Mitul filmelor cu gangsteri in cinematografia coreeana continua sa traiasca, fiind dus mai departe, in acest an, de productiile “When a Man Loves (sau “Man in Love”) si de “For the Emperor”. Daca primul film amintit spunea o emotionanta poveste a unui gangster indragostit ce sfarseste tragic, de aceasta data avem parte de o cu totul alta poveste, de o cu totul alta factura, spusa insa dupa cliseele tipice filmelor cu gangsteri coreene. Regizorul Park Sang-joon a incercat sa dea o fata noua filmelor de gen, adaugand retetei tipice – violenta (uneori extrema), sex si evidente accente de film noir, primele doua caracteristici fiind si motivul pentru care filmul a primit rating R de la institutiile abilitate de supraveghere din domeniu (nerecomandat persoanelor minore). In rolul principal il revedem pe Lee Min-ki, pe alocuri la fel de infiorator precum in “Monster”, lasand de inteles ca rolurile romantice din filme precum “Very Ordinary Couple”, “Spellbound” sau din serialul “Dal Ja’s Spring” sunt istorie. Absenta lui pentru mai bine de un an de zile, pe 7 august 2014 incepandu-si stagiul militar obligatoriu, va fi destul de grea pentru fanele actorului, ramanand consolarea ca inainte de incorporare a mai participat la filmarile unei productii, “Shoot My Heart”, o drama ce va avea premiera in Coreea in noiembrie 2014. Pe celalalt protagonist, Park Sung-woong, ni-l amintim din rolul Kim Yoo-shin din serialul “Gye Baek” sau din “Cain and Abel”, unde a avut un rol secundar, ca si din multe alte filme unde a avut roluri mai mult sau mai putin importante (Tabloid Truth, Commitment, New World etc). In singurul rol feminin din film avem o actrita de mana a doua, Lee Tae-im, ce-si joaca perfect rolul de escorta de lux, prestatia ei fiind extrem de “convingatoare” in privinta hotararii comisiei privind ratingul acestui film. Filmul a avut incasari de 4,5 milioane de dolari la box-office, mai mari decat anteriorul film al lui Lee Min-ki, „Monster” (3,8 milioane dolari).
Lee Hwan (Lee Min-ki) e un jucator de baseball care inca din liceu s-a remarcat prun calitatile sale deosebite de aruncator. Mare speranta a acestui sport in Coreea, acesta a debutat cu succes si chiar a intrat in vizorul unei echipe de top din Liga. De la o accidentare la umar, insa, a inceput totul. Odata revenit pe teren a inceput sa faca greseli, iar echipa lui a insirat infrangerile. Bomba explodeaza in momentul in care se afla faptul ca acesta participa la trucarea meicurile, fiind mana in mana cu Mafia pariurilor. E sfarsitul carierei acestuia ca jucator de baseball si, colac peste pupaza, in timpul unei razii inopinate la o sala de pariuri si jocuri ilegale, e arestat din intamplare. Procurorul raspunzator de caz insa il elibereaza la scurt timp, dupa ce primeste un telefon de la un misterios Sang-ha (Park Sung-woong). Falit si cu cariera compromisa, Lee Hwan nu mai poate face altceva decat sa-l caute pe intermediarul trucarii ultimului joc, care nu i-a dat banii pentru jocul sau murdar. Dupa o incaierare cu acesta, Lee Hwan isi recupereaza banii, insa il baga in spital pe gangster, ce-i cere 10.000 $ compensatie sa nu-l dea in judecata. Peste cateva zile, e ridicat din gara unde dormea pe o banca ca un om al strazii si dus de niste baieti “simpatici” in costum in fata sefului lor. E vorba de nimeni altul decat Jung Sang-ha, cel al carui telefon l-a scos din inchisoare. Acesta ii propune o intelegere: in schimbul celor 10.000 $ sa devina omul lui si sa-i execute ordinele. Adevaratul drum al pierzaniei abia acum incepe.
Personajul principal din “For the Emperor”, Lee Hwan (interpretat de Lee Min-ki) e un model aproape tipic al gangsterului. In momentul in care alege sa paraseasca drumul cel drept si intra in cardasie cu Mafia pariurilor, acceptand sa participe la trucarea de meciuri pentru a-si castiga existenta, ramanand singur pe lume de cativa ani buni dupa ce mama lui murise, acesta nu realizeaza ca de fapt face primul pas pe calea pierzaniei. Asta pentru ca in momentul in care implicarea lui in aceste jocuri de culise e data in vileag, practic el ramane pe drumuri, fara un viitor. Iar aceste persoane disperate sunt totodata si cele mai facile tinte pentru bandele de gangsteri, in cautare de noi membri. Scena de inceput ne prezinta un Lee Hwan violent, aproape salbatic, macelarind la propriu cu pumnul si cutitul membrii unei grupari rivale. Aceasta scena, care e de fapt un “flash-forward” (adica o prezentare in avans a unui moment ce urmeaza sa se petreaca pe parcursul povestii, la timpul sau) taie din start orice perspectiva pozitiva a acestui personaj. De aceea povestea incepe ca o analiza, cu o intrebare retorica pe care si-o pune personajul principal: “Cand a inceput totul ?”, dupa care totul e devoalat intr-un ritm alert, fara a se da prea multe detalii. Insa pana si acest lucru – care la o prima vedere pare o scapare si o lipsa de experienta a regizorului – se dovedeste a fi ceva intelligent gandit, deoarece abia spre final aflam adevaratul motiv pe care e cladita intreaga poveste. “For the Emperor” este, practic, un exercitiu stilizat si mai putin o productie de substanta. Lipseste o motivatie complexa a personajului principal de a merge pe acest drum, insa regizorul nu face rabat cand vine vorba de descrierea luptelor intre gangsteri in cel mai grotesc mod cu putinta. Dialogurile sunt simple si pline de argou (pentru cei cu ureche fina vor simti accentul de Busan al personajelor, actiunea petrecandu-se in celebrul oras-port), imaginile nu ridica nici un fel de pretentii iar elementele de noir se fac simtite pe toata durata filmului, fie ca e vorba de “luminile orasului” noaptea, ce dau celui de-al doilea oras ca marime al Coreei o nota mirifica, fie ca e vorba de atmosfera pe alocuri apasatoare, sufocanta, chiar misterioasa. Un film cu gangsteri ce nu si-a propus prea multe, plin de cliseele tipice genului, in care nu poti spune ca un personaj sau altul te cucereste sau te face sa empatizezi. Coloana sonora e tipica filmelor noir, ritmata si tensionata, iar povestea in sine “a maririi si decaderii” pare un deja-vu. Cu toate astea, chiar daca e plin de violenta si chiar daca Lee Min-ki ofera cadre generoase cu trupul lui parca sculptat, “For the Emperor” ramane un film bun cu gangsteri si despre gangsteri. Ramane intrebarea la care fiecare va putea sa dea raspunsul dupa ultima secventa, anume: “Pentru imparat… sau pentru a deveni un imparat ?”.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab, lasedan si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil !
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Dal Ja’s Spring (2014) – episodul 18 subtitrare in romana
In visul ei, Dal Ja era printesa, in realitate insa, in lumea celor „de sus”, se simtea Cenusareasa. La petrecerea selecta la care participa alaturi de Tae Bong, celibatara de 33 de ani descopera o rivala de temut: o avocata tanara, fosta prietena a iubitului ei.
Presat de „mama-soacra” sa-si faca un rost „ca lumea”, Tae Bong cauta solutii pentru a castiga bani. Se angajeaza ca muncitor pe un santier de constructie, dar, intre timp, primeste si propunerea de a lucra ca avocat in echipa ex-iubitei sale. La randul ei, Dal Ja e fortata de d-na Kang sa accepte banii din partea familiei, bani cu destinatie precisa si zilnic sa furnizeze informatii despre fiul ei nepretuit.
Cererea in casatorie a lui Sae Do nu e onorata de Seon Joo. Teama de responsabilitatea enorma pe care mariajul o presupune, trauma pierderii mamei suferita in copilarie si nevoia de a fi inca „libera” sunt cateva dintre motivele refuzului lui Wee Seon Joo.
Intalnirea cu fosta partenera a lui Tae Bong nu e deloc pe placul lui Oh Dal Ja. Tupeista, nepoliticoasa si enervanta, Jang Soo Jin pune mai mult gaz pe foc, aruncandu-i celibatarei de la obraz faptul ca… e interesata de iubitul ei. Ceea ce nu intuia niciuna dintre rivale era ca baiatul pentru care se „duelau”, se lupta pentru viata sa…
Prezentarea: Claudia – asiacinefil
Kundo – Age of the Rampant (2014) – un “eastern-spaghetti” modern şi deconectant, cu Ha Jung-woo şi Gang Dong-won
“Kundo – Age of the Rampant” e una din productiile coreene ale acestui an cele mai ateptate, inca de la anuntarea proiectului in 2013 productia atragand atentia prin numele mari vehiculate a fi distribuite in rolurile principale. Iar asteptarile nu au fost inselate. Cu un buget de doar 7 milioane de dolari (Hollywood-ul ar trebui sa ia lectii despre profitabilitate cu bani putini de la cineastii coreeni), filmat pe durata a 6 luni, filmul a obtinut incasari la box-office de 35,6 milioane de dolari, devenind unul din marile succese de casa ale anului 2014. Si cu siguranta o asemenea productie o vom vedea peste ani cam pe la toate canalele de televiziune din intreaga lume, asa cum s-a intamplat cu alte filme memorabile coreene precum “The Host”, “The Good, The Bad and the Weird” sau “I Saw the Devil”. Productia a atras peste 550.000 de coreeni in salile de cinematograf in ziua premierei (23 iulie 2014), obtinand incasari de 4 milioane de dolari in 24 de ore, devenind filmul cu cei mai multi spectatori in ziua premierei din istorie, incluzand aici si productiile non-coreene. Din fericire, recordul a rezistat doar 8 zile, deoarece a venit tsunami-ul “The Admiral: Roaring Currents”. In acest fel, cu aceste doua productii, box-office-ul coreean pentru anul 2014 s-a mai echilibrat, in sensul ca daca in prima jumatate a anului productiile hollywoodiene au facut ravagii, multa vreme productia coreeana “Miss Granny” conducand topul filmelor coreene ale acestui an cu doar 58 de milioane de dolari incasari, aceasta se afla abia pe pozitia a doua in box-office, dupa animatia americana din 2013 “Frozen”. Iar pana la urmatorul film coreean din top 10 al box-office-ului mai existau inca 4-5 filme americane. Revenind la “Kundo – Age of the Rampant”, trebuie spus ca acesta are la baza scenariul stralucitului scenarist Jun Chul-hong, despre care am mai amintit in prezentarea filmului “The Target”, ale carui scenarii au stat la baza a 3 filme de top 10 coreene ale acestui an: Roaring Currents, Kundo si The Target. Regia este semnata de Yoon Jong-bin, regizorul blockbuster-ului “Nameless Gangster”, ce este si co-producator si co-scenarist. In rolurile principale ii revedem pe indragitul si prolificul actor Ha Jung-woo (The Terror Live, The Berlin File, Nameless Gangster, Love Fiction, The Client etc), in timp ce rolul negativ e interpretat magistral de Gang Dong-won (Haunters, Woochi, The Secret Reunion, Voice of a Murderer, Maundy Thursday etc), un actor croit parca pentu roluri negative ( a se vedea in special “Voice of a Murderer”), ce pare, in acest rol, mai tanar cu cel putin 10 ani fata de varsta reala (33 de ani). Rolurile secundare sunt pline de figure cunoscute, care s-ar putea sa vi sa para familiare dar sa nu stiti unde i-ati mai vazut, atat de bine fiind machiati si deghizati: Lee Sung-min (detectivul din “Broken”), Ma Dong-seok (din Murderer, The Five, Neighborhood etc), Lee Kyoung-young (vazaut mai mereu in roluri negative, in “Genome Hazard”, “National Security”, “The Terror Live”), Cho Jin-woong (personajul negativ din recentul serial “Beyond the Clouds”, devenit celebru dupa rolul Muhyul din “Deep Rooted Tree”), Joo Jin-mo (secretarul din recentul serial “Temptation”) si lista poate continua.
In a doua jumatate a secolului XIX, Joseonul se confrunta cu clasica problema a coruptiei endemice a oficialilor statului, ce nu ezita sa recurga la abuzuri impotriva populatiei sarace sis a o exploateze. Lacomia autoritatilor locale e dublata de epidemiile de ciuma si de foametea ce loveste regiuni tot mai intinse, toate lovind in cea mai vulnerabila patura a societatii. Revoltele taranesti sunt la ordinea zilei, iar haosul este cu greu stapanit de autoritatile cu burtile burdusite de mancare, ale caror averi sporesc peste noapte. Cei ce nu au mai suportat situatia au ales sa se refugieze in munti si sa traiasca in bande, ca talhari, jefuindu-i pe nobili si impartind prada celor sarmani. O asemenea banda este cea a clanului Chusul de la muntele Jiri, condusa de Dae-ho si Calugarul Depravat, ce a devenit spaima nobilimii din regiune. Dar povestea acestui film porneste de la un fapt de viata privata petrecut intr-o familie nobiliara. Fost guvernator corupt al provinciei Jeola, Lordul Jo Won-suk a avut cu 20 de ani in uma un copil cu o curtezana, pe Jo Yoon. Nerecunoscut de tatal sau, bastardul a crescut pana la 8 ani in casa de placeri a curtezanelor, impreuna cu mama sa. Doar ca in urma casniciei pe care o avea, Lordul Jo Won-suk are doar patru fete si nici un baiat. Speriat ca linia familiei si numele acesteia s-ar putea stinge, acesta il cumpara de la curtezana pe bastard si-l recunoaste ca fiu legitim. Acest lucru starneste furia sotiei sale, care recurge la toate leacurile pentru a da nastere unui fiu. Cand acest lucru se intampla, Jo Yoon, bastardul, ajunge sa cunoasca din nou umilinta de a fi respins de tatal sau si i se refuza pozitia de mostenitor al averii. Anii trec, acesta devine un cunoscator de elita al artelor martiale si, pentru a isi recapata pozitia, pune la cale un plan diabolic. Ce rol au banditii in aceasta poveste ramane sa descoperiti.
“Kundo – Age of the Rampant” e un inedit “eastern-spaghetti”, un gen abordat acum 6 ani de Kim Jee-won in “The Good, the Bad and the Weird”. Spre deosebire de productia de acum 6 ani, in “Kundo” nu vom vedea arme de foc (cu o exceptie spre final) si urmariri prin zone pustii pe motocicleta sau trenuri, adica exagerari menite a scoate in mod intentionat in evidenta anumite lucruri. Insa avem toate elementele unui film “eastern spaghetti” autentic: o prezentare a personajelor in stilul filmelor lui Sergio Leone, o coloana sonora ritmata ce aminteste de westernurile facute de italieni in anii de glorie ’70-’80, personaje numeroase si variate ca si caracter, anumite exagerari vizuale spectaculoase, atmosfera in sine, elemente precum corbul, asezari pustii, violenta epatanta, umor si sarcasm amestecate cu o poveste dusa pana la extrem. Pe de alta parte, avem componenta originala, autentic coreeana: straie de epoca, arme specific autohtone precum sabia si pumnalul (ce tradeaza o data in plus traditionalismul unei societati in care armele de foc, aduse de chinezi sau occidentali, sunt aproape inexistente, desi ne aflam in preajma anului 1870 !); stilul de lupta ce imbina artele martiale, strategia militara cu indemanarea si calitatile fizice ale luptatorului. Scenaristul Jun Chul-hong suprapune cele doua elemente (influenta westernurilor spaghetti si specificul coreean) inr-un mod atat de reusit incat povestea finala rezultata e una de care nu te mai poti dezlipi. Scenariul are si el un specific aparte, povestea fiind structurata in 5 acte, asemeni pieselor de teatru. Fiecare act detaliaza un element de baza al povestii, alaturandu-l celui anterior, in final rezultand o poveste unitara, coerenta si extrem de captivanta. De la inceput sunt conturate cele doua tabere, din acest punct de vedere termenii fiind foarte simpli: pe de o parte avem populatia saraca, taranii, sclavii, banditii, si pe de alta parte avem nobilii, functionarii si in general patura privilegiata. Apoi fiecare tabara isi aloca elementele definitorii: prima – saracia, greutatile, exploatarea, a doua – bogatia, indestularea, lacomia, abuzurile. De la inceput se stie cine e Cel Rau si cine e Cel Bun. Pe acest fundal, regasim in film una din figurile cheie ale literaturii universale, haiducul. De aceasta data acesta se numeste bandit, dar esentialmente actioneaza asemeni oricarui omolog din orice literatura sau cultura populara. Iar in cazul de fata, banditul justitiar nu are un nume si nici nu se pune accentul pe personalizarea acestuia, pe investirea lui cu puteri de erou. Din contra, de la inceput acesti eroi haiduci se identifica cu poporul deoarece din randul acestuia provin, si-si insusesc idealurile sale: eliberarea de oprimare si dreptul la o viata mai usoara. Iar acest lucru e unul de inteles in conditiile in care Joseonul acelor vremuri nu se puta compara cu nici o societate in genul celei europene sau nord-americane, guvernate de alte principii. Aici, in secolul XIX, mai exista sclavia pe scara larga, o mentalitate dominata de supunerea fata de nobilul stapan, asfel ca revoltele prezentate de acest film sunt cu atat mai justificate cu cat contextul social si economic sunt mai mult decat reale.
Daca – un lucru intresant – aflam in “Kundo” despre ceea ce poate fi numit cam primul “parteneriat public-privat” din Coreea, un fel de afacere intre nobili si autoritati pe barba populatiei sarace, nu se poate scapa din vedere o puternica tenta ideologica pe care scenaristul o da in special taberei talharilor. Acestia se revendica ca avandu-si originea inr-un clan stravechi (Clanul de la Muntele Jiri), care chipurile a ajuns la iluminare avand ca principal tel cladirea unei lumi noi, prin indreptarea greselilor din aceasta lume. Pentru implinirea rolului justitiar, avem in grupul conducatorilor talharilor un calugar impostor luminat, un strateg (capitanul), cativa luptatori iscusiti, si gloata, prostimea cum s-ar spune, a carei forta unita inseamna poporul. Interesanta e sublinierea antitezei cu cealalta tabara, a nobililor, care e una divizata, fiecare fiind pe cont propriu, cu averile si garzile de corp personale, si care niciodata nu s-ar putea uni pentru a oprima poporul, toate actiunile lor fiind personale. Trebuie spus ca “Kundo – Age of the Rampant” este totodata, primul film coreean despre revoltele taranesti impotriva abuzurilor nobilimii prezentate intr-o maniera moderna, dinamica si spectaculoasa. In plus, e cam primul film ce trateaza problematica sociala si din unghiul de vedere al paturilor defavorizate, pana acum productiile cu actiunea desfasurata in a doua jumatate a secolului XIX fiind axate in jurul transformarilor la nivel inalt, in centrul actiunii aflandu-se mereu regele si anturajul sau. De aceasta data exista doua categorii sociale prezentate in antiteza, nobilimea, nu cea de la Curte ci cea dintr-o provincie, si patura oamenilor sarmani, exploatati de guvernatorul local, formata din sclavi, macelari, banditi si cersetori. Seriale precum “Chuno” sau “The Duo”, dar si partial “Deep Rooted Tree” au reflectat viata grea a categoriilor defavorizate ale populatiei, dar nici un film pentru marele ecran nu a abordat aceasta tematica, cel putin in ultimii 10 ani. Astfel, “Kundo” umple acest gol, diversificand tematica filmelor coreene de epoca ale ultimilor ani.
Un film deosebit, extrem de bine realizat, cu personaje bine conturate si analizate profund pe durata celor aproape 140 de minute, realist si ancorat in istoria decadenta a perioadei de final a dinastiei Joseon, care ne face sa intelegem usor de ce Coreea a cazut atat de facil in mainile japonezilor 50 de ani mai tarziu, in conditiile in care coruptia functionarilor a subminat serios loialitatea omului de rand fata de monarhie.
Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de cristinab, lasedan si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil !
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Creating Destiny (Seeking Love) (2009) – despre tradiţie şi modernism în familia coreeanã
“Creating Destiny” este un serial de familie linistit, care nu-si propune nici sa ne socheze, nici sa dezbata probleme grave ale existentei, ci ne arata pur si simplu relatiile dintre parinti si copii, modul in care reusesc acestia sa-si impuna deciziile in viata copiilor spre propria lor satisfactie, in detrimentul celor tineri, dar si abilitatea copiilor de a se eschiva si a rezista. In ultimele decenii, Coreea de Sud a cunoscut un puternic proces de occidentalizare. Ca a fost vorba de prezenta americana pe teritoriul sud-coreean sau de moda trimiterii de catre familiile potente a odraslelor la studii peste Ocean, occidentalizarea s-a facut simtita in conservatoarea societate coreeana, influentand in mod vizibil mentalitatea acesteia. Si totusi, in ciuda acestui fapt, exista unele valori care reusesc inca sa reziste asaltului occidental, cum e familia. Chiar daca nepotii sau copiii manifesta o tendinta evidenta spre invatarea limbii engleze si deprinderea obiceiurilor libertine occidentale, nu intotdeauna aducatoare de lucruri pozitive, multe traditii legate de familie si casatorie au ramas intacte in Coreea. Membrii in varsta sunt cele mai respectate persoane dintr-o familie, iar cuvantul lor cantareste cel mai mult in luarea unor decizii privind viitorul fiilor, fiicelor sau nepotilor. Tanara generatie trebuie sa manifeste respect fata de persoanele in varsta, iar pentru asta exista mai multe formule de adresare in societatea coreeana intre diferitele categorii de varsta, formule ce exprima respectul pentru un senior. Acelasi respect este insuflat, de exemplu, de celebrele fotografii de familie pe care coreenii cu familie mare obisnuiesc sa le faca cel putin o data in viata. Intotdeauna in primul rand din fotografie apar bunicii, persoanele in varsta, in semn de respect. Ei sunt capii familiei, cei ce au cladit totul. Intotdeauna in spatele lor stau copiii, pozitie ce sugereaza ascultarea, supunerea, neiesirea din vorba parintilor si acceptarea deciziilor statutului preeminent al celor in varsta in cadrul familiei. In cazul in care exista copii mici, acestia apar tot in primul rand, fie intre bunici, fie langa acestia, sugerandu-se arcul in timp si orizonturile viitoare ale sperantelor familiei. In familia coreeana, tatal se bucura de cel mai mare respect, in special cand acesta este si fiul cel mare al familiei. Sotia fiului cel mare are prin traditie sarcina de a avea grija de cei in varsta din familie. Traditional, barbatii sunt singurii factori de decizie din familie, insa in societatea de astazi, incet, incet, aceasta traditie se dilueaza. La fel e si in cazul femeilor, in mod traditional responsabile cu gospodaria, gatitul si curatenia, care dobandesc un rol tot mai mare in afara caminului. Angajarea femeilor a dus la tensiuni, in unele cazuri, in sanul familiei, acestea trezindu-se coplesite de responsabilitati. In prezent, in societatea coreeana, femeile reprezinta jumatate din mana de lucru, insa in ciuda acestui fapt, ele raman inferioare ca statut in fata barbatilor.
Cum este privita casatoria ? Ei bine, k-dramele reflecta un adevar atunci cand vorbesc de intalnirile matrimoniale ca despre ceva obisnuit. Iesirile la un film, la o cafea, la cumparaturi “pe nevazute” sunt rodul unor aranjamente fie ale unor agentii de profil, fie al unor intelegeri intre capii familiilor (in general instarite). Tinerii prea ocupati cu cariera nu mai au timp de viata personala, astfel ca asemenea aranjamente apar ca ceva banal. Casatoriile, insa, sunt intermediate de asa-numitii “petitori”, si rezulta in urma intelegerii intre familii. Practic casatoria e importanta nu pentru ca are in centrul ei o unire intre un barbat si o femeie, ci pentru ca uneste 2 familii. In ciuda conotatiilor termenului “aranjament”, totusi, casatoria depinde de consimtamantul direct al barbatului si femeii. Barbatii de peste 18 ani si femeile de peste 16 ani se pot casatori cu acordul parintilor, in timp ce odata implinita varsta de 20 de ani, fiecare barbat si femeie poate decide de unul singur in acest sens.
Toate aceste lucruri despre familia coreeana sunt absolut necesare a fi stiute inaintea vizionarii acestui serial, deoarece avem de-a face, in premiera pe asiacinefil, cu un serial de weekend de familie, in care intreaga actiune e centrata pe unitatea familiei, pe rolul fiecarui membru in sanul acesteia, pe deciziile contraductorii si conflictul intre generatii, care parca in societatea conservatoare coreeana e o veritabila lupta la baioneta in care principiile si sentimentele se amesteca neunitar, dand nastere unor situatii din care doar ratiunea si intelegerea pot rezolva problemele. Un alt luru interesant pe care ni-l dezvaluie acest serial e ca problemele tinerei generatii nu se rezolva, ca in societatea occidentala, printr-o confesiune la psiholog. Ajutorul e cerut unor membri ai familiei, si totul se rezolva prin constientizarea de catre fiecare parte a limitelor propriilor conceptii si viziuni, dincolo de acceptare, resemnare sau suferinta. Oricat de puternic ar fi mitul “mamei scorpii” impamantenit de atatea si atatea k-drame, oricate bunici autoritare am vedea jucandu-si rolul stralucit pe micul ecran, in realitate aceste personaje actioneaza in cadrul unui rol conferit de traditie; fiecare se achita mai mult sau mai putin bine de aceste indatoriri, in functie de defectele si calitatile fiecaruia, insa familia in cele din urma controleaza si pedepseste aceste derapaje, iar valorile traditionale triumfa, in cele din urma. Situatia din “Creating Destiny” e putin diferita si prin faptul ca are in centrul ei o tanara generatie puternic influentata de valorile occidentale, unele personaje traind, chiar, ani de zile intr-o societate straina de valorile coreene.
Cu multi ani in urma, Han Sang Eun (actrita si cantareata Eugene, pe care am putut-o admira in „King of Baking, Kim Tak Goo” sau in „One Mom and Three Dads”) a emigrat in Australia impreuna cu familia. In prezent, ea este o tanara incantatoare care si-a terminat studiile de drept in America. In momentul cand Alex, un american din Boston, fost coleg de facultate, vine la tatal ei pentru a o cere de sotie, starneste un adevarat tsunami. In niciun caz, nici in ruptul capului nu poate cadea de acord cu aceasta casatorie. El il doreste drept ginere pe Kim Yeo Jun (Ki Tae Young – „Star-s Lover”, „Royal Family”), fiul bunului sau prieten din Coreea. Drept pentru care o exileaza pe Sang Eun in Coreea pentru un an, cerandu-i sa locuiasca in casa prietenului sau. Pe de alta parte, nici baiatul nu-si doreste o casatorie fortata si lupta din rasputeri pentru a le tine piept tatalui sau si bunicii sale care isi doreau cat mai curand un nepot, mai ales ca le ajunsesera la urechi niste zvonuri cum ca Yeo Jun ar fi atras de barbati. Inca din prima clipa, la intalnirea dintre cei doi protagonisti ies scantei, iar dorinta parintilor de a-i vedea impreuna se pare ca nu prea are sanse de succes.
Pe parcursul a 31 de episoade, vom intalni tot felul de situatii, unele amuzante, altele de-a dreptul aberante si revoltatoare, dar, in general, “Creating Destiny” este un serial relaxant care ne va bucura.In aceasta productie joaca si cativa veterani, deosebit de apreciati de publicul coreean si nu numai, care ne vor incanta cu talentul si naturaletea lor: Kang Nam Gil (tatal lui Sang Eun) pe care l-am vazut in „Who Are You ?”, „Goong”, „Sad Love Song”, „The Return of Iljimae” etc; Im Hyun Shik (bunicul lui Sang Eun), un actor renumit si deosebit de indragit pe care l-am urmarit in „Giuvaerul Palatului”, „Yi San”, „Jumong” si in multe alte seriale; de asemenea, Ban Hyo Jung (bunica lui Yeo Jun) din „Brain”, „Rooftop Prince” etc. Ca un amanunt picant, cei doi protagonisti, Eugene si Ki Tae-young) s-au cunoscut pe platourile de filmare ale acestui serial, s-au placut si la un an dupa terminarea filmarilor s-au casatorit, traind pana in ziua de azi o frumoasa poveste de dragoste. Un serial lejer, pentru toate iubitoarele de romantism si barbati frumosi.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentarea: cristinab, cris999 – Asia Team Romania
Creating Destiny (Seeking Love) (2009) – episodul 1 subtitrare in romana
Cu aproape douazeci de ani in urma, dupa moartea mamei ei, Sang Eun emigreaza in Australia impreuna cu tatal, bunicul si sora sa. In prezent, aceasta e absolventa a facultatii de drept in America si il aduce pe Alex, un american din Boston, fost coleg de facultate, pentru a obtine incuviintarea tatalui si bunicului sa se casatoreasca. Tatal lui Sang Eun, isi doreste foarte mult ca fiica lui sa se casatoreasca cu un coreean, si din acest motiv este deosebit de nepoliticos cu Alex, respingand din capul locului aceasta uniune. Pe de alta parte, in Coreea, prietenul bun al tatalui lui Sang Eun afla cu stupoare niste zvonuri alarmante conform carora fiul sau, Yeo Jun, medic ortoped, in varsta de 31, ar fi homosexual. Familia lui Yeo Jun ia foc. Disperati, panicati, vor sa-l casatoreasca cat mai repede cu putinta. In acel moment, tatal lui Yeo Jun primeste un telefon de la vechiul sau prieten, tatal lui Sang Eun… Ce iese din discutia a doi tati disperati ramane sa descoperim.
Prezentarea: cristinab – asiacinefil
Urmãrile scandalului în care a fost târât Lee Byung Hun şi o nouã victimã colateralã a lui, actriţa Han Hyo Joo
Desi inca de la sfarsitul lunii august 2014 a izbucnit scandalul in care a fost implicat, Lee Byung Hun suporta, la aproape 2 luni distanta, consecintele. Mai exact, pe 20 august, cunoscutul actor a dezvaluit cum ca doua femei ar fi incercat sa-l santajeze. Pe 2 septembrie, acesta a facut o plangere la politia din Gangnam, iar politia a identificat cele 2 persoane ca fiind Dahee, una din cele 4 membre ale trupei GLAM, si modelul Lee Ji Yeon. Acestea i-ar fi cerut 5 milioane de dolari superstarului, santajandu-l cum ca in cazul in care nu vor primi banii, vor face publica o inregistrare video in care actorul casatorit are o conversatie nepotrivita despre preferintele sexuale. Ulterior, avocatul modelului Lee Ji Yeon a sustinut ca tentativa de santaj a fost o reactie emotionala in fata incercarii actorului de a rupe o presupusa legatura extraconjugala cu aceasta c ear fi durat 3 luni. Actorul a negat existenta unei relatii cu respectiva, pe care a pretins ca o cunoaste printr-un prieten comun. Cercetarile politiei au dus la gasirea inregistrarilor, urmate de arestarea celor doua individe si acuzarea de santaj, surse din politie declarand ca respectivele risca cativa ani de inchisoare. Lee Byung Hun, care s-a casatorit anul trecut cu mare fast cu actrita Lee Min Jung (protagonista din “Sly and Single Again”), si-a cerut public scuze pentru scandalul in care a fost tarat fara voia lui.
In ciuda scuzelor publice, publicitatea facuta de acest caz are in continuare un efect negativ asupra carierei actorului. La cateva zile dupa arestarea santajistelor, o petitie cu 4.000 de semnaturi a fost postata pe popularul site coreean Daum, solicitandu-se ca actorul sa fie suspendat din toate activitatile legate de reclame pentru televiziune. Se pare ca unele din companiile de productie de reclame tv au dat curs petitiei, in timp ce altele se decid daca o vor face. Nebunia nu se opreste aici, si se pune un serios semn de intrebare daca asa-zisii internauti ce se aduna sa semneze astfel de petitii nu sunt manipulati sa puna presiune pe vedete (consecintele se cunosc, in multe cazuri unele dintre acestea luandu-si viata in urma unor astfel de presiuni) si, mai ales, pentru ce reprezentantii televiziunilor sau companiilor de productie trebuie sa dea curs vointei mai mult sau mai putin reale a catorva mii de frustrati ce stau de dimineata pana seara cu ochii in monitor avand impresia ca conduc lumea. Fara vreo legatura cu cazul lui Lee Byung Hun (singurul lucru ce-i leaga fiind filmul “Masquerade” in care au aparut impreuna acum cativa ani, dar si faptul ca sunt reprezentati de aceeasi agentie), actrita Han Hyo Joo (cunoscuta pentru rolurile din seriale precum “Spring Waltz”, “Iljimae”, “Dong Yi”, sau din filme precum “Love 911”, “Cold Eyes”, “Always”. “Ride Away” sau “Postman to Heaven”) a aparut mentionata in aceeasi petitie. Desi Han Hyo Joo nu a fost implicata personal in nici un scandal, fratele ei mai mic a fost acuzat de atac si intimidare a unui soldat in timpul indeplinirii stagiului militar anul trecut. Semnatarii petitiei sustin ca actrita ar trebui sa fie responsabila pentru actiunile fratelui sau si sa fie suspendata si ea din reclame.
Ultimele noutati din acest caz au aparut ieri, cand Procuratura din Seul a anuntat punerea sub acuzare pentru santaj a celor doua individe. Cercetarile au aratat ca cele doua s-au intalnit cu Lee Byung Hun in timpul unei cine pe 1 iulie, dupa care s-au dus toti trei sa bea impeuna, un lucru firesc la coreeni. Da Hee si Ji Yeon au pus la cale un plan de a stoarce bani si o casa de la superstar, inregistrandu-l pe acesta in timp ce era sub influenta alcoolului. Refuzand sa cedeze in fata amenintarile, Lee Byung Hun si-a anuntat imediat agentia si a facut plangere la politie. Ulterior, surse au declarat ca cele doua acuzate duceau o mare lipsa de bani ca urmare a absentei oportunitatilor de lucru. Membra trupei GLAM se spune ca datora companiei sale de impresariere aproximativ 360.000 $ pentru perioada prelungita de neactivitate. Procurorii au mai adaugat ca nu au gasit nici o dovada despre pretinsa relatie extraconjugala a actorului cu Ji Yeon. Pentru a nu complica si mai mult lucrurile, starul din “IRIS” a ales sa nu mai dezvaluie detalii suplimentare despre caz. Se asteapta ca acesta sa fie citat la procesul celor doua santajiste, care va incepe curand.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
“My Second Sassy Girl”, coproducţia ce încearcã sã ducã Hallyu pe piaţa chinezã de film
Sequel-ul cunoscutei productii coreene “My Sassy Girl”, “My Second Sassy Girl”, a inceput sa fie filmat in Busan, avandu-i in rolurile principale pe acelasi protagonist masculin, Cha Tae-hyun, si pe actrita si cantareata chineza Victoria. Filmul va fi o coproductie coreeano-chineza, iar producatorii se asteapta sa fie un succes la fel de mare ca filmul din 2001. E greu de crezut ca acest lucru va mai fi posibil, din cel putin 2 motive. Primul ar fi acela ca “My Sassy Girl” a stat la baza exploziei Hallyu, alaturi de serialul “Winter Sonata”, cuplul Cha Tae-hyun – Jeon Ji-hyun (Gianna Jun) dand nastere unui adevarat sindrom “My Sassy Girl” in intreaga Asie, popularitatea celor doi devenind uriasa in tari precum Coreea, Japonia, China si Asia de Sud-est. Nici o alta productie coreeana nu a mai reusit sa se bucure de o asemenea popularitate in Asia din 2001 pana in prezent. Al doilea motiv pentru care avem de ce sa fim sceptici in fata optimismului producatorilor e faptul ca in 2008 s-a realizat un sequel la Hollywood al acestui film, ce a reusit sa o dea, cum se spune, serios “in bara”, la fel cum lamentabil, in 2010, producatorii chinezi au indraznit sa scoata pe piata un film cu un buget redus intitulat “My Sassy Girl 2”, vorbit in chineza, o umbra palida a insasi notiunii de sequel. Compania de productie SinCine l-a distribuit pe Cha Tae-hyun, mai batran cu 13 ani, la 38 de ani, sa continue rolul ca Geon Woo, si pe Victoria ca a doua “sassy girl” (“fata obraznica”). “My Second Sassy Girl” se doreste a fi o comedie romantica despre viata unui cuplu de proaspat casatoriti putin deplasati, Victoria interpretand prima iubire a personajului Geon Woo, din scoala primara. Incapabil s-o uite pe prietena lui obraznica ce a plecat, Geon Woo sfarseste prin a da – din nou din intamplare, desigur – peste prima lui iubire, si se inscoara cu aceasta, in ciuda obiectiilor apropiatilor sai. In plus, noua lui sotie, chinezoaica, e cam afona la limba coreeana, de unde multe situatii hilare. Actrita Victoria nu a fost intamplator aleasa pentru acest rol, imaginea ei mereu optimista si senina convingandu-i pe producatori.
In ultimii 30 de ani, SinCine a incercat sa duca filmul coreean peste hotare, din 1989 pana in prezent aproximativ 80% din filmele produse avand succes. “My Second Sassy Girl” va fi un proiect in coproductie cu China, pentru piata asiatica. Asocierea nu e intamplatoare, din 2014 China devenind oficial cea de-a doua piata de film la nivel mondial (dupa Hollywood) si numarul 1 in Asia. Multe persoane din industria coreeana de film au batut la portile Chinei si putini regizori au si reusit sa razbeasca, insa in realitate zidurile pietei chinezesti sunt destul de inalte pentru coreeni. Acesta e si scopul acestei coproductii, deschiderea portilor pietei chineze de film Valului Coreean. Filmul va fi regizat de coreeanul Jo Geun-sik si va avea premiera in Coreea si China in mai 2015.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Dal Ja’s Spring (2014) – episodul 17 subtitrare in romana
Gandul ca femeia care a pus gheara pe fiul ei cel pretios ar fi insarcinata o face pe d-na Kang „sa-si piarda mintile”, asa ca de aici pana la a face uz de „armele” proprii nu e drum lung. Dar plansetele, istericalele si amenintarile nu mai impresioneaza pe nimeni. Mai mult, sefa de echipa a directorului Oh pune piciorul in prag: cumnata sa trebuie sa invete sa-si rezolve problemele personale… acasa.
Cum mamele se mentin pe pozitie, Tae Bong si Dal Ja decid sa schimbe tactica. Pentru a fi acceptati de familia celuilalt, trebuie sa fie pe-aproape si sa-i „sufoce” prin atentia acordata. Zis si facut ! Disparitia subita a inamoratilor da de gandit mamelor care, speriate de o posibila poveste intre „Romeo si Julieta”, ajung, in cele din urma, sa „capituleze”.
De teama sa nu devina „catuse” unul pentru celalalt, Wee Seon Joo si Shin Sae Do continua sa aiba secrete, numai ca acestea le-ar putea schimba viata radical. Unul ascunde „bebelusul”, celalalt, o plecare in strainatate pentru doi ani.
Petrecerea „elitistilor” la care participa Dal Ja alaturi de iubitul ei pare una din povesti. Numai ca, pe neasteptate, vraja se sfarama si director Oh se trezeste la realitate: acela nu e mediul ei, ea nu mai e atat de tanara si, in plus, mai are si concurenta…
Prezentarea: Claudia – asiacinefil
Genome Hazard (2013) – un thriller-sci-fi modern coreeano-japonez de la regizorul coreean al succesului „The Flu”
Intr-o seara oarecare, un japonez aparent obisnuit, Ishigami Taketo, se intoarce epuizat acasa de la lucru. In varsta de 45 de ani, acesta lucreaza ca ilustrator la o firma de design si e casatorit cu Miyuki. In acea seara ar fi trebuit sa sarbatoreasca un an de la casatorie, motiv pentru care atunci cand deschide usa, Taketo gaseste niste lumanari aprinse in intuneric si o atmosfera ce se dorea romantica. Dar totul se transforma in cateva secunde intr-un cosmar, cand acesta isi gaseste sotia moarta, iar la cateva secunde dupa, primeste un telefon de la sotia lui in care e anuntat ca e la mama ei acasa. Ca si cum n-ar fi de ajuns, politia ii bate la usa. Speriat ca ar putea fi acuzat de crima, acesta incearca sa nu le permita politistilor sa intre in casa, pentru ca mai apoi sa constate ca trupul sotiei sale a disparut de la fata locului. Sa-i fi jucat memoria feste ? Taketo e luat de politisti la sectie pentru audieri intr-un caz petrecut in zona, insa pe drum constata ca politistii sunt de fapt un fel de agenti ce il intreaba de un coreean pe nume Oh Jn Woo de care nu a auzit in viata sa. Socat de toate aceste intamplari desprinse parca dintr-un roman existentialist, Ishigami Takeko reuseste sa scape de urmaritori, iar in fuga sa e cat pe ce sa fie lovit cu masina de o ziarista coreeana venita in Japonia sa se intalneasca cu o sursa, Kang Ji Won. Aceasta il salveaza de urmaritori, la rugamintea celui accidentat, si devine martora la povestea lui. Ishigami incepe sa constate ca peste noapte are unele calitati de care nu era constient ca le poseda, si ca unele lucruri pe care le stia sunt total deformate. Sa fie totul in imaginatia sa sau cineva ii joaca o festa ? Impreuna cu ziarista coreeana incearca sa desluseasca puzzle-ul in care el e piesa principala.
“Genome Hazard” se doreste a fi un thriller psihologic cu accente S.F., insa acest S.F. nu se refera la o alta dimensiune temporala, ci totul se petrece in prezent, in interiorul mintii personajului central. Si nu avem de-a face cu un “A Beautiful Mind” asiatic, ci cu o poveste originala mult prea fantezista pentru a putea fi inteleasa intru totul de la prima vizionare. Cand in titlul unui film apare un termen precum genom (“grup de cromozomi, diferiti genetic, care formeaza o unitate”, conform DEX), imediat gandul ne duce la o poveste terifianta in care eventual o companie gigant internationala face experimente ascunse in vederea realizarii unor mutatii genetice probabil in scopul gasirii unui leac al unei boli sau al elixirului nemuririi. “Genome Hazard”, ce are la baza romanul de succes al scriitorului japonez Shiro Tsukasaki, din 1998, e cu totul altceva. Filmul este, parte, aventura-S.F., parte – un thriller de conspiratie si parte – o poveste romantica. Nici regizorul filmului, Kim Sung-su, nu a putut transa clar aceasta problema, iar ambiguitatea genului si a scenariului au costat mult rezultatul final, filmul obtinand o suma modesta la box-office in Japonia (sub 500.000 $ incasari !). Probabil si un film cu un buget redus ar fi reusit o performanta mai buna sub aspect financiar. Acest lucru e surprinzator daca avem in vedere renumele regizorului, Kim Sung-su avand in anul 2013 la activ o realizare de succes in Coreea, blockbuster-ul “The Flu”, dar si filme precum “Musa The Warrior”, mult timp lider de box-office in istoria Coreei, “Running Wild” sau “Please Teach Me English”. “Genome Hazard” e, de fapt, o coproductie coreeano-japoneza, vorbita in mare parte in japoneza, in care protagonisti sunt un actor japonez (Hidetoshi Nishijima), total neconvingator in rolul sau de individ in cautarea propriului loc in puzzle-ul acestei vieti, si actrita coreeana Kim Hyo-jin (In My End is My Beginning, The Taste of Money), la fel de putin implicata in rolul sau (in cazul ei scenariul o limiteaza in mod evident de la a fi mai mult de o simpla ziarista in cautarea unei stiri senzationale). Actrita coreeana a avut la dispozitie doar 3 saptamani pentru a-si invata replicile in japoneza din film, si s-a descurcat de minune, incat nu ai spune ca de fapt nu e o actrita japoneza.
Revenind la succesul filmului, trebuie spus ca ar fi fost de asteptat ca in Japonia acesta sa fie mai bine primit. Chiar daca Hidetoshi Nishijima nu e un star de prima mana in tara sa de origine, a aparut, totusi, in peste 50 de productii pentru marele ecran si in mai multe seriale, iar restul personajelor secundare sunt interpretate de figuri cunoscute in Japonia (precum veteranul Masato Ibu, vazut recent in “Shield of Straw” intr-un rol secundar). Distributia cu figuri familiare, popularizarea cartii ce sta la baza scenariului filmului dar si curiozitatea ar fi trebuit sa atraga spectatorii in saliele de cinematograf japoneze, dar nu s-a intamplat asa. Poate si pentru ca subiectul e putin neobisnuit pentru genul SF in Japonia, marcat decenii la rand de povesti cu monstri traditionali – Godzilla si o multime de alte creaturi celebre -, de fantome si roboti.In cele din urma, filmul a avut premiera mondiala la Festivalul de film de la Busan (octombrie 2013), iar in Japonia s-a lansat in ianuarie 2014, fara prea mare succes. Despre film se pot spune multe, insa pentru a nu strica placerea vizionarii prin dezvaluirea unor amanunte care ar potoli curiozitatea inaintea chiar a inceperii vizionarii, nu vom dazvalui prea multe detalii. Cert este ca personajul central, Ishigami, e unul pe care parca l-am mai vazut in filmele americane de gen. Situatiile confuze in care acesta se regaseste fara o explicatie coerenta pe care sa si-o poata da induc spectatorului insusi o stare de neincredere in gesturile si actiunile personajului principal. Mereu te intrebi daca acesta e atat de inocent pe cat e prezentat sau e de fapt o persoana cu tulburari de memorie labila psihic care intr-adevar si-a ucis sotia. Intrebarea care planeaza tot timpul e daca Ishigami e o victima (si daca da, a cui ?) sau e de fapt constient tot timpul de ceea ce se intampla, dar disimuleaza. Micile detalii care ne sunt dezvaluite treptat potenteaza misterul, iar la un moment dat daca nu urmaresti atent ritmul alert al desfasurarii actiunii risti sa te pierzi total in puzzle. De la inceputul filmului apare obsesiv pe imagine, periodic, un cronometru care te face sa te intrebi ce cronometreaza. Raspunsul il afli abia la final, dar si acest element te deruteaza, pentru ca scenaristul nu da absolute nici un detaliu ajutator. Cand insa incep sa curga dezvaluirile, roata se rostogoleste la vale si o avalansa de informatii ajung sa schimbe intreaga situatie cu 180 de grade, ducandu-ne acolo unde nu ne-am fi inchipuit niciodata. Din pacate ceea ce lipseste filmului e coerenta. Totul se desfasoara intr-un ritm alert, informatiile se succed una dupa alta, regizorul nu te lasa sa te acomodezi cu situatia, sa te atasezi de vreun personaj sau sa apuci sa analizezi la rece multitudinea de indicii pe care ti le ofera. La final ai impresia ca ai participat la o cursa de cercetasi in care castiga primul care cu ajutorul indiciilor ajunge la destinatie. Din fericire misterele sunt atat de complicate incat abia dupa derularea ultimei scene din film poti spune ca ai ajuns de-a binelea la destinatie, ceea ce e o garantie ca filmul te va tine lipit cu ochii de ecran pana la finalul celor aproape 2 ore ale sale. Iar daca vor ramane intrebari la care nu veti avea raspuns, puteti oricand revedea acest film, o a doua vizionare cu siguranta va lamuri orice mister neelucidat din prima.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania realizata de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Dal Ja’s Spring (2014) – episodul 16 subtitrare in romana
Intrigata de faptul ca mama lui Oh Dal Ja are o aventura cu sotul ei si suparata la culme ca fiul cel pretios i-a fost sedus de fiica rivalei sale, d-na Kang ia atitudine. Vizita surpriza facuta lui Jung Ae nu e decat inceputul razbunarii ei. Veniti pe neasteptate la restaurant, Tae Bong si Dal Ja au de infruntat nu doar istericalele d-nei Kang, ci si coada de matura manuita cu iscusinta de mama celibatarei. Tinerii obtin amandoi acelasi lucru: dezaprobarea din partea propriilor mame.
Istericalele continua si acasa, in familia lui Tae Bong. Profesorul Kang afla nazbatia consoartei si, satul de atata disimulare si de reprosurile aduse, decide sa paraseasca locuinta conjugala.
Sarcina celor doi inamorati e de a impaca spiritele in cadrul propriilor familii si, mai ales, de a le imbuna pe mame.
In celalalt cuplu, format din Sae Do si Seon Joo, linistea pare sa se instaleze usor-usor. Sarcina frumoasei gazde de emisiuni pare sa-si spuna cuvantul: somnolenta, pofta de mancare se instaureaza si dau de banuit si celor din jur, dar mai ales lui Sae Do. El e convins ca iubita sa a pastrat copilul.
O noua intalnire dintre fostele rivale, mamele tinerilor indragostiti, are darul de a scoate la lumina vechile rani, dar, in pofida acestui fapt, ele ajung la un punct comun: niciuna nu e de acord cu casatoria „copiilor”. Mai mult, pentru a se asigura ca un mariaj de acest gen nu va avea loc, d-na Kang merge in vizita la cumnata ei, sefa de echipa a lui Oh Dal Ja, pentru a-i solicita ajutorul si a o indeparta pe posibila nora. Insa vestea ca director Oh ar putea fi insarcinata cade ca un trasnet…
Prezentarea: Claudia – asiacinefil
Secret Love Affair (2014) – despre muzicã şi iubiri interzise
“Credeti ca fiecare om are o jumatate a sa ?” e o intrebare pe care multi si-o pun cand consulta cu nesat un horoscop, in speranta de a-si gasi jumatatea din zodiac potrivita. Oare de unde sa sara aceasta jumatate ? Dincolo de intrebarile care intra deja prea mult in chestiuni personale, sa ne concentram pe intrebarea de mai sus privind-o mai mult ca pe una retorica. Cel putin are rost sa ne punem o asemenea intrebare ? Exista o jumatate a cuiva pe care omul trebuie sa si-o caute pentru a-si implini destinul, ca si cum viata ar fi un basm viu ? Probabil ca nu. Nu exista o jumatate a ta, ci exista un tot al tau. Tu esti tot, ea e tot. Nu exista grad de rudenie intre sot si sotie, pentru ca ei sunt una. Si tot pentru a parafraza prezentul serial, mai trebuie spus un adevar: femeia nu gandeste simplu. “Chiar daca nu e invatata, ea are o putere de patrundere deosebita si e mult mai realista decat un barbat. Ea are inca de astazi un sentiment pentru ziua de maine. Insa noi discutam, rationalizam niste lucruri, dar in iubire nu este nimic rational” – parintele Arsenie Papacioc.
Ne aflam in fata unei povesti inedite pentru filmografia tv coreeana, o poveste greu digerabila si in viata de zi cu zi, de aceea, scenaristii plaseaza povestea in lumea nonconformista a artistilor, acolo unde se presupune ca exista o mai mare sensibilitate decat la populatia care nu este inzestrata cu talente de exceptie. O lume in care pasiunea pentru ceva, impartasirea unor aceleasi pasiuni face ca notiunea timp, morala, moravuri sa dispara. Suntem adesea tentati sa-i judecam, sa-i blamam pentru fapte pe care noi nu avem curajul sa le comitem, pe cei pe care ii vedem ca o fac. Cum ati privi, bunaoara, relatia dintre o femeie de 40 de ani si un barbat de 20? Nu, nu-i neaparata nevoie sa-mi spuneti, simt oprobiul! Si totusi, chiar sunt de condamnat, chiar avem dreptul sa luam piatra si sa aruncam? Doar pentru ca nu s-au incartiruit stereotipiilor noastre?
Oh Hye Won (Kim Hee Ae) are 40 de ani, este casatorita, si director de planificare in cadrul fundatiei Seo Han Arts, careia ii este afiliata o scoala de muzica clasica. Sub paravanul recrutarii de tineri muzicieni talentati, se ascund o serie de fapte de coruptie comise de directoarea fundatiei, Han Sung Sook, sotul ei, Seo Pil Won, presedintele fundatiei, fiica acestuia, Seo Young Woo, CEO al Seo Han, dar si de unii profesori si chiar insusi decanul facultatii, carora Oh Hye Won trebuie sa le dea un caracter de legalitate. Este profesoara de pian, absolventa de facultate in Statele Unite, insa renunta la o cariera in domeniul interpretarii, acceptand un post care ii ofera o viata luxoasa, la care nu are de gand sa renunte cu nici un chip, in ciuda tuturor umilintelor la care este supusa de cei care ii sunt sefi si carora nu indrazneste sa le refuze nici o porunca.
Lee Sun Jae (Yoo Ah In) are 20 de ani, lucreaza ca si curier, iar marea lui pasiune este pianul; nu-si cunoaste exceptionalul potential de care dispune si nu urmeaza niciun studiu de specializare. Insarcinat cu livrarea unei comenzi catre pofesorul Kang, sotul lui Oh Hye Won, Sun Jae ajunge la scoala de muzica, unde se pregatea un mare concert. Fascinat de sunetul pianului, acesta asteapta pana ce sala de auditii ramane goala si incepe sa cante. Profesorul Kang aude solistul si este convins ca partitura este cantata de unul dintre studentii fruntasi ai scolii. Nu mica ii este mirarea cand vede ca nu acesta este solistul! Alearga in sala de auditii, numai ca necunoscutul disparuse! Dat fiind faptul ca pianul era pregatit pentru concertul ce trebuia sa inceapa, este alertata securitatea, pentru ca vinovatul sa fie prins. Insa profesorul Kang il gaseste in toaleta si il ajuta sa scape, dandu-i si adresa sa, fiind interesat de talentul nativ al tanarului. Profesorul Kang, sotul lui Oh Hye Won, este disperat sa gaseasca un tanar talent caruia sa-i fie mentor, motiv pentru care urmareste nenumarate filmulete trimise de tinerii talentati, posibili studenti. Printre acestea se afla si un filmulet trimis de sotia sa, cu Sun Jae. Este fascinat de talentul tanarului, dar cand sotia sa observa ca acesta sufera de o boala care ii poate afecta degetele, il exclude fara drept de apel. Hye Won e placut impresionata de excelentul sau potental, il contacteaza pe chat, pretinzand ca este un tanar pianist si il indruma catre un medic, iar Sun Jae ii urmeaza sfatul si se vindeca. Dupa mai multe ezitari, Sun Jae hotaraste sa mearga la resedinta profesorului Kang unde canta in fata sotiei acestuia, iar aceasta isi da seama ca este tanarul cu care a vorbit pe chat. La randul lui, Sun Jae este fascinat de femeia din fata lui, care reprezinta chintesenta universului sau: sunet divin, virtuozitate, rafinament, si, desi are o prietena, se indragosteste cu adevarat, pentru prima oara. Si astfel, prin intermediul pianului, intre cei doi incepe o idila ilicita, interzisa si total nelalocul ei, categorisita ca atare inclusiv de frivola Seo Youn Woo, care la cei 40 de ani ai sai, maritata fiind, nu se da in laturi de la aventuri pasagere cu tineri de doua ori mai tineri decat ea. Idila va ajunge la un moment dat intr-un moment de criza; vor fi cei doi capabil sa rupa barierele si sa invinga prejudecatile ? Dragostea lor este atat de puternica incat sa treaca testul? Ce se va intampla cu Oh Hye Won ? Urmariti serialul. Cele 16 episoade pline de neprevazut si emotii maxime va vor dezvalui deznodamantul.
“Secret Love Affair” s-a bucurat de un real succes la momentul difuzarii (martie/mai 2014), avand un rating ridicat pentru un post de televiziune prin cablu (JTBC), fiind nominalizat in cadrul editiei a 50-a a Baeksang Arts Awards, care a avut loc pe 27 mai 2014, pentru cel mai popular actor intr-un serial tv si cel mai bun actor (pentru Yoo Ah In); cel mai bun scenariu pentru Jung Sung Joo; cel mai bun regizor pentru Ahn Pan Seok; cea mai buna drama tv, primind premiul pentru cel mai bun regizor (Ahn Pan Seok) si cel mai bun scenariu (Jung Sung Joo). Cei doi, regizorul si scenaristul, au mai colaborat la mai multe seriale in anii ‘90/inceputul anilor 2000, aflandu-se insa abia acum in fata primelor premii din cariera. Kim Hee Ae, protagonista feminina, desi se indreapta vertiginos spre 50 de ani, impresioneaza la cei 47 de ani, chiar daca interpretarea nu i-a adus nici un premiu (ramane cu amintirea prestatiei memorabile din “A Wife’s Credential”, ce i-a adus premiul pentru Cea mai buna actrita” la Baeksang Arts Awards 2013). Mai tanarul ei partener, Yoo Ah In, e deja un star in industria coreeana de film, aparand in mai multe seriale de epoca si moderne foarte populare, precum “Fashion King”, “Sungkyukwan Scandal”, “Strongest Chil Woo” sau “Jang Ok Jung”, si acontandu-si deja rolul Printului Sado din mega-productia “Sado” anuntata de producatorii coreeni pentru anul viitor. Recomandam cu caldura coloana sonora a serialului, tuturor deopotriva, iubitori sau nu ai muzicii clasice. Yoo Ah In canta personal la pian, fiind indrumat de pianistul Kim Hyung care afirma ca actorul are potential interpretativ. Un serial ce merita vazut, o adevarata delectare pentru ochi, urechi si suflet. Vizionare placuta!
Prezentare realizata de mi – asiacinefil.
Warrior Princess (2014) – povestea unei prinţese rãzboinice mongole pe care istoria nu a uitat-o
Intr-o tara – Mongolia – cu doar 24 de cinematografe (in 2011), puternic influentata de spatiul rusesc, ce se intinde pe o suprafata de peste 1,5 milioane km patrati, avand o populatie de nici 3 milioane de locuitori, a face un film e o adevarata aventura. Vorbim de o tara in care aproximativ 30% din populatie e una nomada si semi-nomada, iar 45% din mongoli traiesc in capitala Ulan Bator, deci si interesul pentru vizionarea unor productii nu doar autohtone ci in general a unui film e aproape inexistent. Cat despre o “industrie” a filmului nici nu poate fi vorba. Prin traditie, mongolii au fost o populatie nomada ce a trait in stepe, motiv pentru care si suprafata arabila a tarii e una infima. Daca in nord si vest stepa mongola e inconjurata de munti, in sud se afla celebrul desert Gobi, astfel ca aceste elemente naturale si-au pus din plin amprenta asupra modului de viata si culturii mongole. Este stiut faptul ca in 1206, Genghis Han fonda Imperiul Mongol, nepotul sau Kubilai Han cucerind China si fondand dinastia Yuan. Prabusirea dinastiei Yuan ii va face pe mongoli sa se retraga in Mongolia, urmand o perioada de lupte sporadice cu dinastia chineza Qing. La sfarsitul secolului XVII, Mongolia e total integrata in zona de influenta a dinastiei manciuriene Qing, ce o va controla pana in 1911. In 1911, odata cu prabusirea dinastiei Qing, Mongolia isi proclama independenta, punand capat unei dominatii de 220 de ani. Dar in scurt timp aceasta a cazut sub influenta sovietica, ideile Revolutiei bolsevice ajungand pana in stepa mongola, unde e proclamata Republica Populara Mongola in 1924, ce devine stat satelit al URSS. Dupa prabusirea regimurilor comuniste din Europa de Est la sfarsitul lui 1989, si Mongolia are parte de o revolutie democratica la inceputul lui 1990, care consemneaza schimbarea Constitutiei, introducerea pluripartitismului si tranzitia la economia de piata. O asemenea istorie nu avea cum sa treaca neobservata de putinii cineasti dornici sa arate lumii istoria, traditiile si cultura urmasilor lui Genghis Han. Din pacate problemele economice specifice unei tari din lumea a treia si specificul Mongoliei au facut ca industria cinematografica sa nu se dezvolte. Putinele filme erau finantate de regimul comunist si erau in general documentare. In 2012 s-a realizat primul film istoric mongol cu mijloace moderne, “Aravt: Legend of the Ten”, ce avea in centrul sau imaginea marelui cuceritor Genghis Han. In acest an, insa, un necunoscut debutant, Shuudertsetseg Baatarsuren, si-a lansat productia “Warrior Princess”, ce spune o poveste inspirata din fapte reale, si, in premiera, ce nu are legatura cu Genghis Han si perioada lui istorica.
Printesa Ahno este fiica Lordului Ochirt Tsetsen, unul din cei mai respectati lideri ai mongolilor apuseni de la sfarsitul secolului XVII. Avand, insa, o varsta, si cum fiica lui avea sa implineasca in curand 18 ani, se gandeste sa o marite cu cineva potrivit pentru a prelua conducerea mostenirii sale. Ahno, priceputa in folosirea arcului de mica, are in suflet pe cineva, e vorba de Galdan, ce provenea dintr-un trib aflat in bune relatii cu cel al tatalui ei, care a protejat-o pe mama acestuia in momentul in care capul familiei s-a stins cu multi ani in urma. Insa Galdan intre timp a urmat drumul preotiei, devenind Mare Lama, astfel ca Ahno a trebuit sa-si inabuse sentimentele in suflet si sa spere ca soarta nu va fi atat de cruda cu ea. Pentru a intari legatura cu tribul lui Ochirt, Senge, fratele lui Galdan, ce preluase conducerea de la tatal sau defunct, isi anunta intentia de a o cere in casatorie pe Ahno. Iar Ochirt Tsetsen accepta, astfel ca Ahno urmeaza sa paraseasca tinutul natal si sa plece la sotul ei. E momentul in care are loc o conspiratie, Senge e ucis, iar Galdan e obligat de mama sa sa renunte la straiele preotesti si sa devina noul conducator. Galdan accepta si astfel devine sotul lui Ahno, asa cum aceasta a visat din copilarie. Dar in curand, lupta pentru putere, orgoliile nemasurate, pericolul inamic, toate isi pun amprenta pe Galdan, care se schimba radical.
“Warrior Princess” a devenit cel mai de succes film mongol din toate timpurile, conform incasarilor ce le-a avut in tara sa. Insa acesti termeni ce pot parea la o prima vedere pomposi trebuie raportati la cele enumerate mai sus, anume specificul Mongoliei, numarul de cinematografe existente in tara, dezvoltarea cinematografiei din aceasta tara, dar si la situatia economica a zonei, 20% din mongoli traind cu nici 2 dolari pe zi ! Cu atat mai surprinzatoare este distribuirea filmului pe dvd de catre celebra companie Lionsgate, care da astfel un nesperat ajutor regizorului si in general filmului mongol, facand posibila distribuirea lui la nivel mondial. Iar cei de la Lionsgate au avut grija sa realizeze un trailer atat de spectaculos incat sa te convinga imediat sa vizionezi filmul, sa-ti doresti sa-l cumperi sau sa-l inchiriezi. Din pacate realitatea e cu totul alta, iar ceea ce se proclama a fi cel mai de succes film mongol din toate timpurile e, ca realizare, o productie ce nu are cum sa faca fata la nivel international. De la inceput trebuie spus ca cine are asteptari mari bazandu-se pe trailer, in speranta vizionarii unui film istoric spectaculos, plin de efecte speciale, ar trebui sa vizioneze un alt film. “Warrior Princess” ar trebui admirat pentru ceea ce ofera placut iubitorilor de filme istorice, si nicidecum n-ar trebui criticat efortul realizatorilor care, ca filmul mongol in general, se afla practic la inceput de drum in materie de productii de epoca. In absenta unei traditii in domeniu si a unei experiente (nici macar seriale istorice nu sunt produse in Mongolia), sunt usor de inteles numeroasele scapari in realizarea acestui film. Montajul sufera serios, imaginile nu au continuitate si nu exista nici un moment intentia surprinderii unor cadre lungi din natura care sa faca legatura intre scene sau sa introduca in atmosfera. Coloana sonora e aproape inexistenta pe toata durata filmului, nefiind subliniate multe momente importante prin potentarea trairilor personajelor; muzica izbucneste pe final, in speranta ca se va reusi sa ni se smulga o lacrima, dar pe cine pacaleste regizorul ? Efectele sonore sunt ca si inexistente, existand multe scene de lupta in care abia se aude cum se ciocnesc armele, in timp ce efectele vizuale se reduc la 2-3 scene de nici 10 secunde fiecare, total irelevante, in care sunt lucrate pe calculator si pelucrate niste sageti zburand sau niste stelute aruncate catre un inamic care nu se stie daca a si fost ucis de ele pentru ca se schimba cadrul. Slow-motion-urile sunt primitive, iar fara un fundal sonor pot da impresia ca s-a blocat imaginea. Povestea este spusa simplu, in graba, la cele 90 de minute ale filmului abia avand posibilitatea de a identifica personajele dupa nume, dar sa te mai atasezi de ele, in special ca pe langa cele 2 personaje principale se mai perinda prin film alte cateva zeci, unele pentru o durata scurta de doar cateva cadre, care influenteaza firul evenimentelor si apoi dispar definitiv. Per ansamblu, ca realizare, filmul e cu doua clase sub orice productie hollywoodiana sau europeana de epoca din anii ’50-’60, iar asta spune tot.
Dar nu acesta e motivul pentru care acest film merita vazut. Calitatea slaba a realizarii lui e de inteles, iar cand nu ai o scoala de film in spate, cum au chinezii, japonezii sau coreenii, e greu sa cladesti totul de la zero, dar nu imposibil. Iar cel mai bun exemplu e cinematografia vietnameza, care a inceput timid sa iasa pe piata internationala cu cateva filme istorice spectaculoase, care sunt din ce in ce mai bune de la un an la altul. Ce atrage atentia la “Warrior Princess” sunt costumele. Veti vedea costume traditionale mongole, straie de nunta, armuri de razboinici spectaculoase, care fascineaza. Nici interpretarea celor doi protagonisti nu e rea, acestia fiind actori profesionisti, spre deosebire de alte filme mongole in care protagonistii sunt actori de ocazie, oameni obisnuiti ce-si joaca rolul in stepa conform scenariului (a se vedea filmele realizate de straini despre stepa mongola, gen Mongolian Ping-pong,The Cave of the Yellow Dog, The Story of the Weeping Camel, si lista ar putea continua). Dar poate principalul motiv care te-ar face sa iti doresti sa vizionezi acest film e atmosfera si mai ales perspectiva. Pana acum am vazut filme despre istoria Mongoliei sau a unor regiuni din Mongolia doar din unghiul de vedere al chinezilor, japonezilor, coreenilor sau ex-sovieticilor, ca sa nu vorbim de productiile clasice hollywoodiene din anii ’50-‘60. E inutil sa amintim titluri arhicunoscute recente precum “Mongol”, “The Blue Wolf”, “Genghis Han” sau de ce nu recentul “Empress Ki”, ce facea trimitere la sfarsitul perioadei de glorie a dinastiei Yuan. Fiecare cinematografie a avut propria viziune asupra mongolilor, dar cum e sa vezi lucrurile spuse de un mongol, din propria lui perspectiva ? Nu pare o provocare careia nu poti sa-i rezisti ? Cum e sa auzi limba mongola pe fundal, sa vezi tenta de eroizare a personajelor principale si cea de victimizare a natiunii mongole in fata invadatorului chinez ? Parca e altceva decat ai vazut in filmele despre Mongolia. E ca si cum ai auzi o poveste spusa nu de calatori prin acele tinuturi, ci chiar de oamenii locului. Adica ti se deschide in fata o lume despre care nu stiai decat din spusele altora, pe care ai ocazia sa o descoperi in forma ei bruta, neprelucrata.
Dincolo de plusuri si de minusuri, aceasta productie originala ne ofera o incursiune in istoria Mongoliei intr-o alta perioada decat cea cu care eram obisnuiti. La sfarsitul secolului XVII, mongolii erau divizati, marea realizare a lui Genghis Han ce a reusit sa-i uneasca pentru prima oara pe toti mongolii intr-un imperiu e deja istorie. Si totusi, un anume Galdan (imagine stanga) reuseste sa se afirme drept conducatorul oiratilor, adica a mongolilor apuseni din zona muntilor Altai. Acesta incearca o refacere a Imperiului mongol prin supunerea triburilor mongole din stepa centrala, fapt care il aduce in conflict cu Imparatul Qinq Kangxi, ingrijorat de pericolul renasterii unui puternic imperiu mongol. Pe acest fundal, ambitiile lui Galdan sunt inabusite in sangeroasa batalie de la Zuunmod (Valea celor o suta de copaci), din 1696. Desi in film se vorbeste de un raport numeric puternic disproportionat, 30.000 de mongoli impotriva a 200.000 de manciurieni, istoria consemneaza faptul ca armata condusa de insusi Imparatul Kangxi nu a avut mai mult de 50.000 de oameni, fata de cei 30.000 de mongoli ai lui Galdan. Intr-adevar, ceea ce a asigurat victoria chinezilor a fost superioritatea militara datorata utilizarii armelor de foc (tunuri si muschete a caror cunostinte despre utilizare le-ar fi dobandit de la europeni) in fata carora mongolii au ripostat cu arcuri cu sageti, sabii si lancii. Batalia a fost un dezastru pentru mongoli, ce au incercat sa atace folosind tactica ambuscadelor in zone greu accesibile cele 2 corpuri militare secundare ale armatei chineze, pentru a diminua numeric fortele inamicului. Tactica Imparatului a dus la incercuirea trupelor lui Galdan, ce sufera tradarea unor conducatori ce se alatura inamicului cu mii de soldati mongoli. In Valea celor o suta de copaci Galdan e incercuit, insa in acel moment intervine un personaj care avea sa marcheze istoria Mongoliei. E vorba de curajoasa sotie a lui Galdan, Regina Ahno (sau Anu) (imagine drapta) , care impreuna cu cateva zeci de femei ce trebuiau sa-si protejeze familiile in munti rupe incercuirea inamica si ii permite sotului ei Galdan sa scape cu cei 40-50 de oameni ramasi. Regina Ahno moare eroic pe campul de lupta, iar ca o dovada a pretuirii de care aceasta se bucura pana in zilele noastre, in pezent peste 30.000 de mongoli poarta numele Ahno. Galdan moare un an mai tarziu, si odata cu el si visul refacerii imperiului mongol. Mongolia ajunge definitiv sub controlul dinastiei manciuriene Qing, din stransoarea caruia nu va mai scapa 220 de ani. O mare parte din film reflecta adevarul istoric, regizorul scenarist incercand sa introduca si sa dea amploare si povestii de iubire ce i-a legat pe Galdan si pe printesa Ahno, care se iubeau de mici dar pe care destinul i-a separat crunt in momentul in care el devine Mare Lama, iar ea e promisa de tatal sau ca sotie fratelui lui Galdan, Senge. Ceea ce surprinde, insa, este introducerea unui mesaj cu tenta umanista ce incearca sa spuna ceva de genul “si mongolii sunt oameni”. Exista un moment catre finalul filmului in care mongolii sunt victimizati ostentativ, Galdan revoltandu-se impotriva atrocitatilor comise de chinezi fata de oameni nevinovati. Nimic iesit din comun, pana aici. Doar ca vorbim de mongoli, o populatie nomada supusa intotdeauna cu si prin intermediul sabiei, iar la nivelul secolului XVII, mentalitatea era similara cu cea din timpul lui Genghis Han. E inutil sa mai vorbim ca in spatele renumelui de “Cel mai mare cuceritor al lumii” se afla si reversul medaliei, anume ca a fost unul din cei mai mari criminali ai omenirii, la comanda caruia au fost ucisi peste 16 milioane de oameni, multi dintre ei nevinovati, femei si copii. Asadar, cine pe cine pacaleste aici incercand o sensibilizare a spectatorului prin victimizare si printr-o aratare cu degetul spre China ? Cand au cucerit China si au instaurat dinastia Yuan, cate atrocitati au comis mongolii ? Iti da dreptul de a te autovictimiza faptul ca esti inferior din punct de vedere militar si esti neajutorat si divizat ? Aici e vorba de o lectie a istoriei pe care mongolii nu au invatat-o, la finele secolului XVII, anume ca doar uniti pot rezista in fata inamicului si pot fi o natiune puternica. Cand au fost uniti, au cucerit lumea, cand au fost divizati si orgoliosi, istoria i-a pedepsit. Cam la asta se rezuma intr-o fraza filosofia acestui film, trecand peste toate lipsurile si tendintele sale evidente.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Dal Ja’s Spring (2014) – episodul 15 subtitrare in romana
Experienta „primei nopti” e traita cu intensitate de Dal Ja la varsta de 33 ani, gratie inflacararii si initiativei tanarului si frumosului colocatar. Dimineata, cand hormonii s-au linistit, tanara evita prezenta si privirile indiscrete ale iubitul sau, fiind jenata si intrigata de faptul ca barbatul cu care s-a iubit nu i-a spus cuvintele magice „te iubesc”. Nestiind cum sa procedeze cu Kang Tae Bong pentru ca el sa nu se simta presat de „treaba” cu pricina, director Oh se lasa consiliata de prietenii ei apropiati, Unni si Sae Do. Vrand sa mentina treaz interesul iubitului, adopta „tactica ignorarii”. Doar ca sfaturile nu prea se potrivesc cu realitatea, iar Dal Ja se simte din ce in ce mai „descoperita”.
Prietena ei Seon Joo trece prin clipe de cosmar cand e pe cale sa faca avort. Simtind ca micuta viata ce palpaia in pantecul ei isi cerea dreptul la existenta, tanara renunta la decizia ei si accepta cu demnitate varianta de „parinte unic” al copilului sau. Sae Do se simte tulburat de incercarea prin care trece partenera sa si cocheteaza pentru prima data cu ideea de… viitor „tatic”.
Pentru ca lucrurile sa intre pe fagasul normal, cuplurile Dal Ja – Tae Bong si Seon Joo – Sae Do pun de-o intalnire intre iubiti „ca la carte”. Totul e perfect, cu exceptia inelului pierdut de producatorul Shin si de ploaia care face abstractie de scanteile iubirii. Dar totul se termina cu bine, ploaia se opreste, iar inelul recuperat din maldarele de gunoi ajunge pe mana posesoarei dorite.
In familia lui Tae Bong, mama acestuia descopera printre lucrurile uitate pe biroul sotului o fotografie suspecta. Pentru ea e clar ca focul din trecut se reaprinde, iar partenera e o fosta rivala, Jung Ae. Indiferenta profesorului Kang are acum o explicatie: interesul pentru cealalta a fost mentinut la foc continuu. Umilita de toata povestea asta, d-na Kang gaseste rapid solutia: o vizita surpriza facuta rivalei sale. Nu stie, se pare, ca ea va fi cea surprinsa….
Prezentarea: Claudia – asiacinefil
Innocent Thing (Thorn) (2014) – Jang Hyuk şi Jo Bo-ah într-o poveste halucinantã ce sfideazã orice logicã
Ultimul sau mare succes a fost inregistrat in 2006, cu “A Millionaire’s First Love”. Desi “Crossing” (2008) a devenit cunoscut si peste hotare datorita participarii la numeroase festivaluri de film, iar “Higanjima” (2009) a fost un lamentabil esec, filmele de la inceputul carierei sale regizorale au fost cele care l-au consacrat: “First Kiss” (1998), “Volcano High” (2001), “Romance of Their Own” (2004) si amintitul “A Millionaire’s First Love” (2006). E vorba de regizorul Kim Tae-gyun, care in acest an, la cei 54 de ani ai sai, a acceptat sa revina in scaunul regizoral dupa 4 ani de absenta pentru a realiza unul din proiectele sale mai vechi, “Innocent Thing”. Acesta a intrat pentru prima oara in contact cu scenariul in anul 2007, la un concurs de scenarii, si a fost imediat acaparat de el. Fascinat de ideea granitei oarbe dintre iubire si obsesie, s-a gandit sa ecranizeze povestea intr-un “film experimental”, cum l-a numit, datorita amestecului sau eclectic de suspans, groaza, melodrama si romantism, in care imaginile isi aveau rolul lor in transmiterea sentimentului “de a fi captiv”. Dorind ca personajul principal feminin, cel al unei eleve ispititoare, sa intruchipeze atat inocenta cat si purul sex-appeal, regizorul a chemat la probe peste 250 de actrite ce ar putea sa se incadreze in profilul cautat, inainte de a o selecta pe Jo Bo-ah. In varsta de 22 de ani, aceasta isi face un debut fulminant pe marele ecran, dupa ce a aparut in 2 seriale de televiziune, “Shut Up Flower Boy Band” si “Horse Doctor”, in prezent fiind proragonista unui modest serial difuzat de tvN, “Surplus Princess”. Starul filmului, cel putin cu numele, este Jang Hyuk, aflat la un nou rol dramatic pe marele ecran dupa cel din “Maybe” si “The Client”, si dupa spectaculosul rol din “The Flu”. Acesta se afla la a doua colaborare cu regizrul Kim Tae-gyun, la 13 ani distanta de “Volcano High”. Filmat in mai putin de 2 luni, filmul trebuia sa se intituleze initial “Strawberry Flavored Milk” (“Lapte cu aroma de capsuni”), facand trimitere la obsesia protagonistei adolescente pentru bautura de lapte cu aroma de capsuni (o similitudine evidenta cu dulcea si nedespartita acadea preferata de celebrul personaj Lolita al lui Vladimir Nabokov). Insa regizorul a optat pentru schimbarea titlului in “Thorn” (“Spin”), deoarece, a spus acesta, “nu e nimic dulce si fin ca laptele cu aroma de capsuni in acest film. Exista doar lucruri aspre si ascutite, ca spinii.” “Innocent Thing” este titlul international al filmului si, totodata, cel mai raspandit. Produs de insusi regizorul Kim Tae-gyun si distribuit de o companie de distributie mai putin renumita, Invent D, productia a ajuns in doar 356 de sali de cinematograf coreene, obtinand incasari de numai 1 milion de dolari.
La ora de sport dintr-un liceu de fete, care se desfasoara langa un bazin de inot, e mult freamat. Fetele chicotesc si-si soptesc una alteia cat de aratos este domnul profesor, neputand sa-si dezlipeasca ochii de la acesta. Profesorul de sport e nimeni altul decat aratosul Kim Jun-gi (Jang Hyuk), un tanar spre 35 de ani, a carui infatisare vrajeste toata suflarea adolescentina din liceu. Casatorit, acesta urmeaza sa devina in curand tatic, sotia lui, Seo-yeon, avand mai putin de o luna pana cand va naste. La un moment dat, toata lumea amuteste in momentul in care o adolescenta se urca pe cea mai inalta trambulina a bazinului si, in ciuda strigatelor disperate ale tuturor, se arunca in bazin. Imediat Jun-gi se arunca in apa pentru a vedea care este starea fetei si a o trage la suprafata, insa de pe fundul bazinului tanara iresponsabila zambeste tamp, vazandu-si Fat-Frumosul sarind s-o salveze. Young-eun (Jo Bo-ah), caci despre ea vorbim, e o adolescenta ce a facut o pasiune pentru profesorul de sport, iar gestul ei necugetat se dovedeste a fi, de fapt, o provocare, o incercare de a se face observata de cel pe care il admira. Din acel moment, tanara nu-si mai dezlipeste ochii de la profesor la orele de sport si cauta tot felul de pretexte pentru a intra in discutie cu el si a-l face sa se simta indatorat. Profesorul Kim, desi in aparenta are o viata fericita, in realitate are unele frustrari in viata de zi cu zi, chiar daca sotia lui ii ofera totul. Pe acest fond, se lasa tot mai mult acaparat de tentatia oferita de tanara lui eleva, pana cand face o greseala de nepermis si trece o linie pe care nu ar fi trebuit niciodata sa o treaca. Iar consecintele gestului sau necugetat nu intarzie sa apara, punandu-i in pericol reputatia si insusi caminul conjugal.
“Innocent Thing” nu e un film care sa spuna ceva nou pentru genul sau (thriller psihologic cu accente romantic-dramatice), subiectul in sine fiind de mult consumat de cinematografia de peste Ocean. Lee Sung-min, scenaristul filmului, a mai scris un scenariu cu adanci radacini hollywoodiene in 2008, cel al filmului “Baby And Me”, astfel ca aceasta influenta hollywoodiana este justificabila. De fapt, cele doua scenarii au fost scrise cam in aceeasi perioada de timp, intre 2006-2008, insa “Innocent Thing” avea sa fie pus in valoare abia in acest an de catre regizorul Kim Tae-gyun. Filmul spune povestea unei stranii relatii dintre o adolescenta si profesorul sau mai mare cu aproape 20 de ani, incadrand-o mai apoi intr-un triunghi amoros in centrul careia se afla profesorul Kim, interpretat de Jang Hyuk. Casatorit si cu sotia pe cale sa nasca, acesta se simte frustrat datorita interventiei din partea membrilor familiei sotiei, care par a le controla casnicia. Tata-socru e cel ce a strans banii si le-a cumparat un apartament nou nout, si tot el a intervenit pe langa conducerea liceului sa fie angajat ca profesor. In trecut jucator de rugby, profesorul Kim regreta acele vremuri de libertate, in prezent sotia nefiind de acord ca el sa mai practice acest sport periculos. Desi sotia lui e o persoana ce pare diferita de membrii familiei ei, iubindu-si cu adevarat sotul, singurul lucru care, la o prima vedere pare sa-i uneasca pe cei doi este copilul pe cale sa se nasca. Daca insa ne gandim la faptul ca Jun-gi s-a casatorit cu sotia lui doar pentru ca a lasat-o insarcinata, nu neaparat din cauza unor sentimente sincere, avem in fata un tablou cu ceea ce e fisurat in relatia dintre cei doi soti. Pe acest fundal isi face aparitia Young-eun, o tanara cu probleme, marginalizata in clasa ei de celelalte colege, ce pare a trai captiva in lumea imaginatiei sale. Iar imaginatia o face sa perceapa o relatie cu un profesor drept rodul unei admiratii pe care acesta i-ar purta-o. Punand la bataie frumnusetea si tineretea ei, sperand ca acestea vor compensa lipsa de experienta de viata, cu mult curaj dus pana la limita bunului simt, aceasta incearca sa-l seduca pe profesorasul nostru, care in prima faza e naucit de capcanele acesteia. Mai mult, intr-o noapte intunecata si ploioasa consumata intr-o sala de clasa, acesta devine complicele ei in a ascunde ceea ce n-ar fi trebuit sa faca vreodata. Odata nascut un “secret al lor, al amandurora”, apare, desigur, si elementul destabilizator al echilibrului interior al profesorului. Si nu doar atat, secretul ajunge sa-i puna in pericol atat cariera cat si casnicia. Chiar daca vedeta filmului in mod evident este Jang Hyuk, cea mai remarcabila prestatie o are “ispita” adolescentina interpretata de frumoasa Jo Bo-ah, care ar merita un pemiu de interpretare pentru rolul sau. Este atat de credibila incat la un moment dat ajungi sa te intrebi daca privirea ei tradeaza nebunie sau doar o pasiune nebuna care intr-o zi poate fi stinsa. Personajul ei oscileaza intre normalitate si nebunie deliranta, si oricum l-ai privi, pana la final nu te poti decide daca personajul Young-eun e o victima sau calaul propriilor ei trairi. Un film ce merita savurat, chiar daca da impresia de “deja-vu”, ce are o atmosfera aparte, seducatoare pana la un punct, total nebuneasca mai departe. Cu o interpretare magistrala, “Innocent Thing” in mod sigur ii va cuceri pana si cei mai pretentiosi amatori de filme coreene, oferindu-le aproape 2 ore memorabile.
Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de cristinab, uruma si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Dal Ja’s Spring (2014) – episodul 14 subtitrare in romana
Intalnirea cu Wee Seon Joo la departamentul „Obstetrica” al spitalului e clarificatoare pentru Dal Ja. Prietena ei urma sa faca un avort fara instiintarea si consimtamantul iubitului ei, Sae Do. Desi producatorul Shin intuieste starea lucrurilor, superficial si egocentric, nu are curajul sa renunte la viata de „holtei” si sa-si asume responsabilitatea.
Inconjurata de bebelusi care se nasteau sau urmau sa se nasca, alaturi de barbatul de care se simte atrasa, lui Oh Dal Ja ii „scapa” de pe buze o intrebare-cheie. Rapunsul la intrebarea ce-o framanta avea sa-l afle la scurt timp, chiar dupa ziua de nastere a lui Tae Bong.
Intre timp, mama tanarului de 27 de ani face investigatii amanuntite despre familia femeii care pusese „gheara” pe iubitul ei fiu. Descopera cu surprindere ca mama lui Oh Dal Ja e fosta prietena din copilarie si ex-iubita sotului ei. Mare ii e mirarea cand il zareste pe partenerul de viata in vizita la… fosta rivala.
Dar totul e bine cand se termina cu bine: Unni are un bebelus sanatos si acest „dar” al Divinitatii o remonteaza, alungandu-i depresia. La spital, pe langa suportul moral si emotional oferit de de prieteni si de intrega-i familie, tanara mamica se bucura si de prezenta sotului, care se arata smerit si plin de regrete. In ce-o priveste pe Seon Joo, lucrurile iau o intorsatura neasteptata, dar decizia lui Sae Do de a-si asuma cu responsabilitate ipostaza de „tatic” o ia prin surprindere.
Inca o data se dovedeste ca sexul slab e cel puternic. Superfemeia e sef la serviciu, iar acasa, mama si sotie. Si Dal Ja doreste sa devina un astfel de „specimen” pentru tanarul ei iubit. Forta sa sta in iubire si o stie foarte bine, dar important e sa si demonstreze asta…
Prezentarea: Claudia – asiacinefil
The Target (2014) – un remake de succes dupã “Point Blank”, realizat în stil coreean
In 2010, realizatorii francezi lansau filmul “Point Blank”, un “action/thriller” cu un buget de aproape 11 milioane euro, ce nu a reusit sa-si acopere investitia din cele 9,2 milioane dolari obtinute la box-office. Cu actori cvasi-necunoscuti pentru filmul francez, “Point Blank” s-a dovedit un esec sub toate punctele de vedere. E surprinzator de ce producatorii coreeni au ales sa isi incerce norocul realizand un remake dupa un astfel de film. “The Target” spune o poveste similara, insa care are specificitatile ei, preluand din productia franceza doar ideea de baza, in rest, totul fiind construit diferit. Scenariul e scris de Jun Chul-hong, cel ce a debutat cu scenariul unei drame, “Crying Fist” si al unei povesti fantastice, “Heaven’s Soldier” (ambele in 2005), si care a revenit in acest an in forta cu 3 scenarii ale unor productii de rasunet. E vorba de 3 filme aflate in topul 10 al filmelor coreene din acest an, dupa incasari: Roaring Currents, cel mai de succes film coreean al tuturor timpurilor, cu peste 131 milioane de dolari incasari; “Kundo: Age of the Rampant”, cu 35,6 milioane de dolari incasari, si “The Target”. Acesta din urma a obtinut incasari de 29 de milioane de dolari, fiind un succes de box-office si unul din putinele cazuri in care un remake – e drept, international – depaseste filmul pe care l-a avut la baza sa. Poate din acest motiv producatorii indieni s-au gandit si ei sa faca un remake la “Point Blank”, a carui productie va incepe in 2015. Regizorul lui “The Target” trebuia sa fie initial Juhn Jai-hong (Poongsan, Beautiful), un regizor care stia sa faca treaba buna cu un buget redus (Poongsan si Beautiful fiind scrise si produse de nimeni altul decat Kim Ki-duk !), dar chiar inaintea inceperii filmarilor, acesta si compania producatoare CJ Entertainment au avut unele divergente, iar acesta a renuntat la proiect. Filmarile au fost amanate, fiind gasita solutia de avarie numita Chang (pseudonimul lui Yoon Hong-seung), un regizor tanar ce a debutat in 2008 cu un horror, “Death Bell”. Din pacate lipsa de experienta si abordarea in premiera a genului thriller/actiune se vede in realizarea lui “The Target”, impresia finala fiind ca in ciuda succesului sau, ceva parca e atipic raportat la alte filme coreene de gen. In rolurile principale revedem doi actori mult indragiti. E vorba de Ryoo Seung-ryong, cel care ne-a impresionat in “Miracle in Cell No 7”, in “Masquerade” (chiar daca a avut un rol secundar) si in “All About my Wife”. Daca ne amintim de rolul de Don Juan din “All About My Wife” si il privim acum, am zice ca avem in fata 2 actori fizic total schimbati. Desi avea 43 de ani la data inceperii filmarilor, Ryoo Seung-ryong arata o forma fizica de invidiat, slabind mult pentru acest rol solicitant fizic. Pe aratorusl Lee Jin-wook il revedem dupa un rol secundar in recentul succes de casa “Miss Granny”, in timp ce rolul negativ e interpretat de un Yu Jung-sang (din k-drama “Secret of Birth”) aproape de nerecunoscut.
Intr-o seara ploioasa, un incident are loc in imobilul Myungjin dintr-un cartier al Seulului. Un individ, Baek Yeo-hoon, ranit in urma unei impuscaturi, incearca sa scape de urmaritorii sai si este lovit de o masina. Mai apoi e dus la Urgente, unde medicul rezident Lee Tae-jun reuseste sa-l stabilizeze. Observand rana de glont, anunta politia, care in scurt timp trimite o echipa sa vada despre ce este vorba. Pentru Lee Tae-jun, ceea ce pare a fi un simplu caz cu care se confrunta aproape zi de zi la Urgente, se dovedeste in scurt timp a fi un episod desprins din zona crepusculara. Cineva incearca sa deconecteze aparatele la care era conectat grav ranitul ce tocmai fusese stabilizat, insa din fericire Tae-jun reuseste s ail mentina in viata. In aceeasi seara, sotia gravida e rapita de un necunoscut ce i-a dat buzna in casa, si care il contacteaza a doua zi amenintandu-l ca daca nu il scoate din spital pe pacientul vanat de toata lumea, sotia lui va muri. Doar ca lucrurile se complica a doua zi dimineata, cand Tae-jun, desi nu avea tura de garda, se prezinta la locul de munca hotarat sa indeplineasca cerinta rapitorului. Locul e impanzit de politie, iar o femeie detectiv se ocupa deja de caz, facand conexiunea cu o crima petrecuta cu o seara in urma in cladirea Myungjin. Baek Yeo-hoon, persoana ce era sa-si piarda viata in accidentul de masina, e suspectul principal ! Ce va face doctorul Tae-jun pentru a-si salva sotia ? Jocul de-a soarecele si pisica abia incepe.
“The Target” e un thriller captivant ce aminteste de low-budget-ul “Les Formidables”(2006), o poveste cu un subiect asemanator in care un politist si un suspect de crima accepta sa se ajute reciproc pentru a scapa de problemele care ii urmaresc. De aceasta data avem in fata un doctor la inceput de cariera, curajos, dispus sa faca orice pentru a-si proteja sotia insarcinata rapita de un necunoscut, dar neputincios in fata provocarii la care e supus. Si, pe de alta parte, avem un suspect de crima care intr-o prima faza nu isi mai aminteste nimic din trecutul apropiat, dar care pe masura ce isi revine realizeaza situatia perfecta de tap ispasitor in care se afla. Urmarit de politie dar si de niste criminali profesionisti ce incearca sa-l lichideze, acesta ajunge printr-un context de evenimente sa fuga impeuna cu doctorul, trezindu-se, in cele din urma, amandoi tinte intr-o conspiratie la mijlocul careia se afla multe interese si bani. Filmat intr-un ritm alert, filmul e o insiruire de evenimente petrecute aparent inexplicabil, insa sunt doar piesele unui puzzle pe care scenaristul ni le dezvaluie pas cu pas. Nu lipseste componenta politista a filmului, care parca taie putin din spectaculozitatea genului thriller, la un moment dat existand impresia ca filmul se indreapta spre o clasica poveste cu urmariri, tipic americana, cu politisti si infractori. Dar e doar o impresie de moment, in scurt timp suspansul revenind, odata cu ritmul alert al actiunii. Desi e un film reusit, ritmul sau alert da impresia ca regizorul s-a grabit sa spuna totul cat mai repede pentru a se incadra in cele 90 de minute cat tine filmul. Acesta nu lasa deloc timp privitorului sa se acomodeze cu situatia, cu personajele, inclusiv cazurile lor fiind prezentate lapidar, fara a da ocazia atasarii de vreun personaj. Poate acesti regizori tineri din noul val care fac filme in Coreea ar trebui sa studieze alte filme de gen inainte de a se avanta intr-un domeniu nou, regizorul Yoon Hong-seung, ce si-a ales pseudonimul Chang cu care se semneaza, regizand un singur film pana in prezent, un horror cu elevi, Death Bell, in care relatiile dintre personaje nu au nici o importanta pentru ca intr-un film horror, se stie, cam toate personajele mor pana la final. Pana si intr-un film de actiune, insa, trebuie acordata putina atentie relatiilor dintre personaje, altfel filmul risca sa fie o simpla insiruire de evenimente, un “popcorn show” cum ar spune americanii mari consumatori ai genului. “The Target” se apropie mult de un film american de gen, avand parte de urmariri spectaculoase, scene de lupta antrenante si chiar uneori o violenta gratuita plasata pentru a da o nota agravanta anumitor fapte. Pentru un film de gen, “The Target” implineste asteptarile, insa doar atat. Lipsa de experienta a regizorului trage filmul in jos. Noroc cu scenariul si cu interpretarea buna a protagonistilor, care ridica filmul si il recomanda drept unul dintre cele mai antrenante realizari coreene ale anului 2014.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab, lasedan si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Dupa operatie, Se Young decide sa se retraga la o vila departe de Seul pentru refacere. Asta in timp ce ii lasa lui Seok Hoon importanta misiune de a salva compania. Lui Myung Hwa ii cere un favor mai putin obisnuit: sa o angajeze pe Hong Joo sa aiba grija de ea pe perioada convalescentei. Doar ca Hong Joo nu stie numele pacientului de care trebuie sa aiba grija. Il afla doar la fata locului, cand zambetul larg afisat la vederea vilei dispare brusc cand in fata ochilor ei apare obsesia nascatoare de cosmaruri Se Young. Instinctual e cuprinsa de furie si reactioneaza dupa primul impuls, vrand sa plece. O inrautatire pe moment a starii lui Se Young o determina sa ramana, dupa care accepta sa mai ramana o zi, la rugamintea gazdei ce are sa discute ceva cu ea. Urmeaza o discutie pe care Se Young o califica drept “intre fete” in momentul in care a doua zi Seok Hoon le suprinde pe cele doua, si ultimele lucruri ce mai trebuiau lamurite isi afla raspunsul. La companie lucrurile merg din rau in mai rau. In timp ce Min Woo jubileaza, solicitand un imprumut masiv pentru achizitionarea celor mai pretioase perle ale Dong Sung, unul din creditori refuza planul de reorganizare intocmit de echipa lui Seok Hoon, solicitand vanzarea celor mai importante companii afiliate. Ajutorul dat de secretarul Choi, ce ii furnizeaza lui Seok Hoon inregistrarea conversatiei dintre Min Woo si reprezentantul corupt al creditorului se va dovedi decisive, pentru ca intotdeauna o lovitura data prin surprindere nu poate fi oprita. Daca lui Hong Joo i-a venit mintea de pe urma in cel de-al doisprezecelea ceas, se pare ca Min Woo continua sa traiasca in lumea iluziilor si a arogantei desavarsite. Ce se va intampla cu el ? Dar cu presedinta Yoo ? Ultimul episode al serialului ne furnizeaza raspunsurile.
Inevitabilul se produce si Seok Hoon afla de starea de sanatate a lui Se Young, limpezind oarecum situatia sa incerta. Inainte de operatie o incurajeaza si-i cere sa aiba un somn lung si plin de vise frumoase, insa operatia nu decurge chiar atat de usor. O pierdere de sange duce la scaderea brusca a tensiunii arteriale, si pentru o clipa toata lumea intra in panica. O transfuzie rrestabileste pulsul normal si operatia e incheiata cu succes. Cu toate acestea, Se Young nu se trezeste, in ciuda asigurarilor lui Myung Hwa. Seok Hoon e ingrijorat, iar nelinistea e tradata de intrebarile insistente si insinuante adresate lui Myung Hwa. In tot acest timp, Kang Min Woo loveste in plin Dong Sung Construction, care din cauza datoriilor e la un pas de faliment. Mai mult, caderea Dong Sung Construction ar putea avea un efect de domino asupra celorlalte companii apartinatoare de Dong Sung, ce au creditat filiala falimentara cu o suma mare de bani. Daca adaugam aceasta problema amenzii ce trebuie platite de companie, avem in fata tabloul clar al situatiei dificile prin care trebuie sa treaca compania in absenta presedintei Yoo, absenta ce-l pune pe ganduri chiar si pe Min Woo. Hong Joo incearca sa-si reface viata muncind, insa incercarea de a-si gasi nun loc de munca in domeniu e vazuta de fratele ei drept una patetica: “Daca tot ai plecat dintr-o familie bogata, de ce ai facut-o cu mana goala ?”, ii reproseaza accsta surorii sale. Dar ce stie el ? Cert e ca Han Ji Sun profita din plin de situatie si face vizite tot mai dese mamei soacre, dovedindu-si utilitatea in interesul familiei fostului sot. Dar mai e Kang Min Woo la fel de naiv incat sa cada din nou in plasa intinsa de fosta lui prima sotie ?
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Dal Ja’s Spring (2014) – episodul 13 subtitrare in romana
Sentimentul indragostelii e ceva nou si surprinzator pentru Dal Ja: fluturii din stomac o dau peste cap, iar atractia pentru Tae Bong o „rapune” de-a dreptul. Din discutiile cu versatul amic Shin Sae Do, neexperimentata celibatara afla un lucru esential: corpul ei incepe sa-si ceara drepturile, dandu-i semnale pe care nu are dreptul sa le ignore.
Intalnirea cu fosta sotie a reprezentatului Eom nu-i prieste, dar, din amabilitate, Oh Dal Ja ii accepta cadoul: placinta cu mere, insotita, posibil, de otrava gandului ei. Si, astfel, „amanta” se transforma peste noapte, fara voia ei, intr-un adevarat consilier de afaceri pentru proaspata divortata. Surprizele nu se opresc aici pentru Dal Ja. In biroul sefei de echipa Kang, face cunostinta cu o femeie ciudata, o ruda a superiorului ei, care, pe nepusa masa, o ia la intrebari.
Dar toate aceste incidente nu au darul s-o indispuna, intrucat se apropie cu pasi repezi Ziua Indragostitilor, iar Dal Ja, ca de obicei, viseaza cu ochii deschisi. In schimb, prietenele ei de la firma traiesc adevarate „cosmaruri”. Parasita momentan de sot si obligata de situatie, Unni trebuie sa munceasca in plus pentru a-si intretine familia. Wee Seon Joo afla o veste neplacuta care o inspaimanta cu totul, deoarece ameninta relatia ei cu barbatul iubit.
Acasa, lucrurile nu stau deloc pe roze. Apropierea de Kang Tae Bong o sperie, insa intrebarea e: fuge de el sau de sentimentele ei profunde pentru „pusti” ? Comportamentul ciudat al directorului Oh e de neinteles pentru tanarul ei iubit, dar discutia cu bunica acesteia e benefica si clarificatoare pentru Tae Bong.
Cum ciocolatele pentru Ziua Indragostitilor sunt speciale, ele purtand un mesaj de iubire, la firma Handa toti angajatii, inclusiv Dal Ja, raman sa lucreze pana tarziu pentru a remedia o problema aparuta. Insa oboseala isi spune cuvantul atat pentru celibatara de 33 de ani, cat si pentru Unni, insarcinata in 7 luni. La spital, la Sectia Obstetrica, Dal Ja intalneste un chip cunoscut. Dar din ce motiv acea persoana viziteaza departamentul destinat femeilor insarcinate ?
Prezentarea: Claudia – asiacinefil
Case of Kyoko, Case of Shuichi (2013) – douã cazuri paralele, o singurã tragedie: tsunami-ul din martie 2011.
Putini actori reusesc sa ajunga regizori, in cinematografia japoneza. O exceptie e Eiji Okuda, care sfideaza aceasta regula. Nascut in 1950, implinea 30 de ani cand a fost distribuit in primul rol intr-un film, “More Flexibly, More Forcefully”. Mai apoi, rolurile din “The Sea and Poison” si “Death of a Tea Master” i-au adus si primele premii din cariera, in anii ’90 avand o multime de fani. In 2001 a debutat ca regizor cu “An Adolescent”, premiat la Los Angeles si Salonic. Cel mai nou film al sau, “Case of Kyoko, Case of Shuichi”, a avut premiera acum aproape un an in Japonia, iar o alta premiera a fost un lucru rar intalnit intr-un film: in rolurile principale au fost distribuiti Sakura Ando, fiica lui, si sotul acesteia, Tasuku Emoto. Cu toate ca e un film “facut in familie”, cei doi actori, sot si sotie in viata reala, nu sunt un cuplu si in film, unde raman din primul pana in ultimul moment doi straini oarecare. Povestea filmului s-a nascut dintr-o idee de-a lui Okuda, ce i-a venit in timpul unei lungi calatorii cu masina, cele peste 2 ore ale filmului avand in centrul lor un barbat (Shuichi) si o femeie (Kyoko) ce se regasesc indepartati (fizic si mental) de caminele lor in momentul tragicelor evenimente din 11 martie 2011, niciunul dintre cei doi nefacand un efort imediat de a se intoarce in locul unde au lasat in urma pe cineva drag. Motivul atitudinii lor sta nu doar in circumstantele prezentului, ci mai ales in trecutul lor tulbure, pe care filmul il detaliaza cu ajutorul flashback-urilor amestecate cu prezentul in doua fire epice paralele, aducand cele doua personaje foarte aproape, spre final, doar pentru atmosfera.
Saito Kyoko si Shuichi Tadokoro sunt, in aparenta, doua persoane obisnuite. Insa in spatele aparentelor se ascunde un trecut apasator. Shuichi si-a ucis tatal abuziv intr-un scandal de familie, incercand sa ia apararea mamei sale. Fiind minor, acesta ajunge intr-o scoala de corectie, iar in prezent vine vremea eliberarii conditionate pentru buna purtare. Un patron in varsta al unei fabrici private il ia si-i ofera un loc de munca, odata cu sansa reabilitarii in lumea reala si a unui nou inceput. Shuichi accepta si incearca sa se acomodeze cu noul colectiv de colegi. Intre acestia se afla si Miki, o tanara care il place si care devine prietena lui. Insa trecutul nu se lasa usor uitat, iar rautatea oamenilor incearca sa curme orice speranta la o noua sansa pentru Shuichi. In paralel, Kyoko e o femeie trecuta de 30 de ani, mama a unui baietel si sotie ce ar face totul pentru binele familiei sale. Lucreaza cu jumatate de norma ca agent de asigurari, insa in fata avansurilor sefului ei, ce ii promite clienti care sa o propulseze pe o pozitie fruntasa in companie si care sa-i aduca castiguri financiare ce sa-i ajute familia, aceasta cedeaza. In momentul in care familia sotului ei afla ca vinde asigurari oferind si altfel de servicii clientilor pentru a-i convinge sa semneze politele, aceasta e alungata din micutul orasel unde statea cu familia. Ajunsa in Tokyo cade in plasa unui peste ce se indragosteste de ea, insa consecintele acestei relatii se vor dovedi catastrofale. Pe 11 martie 2011, un cutremur urmat de un tsunami devastator loveste Japonia. Orasul natal al lui Kyoko si Shuichi e ras de pe fata pamantului. La scurt timp dupa, cei doi se decid sa viziteze locul dezastrului.
“Case of Kyoko, Case of Shuichi” e un film cu o poveste atipica, dar atat de specifica japonezilor incat doar ei o puteau spune in acest mod. Povestea e atipica deoarce pe toata durata celor 2 ore si 15 minute ale filmului, cele doua personaje principale sunt surprinse in mediul lor din viata de zi cu zi, fara a-si rosti o vorba. De fapt, ele nu se intersecteaza deloc, la fel nici povestile lor, care ne sunt prezentate in paralel. Iar la final, cand in sfarsit soarta ii aduce pe cei doi protagonisti intamplator fata in fata, orice regula a destinului specifica de exemplu filmelor coreene e sfidata de ratiunea rece a japonezului, iar cei doi se intalnesc doar vizual, ramanand niste simpli straini care nu stiu unul despre viata celuilalt. Dar nu acesta este scopul acestui film. Cele 2 personaje sunt, pentru scenarist, doar doua instrumente prin intermediul carora se scriu doua povesti asemanatoare si totodata atat de diferite. Exista un singur element ce le-ar putea lega si care in final ii aduce fata in fata, tragicul cutremur urmat de tsunami din 11 martie 2011. Astfel ca, existand doua fire epice paralele, “Case of Kyoko, Case of Shuichi” prezinta mai degraba doua cazuri oarecare ce au un singur element comun, care le deseneaza: cataclismul. Acesta a lasat in urma aproape 16.000 de morti, 2601 persoane fiind pana si in ziua de azi date disparute. Cazul lui Kyoko si cel al lui Shuichi sunt doar doua cazuri fictive in care membri ai celor disparuti in urma tsunamiului se intorc intr-un final la locul dezastrului in speranta regasirii celor dragi. Filmul este atat de atipic incat elementul central, catastrafa, pare a juca un rol secundar pe tot parcursul sau. Personajele par a nu realiza dimensiunile tragicului eveniment, viata lor lipsita de speranta de zi cu zi fiind cea aflata mereu in prim plan, cu nenorocirile si suferintele cotidiene. Astfel, daca Shuichi intampina dificultati in a fi acceptat in societate dupa ce si-a ucis tatal si si-a ispasit pedeapsa in scoala de corectie, pierderea mamei, singura familie ramasa, in urma tsunamiului care a maturat orasul lui natal pare a-l lasa indiferent, refuzand propunerea patronului sau de a se duce la fata locului, munca fiind singurul lucru care il mai poate ajuta pe viitor. Pentru Kyoko, alungarea de catre familia sa dupa ce a aflat ca s-a culcat cu unii clienti pentru a-i fi cumparate polite de asigurare si a nu-si pierde slujba a rupt orice urma de afectiune pentru cea ce odata s-a numit familie, insa complicatiile vietii sale abia incep, caci nimereste peste un peste care o exploateaza pentru bani. Toate aceste lucruri marunte sunt in lumina reflectoarelor, in timp ce adevarata tragedie e dezvaluita abia la final, cand cei doi merg la fata locului. Nu in ultimul rand, cele doua personaje sunt doua finite umane ce refuza sa-si assume rolul de perdanti ai vietii. Kyoko refuza sa joace rolul unei femei decazute, odata alungata de acasa, chiar daca simte urme de regret pentru ca trebuie sa-si lase in urma fiul de doar cativa ani. Shuichi, la randul sau, refuza eticheta de “criminal” pusa de unii oameni din jurul sau, dupa eliberarea conditionata, si se lupta sa intre la o facultate si sa-si refaca viata. Vestea disparitiei mamei sale in urma evenimentelor din 11 martie 2011 il pune intr-o dilema dificila: trebuie sa priveasca spre viitor, acum ca are sansa reabilitarii si o baza pentru a merge mai departe, sau trebuie sa mearga in ce a mai ramas din orasul natal, sa revina la vechea lui viata plina de amintiri dureroase, si sa-si caute mama ?
Desi pe alocuri povestea evolueaza foarte lent, iar cadrele din trecut se amesteca cu cele din prezent, creand putina confuzie in mintea celui ce priveste filmul, “Case of Kyoko, Case of Shuichi” ramane o realizare buna, o drama rece si necrutatoare, meditativa si realista, despre alegeri in momente dificile, despre permanenta situare a omului intre trecut si viitor, despre o a doua sansa in viata si nu in ultimul rand despre insemnatatea familiei pentru fiecare individ in parte.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania realizata de lasedan– Asia Team pentru asiacinefil.
Mitul filmelor cu gangsteri in cinematografia coreeana continua sa traiasca, fiind dus mai departe, in acest an, de productiile “When a Man Loves (sau “Man in Love”) si de “For the Emperor”. Daca primul film amintit spunea o emotionanta poveste a unui gangster indragostit ce sfarseste tragic, de aceasta data avem parte de o cu totul alta poveste, de o cu totul alta factura, spusa insa dupa cliseele tipice filmelor cu gangsteri coreene. Regizorul Park Sang-joon a incercat sa dea o fata noua filmelor de gen, adaugand retetei tipice – violenta (uneori extrema), sex si evidente accente de film noir, primele doua caracteristici fiind si motivul pentru care filmul a primit rating R de la institutiile abilitate de supraveghere din domeniu (nerecomandat persoanelor minore). In rolul principal il revedem pe Lee Min-ki, pe alocuri la fel de infiorator precum in “Monster”, lasand de inteles ca rolurile romantice din filme precum “Very Ordinary Couple”, “Spellbound” sau din serialul “Dal Ja’s Spring” sunt istorie. Absenta lui pentru mai bine de un an de zile, pe 7 august 2014 incepandu-si stagiul militar obligatoriu, va fi destul de grea pentru fanele actorului, ramanand consolarea ca inainte de incorporare a mai participat la filmarile unei productii, “Shoot My Heart”, o drama ce va avea premiera in Coreea in noiembrie 2014. Pe celalalt protagonist, Park Sung-woong, ni-l amintim din rolul Kim Yoo-shin din serialul “Gye Baek” sau din “Cain and Abel”, unde a avut un rol secundar, ca si din multe alte filme unde a avut roluri mai mult sau mai putin importante (Tabloid Truth, Commitment, New World etc). In singurul rol feminin din film avem o actrita de mana a doua, Lee Tae-im, ce-si joaca perfect rolul de escorta de lux, prestatia ei fiind extrem de “convingatoare” in privinta hotararii comisiei privind ratingul acestui film. Filmul a avut incasari de 4,5 milioane de dolari la box-office, mai mari decat anteriorul film al lui Lee Min-ki, „Monster” (3,8 milioane dolari).Lee Hwan (Lee Min-ki) e un jucator de baseball care inca din liceu s-a remarcat prun calitatile sale deosebite de aruncator. Mare speranta a acestui sport in Coreea, acesta a debutat cu succes si chiar a intrat in vizorul unei echipe de top din Liga. De la o accidentare la umar, insa, a inceput totul. Odata revenit pe teren a inceput sa faca greseli, iar echipa lui a insirat infrangerile. Bomba explodeaza in momentul in care se afla faptul ca acesta participa la trucarea meicurile, fiind mana in mana cu Mafia pariurilor. E sfarsitul carierei acestuia ca jucator de baseball si, colac peste pupaza, in timpul unei razii inopinate la o sala de pariuri si jocuri ilegale, e arestat din intamplare. Procurorul raspunzator de caz insa il elibereaza la scurt timp, dupa ce primeste un telefon de la un misterios Sang-ha (Park Sung-woong). Falit si cu cariera compromisa, Lee Hwan nu mai poate face altceva decat sa-l caute pe intermediarul trucarii ultimului joc, care nu i-a dat banii pentru jocul sau murdar. Dupa o incaierare cu acesta, Lee Hwan isi recupereaza banii, insa il baga in spital pe gangster, ce-i cere 10.000 $ compensatie sa nu-l dea in judecata. Peste cateva zile, e ridicat din gara unde dormea pe o banca ca un om al strazii si dus de niste baieti “simpatici” in costum in fata sefului lor. E vorba de nimeni altul decat Jung Sang-ha, cel al carui telefon l-a scos din inchisoare. Acesta ii propune o intelegere: in schimbul celor 10.000 $ sa devina omul lui si sa-i execute ordinele. Adevaratul drum al pierzaniei abia acum incepe.
Personajul principal din “For the Emperor”, Lee Hwan (interpretat de Lee Min-ki) e un model aproape tipic al gangsterului. In momentul in care alege sa paraseasca drumul cel drept si intra in cardasie cu Mafia pariurilor, acceptand sa participe la trucarea de meciuri pentru a-si castiga existenta, ramanand singur pe lume de cativa ani buni dupa ce mama lui murise, acesta nu realizeaza ca de fapt face primul pas pe calea pierzaniei. Asta pentru ca in momentul in care implicarea lui in aceste jocuri de culise e data in vileag, practic el ramane pe drumuri, fara un viitor. Iar aceste persoane disperate sunt totodata si cele mai facile tinte pentru bandele de gangsteri, in cautare de noi membri. Scena de inceput ne prezinta un Lee Hwan violent, aproape salbatic, macelarind la propriu cu pumnul si cutitul membrii unei grupari rivale. Aceasta scena, care e de fapt un “flash-forward” (adica o prezentare in avans a unui moment ce urmeaza sa se petreaca pe parcursul povestii, la timpul sau) taie din start orice perspectiva pozitiva a acestui personaj. De aceea povestea incepe ca o analiza, cu o intrebare retorica pe care si-o pune personajul principal: “Cand a inceput totul ?”, dupa care totul e devoalat intr-un ritm alert, fara a se da prea multe detalii. Insa pana si acest lucru – care la o prima vedere pare o scapare si o lipsa de experienta a regizorului – se dovedeste a fi ceva intelligent gandit, deoarece abia spre final aflam adevaratul motiv pe care e cladita intreaga poveste. “For the Emperor” este, practic, un exercitiu stilizat si mai putin o productie de substanta. Lipseste o motivatie complexa a personajului principal de a merge pe acest drum, insa regizorul 
nu face rabat cand vine vorba de descrierea luptelor intre gangsteri in cel mai grotesc mod cu putinta. Dialogurile sunt simple si pline de argou (pentru cei cu ureche fina vor simti accentul de Busan al personajelor, actiunea petrecandu-se in celebrul oras-port), imaginile nu ridica nici un fel de pretentii iar elementele de noir se fac simtite pe toata durata filmului, fie ca e vorba de “luminile orasului” noaptea, ce dau celui de-al doilea oras ca marime al Coreei o nota mirifica, fie ca e vorba de atmosfera pe alocuri apasatoare, sufocanta, chiar misterioasa. Un film cu gangsteri ce nu si-a propus prea multe, plin de cliseele tipice genului, in care nu poti spune ca un personaj sau altul te cucereste sau te face sa empatizezi. Coloana sonora e tipica filmelor noir, ritmata si tensionata, iar povestea in sine “a maririi si decaderii” pare un deja-vu. Cu toate astea, chiar daca e plin de violenta si chiar daca Lee Min-ki ofera cadre generoase cu trupul lui parca sculptat, “For the Emperor” ramane un film bun cu gangsteri si despre gangsteri. Ramane intrebarea la care fiecare va putea sa dea raspunsul dupa ultima secventa, anume: “Pentru imparat… sau pentru a deveni un imparat ?”.
