Jeon Kyu-hwan e unul din regizorii cei mai promitatori ai Coreei. inscriindu-se ca stil in tiparul lansat de Kim Ki-duk al filmelor artistice duse deseori la extrem cu o lejeritate dezarmanta. Kyu-hwan a intrat in industria de film ca manager al unor actori (ca Cha Jae-hyun sau Sol Kyung-gu) si a debutat ca regizor in 2008 cu “Mozart Town”,. fara a avea vreo pregatire de specialitate. Filmul de debut s-a dovdit ulterior a fi prima parte din asa-numita “Trilogie a Orasului” (completata de “Orasul Animalului in 2009 si “Orasul Dansului” in 2010), urmata in 2011 de “From Seoul to Varanasi”, o productie filmata in India. Ce prezinta o fierbinte aventura amoroasa dintre un barbat si o femeie. A fost filmul care i-a adus o oarecare recunoastere, fiind invitat cu el la Berlin in 2012. Filmele lui Jeon Kyu-hwan sunt deseori minimaliste ca realizare, fiind rodul unor eforturi financiare considerabile. Astfel, regizorul si-a vandut bunuri personale pentru a face rost de bani pentru filmele sale, a facut imprumuturi bancare si s-a bucurat de sustinerea KOFIC (Consiliul Coreean de Film) si a unor prieteni din industrie, ce l-au ajutat. In ultima parte a anului 2012, acesta s-a prezentat la Festivalul de la Venetia cu cel mai nou film al sau si a reusit sa surprinda pe toata lumea, castigand “Queer Lion”, asta dupa ce anterior a fost prezent la mai multe festivaluri de film (inclusive la Busan si Tallin, unde a castigat premiul pentru Cel mai bun regizor). Este vorba de filmul “The Weight”, ce spune povestea unui imbalsamator de cadavre captiv intr-o lume bizara si macinat de suferinta fratelui sau vitreg. Filmul a putut fi vazut si in Romania cu ocazia Zilelor Filmului Coreean din toamna lui 2013, eveniment promovat la vremea respective si de site-ul nostru. In rolul principal regizorul l-a distribuit pe bunul sau prieten Cho Jae-hyun pe care l-a impresariat in anii trecuti, un actor coreean de top al carui rol din k-drama “Gye Baek” (regele Uija) a ramas memorabil. Nu il putem uitat nici din rolul din “Hanbando”, dar mai presus de orice, Cho Jae-hyun e unul din preferatii lui Kim Ki-duk, aparand in 6 filme ale acestuia. Cea mai recenta aparitie a fost in bizarul “Moebius” al lui Kim Ki-duk, in care a reusit performanta unei interpretari deosebite fara a fi nevoit sa rosteasca nici un cuvant.

“The Weight” e o poveste despre o altfel de lume decat cea pe care o stim. O lume vazuta din perspectiva unui imbalsamator cocosat, Jung, a carui intreaga viata se consuma intre peretii unei morgi lugubre in care singurele suflete aparent vii sunt ale lui, “stapanul locului”, si a unei femei de serviciu ramolite si ieftine, care in secret incepe sa nutreasca anumite sentimente fata de vesnicul Cerber. Jung pregateste pentru inmormantare cadavrele aduse, le spala, la nevoie le si coase, intretine curatenia in acel ultim loc al neinsufletitilor inainte de a parasi efectiv aceasta lume, ba chiar la final ii fotografiaza, ca o dovada a maiestriei sale in meseria practicata de zeci de ani. Nu e miscat de nimic, chipul lui ramane inert la vederea fiecarui cadavru, totul e de mult rutina. Nici macar suferinta familiilor celor decedati ce vin sa-si ridice fiinta draga pierduta nu il misca in vreun fel. Dedicat meseriei sale, Jung isi neglijeaza sanatatea, suferind de TBC si de artroza, boli provocate de mediul in care munceste. Si totusi, acesta pare a avea o slabiciune, singura care putea avea puterea de a schimba ceva in felul lui de a fi. E vorba de fratele sau vitreg, Dong-bae, care a fost infiat de la un orefelinat odata cu el, si care, ajuns la varsta maturitatii, are o singura obsesie: sa devina femeie. Suferinta fratelui sau il marcheaza profund, si desi ii ofera toate veniturile sale pentru a face operatia de schimbare de sex, viata niciunuia nu se imbunatateste. Amandoi sunt niste gandaci inutili, tratati cu dispret de societate, izolati si marginalizati. Exista, oare, vreo speranta, pentru cei doi ?

“The Weight” e un film artistic realizat cu mijloace reduse, dar care reuseste sa transmita niste idei prin intermediul unor metafore vizuale superbe. Ca subiect, filmul aminteste oarecum de productia japoneza de mare succes pe plan international “Okuribito” (“Departures”), premiata cu Oscar pentru Cel mai bun film strain. Similaritatile intre cele doua filme se opresc la meseria practicata de protagonisti; filmul japonez e unul mult mai cursiv, continand chiar momente de umor usor, in timp ce poductia coreeana e mult mai grava si mai sumbra, cu o nota de realism dezarmant. Personajul principal din “The Weight” pare singura oaza de normalitate (ce paradox !) intr-o lume nebuna, fara valori sau repere. Zilnic vede cadavre, trupuri fara viata al caror timp in aceasta lume a pacatului s-a scurs. Zilnic vede dorinta animalica a semenilor sai manifestata in diverse ipostaze si locuri, iar in momentul in care el insusi e cuprins de poftele trupesti avand mintea controlata de alcool si tentatia la indemana, refuza sa se comporte asemeni fiintelor depravate din mediul sau (poate si dintr-un alt motiv, ascuns undeva in trecutul sau). In schimb, stie sa se bucure de scurtele clipe de ragaz de la serviciu, dansand pe o melodie in mijlocul morgii si traind clipa ca orice fiinta normala (desi decorul nu e chiar potrivit pentru un ring de dans si pentru astfel de trairi). Dovada felului aparte de a fi al acestuia sta si floarea rosie pe care o creste in acel mediu neprielnic, intunecat, luminat doar de lumina slaba a becurilor si neoanelor, pe care nu uita sa o ude cu regularitate. In timpul liber nu ezita sa stea in fata unei oglinzi si sa-si deseneze autoportretul, ca si cum ar dori sa-si gaseasca locul in lumea in centrul careia se afla. Sau, de ce nu, isi pune talentul la desen in slujba realizarii unor peisaje “moarte” cu cadavrele ce-l inconjoara si cu care, telepatic, dialogheaza. Desi macinat de boli, acesta isi indeplineste cu constiinciozitate indatoririle, si, mai mult de atat, are timp sa observe suferinta fratelui sau vitreg, ce isi uraste trupul de barbat si doreste cu orice pret sa devina femeie. Din modestele castiguri, acesta ii ofera banii necesari operatiei, dar intampina rezistenta mamei sale vitrege, care ii considera pe amandoi de-a dreptul nebuni.

Personajul Jung nu se exteriorizeaza deloc. E incredibil cum poate tine in el atata durere si repulsie fata de tot ceea ce vede, intr-o singuratate apasatoare. El isi accepta, asemeni cocoasei ce o poarta ca o povara (la propriu si la figurat, de unde si titlul filmului), conditia. In momentul in care incearca sa si-o depaseasca si merge intr-o seara la o casa de toleranta, e aruncat in strada cu tot cu banii stransi pentru acel moment. Deci literalmente duce o existenta mai rea decat a unui caine, pe care in mod simbolic regizorul il introduce in scena la un moment dat. Vorbele ce i-au fost adresate de fratele sau ii releva acestuia, poate, un adevar pe care in sinea lui il stia, dar pe care incerca sa-l depaseasca: anume ca pentru lumea in care traiau, oameni ca ei nu erau considerati fiinte umane, ci niste gandaci. Iar gandacii nu se exteriorizeaza, nu au ratiune si trairi, ci pur si simplu exista in tacere pana se sting, fara a avea dreptul la normalitate. “The Weight” e o pledoarie pentru toleranta fata de tot ce e etichetat de sintagma “exclus al societatii si al normalitatii”. Si desi e un film nerecomandat persoanelor sub 18 ani, realizarea de ansamblu va va surprinde. Nu e un film care sa faca pledoarie pro-transsexuali sau altor minoritati sexuale, nici unul care sa-ti starneasca un sentiment de repulsie cum a fost productia pe teme gay in care a aparut si Kim Nam-gil, “No Regret”, a carei valoare artistica a fost apropiata de zero. “The Weight” e un film care observa si lasa spectatorul sa analizeze fiecare traire a personajului principal, concluziile tragandu-le fiecare la final. Una din cele mai memorabile productii independente coreene, “The Weight” face cinste filmului coreean peste hotare, abordand o tematica de care cam toti cineastii se feresc, si, cu reflectorul pe ea, reuseste sa ne prezinte o perspectiva unica despre o lume sumbra, bizara si marginalizata, populata, in cele din urma… tot de fiinte umane.

Proiect realizat de gligac2002 in premiera pentru asiacinefil.com.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil