o rana provocata prin strapungere. Fara a ezita prea mult, Bayan ii spune direct Imparatului ca l-a ucis pe Wang Yu. Reactia Imparatului e surprinzatoare. Inveninat de ravasele secrete interceptate de fidelul Kolta, in care Wang Yu isi marturisea (cu vocea lui Yom Byong Su) iubirea fata de Consoarta Ki, complicitatea lui la uciderea lui Wang Yu il descalifica total nu doar ca om, cat mai ales ca si carmuitor al unui imperiu “maret”. Consoarta Ki promite razbunare, iar momentul deciziilor se apropie, caci problema ungerii Printului Mostenitor nu mai poate fi amanata.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: marți 8 aprilie 2014

Inscenarea facuta lui Wang Yu isi urmeaza cursul, iar acesta e adus in capitala Yuan-ului pentru a fi pedepsit. Aici e primit cu ostilitate de populatie, si datorita instigarilor oamenilor fugarului Tangqishi. Mai mult, Consoarta Ki e bagata in aceeasi oala cu Wang Yu, strigandu-se si pentru pedepsirea acesteia. Ki Nyang realizeaza ca lucrurile au luat o turnura total defavorabila si decide sa apeleze la puterea pe care a acumulat-o in ultimii ani. Mai precis la toti ministrii si guvernatorii ce ii sunt fideli, in speranta de a da forta celor sustinute de ea si demersului de demonstrare a nevinovatiei lui Wang Yu. Initial guvernatorii ezita, dar Consoarta Ki le dezvaluie unul din secrete, care ii convinge imediat. Dar pot ei sa faca ceva in conditiile in care insusi Imparatul il doreste mort pe Wang Yu ? De mult nu mai e vorba de o simpla gelozie intre barbati, e deja o obsesie bolnava a imparatului, care nu face decat sa ii agraveze nebunia latenta de care sufera. Plecarea din aceasta lume a lui El Temur nu doar ca a intunecat mintile complotistilor din jurul Imparatesei Mama, deveniti obsedati de un singur lucru – Consoarta cu origini din Goryeo sa nu-l mai poata controla pe Imparat si sa nu carmuiasca Imperiul spre prabusire -, ci a si lasat urme adanci in psihicul Imparatului, pe care anii de teroare traiti ca marioneta lui El Temur ajung sa-l transforme intr-un bufon la propriu. Si asa, El Temur ajunge sa controleze mintile tuturor nebunilor din Palat, desi nu se mai afla de mult pe aceasta lume; unicul urmas al clanului sau, Tangqishi, cauta orice mijloace pentru a se razbuna, iar Regele detronat Wang Yu ajunge – pentru a cata oara – in fata mortii…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 6 aprilie 2014

Episodul 19 – Moneda iubirii

Desigur ca oamenii au mai multe feluri de a iubi pe cineva. Iar Joo Won nu se dezminte neputandu-se bucura de fericirea lui Shin Jeon, desi nu conteneste a spune cat de mare i-a fost sentimentul. Si cat de multe a sacrificat pentru el. Face parte dintre acei oameni care iubesc pentru a primi inapoi iubire, masurata cu aceeasi moneda cu care o dau, nici un gram mai mult si niciunul mai putin. Nu se simte bine daca nu scoate ochii cum se spune, pentru toata perioada cat a fost chipurile alaturi de persoana iubita. In realitate s-a iubit numai pe sine si in raport cu celalalt de la care nu a primit atentia cuvenita, socoteste ca poarta o mare suferinta si-l face responsabil pe cel caruia i-a atribuit o seama de calitati pentru care s-a situat in penumbra. Daca Joo Won il va fi iubit pe Shin Jeon, nu a fost pentru el insusi, nici pentru ceea ce ar fi putut insemna el ca fiinta umana. In jocul atragator al afacerilor, sufletului rece al acesteia i-a placut omul de succes, cel care in lumina reflectoarelor dadea bine ca fiind un castigator. I-a placut stralucirea, poleiala, si, mai putin ori chiar deloc, omul Shin Jeon, cel care s-a maturizat prin suferinta si iubirea profunda pentru Eun Sol. Ea l-a vrut pentru sine mizand doar pe obisnuinta, pe prietenia de 10 ani dintre ei, beneficiind si de ajutorul lui Mi Sook. De aceea il paraseste aplicandu-i o lovitura sub centura, nedemna de o femeie indragostita. De asemenea, o lasa si pe Mi Sook sa mediteze daca cea careia i-a facut jocul nu cumva s-a folosit de ea ca sa-si atinga scopul meschin.

Prezentarea: Corina – asiacinefil

Publicat: duminică 6 aprilie 2014

Dupa ce postul coreean de televiziune KBS2 a intrerupt in noiembrie 2013 difuzarea seriei KBS Drama Special ca urmare a epuizarii fondurilor alocate, dupa un episode special difuzat de Craciun seria a fost reluata pe 26 ianuarie 2014. Abordand teme cat mai variate, seria merge mai departe cu acelasi succes inregistrat si in primele 90 de episoade difuzate in anii anteriori. “The Dirge Singer” (promovat si cu titlul de “The Crying Woman”) abordeaza o tema total diferita de cele anterioare, am putea spune chiar inedita pentru peisajul filmului de televiziune coreean. Mai exact filmul surprinde o traditie care in zilele noastre a supravietuit in unele regiuni ale lumii (inclusive in mediul nostrum rural), bocitul mortilor. Cu actiunea plasata undeva in perioada mai tarzie a Joseonului, “The Crying Woman” spune povestea unei bocitoare si a fiicei acesteia, care pentru supravietuire trebuie sa-si invete fata sa-i calce pe urme in aceasta meserie condamnata de societate. In general, bocitul era practicat de femei sclave si era privit ca una din cele mai injositoare meserii, insa in momentul in care un mebru al unei familii nobile se stingea, bocitoarele deveneau un element indispensabil al traditiei, de care nimeni nu se putea dezice. Bocitoarele trebuiau sa planga si sa strige cat mai tare, astfel incat toata lumea, inclusive necunoscutii, sa auda durerea familiei indoliate, insa privit in ansamblu, acest obicei nu era decat ceva de ochii lumii, in masura a scoate in evidenta cat de iubit a fost defunctul, chiar si atunci cand insasi familia nu avea nici un sentiment de atasament fata de acesta. Filmul ridica si chestiunea pozitiei femeii din clasele de jos, care odata ajunse la varsta de 16 ani trebuiau sa aduca bani in casa prin diverse activitati, de cele mai multe ori extrem de putine pe care o femeie le putea indeplini. In rolurile principale, regizoarea Lee Eun Jin (ce a regizat si specialul “Like a Miracle”, tradus in premiera de Asia Team) i-a distribuit pe indragitii Kim Yoo Jung, ajunsa la 14 ani, si pe Suh Joon Young (ce l-am putut vedea recent in serialul “Sirius”) in rolurile principale. “The Crying Woman” a avut un rating de 3,8%, unul din cele mai ridicate din episoadele seriei difuzate in acest an de postul KBS2.

Dangeum e o sclava ce-si castiga existenta ca bocitoare, bocind defunctii si insotindu-i cu bocete cortegiul funerar la locul de veci. Sotul i s-a prapadit, iar povara cresterii celor doua fiice ale sale a cazut pe umerii ei. Fiica acesteia, Yeonsim, o insoteste de mica la inmormantari, dar nu intelege nimic din complicata lume a adultilor, nu de putine ori alegandu-se cu cate o bataie pentru ca mai mult incurca activitatea celor mari.In momentul in care bunica ei se prapadeste, Yeonsim, care era foarte atasata de aceasta, o aude pentru prima si ultima oar ape mama ei cantand un cantec de jale la mormantul bunicii. Ramane insa nedumerita de faptul ca mama ei nu a varsat nici o lacrima in acea zi, iar peste ani, mereu i-a reprosat acest lucru. Asta a conribuit din plin la o ura a fetei fata de practicarea bocitului, reprosandu-I mamei sale faptul ca pentru straini poate plange, insa pentru bunica ei nu a varsat o lacrima. Iar cand Yeonsim a implinit 16 ani, mama ei incearca sa o tarasca dupa ea si s-o invete cum se boceste, pentru a aduce un ban in casa. In realitate, constienta de faptul ca nu va mai fi multa vreme in preajma fetei, mama incearca sa o invete o meserie pentru ca aceasta sa poata sa se intretina pe sine sip e sora ei mai mica. Dar Yeonsim fuge mereu, iar in cele din urma sfarseste a fugi de acasa, incercand sa devina o curtezana. Destinul face, insa, ca drumurile ei sa se intersecteze cu cel al celui de-al doilea diu al Primului Ministru, un copil conceput dintr-o relatie extraconjugala cu o curtezana.

Personajul Yeonsim e prinsa intre obliugatii si aspiratii. Viata ei nu e una usoara in conditiile in care desi ajunsa la varsta la care poate aduce bani in casa, refuza sa fie o bocitoare, asemeni mamei sale. Nu simte nici o chemare pentru aceasta meserie aflata undeva la extrema societatii. Lumea marginalizeaza persoanele ce se ocupa cu bocitul sau caratul cosciugelor celor decedati, iar Yeonsim nu isi doreste sa faca parte din aceasta lume. De aceea in momentul in care vede un afis de angajare de tinere curtezane, se gandeste ca e meseria potrivita, in special ca i se oferea hrana si adapost si, in acest mod, inceta sa mai fie o povara pentru mama sa. Mai mult, fata e apasata si de boala mamei, ce avea zilele numerate. Yeonsim e un personaj ce reflecta conditia dificila si inferioara a femeii in societatea coreeana medievala, dar si lipsa de alternative in momentul in care te nasteai intr-o familie umila. Lipsa accesului la educatie obliga urmasii de obicei sa calce pe urmele parintilor, meseri transmitandu-se, astfel, generatii la rand in cadrul aceleiasi familii. Yeonsim e o fata curajoasa si indrazneata, care incearca sa sparga tiparele vremurilor ei, aspirand la o realizare in viata pe cont propriu, fara ajutorul parintelui. Ea intelege situatia dificila de acasa, si desi comportamentul ei indaratnic ii creeaza numai probleme mamei sale, nu ezita sa isi urmeze propriul drum, constienta fiind ca ziua in care va ramane singura pe lume si va trebui sa se descurce cu orice pret e aproape. Motivul alegerii acestui drum in viata e cel putin surprinzator, si ramane sa-l descoperiti urmarind aceasta poveste deosebita, total diferita ca subiect de temele anterioare abordate in seria KBS Drama Special.

Multumiri pentru contributia la acest proiect adusa de cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 6 aprilie 2014

Viata e o lupta continua, si cei pregatiti obtin in cele urma ceea ce-si doresc. Nu toti suntem pregatiti pentru greul ce-l intalnim in viata si multi renunta la lupta. Profesia de medic implica multa daruire, efort, compasiune, implicare si pregatire continua. Medicii stagiari trec prin momente de stangacie din lipsa de experienta, neputinta in fata cazurilor extreme si incantare cand vad ca prin daruirea lor salveaza o viata. Eroii nostri s-au calit pentru viata in stagiul de la Urgente, s-au maturizat, au fost nevoiti sa ia hotarari importante, au invatat sa actioneze sub stres… au invatat sa fie oameni. Au avut exemple de diavoli care pot fi ingeri, de profesionisti care trec peste problemele personale, s-au calit pentru viata. Sentimentele se cristalizeaza si convingerea ca un mariaj nu e o linie de sosire in viata face ca totul sa fie… normal. Momentul schimbarilor soseste in viata tuturor protagonistilor de la sectia de Urgente. Se vor adapta, ei, la noile provocari ale vietii ?

Prezentarea: uruma – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 5 aprilie 2014

E cel putin stanjenitor ca dupa o betie sa nu-ti amintesti ce-ai facut si sa te trezesti despuiat in pat cu… fostul sot. Acest fapt te poate face sa-ti pui intrebari… Dar cand vorbim de Oh Jin Hee, compania bauturii in momentele de cumpana e ceva obisnuit, la fel si amnezia de dupa. Si asa, din nou, intr-o frumoasa dimineata de primavara, cand ciresii au inflorit si razele indraznete ale soarelui ajung sa te gadile placut pe fata, Jin Hee si Chang Min se trezesc in acelasi pat, avand aceeasi reactie hilara pe care au mai avut-o odata in trecut… Mai hilar e ca ea tot nu-si aminteste nimic din ce s-a petrecut cu o seara in urma, insa incearca sa nege aceasta veritabila problema de memorie de care sufera. De acum este clar, cei doi au revenit in vremurile lor bune, cand se bucurau de fiecare clipa de bucurie oferita de viata. La spital, problemele obisnuite de zi cu zi. Cazul unui fost pacient caruia i-au fost afentate coardele vocale datorita unei intubari de urgenta aduce in discutie deontologia profesionala. Ar trebui sa fie ajutati doar cei care vor sa traiasca ? Dupa accidente, se intampla sa se naruie visele celor implicati.
Daca unui pianist i se taie o mana i se distruge si cariera. Dar daca un medic nu si-ar mai putea folosi mainile timp de o luna, ar renunta la a mai fi medic vreodata ? Sunt intrebari la care seful Gook incearca sa raspunda avand-o ca interlocutoare pe profesoara Shim, si e multumit ca poate aborda astfel de subiecte cu ea. Dar rivalul, profesorul Ahn, ii pregateste o supriza. Si asta dupa ce Chang Min, dorind sa faca un bine pacientei cu cancer la ficat, sta la originea unui incident ce va afecta cuplul seful Gook/profesoara Shim.

Prezentarea: uruma – asiacinefil

Publicat: vineri 4 aprilie 2014

Eliberat din ghearele Securitatii japoneze doar datorita interventiei lui In-hee, Gi-hyun se trezeste si fara loc de munca la postul radio, unde Seung-mo are grija sa reduca personalul. In absenta unui loc de munca, acesta e trimis la munca fortata intr-o mina din Japonia. In ciuda conditiilor grele de acolo, reuseste sa-i trimita o scrisoare lui In-hee, dar aceasta ajunge pe mainile gelosului Seung-mo, care o distruge inainte de a ajunge la destinatar. Ingrijorata ca nu a primit de luni de zile o veste de la persoana iubita, In-hee se decide sa plece de una singura in Japonia. In cele din urma e insotita de Seung-mo, care asista la reintalnirea celor doi. Totul insa se petrece doar pe fuga, caci supraveghetorii minei primesc ordin sa puna la cale un accident pentru uciderea lui Gi-hyun. Planul merge conform asteptarilor, iar chiar inainte sa se intalneasca cu In-hee, Gi-hyun e trimis inapoi in mina sa recupereze niste scule lasate acolo la un ordin anterior. O explozie e provocata, iar mina se prabuseste, odata cu toate sperantele lui In-hee. Anii trec, iar peste 2 ani o regasim pe In-hee casatorita cu Seung-mo. O intalnire neasteptata cu prietenul lui Gi-hyun, ce e teafar si nevatamat in Seul, reaprinde speranta in sufletul ei: daca Gi-hyun a reusit sa supravietuiasca ? Ocupatia militara japoneza ia sfarsit odata cu capitularea Japoniei in cel ce-al doilea razboi mondial. Zorii unei lumi noi se ivesc, dar din ea lipseste Gi-hyun, centrul universului lui In-hee….

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 4 aprilie 2014

Gi-hyun e aproape sa-si implineasca visul de a deveni un instrumentist celebru. Este angajat in orchestra unui post de radio, unde o intalneste dupa ani, pe In-hee. Relatia celor doi se infiripa din nou, starnind gelozia lui Seung-mo, fiul ucigasului tatalui lui Gi-hyun. Acesta considera ca cea care statea in casa familiei lui, in gazda, ii apartinea pentru totdeauna, insa aparitia unui concurent ii complica toate planurile. Este lasat balta la o cina romantica la care o invitase pe fata, in scopul de a-i propune logodna; in schimb, In-hee e surprinsa de tatal lui Seung-mo la o seara dansanta in compania lui Gi-hyun. Criminalul, fost spion pro-japonez avand acum numele japonez de Igarashi Hidenori, fiind un respectat om de afaceri cu legaturi puternice cu Securitatea fortei japoneze de ocupatie, da ordin ca omul lui de incredere sa afle cine e acest Yoo Go-hyun care indrazneste sa-l sfideze si ii apare in cale privindu-l lung, intrebator. E momentul in care Gi-hyun realizeaza ca avand-o aproape pe In-hee, ii pune, doar, viata in pericol, astfel ca decide sa ia o masura drastica. Razbunarea e mai importanta, acum, decat iubirea…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 4 aprilie 2014

De mic, Yoo Gi-hyun e atras de saxofon. Tatal sau il invata sa cante la acest instrument undeva intr-un loc mai ferit pe un camp, cand un fugar cu o geanta de bani incearca sa-si caute scaparea. Urmarit de o masina a unui gangster, e ajuns din urma si impuscat chiar sub ochii celor doi. Pentru a-si sterge urma, criminalul il impusca fara ezitare pe tatal lui Gi-hyun, si intentioneaza sa-l ucida si pe copil. Dar in cele din urma ii cruta viata, sub promisiunea facuta de tanar ca nu a vazut nimic. Peste ani, il regasim pe Gi-hyun indragostit de muzica si de saxofon, visand sa ajunga intr-o buna zi in Tokyo, privit pe atunci ca un fel de Mecca a muzicii de cabaret a Orientului Indepartat. Intamplator o cunoaste pe In-hee, o tanara dintr-o familie din clasa de mijloc extrem de incapatanata, peste care da in mai multe randuri. Sau mai bine zis ea da peste el. Din vorba in vorba, din intamplare in intamplare, devin apropiati si isi doresc unul altuia succes in viitor, chiar daca intamplarile lor accidentale nu se produc cu prilejuri fericite. Si mai trec 3 ani…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 4 aprilie 2014

“Oasis”, cunoscut si ca “Desert Spring” e o miniserie coreeana a anului 2003 formata din doar 3 episoade ce spune povestea de iubire dintre o fata saraca obligata sa se casatoreasca din interes cu un sot bogat pe care il paraseste in fata altarului, si fiul unui cantaret la saxofon ce cauta succesul in domeniul sau si, in acelasi timp, razbunarea. Asadar, avem din nou de-a face cu o poveste romantica si despre razbunare plasata de aceasta data in decorul anilor ocupatiei japoneze in Coreea, nelipsind notele de nationalism si sentimentul anti-nipon. Per ansamblu, miniseria e realizata prin mijloace modeste, povestea este spusa pe repede-inainte, cu o desfasurare rapida a actiunii ca si cum regizorul s-ar fi temut ca nu va reusi sa surprinda tot ce avea de spus scenariul in limita celor 3 episoade ce i-au fost puse la dispozitie de producatori. Dincolo de aceste minusuri, productia are si cateva puncte pozitive. In primul rand ar fi prezenta in rolul principal a vedetei in ascensiune Song Il-guk, care la 32 de ani (o varsta foarte inaintata pentru un actor fara vreo performanta notabila pana atrunci) inca nu reusise sa explodeze in seriale precum Terms of Endearment, Sea God sau Jumong.Song Il-gook are o interpretare buna a personajului sau, reusind sa transmita in mod sincer pasiunea acestuia pentru muzica, trairile romantice si dorinta de razbunare, insa se poate vedea si faptul ca nu era, pe atunci, inca, actorul care ne impresiona cu prestatia din Jumong. Partenera lui din aceasta miniserie e Jang Shin Young, o actrita tanara (pe atunci avea 19 ani) si de mare perspectiva, dar care nu a avut sansa ca nici peste 10 ani sa fi aparut inr-un serial de mare succes. Un talent irosit din motive greu de inteles, in special ca prestatia ei in “Oasis” aduce cu cea a unei Son Ye-jin din “Summer Scent”, emanand blandete, intelegere, pasiune si o naivitate in sensul bun al cuvantului. Ce surprinde e diferenta de varsta intre cei doi protagonisti, de 13 ani, care aproape nu se observa, Song Il-gook parand un tanar de cel mult 23-24 de ani ! Rolurile negative sunt interpretate cu maiestrie de 2 actori din generatii diferite: veteranul Lee Jung Gil (pe care l-am vazut in rol pozitiv in IRIS, IRIS II si Athena, dar caruia cel mai bine i se potrivesc rolurile negative – a se vedea rolul maleficului bunic din “Shark”), si Lee Hyung-chul, un actor din aceeasi generatie cu Song Il-gook, ce interpreteaza rolul fiului criminalului pro-japonez, si care e remarcabil atat prin modul in care stie sa dea viata trairilor de gelozie ale personajului, cat si prin aspectul sau fizic extrem de atragator. Un alt aspect pozitiv al serialului e coloana sonora, ce contine cateva melodii instrumentale de o rara frumusete, asa cum abundau in serialele din vremurile bune ale k-dramelor. In ziua de azi, astfel de teme muzicale sunt reluate in seriale modeste, din motive lesne de inteles. Povestea nu este rea, insa pe alocuri e destul de previzibila, iar a vedea la 11 ani distanta un asemenea serial, dupa abundenta de seriale ce au in centrul lor tema razbunarii duce implicit la recunoasterea imediata a cliseelor. Nu poate fi trecuta cu vederea nici atmosfera excelent recreata a anilor ocupatiei japoneze si modul in care prezenta japoneza a influentat viata de zi cu zi a oamenilor de rand. Bunaoara la un moment dat, un spion in slujba colaborationistilor imbranceste un coreean de rand, numindu-l “taranoi”. La o prima vedere acest termen ales de traducator poate parea iesit din context, insa el exprima, de fapt, nu doar atitudinea japonezilor fata de coreeni, cat mai ales o realitate efectiva a acelor vremuri: Coreea era o tara inapoiata fata de cotropitorul japonez, cu o economie predominant agrara. Japonezii erau imbracati elegant, fie in kimonouri stridente (femeile), fie in costume elegante la care se asorta o palarie, dupa moda occidentala (barbatii). In contrast, coreenii de rand erau imbracati in straie taranesti saracacioase sau in costume traditionale monocolore, iar de aici tratamentul peiorativ venit din partea ocupantului japonez. Multe multumiri colegei noastre uruma, care a stiut sa tina cont de acestei mici detalii in momentul realizarii traducerii, care, puse cap la cap, reconstituie fidel atmosfera acelor timpuri asa cum regizorul si-a dorit sa o transmita.

Miniseria spune povestea de viata a lui Yoo Gi-hyun (Song Il-gook), care de mic e pasionat de saxofon si de sunetele aparte scoase de acest instrument venit de peste ocean. In timp ce tatal sau il invata sa cante la instrument, undeva pe un camp, un fugar e impuscat sub ochii lor, iar pentru a sterge urmele, criminalul il impusca mortal si pe tatal lui Gi-hyun. Acesta din urma e crutat, cu promisiunea de a nu spune nimic din ce a vazut. Gi-hyun creste marcat de tragicul incident, iar la varsta adolescentei e un tanar saxofonist ce are un singur vis: sa isi gaseasca succesul in Japonia. Tot acum da in mai multe randuri peste In-hee, o tanara ce isi parasise viitorul sot la altar si ce fuge de acasa si incearca sa traiasca pe cont propriu. Cei doi simt o atractie unul pentru celalalt, dar destinul face ca drumurile lor sa se desparta timp de 3 ani. Mai apoi se regasesc prin intermediul unui post de radio la care amandoi ajung sa lucreze: ea ca prezentatoare, el ca saxofonist in orchestra postului radio. Sentimentele si relatia dintre cei doi se reinnoada, ca si cum totul s-ar fi petrecut ieri, insa lucrurile se complica datorita existentei unuii “el”, Seung-mo, fiul ucigasului tatalui lui Gi-hyun. Provenind dintr-o familie potenta, colaborationista cu regimul japonez de ocupatie, Seung-mo o gazduieste in casa familiei pe In-hee si o ajuta sa se angajeze la postul radio. Are mari planuri, mergand pana la casatoria cu In-hee, doar ca aparitia neasteptata a lui Gi-hyun da totul peste cap, pentru el. Gelozia pune stapanire treptat pe acesta, iar cand fata il refuza deschis, nu ezita sa puna umarul la lichidarea fizica a lui Gi-hyun, pe diverse cai. In paralel, Gi-hyun realizeaza cine e Seung-mo si mai ales tatal acestuia, si nu se gandeste decat la razbunare. Ale carei costuri vor fi foarte mari. Va sacrifica acesta iubirea pentru implinirea razbunarii ?

Multumiri pentru traducerea impecabila in premiera oferita de uruma pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 2 aprilie 2014

La 5 ani distanta de la preluarea puterii in propriile sale maini, Imparatul e o persoana total schimbata. Dorinta de a lasa un nume in istorie prin recastigarea autoritatii Imperiului in regiune e visul ce il are din tinerete, dar pe care i l-a alimentat o singura persoana, dupa ce a preluat puterea in propriile sale maini. E vorba de Primul Ministru Bayan, cel care de cand si-a luat in primire functia, nu se gandeste decat la cum sa porneasca un razboi cu Hanatul si cum sa supuna Goryeo. Dar razboiul inceput dureaza de peste 5 ani, si trupele Yuan se intorc mereu infrante si cu moralul la pamant. Situatia e cu atat mai grava cu cat poporul sufera de foamete, iar Primul Ministru, in loc sa se gandeasca la a pune pe picioare un Imperiu puternic pornind de la o economie sanatoasa, considera ca vorbele sunt pentru Imperiile carmuite dupa principii morale. Nu era cazul Yuan-ului. Imparatul isi revarsa furia asupra soldatilor infranti intorsi de pe campul de lupta, iar in momentul in care e deranjat tocmai cand isi ineca amarul in bautura, nu ezita sa ucida un general infrant. Gestul ingrozeste intreaga Curte, ce e martora la sangerosul act. Generalul Bayan isi apara subordonatii militari si e dispus sa se sacrifice el in locul lor. Imparatul incepe sa aiba halucinatii, vorbele lui El Temur, ce i-a spus ca va ramane toata viata o marioneta, bantuindu-l si facandu-l sa aiba halucinatii. Cea care il adduce in simtiri inainte de a-si pierde cunostinta e Consoarta Ki, singura care il intelege cu adevarat pe Imparat. Se pare, insa, ca anturajul e cel care l-a inveninat pe conducatorul Imperiului si i-a schimbat comportamentul. Imparateasa Mama nu inceteaza dupa 5 ani sa-I repete zilnic lui Maha ca Wang Yu si Consoarta Ki i-au ucis mama, iar fratii, deja trecuti de 6 ani, ajung sa fie discriminati de Imparat. Si gelozia isi face incet treaba, macinandu-l treptat, in timp ce infrangerile pe campul de lupta, insirate ca margelele, il transform ape Imparat victima sigura a propriilor slabiciuni. Si ca si cum aceasta atmosfera sumbra nu era de ajuns, un nou plan diabolic e pus la cale de Imparateasa Mama, cu o tinta precisa: Consoarta Ki.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 2 aprilie 2014

Jeon Kyu-hwan e unul din regizorii cei mai promitatori ai Coreei. inscriindu-se ca stil in tiparul lansat de Kim Ki-duk al filmelor artistice duse deseori la extrem cu o lejeritate dezarmanta. Kyu-hwan a intrat in industria de film ca manager al unor actori (ca Cha Jae-hyun sau Sol Kyung-gu) si a debutat ca regizor in 2008 cu “Mozart Town”,. fara a avea vreo pregatire de specialitate. Filmul de debut s-a dovdit ulterior a fi prima parte din asa-numita “Trilogie a Orasului” (completata de “Orasul Animalului in 2009 si “Orasul Dansului” in 2010), urmata in 2011 de “From Seoul to Varanasi”, o productie filmata in India. Ce prezinta o fierbinte aventura amoroasa dintre un barbat si o femeie. A fost filmul care i-a adus o oarecare recunoastere, fiind invitat cu el la Berlin in 2012. Filmele lui Jeon Kyu-hwan sunt deseori minimaliste ca realizare, fiind rodul unor eforturi financiare considerabile. Astfel, regizorul si-a vandut bunuri personale pentru a face rost de bani pentru filmele sale, a facut imprumuturi bancare si s-a bucurat de sustinerea KOFIC (Consiliul Coreean de Film) si a unor prieteni din industrie, ce l-au ajutat. In ultima parte a anului 2012, acesta s-a prezentat la Festivalul de la Venetia cu cel mai nou film al sau si a reusit sa surprinda pe toata lumea, castigand “Queer Lion”, asta dupa ce anterior a fost prezent la mai multe festivaluri de film (inclusive la Busan si Tallin, unde a castigat premiul pentru Cel mai bun regizor). Este vorba de filmul “The Weight”, ce spune povestea unui imbalsamator de cadavre captiv intr-o lume bizara si macinat de suferinta fratelui sau vitreg. Filmul a putut fi vazut si in Romania cu ocazia Zilelor Filmului Coreean din toamna lui 2013, eveniment promovat la vremea respective si de site-ul nostru. In rolul principal regizorul l-a distribuit pe bunul sau prieten Cho Jae-hyun pe care l-a impresariat in anii trecuti, un actor coreean de top al carui rol din k-drama “Gye Baek” (regele Uija) a ramas memorabil. Nu il putem uitat nici din rolul din “Hanbando”, dar mai presus de orice, Cho Jae-hyun e unul din preferatii lui Kim Ki-duk, aparand in 6 filme ale acestuia. Cea mai recenta aparitie a fost in bizarul “Moebius” al lui Kim Ki-duk, in care a reusit performanta unei interpretari deosebite fara a fi nevoit sa rosteasca nici un cuvant.

“The Weight” e o poveste despre o altfel de lume decat cea pe care o stim. O lume vazuta din perspectiva unui imbalsamator cocosat, Jung, a carui intreaga viata se consuma intre peretii unei morgi lugubre in care singurele suflete aparent vii sunt ale lui, “stapanul locului”, si a unei femei de serviciu ramolite si ieftine, care in secret incepe sa nutreasca anumite sentimente fata de vesnicul Cerber. Jung pregateste pentru inmormantare cadavrele aduse, le spala, la nevoie le si coase, intretine curatenia in acel ultim loc al neinsufletitilor inainte de a parasi efectiv aceasta lume, ba chiar la final ii fotografiaza, ca o dovada a maiestriei sale in meseria practicata de zeci de ani. Nu e miscat de nimic, chipul lui ramane inert la vederea fiecarui cadavru, totul e de mult rutina. Nici macar suferinta familiilor celor decedati ce vin sa-si ridice fiinta draga pierduta nu il misca in vreun fel. Dedicat meseriei sale, Jung isi neglijeaza sanatatea, suferind de TBC si de artroza, boli provocate de mediul in care munceste. Si totusi, acesta pare a avea o slabiciune, singura care putea avea puterea de a schimba ceva in felul lui de a fi. E vorba de fratele sau vitreg, Dong-bae, care a fost infiat de la un orefelinat odata cu el, si care, ajuns la varsta maturitatii, are o singura obsesie: sa devina femeie. Suferinta fratelui sau il marcheaza profund, si desi ii ofera toate veniturile sale pentru a face operatia de schimbare de sex, viata niciunuia nu se imbunatateste. Amandoi sunt niste gandaci inutili, tratati cu dispret de societate, izolati si marginalizati. Exista, oare, vreo speranta, pentru cei doi ?

“The Weight” e un film artistic realizat cu mijloace reduse, dar care reuseste sa transmita niste idei prin intermediul unor metafore vizuale superbe. Ca subiect, filmul aminteste oarecum de productia japoneza de mare succes pe plan international “Okuribito” (“Departures”), premiata cu Oscar pentru Cel mai bun film strain. Similaritatile intre cele doua filme se opresc la meseria practicata de protagonisti; filmul japonez e unul mult mai cursiv, continand chiar momente de umor usor, in timp ce poductia coreeana e mult mai grava si mai sumbra, cu o nota de realism dezarmant. Personajul principal din “The Weight” pare singura oaza de normalitate (ce paradox !) intr-o lume nebuna, fara valori sau repere. Zilnic vede cadavre, trupuri fara viata al caror timp in aceasta lume a pacatului s-a scurs. Zilnic vede dorinta animalica a semenilor sai manifestata in diverse ipostaze si locuri, iar in momentul in care el insusi e cuprins de poftele trupesti avand mintea controlata de alcool si tentatia la indemana, refuza sa se comporte asemeni fiintelor depravate din mediul sau (poate si dintr-un alt motiv, ascuns undeva in trecutul sau). In schimb, stie sa se bucure de scurtele clipe de ragaz de la serviciu, dansand pe o melodie in mijlocul morgii si traind clipa ca orice fiinta normala (desi decorul nu e chiar potrivit pentru un ring de dans si pentru astfel de trairi). Dovada felului aparte de a fi al acestuia sta si floarea rosie pe care o creste in acel mediu neprielnic, intunecat, luminat doar de lumina slaba a becurilor si neoanelor, pe care nu uita sa o ude cu regularitate. In timpul liber nu ezita sa stea in fata unei oglinzi si sa-si deseneze autoportretul, ca si cum ar dori sa-si gaseasca locul in lumea in centrul careia se afla. Sau, de ce nu, isi pune talentul la desen in slujba realizarii unor peisaje “moarte” cu cadavrele ce-l inconjoara si cu care, telepatic, dialogheaza. Desi macinat de boli, acesta isi indeplineste cu constiinciozitate indatoririle, si, mai mult de atat, are timp sa observe suferinta fratelui sau vitreg, ce isi uraste trupul de barbat si doreste cu orice pret sa devina femeie. Din modestele castiguri, acesta ii ofera banii necesari operatiei, dar intampina rezistenta mamei sale vitrege, care ii considera pe amandoi de-a dreptul nebuni.

Personajul Jung nu se exteriorizeaza deloc. E incredibil cum poate tine in el atata durere si repulsie fata de tot ceea ce vede, intr-o singuratate apasatoare. El isi accepta, asemeni cocoasei ce o poarta ca o povara (la propriu si la figurat, de unde si titlul filmului), conditia. In momentul in care incearca sa si-o depaseasca si merge intr-o seara la o casa de toleranta, e aruncat in strada cu tot cu banii stransi pentru acel moment. Deci literalmente duce o existenta mai rea decat a unui caine, pe care in mod simbolic regizorul il introduce in scena la un moment dat. Vorbele ce i-au fost adresate de fratele sau ii releva acestuia, poate, un adevar pe care in sinea lui il stia, dar pe care incerca sa-l depaseasca: anume ca pentru lumea in care traiau, oameni ca ei nu erau considerati fiinte umane, ci niste gandaci. Iar gandacii nu se exteriorizeaza, nu au ratiune si trairi, ci pur si simplu exista in tacere pana se sting, fara a avea dreptul la normalitate. “The Weight” e o pledoarie pentru toleranta fata de tot ce e etichetat de sintagma “exclus al societatii si al normalitatii”. Si desi e un film nerecomandat persoanelor sub 18 ani, realizarea de ansamblu va va surprinde. Nu e un film care sa faca pledoarie pro-transsexuali sau altor minoritati sexuale, nici unul care sa-ti starneasca un sentiment de repulsie cum a fost productia pe teme gay in care a aparut si Kim Nam-gil, “No Regret”, a carei valoare artistica a fost apropiata de zero. “The Weight” e un film care observa si lasa spectatorul sa analizeze fiecare traire a personajului principal, concluziile tragandu-le fiecare la final. Una din cele mai memorabile productii independente coreene, “The Weight” face cinste filmului coreean peste hotare, abordand o tematica de care cam toti cineastii se feresc, si, cu reflectorul pe ea, reuseste sa ne prezinte o perspectiva unica despre o lume sumbra, bizara si marginalizata, populata, in cele din urma… tot de fiinte umane.

Proiect realizat de gligac2002 in premiera pentru asiacinefil.com.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 1 aprilie 2014

In cele din urma, planul de a pune mana pe comoara lui El Temur reuseste doar pentru unii. Tal Tal se recunoaste invins in fata Consoartei Ki, ajungand cu un pas mai tarziu la locul comorii, pe care il gaseste gol. Tot ce mai trebuie facut e ca uriasa comoara sa fie transportata in odaia secreta a Consoartei din resedinta acesteia. Doar ca tocmai in momentul transportului isi face aparitia Imparatul cu tot alaiul. Acesta ramane masca in momentul in care deschide lada din caruta lui Yeon Feisu, vazand-o burdusita cu pepite de aur. Desi incearca s-o protejeze pe Consoarta, aceasta, in fata privirilor reci si ascutite ale Imparatesei Mama si Imparatesei, da totul in vileag fara nici un complex. Imediat Imparateasa-Mama o acuza pe aceasta, insa explicatia data de ea ii uimeste pe toti. Pana si Imparatul ajunge sa treaca incidentul pe plan secundar, fiind mai preocupat de distantarea lui Sung Nyang de el de la o zi la alta. Desi Kolta o vorbeste de rau pe Consoarta, Imparatul imediat isi admonesteaza slujitorul, dovada ca sentimentele lui fata de Consoarta nu s-au schimbat catusi de putin, in ciuda vocilor ce-l sfatuiesc altceva. Nici nu e de mirare ca aleasa lui se distanteaza de el, in special ca Imparatul e hotarat sa mearga mai departe cu planul de a face ceva maret care sa-i consemneze numele in istorie. Mai bine zis sa porneasca un razboi. Capii provinciilor primesc porunca sa stranga cele necesare pentru sustinerea armatei expeditionare, si asta in ciuda insistentelor guvernatorilor si ale lui Tal Tal de a nu porni la razboi in situatia dificila prin care trece poporul lovit de molime si foamete. In fata Imparatului surd – sau mai bine zis pe la spatele acestuia -, Consoarta Ki pune la cale un plan nemaipomenit…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: duminică 30 martie 2014

“The Monkey King” este, mai mult ca sigur, cea mai spectaculoasa productie “fantasy” realizata vreodata in China. Cu un buget record de nu mai putin de 82 milioane de dolari (pentru a face o comparatie, Miracle in Cell No 7, locul 1 in box-office-ul coreean din 2013, a obtinut incasari totale de 81,8 milioane de dolari, deci mai putin decat s-a investit in aceasta mult asteptata productie chinezeasca), filmarile la “The Monkey King” au inceput in octombrie 2010 si au durat 2 ani (plus un an de post-procesare), fiind filmat in 3D. Pentru rolul Regelui Maimuta, un personaj arhicunoscut in literatura clasica chineza, au fost de la inceput vizati doi actori cu nume ai cinematografiei chineze, anume Jet Li si Donnie Yen. Intr-un final s-a optat pentru Donnie Yen (cunoscut pentru numeroasele roluri in filme de actiune, arte martiale si istorice precum Flash Point, Ip Man, Bodyguards and Assassins sau Legend of the Fist the return of Chen Zhen) In scurt timp s-au alaturat distributiei inca doua nume grele, Chow Yun-fat (in rolul Imparatului de Jad) si Aaron Kwok in rolul Regelui Demon. Peste 11 companii de productie si distributie si-au unit fortele pentru acest film unic in cinmatografia chineza prim amploarea sa. Pentru filmarile 3D, pentru efectele vizuale si pentru supervizarea machiajelor, producatorii au optat pentru specialisti de la Hollywood ce au lucrat la filme precum Spiderman 3, The Forbidden Kingdom, 300 sau I Am Legend, insa rezultatul a fost unul fenomenal, peste orice asteptari, zeci de minute de cadre spectaculoase impanzind filmul si vrajindu-te pur si simplu.In primele 4 zile de la lansare, “The Monkey King” a obtinut incasari de 64 milioane de dolari. In cinematografele din intreaga Asie, filmul a reusit sa obtina incasari totale uriase ce depasesc 167 de milioane de dolari. Acest succes a asigurat deja realizarea unui sequel, la care vor participa aceleasi personaje, Louis Koo deja anuntandu-se ca un alt nume mare adaugat pe lista de actori ce va aparea in continuarea povestii. Regia e semnata de Cheang Pou-soi (Accident, Motorway, Shamo), un regizor modest aflat la primul proiect de o asemenea anvergura din cariera, in timp ce Donnie Yen e regizorul scenelor de actiune din intregul film.

Inca de la inceputurile lumii, zeitatile din Ceruri au incercat sa mentina stabilitatea acesteia prin controlarea balantei dintre zei, oameni si demoni. Nemultumiti de statutul de inferioritate in raport cu zeii, demonii au atacat Cerurile, dar au fost invinsi de Imparatul de Jad. Regele Demon Bizon e crutat de la pieire doar datorita iubirii ce i-o poarta sora Imparatului de Jad, iubire ce era contrara oricaror cutume. Drept urmare, intr-un gest de mila, demonii sunt alungati de Imparatul de Jad la Muntele de Foc si condamnati sa-si duca existenta in intuneric. Zeita Nuwa, vazand Palatul Cerului distrus, se sacrifice, transformandu-se in cristale ce dau nastere Portii Divine din Miazazi, ce urma a proteja Palatul Cerului de orice viitoare invazie a demonilor. Din cristalele zeitei Nuwa ia fiinta si o mica creatura, o maimuta, ce creste la Muntele Huaguo ca protejat al Maestrului Puti. Zeii ii permit acesteia sa traiasca, si Maestrului Puti sa o cizeleze, oferindu-i toate invataturile adecvate pentru a adduce virtuti umanitatii. Asemeni unei finite umane, Maimuta Divina descopera pas cu pas lumea in care traieste: invata taina celor 72 de transformari ce ii dau ocazia sa ia diverse infatisari; descopera prietenia unei Vulpi care a fost prima fiinta pe care a vazut-o imediat dupa nasterea sa. Si nu in ultimul rand cunoaste moartea, in momentul in care atras de un fluture viu colorat, il prinde in mana si, fara voia lui, ii ia viata. Si astfel isi doreste sa cunoasca… nemurirea si puterea de a invia pe cei disparuti. Regele Demon incearca sa se foloseasca de naivitatea celui care mai apoi se va autoproclama Chipesul Rege Maimuta, pentru a cuceri, intr-o ultima tentativa, Palatul Cerului.

Daca pentru noi, europenii, mitologia greaca si romana e cea care ne-a stimulat imaginatia in copilarie si ne-a facut sa cunoastem miturile celor mai importante civilizatii ale contnentului, pentru Extremul Orient in mod evident mitologia chineza e cea dominanta. Aceasta cuprinde mituri ale creatiei si legende despre care se crede ca ar fi, cel putin in parte, o consemnare factuala a istoriei. Cu alte cuvinte ca ar avea un sambure de adevar in ele. Exista multe povestiri cu privire la anumite personaje si intamplari, scrise sau transmise prin viu grai din generatie in generatie, unele intr-o versiune istoricizata, altele mitologizate. De aceea exista mituri despre imparati sau regi, dar si consemnarile oficiale ale scribilor acestora despre domniile lor. Multe documente istorice si scrieri filosofice contin mituri chinezesti, care au reusit, astfel, sa ajunga intacte pana in zilele noastre. Dar uneori miturile reusesc sa faca casa buna si cu literature, din cele 4 mari romane clasice ale literaturii chineze (Water Margin si Romane of the Three Kingdoms, scrise in secolul XIV, Journey to the West, scris in secolul XVI si Dream of the Red Chamber, scris in secolul XVIII) unul avand puternice radacini in mitologie, Journey to the West (Calatorie spre Soare-Apune). Un episod din acest roman popular sta la baza filmului “The Monkey King”. “Calatorie spre Soare-Apune” spune povestea unui calugar budhist din dinastia Tang ce calatoreste in tinuturile apusene (India de azi) pentru gasirea sutrelor sacre, la cerinta lui Buddha. In misiunea sa e ajutat de 3 discipoli si de un print dragon. Unul din discipoli e Sun Wukong, cel ce va deveni ulterior cunoscut ca Regele Maimuta. “Calatorie spre Soare-Apune” are radacini in religia populara chineza, in mitologia chineza si in filosofia buddhista si taoista.

Filmul este o realizare de exceptie in privinta a tot ce tine de imagine, efecte speciale vizuale si sonore, costume, machiaj, scene de actiune, iar ca scenariu este destul de reusit pentru un film de aventura fantastica. Insa “The Monkey King” e in primul rand un film destinat chinezilor, cunoscatori ai celebrului roman ce sta la baza lui. Publicul occidental va intelge prea putine din acest film, insa pentru chinezi, povestea are o importanta aparte si nu pare iesita din comun. Iar diferenta de perceptie intre Orient si Occident e una ca de la cer la pamant, mitologia chineza fiind una extrem de complicata. Daca te uiti la acest film ca la un spectacol vizual cu popcornul langa tine, satisfactia va fi deplina, insa a spune ceva critic despre subiectul acestui film cand nu ai catusi de putin habar de cultura chineza nu poate fi decat o dovada de ignoranta. Povestea e bine structurata, urmarind evolutia personajului Sun Wukong de la nastere pana in momentul in care e pedepsit de Buddha pentru faptul ca a indraznit sa atace Palatul Cerului, fiind tinut captiv timp de 500 de ani sub un munte, pentru a medita la greselile comise. Acest personaj Regele-Maimuta e unul charismatic, surprins intr-o evolutie alerta; intai il regasim ca o maimutica dragalasa aflat in primele luni de viata, apoi ca maimuta dornica de cunoastere a lumii si regulilor dupa care aceasta functioneaza, iar in final – ca o fiinta malefica controlata de demoni, a carui dezlantuire provoaca haos in Ceruri. Donnie Yen, ce interpreteaza personajul, e de nerecunoscut – fizic, atat de bine si-au facut treaba cei de la machiaj. Interpretarea lui e una de exceptie, Regele-Maimuta fiind un gura-sparta ce intretine atmosfera de la inceput pana la sfarsit cu glumele sale, cu gesturile si comportamentul sau usor deplasat in sensul bun al cuvantului. Acest personaj parcurge aceleasi etape de maturizare pe care le parcurge si o fiinta umana, are aceleasi trairi sincere ale omului nealterat de pacatele lumii, iar naivitatea lui il transforma inr-o victima sigura in fata Regelui Demonilor. Desi tot timpul vorbaret si dornic sa stie cat mai multe, Regele-Maimuta reuseste sa starneasca sentimente de compasiune, tocmai datorita acelui filon de sinceritate pura pe care il are in el. Donnie Yen a stiut sa dea viata perfect unui personaj de legenda, poate mai bine decat si-ar fi inchipuit autorul romanului.Chow Yun-fat il interpreteaza pe Imparatul de Jad, un fel de trimis al lui Buddha in Ceruri pentru a mentine echilibrul intre zei, oameni si demoni. E mereu imbracat in straie albe, metafora clasica a puritatii, sis tie, asemeni unui zeu, totul. In privinta lui Aaron Kwok, interpretul Regelui Demonilor, acesta e infatisat, desigur, in negru, cu 2 coarne diavolesti si mereu incruntat. El o iubeste si e iubit de sora Imparatului de Jad, o iubire interzisa de orice canoane, si tocmai acest lucru a facut sa se spuna despre rolul lui ca rupe traditia, personajul sau, in acest film, fiind aratos, stilat si dispus sa lupte pentru iubirea sa, lucruri ce nu se regasesc in romanul clasic.Pe langa cele trei personaje principale, regasim o intreaga galerie de personaje secundare antitetice, modul lor de redare amintind de multe similitudini cu religiile occidentale. De fapt, lupta dintre Bine si Rau e o tema universala in orice religie si pantheon a acestei lumi, iar zugravirea in alb si negru, fara alte nuante complementare, nu e o noutate. Lumea demonilor e dominat de intuneric si de puterea focului infernului ce arde in interiorul Muntelui de Foc, in timp ce lumea divina, a zeitatilor ceresti, e una luminata, ordonata, descrisa prin alb, stralucire si liniste. Intre ele se afla lumea oamenilor, unde traieste si Regele Maimuta, si in care moartea aminteste conditia precara a creaturilor acestei lumi intermediare.

Un film despre care s-ar putea spune multe, ce trebuie privit nu doar ca un spectacol, ci si ca o aventura a cunoasterii, o provocare a destinului in limita dintre alb si negru, dintre Bine si Rau.

Multumiri pentru implicarea in realizarea acestui proiect in premiera echipei Asia Team, formate din cristinab, lasedan si gligac2002.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 30 martie 2014

Episodul 18 – Sa rezolvam nodul din inimile noastre

Eun Sol a devenit o luptatoare redutabila si e de ajuns sa ia o hotarare ca sa o duca la indeplinire in totalitate. Luand decizia de a trai cu Shin Jeon, isi incruciseaza spada cu Mi Sook, iar aceasta isi da seama ca in persoana lui Eun Sol are un adversar pe masura. Cat a alergat dupa Eun Sol, aproape nu a mai stiut ce sa faca sa nu o piarda, dar Shin Jeon clar nu a stiut cu ce noua suferinta se va alege. Shin Jeon inca mai crede in iubirea cu inimioare rosii, balonase si jucarii, insa hotarand sa traiasca impreuna cu Eun Sol, abia acum vede si simte cat de mult a suferit ea din pricina lui, a tatalui ei, a alegerii de a se desparti de el; vede in ea femeia care hotaraste si decide pentru fiecare actiune, dar mai vede si ca ea, o femeie atat de buna si de iubitoare a reusit sa-l transforme pe el, cel care a fost si s-a comportat ca un ticalos in trecut, cand nemilos fiind, din pricina lui au avut de suferit multi oameni. Si nu are cum sa n-o iubesca si mai mult pentru toate acestea.
Adevarata iubire asteapta. Oriunde, oricum, pe orice vreme. Si stie ca intr-o zi, cand celalalt va veni, el se va afla acolo. Neclintit. Iar ceilalati perdanti in ale amorului, ce pot face altceva decat sa cante la karaoke si. . sa bea soju ?

Prezentarea: Corina – asiacinefil

Publicat: duminică 30 martie 2014

Jin Hee recunoaste fata de Chang Min si fata de ea insasi ca sentimentele ei fata de el renasc. Poate ca destinul lor comun nu s-a incheiat inca. Iar inima o spune, acea inima catre care Jin Hee duce stetoscopul dupa ce il rapeste pe Chang Min din importantele treburi de stagiar. Ciudat, insa, el nu aude nimic. Sa se fi stricat stetoscopul ? Lucrurile incep sa se aseze, si viata isi urmeaza cursul. Mama lui Chang Min depaseste greu momentul pierderii sotului si isi reproseaza tardiv ca nu s-a purtat cum se cuvenea cu el. Pacat ca uneori ne dam seama cat valoreaza ceva doar dupa ce-l pierdem. Seful Gook se intoarce la munca si recunoaste in fata lui Jin Hee ca i-a fost greu fara activitatea din spital care-l defineste. Oamenii obisnuiti asteapta cu nerabdare zilele libere… dar exceptiile ? Cazul batranei cu pneumonie ne face pe toti sa reflectam la un fapt universal valabil: cei mai multi oameni cheltuiesc banii pentru copiii lor, dar destul de putini isi cheltuiesc banii pentru parinti. Poate e legea firii sa ne asiguram urmasii, asa cum au facut si parintii nostri. Chiar daca tratamentul e costisitor, fiul ocupat e dispus sa dea oricat pentru acesta, astfel ca incidentul produs de aceeasi Jin Hee, ce a dezvaluit din greseala boala pacientei sale, se stinge. Dar o noua provocare apare la orizont pentru cei doi fosti soti de la Urgente, iar aceasta va fi in masura sa le puna la incercare instinctele parentale…

Prezentarea: uruma – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 29 martie 2014

Dupa trauma pierderii tatalui sau, Chang Min se imbolnaveste si cea care-l ingrijeste e Jin Hee, venind la apelul lui Ah Reum. Ca a fost ceva premeditat sau realitatea, o stie doar Chang Min. Cert e ca intr-un moment de respire, Jin Hee gaseste in bucataria fostului sot inelul ei de nunta si asta ii starneste din nou sentimentele. Inelul ei de nunta fusese amanetat de Jin Ae, dar cum de se afla la fostul ei sot ? Urmeaza o discutie purtata cu sufletul, in care ea ii marturiseste temerea de a nu se indragosti din nou de el. Chang Min e hotarat s-o lase sa plece, sa gaseasca pe cineva mai bun ca el, dupa cum i-a spus si tatalui sau. Ramane de vazut daca va reusi sa si duca la indeplinire hotararea luata. Seful Gook, exislat pentru doua saptamani pentru ca a indraznit sa sara cu pumnii la profesorul Ahn, realizeaza ca legatura dintre cei doi soti nu e rupta definitiv si incearca sa priveasca lucrurile altfel dupa discutia cu Jin Hee despre casatorie. Primul pas catre schimbare este o carte postala in care-i scrie cateva randuri tatalui sau, plecat sa faca fotografii prin lume. La spital, un caz problematic ii aduce din nou pe toti eroii nostri impreuna, chiar si pe seful Gook care era suspendat.Va suporta consecintele nerespectarii regulilor pentru ca a salvat o viata ?

Prezentarea: uruma – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 29 martie 2014

“The Five” e una din productiile coreene ce se inscriu in valul de filme realizate, dupa model japonez, avand la baza asa-numitele manhwa. In Japonia a devenit o adevarata moda sa se realizeze filme si seriale dupa manga – benzi desenate -, astazi majoritatea filmelor japoneze hranindu-se cu scenarii adaptate provenite din lumea benzilor desenate, ce a dat nastere unei veritabile industrii; desi se stia ca manga e o industrie in sine in Japonia, apetitul publicului japonez pentru povestile redate in benzi desenate de mangaka mai mult sdau mai putin cunoscuti s-a transferat si in dorinta ecranizarii acestora. Si asa a luat nastere o noua ramura a industriei manga. Coreenii s-au lasat si ei prinsi de acest curent, tot mai multe productii ale ultimilor ani avand la baza benzi desenate publicate mai ales pe internet. O astfel de manhwa a fost cea scrisa de Jung Yeon-sik in 2011, intitulata “The 5ive Hearts”. Noutatea absoluta adusa de ecranizarea acestei webmanhwa e faptul ca insusi autorul ei a adaptat scenariul pentru marele ecran si, mai mult, a regizat filmul. Acest lucru i-a oferit libertatea de a spune totul asa cum a gandit de la inceput, iar rezultatul este unul extraordinar, un film inchegat, in care esti tinut mereu in priza, ce poate fi considerat o adevarata lectie pentru oricine doreste sa realizeze un thriller intunecat. In rolul principal o putem revedea pe Kim Sun-A, intr-un rol total diferit de ce a interpretat pana in prezent in fructuoasa-i cariera. De la rolul comico-romantic din “My Lovely Kim Sam-soon” sau la cel similar din “The City Hall” au trecut ani buni, iar la cei 38 de ani a decis sa faca pasul spre un rol adevarat, dramatic, intr-un thriller pe alocuri destul de violent. Aceasta e acompaniata de o serie de actori cunoscuti din multe filme si seriale coreene, precum Ma Dong-seok, Shin Jung-keun, Jung In-gi sau Lee Chung-ah (din Finding Mr. Destiny”). Desi a avut incasari de doar 4,2 milioane de dolari la box-office, “The Five” ramane unul din filmele memorabile ale anului 2013, cel putin in materie de thrillere. Poate cu o distributie cu nume mai mari aceste incasari ar fi crescut, insa si asa filmul si-a atins obiectivul, fiind una din rarele productii care au reusit sa ramana perfect fidele manhwei originale.

Go Eun-ah (Kim Sun-A) e mama unei fetite ce urmeaza a implini 14 ani si sotia fericita a unui sot ce incearca sa fie un model pentru familia lui. Intr-una din zile, fiica acesteia, Ga-young, da intr-un supermarket peste o prietena de-a ei mai mare cu 8 ani care, chipurile, se afla la cumparaturi impreuna cu “unchiul” ei. Misteriosul barbat era mult prea tanar pentru a-i fi unchi amicei sale, iar suspiciunile minorei sunt repede sanctionate de tanara ce-si insotea “unchiul”, ce o ameninta cu moartea daca sufla o vorba despre ce a vazut. In realitate, tanara incerca sa castige niste bani oferind servicii sexuale persoanelor acostate pe chat. Totul se termina tragic pentru aceasta, caci “unchiul” se dovedeste a fi un psihopat periculos, luandu-i in mod violent viata. A doua zi, micuta Ga-young da intamplator peste “unchi”, asigurandu-l si pe acesta ca nu va dezvalui faptul ca a vazut-o pe amica ei cu el. Avand un martor incomod, psihopatul urmareste unde locuieste Ga-young si, cu sange rece, da buzna inr-o noapte in locuinta acesteia. Intreaga familie a lui Eun-ah e macelarita, singura supravietuitoare fiind Eun-ah. Dupa 2 ani de la incident, o regasim pe Eun-ah imobilizata in caruciorul cu rotile, traumatizata de pierderea suferita si dispusa sa faca orice pentru un singur tel: razbunarea. Astfel ca elaboreaza un plan meticulos in masura a o ajuta in atingerea obiectivului si pedepsirea criminalului aflat bineinteles in libertate.

“The Five” e un film ce ne ofera o multime de surprize, atat in materie de interpretare cat si de scenariu. Filmul se abate de la regula clasica a unui scenariu liniar, reusind sa induca in eroare spectatorii prin inceperea unei povesti care brusc se termina in mod tragic, reinnodarea ei facandu-se prin inceperea, dupa 20 de minute, a unei povesti noi, in care treptat se implica o puzderie de personaje. Aceasta devine, practic, firul principal al filmului, care pana la sfarsit ne va oferi mult suspans si rasturnari de situatie incredibile. Personajul principal, Go Eun-ah, e o mama greu incercata de pe chipul careia zambetul larg dispare odata cu distrugerea familiei sale de catre un psihopat, locul acestuia fiind luat de durre, crispare si incordare maxima. Singurul tel din noua ei viata de persoana imobilizata in carucior e razbunarea, iar pentru aceasta e dispusa sa faca orice. Inclusiv sa renunte la propria ei viata. Kim Sun-A interpreteaza magistral rolul mamei indurate, toate celelalte personaje pivotand in jurul ei si ajutand-o dintr-un interes pe care il veti descoperi urmarind filmul. Go Eun-ah reuseste sa transmit aura si dorinta de razbunare si celorlalti pioni din planul ei, astfel ca putem vorbi la un moment dat de un personaj colectiv bine sudat care, in ciuda micilor certuri inerente, actioneaza ca o unica fiinta impotriva personajului negativ.

Un film ce merita vazut, ce va aduce satisfactie maxima iubitorilor de thrilere coreene de calitate.

Un proicet realizat in premiera in Romania de cristinab si gligac2002.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 27 martie 2014

Yeon Feisu afla odata cu Regele Wang Yu unde se afla ascunsa comoara lui El Temur. Incercand sa apere interesele Casei de Negot Vulturul si ale ei personal, aceasta nu ezita nici o clipa sa-si tradeze fostii aliati. Drept uramre il contacteaza pe Primul Ministru Bayan pentru a face un targ: comoara lui El Temur in schimbul eliminarii Casei de Negot si al semnarii unui contract de exclusivitate prin care Yeon Feisu urma a aproviziona Palatul Imperial cu bunuri. In timpul negocierii, o privire indiscreta venita din spatele unei usi, de la Tangqishi, face ca locul unde se afla comoara sa ajunga ca o mana cereasca si la urechile celor trei fugari. Singura lor problema e ca nu pot parasi capitala, datorita faptului ca tosata lumea e pe urmele lor, iar paza peste tot a fost dublata. Consoarta Ki afla si ea de tradare si transmite vorba urgent lui Wang Yu sa intervina. Nici Tal Tal nu sta degeaba, fiind trimis degraba de Primul Ministru sa gaseasca comoara ascunsa tocmai in satul de la mina parasita. Si astfel, toata lumea goneste spre locul descoperit prin inteligenta si intuitia Consoartei Ki. Ce-au facut, ce n-au facut, primii ajunsi la fata locului sunt tot cei trei fugari, care cu ajutorul lui Makseng gasesc locul unde se afla comoara… Vor avea oare timp sa si fuga cu ea ?

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Author: admin

Friend 2: The Great Legacy (2013) – un sequel dupã succesul „Friend” (2001) despre rãzbunare şi onoare în lumea gangsterilor

Empress Ki (Hwatu) (2013) – episodul 45

Empress Ki (Hwatu) (2013) – episodul 44

Queen of the Game (2006) – episodul 19 subtitrare in romana

The Dirge Singer (The Crying Woman) (2014) – Kim Yoo-jung şi Suh Joon-young într-o dramã de epocã cu un subiect inedit

Emergency Couple (Emergency Man and Woman) (2014) – episodul 21 subtitrare in romana

Emergency Couple (Emergency Man and Woman) (2014) – episodul 20

Oasis (Desert Spring) (2003) – episodul 3 subtitrare in romana

Oasis (Desert Spring) (2003) – episodul 2 subtitrare in romana

Oasis (Desert Spring) – episodul 1 subtitrare in romana

Oasis (Desert Spring) (2003) – Song Il-gook într-o miniserie romantic-dramaticã la început de Hallyu

Empress Ki (Hwatu) (2013) – episodul 43

The Weight (2012) – între normalitate şi bizar într-o producţie independentã premiatã la Veneţia în 2012

Empress Ki (Hwatu) (2013) – episodul 42

The Monkey King (2014) – Donnie Yen şi Chow Yun-fat în cel mai spectaculos blockbuster chinezesc din toate timpurile !

Queen of the Game (2006) – episodul 18 subtitrare in romana

Emergency Couple (Emergency Man and Woman) (2014) – episodul 19

Emergency Couple (Emergency Man and Woman) (2014) – episodul 18

The Five (2013) – Kim Sun-A lasã în urmã comediile romantice pentru un thriller al rãzbunããrii

Empress Ki (Hwatu) (2013) – episodul 41