“Kundo – Age of the Rampant” e una din productiile coreene ale acestui an cele mai ateptate, inca de la anuntarea proiectului in 2013 productia atragand atentia prin numele mari vehiculate a fi distribuite in rolurile principale. Iar asteptarile nu au fost inselate. Cu un buget de doar 7 milioane de dolari (Hollywood-ul ar trebui sa ia lectii despre profitabilitate cu bani putini de la cineastii coreeni), filmat pe durata a 6 luni, filmul a obtinut incasari la box-office de 35,6 milioane de dolari, devenind unul din marile succese de casa ale anului 2014. Si cu siguranta o asemenea productie o vom vedea peste ani cam pe la toate canalele de televiziune din intreaga lume, asa cum s-a intamplat cu alte filme memorabile coreene precum “The Host”, “The Good, The Bad and the Weird” sau “I Saw the Devil”. Productia a atras peste 550.000 de coreeni in salile de cinematograf in ziua premierei (23 iulie 2014), obtinand incasari de 4 milioane de dolari in 24 de ore, devenind filmul cu cei mai multi spectatori in ziua premierei din istorie, incluzand aici si productiile non-coreene. Din fericire, recordul a rezistat doar 8 zile, deoarece a venit tsunami-ul “The Admiral: Roaring Currents”. In acest fel, cu aceste doua productii, box-office-ul coreean pentru anul 2014 s-a mai echilibrat, in sensul ca daca in prima jumatate a anului productiile hollywoodiene au facut ravagii, multa vreme productia coreeana “Miss Granny” conducand topul filmelor coreene ale acestui an cu doar 58 de milioane de dolari incasari, aceasta se afla abia pe pozitia a doua in box-office, dupa animatia americana din 2013 “Frozen”. Iar pana la urmatorul film coreean din top 10 al box-office-ului mai existau inca 4-5 filme americane. Revenind la “Kundo – Age of the Rampant”, trebuie spus ca acesta are la baza scenariul stralucitului scenarist Jun Chul-hong, despre care am mai amintit in prezentarea filmului “The Target”, ale carui scenarii au stat la baza a 3 filme de top 10 coreene ale acestui an: Roaring Currents, Kundo si The Target. Regia este semnata de Yoon Jong-bin, regizorul blockbuster-ului “Nameless Gangster”, ce este si co-producator si co-scenarist. In rolurile principale ii revedem pe indragitul si prolificul actor Ha Jung-woo (The Terror Live, The Berlin File, Nameless Gangster, Love Fiction, The Client etc), in timp ce rolul negativ e interpretat magistral de Gang Dong-won (Haunters, Woochi, The Secret Reunion, Voice of a Murderer, Maundy Thursday etc), un actor croit parca pentu roluri negative ( a se vedea in special “Voice of a Murderer”), ce pare, in acest rol, mai tanar cu cel putin 10 ani fata de varsta reala (33 de ani). Rolurile secundare sunt pline de figure cunoscute, care s-ar putea sa vi sa para familiare dar sa nu stiti unde i-ati mai vazut, atat de bine fiind machiati si deghizati: Lee Sung-min (detectivul din “Broken”), Ma Dong-seok (din Murderer, The Five, Neighborhood etc), Lee Kyoung-young (vazaut mai mereu in roluri negative, in “Genome Hazard”, “National Security”, “The Terror Live”), Cho Jin-woong (personajul negativ din recentul serial “Beyond the Clouds”, devenit celebru dupa rolul Muhyul din “Deep Rooted Tree”), Joo Jin-mo (secretarul din recentul serial “Temptation”) si lista poate continua.

In a doua jumatate a secolului XIX, Joseonul se confrunta cu clasica problema a coruptiei endemice a oficialilor statului, ce nu ezita sa recurga la abuzuri impotriva populatiei sarace sis a o exploateze. Lacomia autoritatilor locale e dublata de epidemiile de ciuma si de foametea ce loveste regiuni tot mai intinse, toate lovind in cea mai vulnerabila patura a societatii. Revoltele taranesti sunt la ordinea zilei, iar haosul este cu greu stapanit de autoritatile cu burtile burdusite de mancare, ale caror averi sporesc peste noapte. Cei ce nu au mai suportat situatia au ales sa se refugieze in munti si sa traiasca in bande, ca talhari, jefuindu-i pe nobili si impartind prada celor sarmani. O asemenea banda este cea a clanului Chusul de la muntele Jiri, condusa de Dae-ho si Calugarul Depravat, ce a devenit spaima nobilimii din regiune. Dar povestea acestui film porneste de la un fapt de viata privata petrecut intr-o familie nobiliara. Fost guvernator corupt al provinciei Jeola, Lordul Jo Won-suk a avut cu 20 de ani in uma un copil cu o curtezana, pe Jo Yoon. Nerecunoscut de tatal sau, bastardul a crescut pana la 8 ani in casa de placeri a curtezanelor, impreuna cu mama sa. Doar ca in urma casniciei pe care o avea, Lordul Jo Won-suk are doar patru fete si nici un baiat. Speriat ca linia familiei si numele acesteia s-ar putea stinge, acesta il cumpara de la curtezana pe bastard si-l recunoaste ca fiu legitim. Acest lucru starneste furia sotiei sale, care recurge la toate leacurile pentru a da nastere unui fiu. Cand acest lucru se intampla, Jo Yoon, bastardul, ajunge sa cunoasca din nou umilinta de a fi respins de tatal sau si i se refuza pozitia de mostenitor al averii. Anii trec, acesta devine un cunoscator de elita al artelor martiale si, pentru a isi recapata pozitia, pune la cale un plan diabolic. Ce rol au banditii in aceasta poveste ramane sa descoperiti.

“Kundo – Age of the Rampant” e un inedit “eastern-spaghetti”, un gen abordat acum 6 ani de Kim Jee-won in “The Good, the Bad and the Weird”. Spre deosebire de productia de acum 6 ani, in “Kundo” nu vom vedea arme de foc (cu o exceptie spre final) si urmariri prin zone pustii pe motocicleta sau trenuri, adica exagerari menite a scoate in mod intentionat in evidenta anumite lucruri. Insa avem toate elementele unui film “eastern spaghetti” autentic: o prezentare a personajelor in stilul filmelor lui Sergio Leone, o coloana sonora ritmata ce aminteste de westernurile facute de italieni in anii de glorie ’70-’80, personaje numeroase si variate ca si caracter, anumite exagerari vizuale spectaculoase, atmosfera in sine, elemente precum corbul, asezari pustii, violenta epatanta, umor si sarcasm amestecate cu o poveste dusa pana la extrem. Pe de alta parte, avem componenta originala, autentic coreeana: straie de epoca, arme specific autohtone precum sabia si pumnalul (ce tradeaza o data in plus traditionalismul unei societati in care armele de foc, aduse de chinezi sau occidentali, sunt aproape inexistente, desi ne aflam in preajma anului 1870 !); stilul de lupta ce imbina artele martiale, strategia militara cu indemanarea si calitatile fizice ale luptatorului. Scenaristul Jun Chul-hong suprapune cele doua elemente (influenta westernurilor spaghetti si specificul coreean) inr-un mod atat de reusit incat povestea finala rezultata e una de care nu te mai poti dezlipi. Scenariul are si el un specific aparte, povestea fiind structurata in 5 acte, asemeni pieselor de teatru. Fiecare act detaliaza un element de baza al povestii, alaturandu-l celui anterior, in final rezultand o poveste unitara, coerenta si extrem de captivanta. De la inceput sunt conturate cele doua tabere, din acest punct de vedere termenii fiind foarte simpli: pe de o parte avem populatia saraca, taranii, sclavii, banditii, si pe de alta parte avem nobilii, functionarii si in general patura privilegiata. Apoi fiecare tabara isi aloca elementele definitorii: prima – saracia, greutatile, exploatarea, a doua – bogatia, indestularea, lacomia, abuzurile. De la inceput se stie cine e Cel Rau si cine e Cel Bun. Pe acest fundal, regasim in film una din figurile cheie ale literaturii universale, haiducul. De aceasta data acesta se numeste bandit, dar esentialmente actioneaza asemeni oricarui omolog din orice literatura sau cultura populara. Iar in cazul de fata, banditul justitiar nu are un nume si nici nu se pune accentul pe personalizarea acestuia, pe investirea lui cu puteri de erou. Din contra, de la inceput acesti eroi haiduci se identifica cu poporul deoarece din randul acestuia provin, si-si insusesc idealurile sale: eliberarea de oprimare si dreptul la o viata mai usoara. Iar acest lucru e unul de inteles in conditiile in care Joseonul acelor vremuri nu se puta compara cu nici o societate in genul celei europene sau nord-americane, guvernate de alte principii. Aici, in secolul XIX, mai exista sclavia pe scara larga, o mentalitate dominata de supunerea fata de nobilul stapan, asfel ca revoltele prezentate de acest film sunt cu atat mai justificate cu cat contextul social si economic sunt mai mult decat reale.

Daca – un lucru intresant – aflam in “Kundo” despre ceea ce poate fi numit cam primul “parteneriat public-privat” din Coreea, un fel de afacere intre nobili si autoritati pe barba populatiei sarace, nu se poate scapa din vedere o puternica tenta ideologica pe care scenaristul o da in special taberei talharilor. Acestia se revendica ca avandu-si originea inr-un clan stravechi (Clanul de la Muntele Jiri), care chipurile a ajuns la iluminare avand ca principal tel cladirea unei lumi noi, prin indreptarea greselilor din aceasta lume. Pentru implinirea rolului justitiar, avem in grupul conducatorilor talharilor un calugar impostor luminat, un strateg (capitanul), cativa luptatori iscusiti, si gloata, prostimea cum s-ar spune, a carei forta unita inseamna poporul. Interesanta e sublinierea antitezei cu cealalta tabara, a nobililor, care e una divizata, fiecare fiind pe cont propriu, cu averile si garzile de corp personale, si care niciodata nu s-ar putea uni pentru a oprima poporul, toate actiunile lor fiind personale. Trebuie spus ca “Kundo – Age of the Rampant” este totodata, primul film coreean despre revoltele taranesti impotriva abuzurilor nobilimii prezentate intr-o maniera moderna, dinamica si spectaculoasa. In plus, e cam primul film ce trateaza problematica sociala si din unghiul de vedere al paturilor defavorizate, pana acum productiile cu actiunea desfasurata in a doua jumatate a secolului XIX fiind axate in jurul transformarilor la nivel inalt, in centrul actiunii aflandu-se mereu regele si anturajul sau. De aceasta data exista doua categorii sociale prezentate in antiteza, nobilimea, nu cea de la Curte ci cea dintr-o provincie, si patura oamenilor sarmani, exploatati de guvernatorul local, formata din sclavi, macelari, banditi si cersetori. Seriale precum “Chuno” sau “The Duo”, dar si partial “Deep Rooted Tree” au reflectat viata grea a categoriilor defavorizate ale populatiei, dar nici un film pentru marele ecran nu a abordat aceasta tematica, cel putin in ultimii 10 ani. Astfel, “Kundo” umple acest gol, diversificand tematica filmelor coreene de epoca ale ultimilor ani.

Un film deosebit, extrem de bine realizat, cu personaje bine conturate si analizate profund pe durata celor aproape 140 de minute, realist si ancorat in istoria decadenta a perioadei de final a dinastiei Joseon, care ne face sa intelegem usor de ce Coreea a cazut atat de facil in mainile japonezilor 50 de ani mai tarziu, in conditiile in care coruptia functionarilor a subminat serios loialitatea omului de rand fata de monarhie.

Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de cristinab, lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil