Domnul Yoon, fericitul tata al unui baietel de vreo doi anisori, ii prezinta acestuia, pentru prima oara, la matenitatea spitalului Karam, pe surioara lui abia nascuta. Lasandu-l pe micul Yoon Joon-Suh langa geamul salonului nou-nascutilor, fuge sa-si ia aparatul de fotografiat din rezerva proaspetei mamici. In acel moment, asistenta paraseste salonul si, prin usa intredeschisa, micul Joon-suh se strecoara inauntru, unde nu vade decat etichete, pe care le apuca dar ii cad din manute. Asistenta se intoarce, il gaseste pe micut si etichetele pe jos, asa ca aplica etichetele, fiecare la patutul cel mai apropiat si luandu-l cu gingasie pe micut, il scoate pe hol unde-l preda tatalui ingrijorat.
Asa incepe povestea fetitelor Eun-Suh si Shin-Ae.
Eun-Suh “printesa”, creste sub ochii atenti ai parintilor instariti, intr-un mediu select, iubita si protejata de toata familia, curata, ingrijita, buna la invatatura, cam rasfatata si vesnic atasata ca o codita a fratelui Joon-Suh. Ajunsa in clasa a VII-a, familia face mare caz de maturizarea mezinei, dar la scoala, adolescenta Eun-Suh concureaza la sefia calsei cu cea mai buna eleva din trimestrul precedent, Kim Shin-Ae.
Joon-Suh este “printul”, vedeta de necontestat a departamentului de arte al scolii, cel mai bun desenator, visat de toate scolaritele aflate la pubertate, silit sa decline tot felul de atentii insotite de declaratii de dragoste. Fetele o folosesc pe surioara Eun-Suh ca mesager acordandu-i in schimb tot sprijinul la alegerea sefei clasei. Astfel castiga detasat in fata contracandidatei Shin-Ae. Pentru concursul de “Poeme Ilustrate”, premianta Shin-Ae apeleaza si ea la talentatul Joon-Suh dar este refuzata ca si nabadaioasele indragostite.
Asa incepe rivalitatea intre Yoon Eun-Suh si Choi Shin-Ae.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

“Autumn Tale” (cunoscut si ca “Autumn in My Heart” sau “Autumn Fairy Tale”) este primul dintr-o serie de patru seriale, produsa de KBS, care ilustreaza dragostea eterna. Seria de 4 seriale poarta chiar numele generic “Endless Love” si e compusa din 4 povesti ce poarta numele celor 4 anotimpuri. Cel mai celebru serial dintre acestea a fost “Winter Sonata”, ce a declansat celebrul Val Coreean, serial tradus in premiera absoluta in Romania de Asia Team Romania. Toate cele 4 seriale au fost regizate de acelasi Yoon Seok-Ho, ce a cunoscut astfel celebritatea, iar Autumn Tale (de 16 episoade)  a reusit sa obtina ratinguri ridicate in intreaga Asie. O televiziune din Filipine – cea care a si cumparat drepturile de difuzare in aceasta tara – a realizat chiar un remake in limba filipineza numit, simplu, Endless Love, anul trecut. Bineinteles ca remake-ul nu a reusit sa depaseasca in calitate originalul coreean, insa acesta e expresia cea mai evidenta a faptului ca la un deceniu de la prima difuzare, “Autumn Tale” a fost una din temeliile Hallyu, Valul care a schimbat pentru totdeauna destinul cinematografiei coreene.

Serialul poate fi un inceput perfect pentru cei care inca nu s-au indragostit de frumusetea serialelor coreene. “Autumn Tale” are parte de o multime de coincidente teribile, triunghiuri amoroase surprinzatoare si, desigur, de lacrimi nesfarsite ce vor curge necontenit cu fiecare episod scurs. La aceasta atmosfera contribuie din plin coloana sonora de exceptie, ce se impleteste perfect cu povestea emotionanta a personajelor. Nu trebuie uitate nici peisajele romantice de toamna si cadrele minunate din natura care iti ating sufletul. Avem in fata o melodrama cu toate ingredientele sale: romantism, lacrimi, rasturnari de situatie si… interpretari superbe ale unor actori care astazi sunt vedete importante ale cinematografiei coreene. O veti recunoaste intr-unul din roluri pe Moon Geun-yeong, pe atunci o promitatoare actor-copil care intre timp a confirmat. Pe atunci se afla la debutul intr-un serial de televiziune, la numai 13 ani. Rolurile principale, in schimb, sunt acontate de mari vedete, pe atunci actori aproape necunoscuti: Song Seung-Heon (vi-l mai amintiti din Calla, filmul care i-a deschis calea spre acest serial memorabil ?), Song Hye-kio – frumoasa actrita din “Full House” si “My Girl and I”, Won Bin – care nu cred ca mai are nevoie de vreo prezentare, recentele roluri din blockbuster-urile “Mother” si mai ales “The Man From Nowhere” ducandu-I faima si la nivel international. Dupa difuzarea serialului, s-a spus ca Song Seung-heon nu a fost deloc convingator in rolul in care a fost distribuit. Multi l-au vazut inert, lipsit de expresivitate, pe alocuri chiar plictisitor, iar lacrimile lui se spune ca nu au reusit sa convinga audienta. In schimb, Won Bin a primit aprecieri pozitive, ceea ce face interpretarea lui credibila fiind dedicarea completa pentru rolul sau. Chiar daca initial pare o persoana agresiva, care va va face sa il detestati, pe parcurs, pe masura ce iubirea lui fata de personajul feminin se dezvolta, regizorul ne prezinta un personaj care reuseste sa faca fata unui proces de schimbare radicala. Song Hye-kyo are rolul ei de debut intr-un serial, iar curand avea sa devina o vedeta de prim rang, in special rolul din “Full House” propulsand-o serios in cariera. Actrita are o carisma pe care nu o vezi in fiecare zi si, in plus, e o “frumusete naturala”, cum ar fi calificata astazi in lumea modelingului. La acestea se adauga si talentul actoricesc, care se vede din plin inca de la rolul ei de debut.

Povestea serialului incepe cu perioada de adolescenta a celor doua personaje principale: Yoon Joon-Seo si sora sa Yoon Eun-Seo, copiii unui respectat profesor. Acestia au crezut tot timpul ca sunt frate si sora, pana in momentul in care Eun-Seo este ranita intr-un accident de masina, iar analizele dezvaluie ca Joon-Seo si Eun-Seo nu sunt frati. Yoon Jun-Seo devine confuz cand afla ca cea pe care a crezut-o sora lui timp de paisprezece ani a fost schimbata la nastere cand era doar un bebelus, si acum nu mai are nicio legatura cu el. In urma acestei triste descoperiri, Eun-Seo considera ca e de datoria sa sa ramana alaturi de mama sa naturala, in timp ce Joon-Seo pleaca impreuna cu familia si adevarata sa sora in America. Numai ca Eun-Seo nu va mai avea aceeasi situatie materiala ca pana atunci, pentru ca mama ei detine doar o bodega din care castiga doar cat sa supravietuiasca. In ciuda acestui fapt si a situatiei dificile, Eun-Seo gaseste o cale de a reusi prin felul de a se multumi cu cat are si prin personalitatea ei deschisa.
Zece ani mai tarziu, Joon-Seo se intoarce in Coreea si incepe sa o caute pe Eun-Seo. Intalnirea celor doi – odata frati – le reimprospateaza amintirile dragi din copilarie, si curand se indragostesc unul de celalalt. Dar iubirea lor nu este permisa deoarece Joon-Seo… e deja logodit, iar intre timp, prietenul cel mai bun al lui Joon-Seo (Han Tae-Suk ) se indragosteste si el de Eun-Seo si va lupta pentru iubirea lui. Oare iubirea si vointa sa puternica o vor ajuta sa depaseasca toate obstacolele ?

Fiind vorba de unul din serialele de la inceputul exploziei Hallyu, comparatia lui ca realizare cu serialele coreene de azi l-ar pune intr-un usor dezavantaj. Camera insista mult pe chipurile triste ale personajelor, pe suferinta interioara a acestora, iar astfel de imagini alterneaza cu decoruri tomnatice superbe ce mai scot spectatorul din atmosfera repetitiva a scenelor de interior. Coloana sonora e superba, insa repetarea ei continua ne arata de ce astazi multi artisti necunoscuti apeleaza la k-drame pentru a se lansa in lumea buna a muzicii. Daca pe atunci coloana sonora era doar acel “bun necesar”, azi intalnim in fiecare episod de serial cel putin 2-3 melodii de baza, reluate cateva episoade, dupa care se introduce inca o melodie, si inca una, pana la final. Cam asta este diferenta intre un serial facut acum un deceniu si adevarata industrie ce exista azi, pompandu-se in domeniu milioane de dolari pentru producerea lui. Si totusi, in ciuda trecerii timpului, “Autumn Tale” ramane un serial ce nu trebuie scapat de iubitorii k-dramelor. De ce ? Fie doar si pentru faptul ca el a precedat megasuccesul “Winter Sonata”, pregatind nasterea unui fenomen la scara continentala, pe care nimeni nu l-a anticipat. Restul aprecierilor raman la latitudinea iubitorilor de melodrame. Mai mult ca sigur, insa, nu veti fi dezamagiti.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de colega noastra Mitzi51, careia ii multumim pe aceasta cale pentru efortul depus si rabdare, pentru ca desi serialul e tradus de aproape un an, nu am gasit momentul prielnic de a-l promova. Dar e o vorba care spune: “mai bine mai tarziu decat niciodata”, astfel ca sper ca toti asiacinefilii vor fi multumiti sa viseze la racoroasa toamna in aceste zile toride de vara, in compania unor actori minunati care cu siguranta va vor intra la suflet. O incursine in lumea magica a serialelor de altadata nu poate fi decat o incitanta provocare pentru asiacinefili. Vizionare placuta !

Prezentare realizata de cris999 in colaborare cu Mi Joo – asiacinefil.com

“Warrior Baek Dong Soo” este cel mai nou serial de epoca aflat in difuzare pe postul coreean de televiziune SBS, un “fusion sageuk drama” in stilul lui “Chuno – The Slave Hunters”. Incepand timid cu un rating de doar 10%, in primele 4 episoade din cele 24 preconizate ratingul serialului a continuat sa creasca, ajungand la 14% in doar 2 saptamani de difuzare. Contrar asteptarilor multora, serialul se dovedeste a fi unul antrenant, dinamic si captivant, cu multe rasturnari de situatii, pornind de la deja clasica poveste a unui tanar vanat de toata lumea, antrenat de mic sa razbune moartea tatalui sau. Inca de cand s-a lansat doar posterul serialului, au inceput sa apara tot felul de speculatii legate de calitatea acestuia, stiut fiind faptul ca in ultimii ani au aparut o multime de seriale de epoca coreene cu actori aproape necunoscuti, ce au inregistrat ratinguri mici la difuzare. Actorul de 24 de ani Ji Chang-wook – protagonistul serialului “Smile, Dong Hae”, si care a aparut si in “Hero” alaturi de Lee Jun-ki – interpreteaza rolul principal in serial, intruchipandu-l pe Baek Dong Soo, o legenda vie a artelor martiale din perioada regelui Jeongju. Yoo Seung-ho, interpretul rivalului sau, in serial, este o prezenta surprinzatoare intr-un rol negativ. Si-l mai aminteste cineva pe micutul rege Dam-duk din “The Great King“, sau pe capriciosul si simpaticul print Chun-chu din “Queen Seon-deok” ? Ei bine, vorbim de acelasi Yoo Seung-ho, ajuns la varsta de 17 ani (!), un viitor star al filmului coreean, ce are pana acum 13 roluri in seriale si 8 roluri in filme. Fanii l-au poreclit “fratiorul Coreei” dupa ce a jucat o serie de roluri agreabile intruchipand personaje pozitive, in general roluri de viitori regi. Pentru acesta, rolul din “Warrior Baek Dong Soo” va fi o adevarata provocare, intruchipand pentru prima oara pe ecran un personaj negativ. Distributia este completata de o serie de figuri cunoscute iubitorilor de seriale coreene din Romania, ale caror nume nu spune nimic, dar a caror prezenta in serial in mos sigur va starni amintiri placute: Choi Min-Su – intr-un rol de nerecunoscut (interpretul respectatului capitan din “Road No 1”, sau al vrajitorului malefic din “The Great King”), Lee Won-Jong (din seriale precum “Iljimae”, “Kim Soo Ro” sau “Princess Ja-Myung”), Jeon Kuk Hwan din “Bad Guy” si “Athena” etc.

Regia serialului este semnata de Lee Hyun-jik, cel care anterior a produs celebrul serial “Tazza” si a regizat cateva seriale fara un succes deosebit. Acesta colaboreaza la regie cu Kim Hong-sun, cel care anterior a impresionat cu serialul de epoca “Yaksha” (Demon) si de la care se asteapta o contributie majora la partea de “fusion” datorita flerului sau stilistic. Scenariul este semnat de Kwon Soon-kyu – aflat la primul scenariu de serial de televiziune, dar care pana in acest moment are publicate pe internet mai multe schite. In 2004 acesta a castigat marele premiu la prima editie a competitiei de scenarii lansata de SBSi. Scenariul sau pentru “Warrior Baek Dong Soo” are la baza un manhwa de epoca publicata prima oara la inceputul lui 2010, insa personajul central al serialului, Baek Dong Soo, a existat in realitate, fiind creatorul unui ghid de arte martiale in perioada Joseonului. Serialul, in ciuda faptului ca porneste de la prezentarea vietii unui personaj real, isi inradacineaza povestea in special in manhwa. Multi se asteapta ca acest serial sa fie rampa de lansare spre statutul de star Hallyu pentru Ji Chang-wook, care pana acum a aparut in roluri simpatizate in seriale dedicate mai mult publicului feminin si tinerilor. Ca sa iasa din anonimat, acesta avea nevoie de un personaj puternic pe care sa-l intruchipeze, dinamic, cu o prezenta scenica mai consistenta decat in rolurile anterioare.

Actiunea serialului se desfasoara in timpul domniei regelui Jeongju (1752-1800), intruchipat in seriale precum “Painter of the Wind” sau “Yi San”. Jeongju era fiul Printului Mostenitor Sado, cel care a sfarsit intr-un cufar de orez inchis de propriul tata, regele Yeongjo. In acest context debuteaza serialul, cu un rege Yeongjo prins la mijloc intre factiunile Noron si Soron, si intr-o perioada in care implicarea dinastiei chineze Qing in favoarea uneia sau alteia dintre Factiuni putea afecta echilibrul politic din Joseon. Printul Mostenitor Sado era un adept infocat al ideii abolirii sistemului aristocratic si al egalitatii sociale, dar si al recuperarii de catre Joseon a teritoriilor nordice pierdute in urma invaziei manciuriene.. In momentul in care a sfaramat cu sabia sa monumentul de piatra Samjeondo, ce marca simbolic supunerea Joseonului in fata dinastiei manicuriene Qing, Factiunea Noron reactioneaza si conspira alaturi de Qing impotriva Printului Sado. Unul din supusii vrednici ai acestuia, Baek Sa, isi asuma complotul inventat de rivalii Printului si e condamnat la moarte. Mai mult, intreaga lui familie urmeaza a fi macelarita din ordinul Regelui. Sotia lui Baek Sa naste, in aceste momente tulburi, un prunc, pe care il numeste Dong Soo si pe care il incredinteaza celui supranumit Sfantul Sabiei, cel mai bun spadasin si luptator din Joseon, confident al Printului Sado. Printr-o serie de intamplari, viata pruncului ajunge sa fie intr-un final crutata. Cu trecerea anilor, Dong Soo e crescut fara iubire, in ciuda faptului ca existenta lui se datoreaza mai multor vieti sacrificate sau nenorocite. Acesta invata artele martiale si manuirea sabiei, iar intr-o zi i se ofera ocazia sa intre in temuta miscare rebela “Hoksa Chorong”…

Un serial care are parte de toate ingredientele pentru un adevarat succes: actori tineri dornici de afirmare, al caror talent se impleteste cu experienta unor figuri cunoscute ale serialelor istorice; o coloana sonora moderna in stilul celei din Chuno sau Hong Gil Dong, dar si multe secvente ce amintesc de Chuno ca stil de realizare. In plus, scenariul este plin de neprevazut, chiar daca povestea e aproape una clasica pentru serialele de epoca coreene. Traducerea este una de calitate, timingul este refacut manual, linie cu linie, iar calitatea video este impecabila (sursa video difera de variantele similare existente pe internet). Cu alte cuvinte, inca un serial in premiera tradus in limba romana de Asia Team Romania, la cele mai inalte standarde de calitate, care va constitui o delectare pentru fanii genului. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

In timpul domniei regelui Yeongjo, Printul Mostenitor Sado se ridica ca un infocat aparator al hotarelor Joseonului retrasate de dinastia chineza Qing. In fata pozitiei rebele a acestuia, Factiunea Noron pune la cale un complot impotriva printului. Pentru a salva onoarea si pozitia acestuia, credinciosul sau supus Baek Sa accepta sa-si assume presupusa revolta de care Printul a fost acuzat. Regele, prins intre ciocan si nicovala, dispune executarea lui Baek Sa, in ciuda rugamintilor fiului sau. Sfantul Sabiei, cum era supranumit Gim Gwang Taek, cel mai bun spadasin si luptator de arte martiale din Joseon, incearca sa opreasca executia. Mai mult, ordinul Regelui privea nu doar executarea capului rebelilor, ci si starpirea familiei acestuia. Esuand in salvarea vietii camaradului sau Baek Sa, Sfantul Sabiei ii promite acestuia inaintea executiei ca va avea grija de sotia lui care trebuia sa nasca. Din acel moment incepe o veritabila cursa contra cronometru pentru salvarea vietii sotiei capului rebelilor si a pruncului pe care aceasta urma din clipa in clipa sa il nasca. Rasturnari neasteptate vor face ca insusi viata Sfantului Sabiei sa se afle in pericol, si alegeri dureroase trebuie facute…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Copii infometati, politicieni banuiti de acte de coruptie şi luare de mita, un popor nemultumit… toate astea pot arunca in aer intreaga scena politica a Republicii Coreea. Lee Yoon Sung cauta metoda prin care ii poate distruge pe cei cinci indivizi care se fac vinovati de moartea tatalui sau. La Casa Albastra , dupa 28 de ani, se pare ca istoria se repeta. Cine va fi victima de data aceasta si care poate fi motivul? Kim Na Na incearca sa-i consoleze pe cei doi copii, Min Jin si Do Jin, si cu aceasta ocazie descopera o noua fata a lui Yoon Sung. Na Na e fermecata de personalitatea tanarului procuror Kim Young Jo si nu ezita sa-i marturiseasca lui Yoon Sung sentimentul pe care i-l inspira procurorul, in timp ce in viata lor isi face aparitia un nou personaj – Vanatorul Orasului (City Hunter).
Viata tanarului Lee Yoon Sung e pe cale sa se schimbe din momentul in care un vechi tovaras i se alatura.

Prezentarea: alinabv – asiacinefil.com

Primul mini album “Break Down” al lui Kim Hyun Joong, liderul trupe SS501 si cunoscut pasionatilor de k-drama din We Got Married, Boys Over Flowers sau Playful Kiss, a fost vandut in peste 100.000 de exemplare in mai putin de doua saptamani de la lansare.
“Sindromul Kim Hyun Joong” este la putere in acest moment in Coreea de Sud. La lansarea recenta a albumului in Seul Junggu Janchung Gymnasium, au venit peste 4000 de fani sa il incurajeze pe tanarul Hyun Joong in debutul carierei solo, in timp ce melodia “Break Down” a devenit o senzaţie în programele muzicale. Pe data de 22 iunie, site-ul de monitorizare a vanzarii albumelor pe piata media, Hanteo Chart, raporta ca la aproape doua saptamani de la lansare , numarul albumelor vandute a ajuns la 80 000 de unitati. Adaugand şi cele peste 20 000 de unitati vandute in campania de pre-lansare, a depasit pargul de 100000.
In urma cu un deceniu, inainte de aparitia mediatizarii digitale pe internet, pragul de 1 milion de unitati vandute era usor de atins dar in situatia actuala acest numar este foarte greu de atins. In plus, lansarile artistilor solo sunt mult mai dificile datorita numarului mare de trupe lansate pe piata. Toate acestea l-au determinat pe Kim Hyun Joong sa faca eforturi semnificative pentru a fi in compania unor trupe de succes ca TVXQ si Big Bang. “Greutatile intampinate de Kim Hyun Joong la debutul in cariera solo au fost de deplin rasplatite deoarece a avut un impact pozitiv in industria muzicala şi a insufletit-o.”
In luna august, Kim Hyun Joong va incepe turneul sau in Asia, in 9 locatii diferite.

Articol realizat de alinabv – asiacinefil.com

Recursul intentat de actorul Bae Yong Joon in procesul cu autoritatile coreene, prin care cerea anularea datoriei de 2,1 mld woni ( 2,4 mil $) din 2,3 mld woni (2,6 mil. $ ) considerate ca arierate fiscale datorate de acesta fiscului a fost respins. In declaratia fiscala depusa de acesta in anul 2006 referitoare la veniturile castigate in decursul anului 2005, actorul in varsta de 39 de ani a declarat suma de 7,4 miliarde woni (8,4 mil. $ ) din veniturile totale de 23,9 mld woni ( 27,2 mil. $ ) ca fiind cheltuieli si a platit 6,9 mld woni (7,8 mil $) impozit pe venit. In urma unui control de rutina efectuat in 2008 , Fiscul a constatat ca in anul 2005 cheltuielile s-au ridicat doar la 267 mil. woni (304 000 $) , autoritatile coreene impunandu-i plata sumei de 2,3 mld woni ca fiind impozit pe venit restant. Bae a contestat controlul si decizia de impunere in instanta. Oricum , instanta a respins contestatia motivand ca cheltuielile aparute in timpul realizarii spoturilor comerciale sau a programelor de televiziune sunt adesea suportate de casa de productie sau agentia de publicitate.

Bae n-a putut demonstra ca suma de 7,4 mld woni ( 8,4 mil $) pe care a considerat-o a fi deductibila la calculul impozitului pe venit, a fost destinata acoperirii tuturor cheltuielilor aparute din activitatea sa profesionala in acel an. Prin urmare, Bae si-a declarat incorect veniturile. Dupa cum se poate vedea, nu doar in Statele Unite nu poti scapa de Fisc, ci oriunde in lume, indiferent de cat de celebru ai fi. Probabil ca pentru Bae Yong-joon nu este o problema plata a 8,4 milioane de dolari, insa demonstrarea in instanta a ilegalitatii comise este un act care pateaza imaginea celui care pentru coreeni reprezinta poate cel mai important ambasador in Japonia.

Articol realizat de alinabv – asiacinefil.com

Actorii Juno Mak Chun Lung si Sora Aoi (primul, din Hong Kong, a doua din Japonia), protagonistii filmului de succes “Revenge: A Love Story” au intrat in competitia din cadrul celei de-a 33-a editii a Festivalului International de film de la Moscova. In urma cu doua zile, Juno si regizorul filmului, Wong Ching Po au zburat la Moscova pentru a se pregatit pentru ceremonia de decernare a premiilor, ce se va desfasura in aceata seara (3 iulie 2011) in capitala Rusiei. In acest an, festivalul rusesc a avut parte de o organizare ireprosabila, cei doi asiatici avand asigurat transportul, odata ajunsi in Moscova, dar si un translator. Acestia au si avut o conferinta de presa cu ocazia proiectarii filmului in cadrul festivalului. Juno, indragostit de arta fotografica, nu a ezitat sa faca poze prin capitala rusa, fiind interesat in special de arhitectura unica a cladirilor moscovite si de artistii ce-si manifesta talentul pe strazile capitalei. Acesta a spus: “Inainte sa vin in Moscova, am auzit ca oamenii de aici erau de treaba, insa cunoscandu-i si privindu-i, cred ca sunt si foarte prietenosi”.

Legat de filmul la realizarea caruia au participat amandoi, presa locala rusa considera ca acest gen de thriller violent, sangeros si romantic in acelasi timp e unul rar intalnit in Hong Kong. Mai mult, unul din membrii juriului, doctorul Hans-Joachim, ce a facut parte si din juriul Festivalului de la Berlin, a apreciat acest film si i-a cerut regizorului Wong Ching Po sa trimita filmul si in Germania, pentru a fi prezentat in cadrul unui festival. In aceasta dimineata au fost anuntati primii castigatori, iar “Revenge: A Love Story” a castigat deja 2 premii. Competitia principala isi va desemna castigatorii in aceasta seara, iar “Revenge…” are sanse sa castige si unul din premiile importante ale festivalului.

Ca un fapt divers, povestea din film a fost inventata de Juno Mak, interpretul principal, pe chipul caruia se poate citi o adevarata furie in scenele in care, dezlantuit, cauta sa-si faca dreptate pentru ceea ce a patit persoana pe care o iubea. Realismul interpretarii sale poate avea radacini in trecutul sau, Juno in varsta de 27 de ani – fiind fiul unui multimilionar chinez. Copilaria si adolescenta lui au fost marcate de pozitia privilegiata a tatalui sau, insa cu toate acestea a fost nevoit sa repete un an scolar de trei ori, avand probleme la matematica si fizica. In ciuda acestui exemplu de neinterventie a tatalui sau, in momentul in care acesta i-a cumparat o casa primei prietene a lui Juno – cu nu mai putin de un million de dolari ! – au inceput sa circule zvonuri despre pozitia privilegiata a lui Juno. Dar poate ceea ce l-a marcat cel mai mult au fost zvonurile despre sprijinul acordat de tatal sau in cariera lui muzicala. S-a zvonit ca melodiile lui Juno Mak ar fi ajuns in topurile muzicale chipurile pentru faptul ca tatal sau i-ar fi cumparat toate cd-urile lansate pe piata, iar la concerte acesta ar fi mituit fanii prezenti sa faca atmosfera doar pentru a-i crea o imagine de star fiului sau. Poate ca interpretarea plina de furie a lui Juno din “Revenge…” e o palma data tuturor celor care au inventat astfel de zvonuri. Cel putin in acest film a demonstrat ca este un actor talentat, cu un viitor stralucit in fata.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

“Gantz” este, in acest moment, filmul japonez cu cele mai mari incasari ale acestui an, dupa productia americana “Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides”, avand peste 40 milioane de dolari venituri. Premiera mult asteptatei ecranizari a avut loc pe 29 ianuarie 2011, in Japonia, insa premiera mondiala a avut loc pe continentul nord-american, pe 20 ianuarie 2011, productia fiind difuzata simultan in 46 de state. Cu un buget urias, filmul a avut incasari pe masura, iar succesul sau a dus la lansarea unui sequel, “Gantz – Perfect Answer”, ce a avut premiera la scurt timp, pe 23 aprilie 2011. Cea de-a doua parte a filmului a adus incasari de peste 33 de milioane de dolari, situandu-l in box-office cu 2 pozitii mai jos decat “Gantz”. Cum era de asteptat, e vorba de o ecranizare “live-action” dupa o manga populara vanduta in peste 10 milioane de exemplare, despre 2 prieteni care mor intr-un accident de tren, devenind parte a unui straniu “joc” postum. Dupa manga a fost realizata un anime, in doua sezoane a 13 episoade fiecare, apoi un joc video, o carte (“Gantz/Manual”), un roman ilustrat publicat intr-un saptamanal japonez, si doua live-action-uri, urmate de un film pentru televiziune intitulat “Another Gantz”. Acesta din urma rezuma in linii mari povestea celor doua parti din “Gantz”, insa cu multe lipsuri, dat fiind faptul ca prima parte are o durata de 130 de minute, iar partea a doua de 141 de minute. Practic “Another Gantz” comprima in 97 de minute cele 271 de minute ale live-action-ului.

Regia filmului “Gantz” e semnata de Shinsuke Sato, scenaristul lui „Snowy Love Fall in Spring”, iar distributia este una cu nume mari: Kazunari Ninomiya – recent vazut in rolul principal din “Ooku-The Lady Shogun and Her Men”, membru al popularului grup musical Arashi, Kenichi Matsuyama din “Kamui”, “Memoirs of a Teenage Amnesiac” sau “Kaiji” si Yuriko Yoshitaka din “Cyborg Girl”. Filmarile au durat aproape un an, proiectul fiind anuntat in noiembrie 2009, cu o perioada de postprocesare din cauza efectelor vizuale de cateva luni bune. “Gantz” a fost prezentat in cadrul unor festivaluri internationale de film precum Puchon sau New York, fapt care a facilitat succesul sau si pe plan international. Cea mai mare parte a bugetului – 22 de milioane de dolari – a fost cheltuita pe efectele speciale si cascadorii. Costumele speciale care in film dau personajelor puteri supraumane au costat fiecare nu mai putin de 6.000 de dolari, iar daca adaugam onorariul actorilor toate acestea au urcat bugetul celor doua parti la nu mai putin de 45 de milioane de dolari ! Grafica filmului e extrem de rafinata, la cele mai inalte standarde din domeniu, astfel ca ai impresia, ca spectator, ca te afunzi efectiv intr-o alta lume. Spre deosebire de manga originala, scenele de nuditate si violenta sunt estompate pentru ca filmul sa aiba o cat mai mare audienta, fiind o ecranizare solida si fidela sursei originale.

Kei este un tanar obisnuit in cautarea unui loc de munca. Pentru aceasta citeste cu sarg carti despre succesul unui interviu de angajare, invatand regulile de conduita necesare castigarii respectului angajatorului. Din fire pare o persoana tacuta, care nu poate sa-si ascunda felul onest de a fi. Intr-una din zile, il zareste intr-o statie de tren pe Kato, un prieten din copilarie pe care nu il vazuse de mult timp. Incearca sa-l ignore, prefacandu-se ca nu il recunoaste, insa in momentul in care un betiv cade pe linia de tren, Kato isi risca viata pentru a-l trage de pe sine. In momentul in care la difuzoare se anunta sosirea trenului, Kei incearca sa-l ajute pe Kato sa iasa de pe sine, dar nici unul, nici celalalt nu reusesc sa se salveze si sunt loviti de tren. In curand, cei doi se trezesc intr-o incapere impreuna cu inca cativa necunoscuti. Dupa momentele de uluiala, intrebandu-se daca sunt in Rai sau in viata, observa in mijlocul incaperii o sfera gigantoca numita “Gantz” care, in scurt timp, stabileste regulile unui joc bizar: de fiecare data cand cineva ajunge in respectiva incapere, trebuie sa imbrace un costum speciale si sa vaneze niste extraterestri care au invadat planeta, intr-un interval de timp bine stabilit. In conditiile in care Gantz controleaza jocul, singura alternativa fiind castigarea a o suta de puncte care inseamna automat reinvierea.

Practic povestea din “Gantz” are 3 segmente principale, oamenii ale caror vieti sunt salvate de “Gantz’ trebuind sa extermine niste extraterestri ce iau diferite forme. In conditiile in care “vanatorii” sunt oameni obisnuiti, amatori in folosirea armelor, nu asasini profesionisti cu sange rece, nu trebuie sa existe prea mari asteptari de la scenele de actiune, care sunt spectaculoase nu prin stilul stangaci de lupta al ncunoscatorilor ci prin efectele vizuale cu ajutorul carora au fost construiti extrateresti. Putin gore in scenele in care extraterestri sunt lichidati reprezinta extrema violenta a acestui film, insa cum extraterestri sunt aproape niste personaje simpatice (cum e copilasul extraterestru mancator de ceapa) , acest lucru nu afecteaza categoria de public careia filmul i se poate adresa (implicit e vorba de minori). Firul narativ se axeaza pe dezvoltarea personajului Kei Kurono, prezentat atat in lumea Gantz cat si in lumea reala, unde evadeaza prin intermediul visului. La un moment dat planul real si imaginar se inverseaza, iar Kei e chiar constient de faptul ca totul nu a fost decat un cosmar. Mai apoi, cand revine in incaperea lui Gantz pentru o noua misiune, realizeaza ca nu e decat un simplu obiect in jocul imaginar al lui Gantz, si ca nu are de ales decat s ail joace pana la capat sau sa dispara pentru totdeauna. Interesant momentul luminarii sale, in care realizeaza insemnatatea existentei sale, fapt ce da nastere instinctelor sale eroice. Momentele de meditatie ofera, astfel, filmului, profunzime, la fel si relatia de prietenie cu Kato.

Un film captivant de-a dreptul, care lasa imaginatia fiecaruia sa se afunde intr-un univers fantastic pe care doar cineastii japonezi il putea decora intr-un mod atat de original. Coloana sonora e semnata de marele compozitor Kenji Kawai, iar daca veti avea curiozitatea sa ascultati si melodia instrumental-corala de pe genericul de final – care e superba – veti simti niste similitudini flagrante cu melodia de pe coloana sonora a filmului A Battle of Wits, semnata tot de Kawai. Dupa genericul de final, filmul face si o scurta introducere in tema celei de-a doua parti, asadar nu ratati nici o secunda din cele peste 130 de minute ale lui “Gantz”. Satisfactia e maxima. Iar daca prima parte a reusit sa va starneasca curiozitatea, asteptati… “Raspunsul Perfect” pentru lamurirea misterelor. Vizionare placuta !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

In lumea tinerilor toti sunt in fierbere. Examenul de absolvire bate la usa iar proiectele trebuiesc finalizate. Hyorin exerseaza din greu in sala de dans, studentii de la Cinematografie filmeaza scene outdoor, iar cameramanul e furat de imaginea lebedei cu ochelari, Kang Hyun, din grupul fetelor de la sectia de design, care-au iesit in pauza dupa dificila sesiune de creatie vestimentara. Chae Gyung isi acorda si ea un moment de respiro si dupa ore fuge de sub escorta pentru a savura impreuna cu fetele o masa total neprotocolara, cu sangerete si intestine prajite. Shin ii ia urma si impresionat de dorintele marunte al printesei, dupa ce-o scoate dintre paparazzi, ii permite o vizita de-o noapte acasa la parinti, fara aprobarea familiei regale. Orice precautie e inutila si devotamentul de a reveni in Palat la o ora atat de tarzie atrage dupa sine o sapuneala aspra din partea Reginei. Trista, Chae Gyung iese la o tura cu “broscuta” ei dar e urmarita de Yul si iese o dandana si mai mare pentru ca masina printesei e furata, iar hotul prins declara ca pagubita era insotita de un barbat. Scandalul pare a fi amanat, dar Yul declara hotarat mamei sale ca poate renunta la regaliate in schimbul lui Chae Gyung iar Serenisima lesina vazandu-si eforturile in pragul destramarii. Si intre veri are loc o astfel de explicatie in care fiecare isi declara net pozitia, numai ca pentru Shin, avertismentul dat printului Yul are o semnificatie mult mai adanca fiindca a decis a sterge orice urma a rusinii pe care a descoperit-o din intamplare.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

Ultimul blockbuster coreean al anului 2010, “The Yellow Sea” a avut premiera in Coreea inainte de Craciun, avand incasari in prima saptamana de nu mai putin de 7,2 milioane de dolari. Succesul sau s-a datorat nu atat perioadei propice de lansare in cinematografe, cat mai ales marilor asteptari ale publicului de la regizorul Na Hong-ji. In 2008, cu un buget pentru un film de mana a doua, acesta a reusit sa dea lovitura cu “The Chaser”, o productie independenta ce a obtinut 2 premii si 4 nominalizari, fiind prezent la o multime de festivaluri internationale de film, inclusiv la TIFF, in Romania, in 2009. Reteta succesului a fost repetata 2 ani mai tarziu, iar “The Yellow Sea” – un “action-thriller” captivant – a obtinu incasari de 15,7 milioane dolari. In plus, filmul a a castigat un premiu si a avut 3 nominalizari, fiind prezentat in cadrul sectiunii “Un Certain Regard” de la Cannes (2011).Regia si scenariul sunt semnate de Na Hong-ji, iar in rolul principal a fost distribuit actorul Kim Yoon-seok, ce a putut fi vazut in “The Chaser”,“Running Wild” sau “My Girl and I”. Celalalt rol masculin principal ii revine nimeni altuia decat lui Ha Jung-woo, partenerul lui Kim Yoon-seok din “The Chaser”. Practic intreaga echipa de la “The Chaser” (incusiv regizor si scenarist) a fost implicata in acest proiect, despre care s-a spus, cand era inca in stadiul incipient, ca va fi “Chaser 2”. Cele doua filme se aseamana intr-o oarecare masura (realizare, interpretare), dar exista si deosebiri, iar insusi regizorul a recunoscut ca nu este vorba de un sequel al filmului sau de debut.

Goo Nam este un umil taximetrist in orasul autonom Yanji, undeva in partea chineza a liniei de frontiera dintre Cina-Coreea de Nord si Rusia. Inglodat in datorii – 60.000 de yuani datorati mafiei locale -, acesta isi incearca sansa la jocul de mahjong, lucru ce nu face decat sa-i sporeasca datoria. Se imprumutase pentru a plati viza sotiei sale plecate la munca in Coreea de Sud, iar acum Goo Nam asteapta ca aceasta sa-i trimita bani inapoi. Ramas cu o fetita – care e crescuta de bunica -, Goo Nam incepe sa creada spusele strainilor, cum ca sotia lui si-ar fi refacut viata in Coreea de Sud si ar fi uitat de el si de fetita ei. Intr-una din zile, mafia locala ii aranjeaza o intalnire cu domnul Myeon, un personaj interlop influent, ce se ocupa cu plasarea transfugilor din China in Coreea de Sud. Acesta ii propune ca in schimbul datoriei de 60.000 de yuani, Goo Nam sa ucida pe cineva din Coreea. La inceput ezitant, crezand ca e o gluma, fortat de situatie si avand in fata perspectiva de a afla ce s-a intamplat cu sotia lui, Go Nam accepta, intr-un final. Si de aici incep o multime de complicatii, odata ajuns in Coreea, pentru ca niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.

Succesul neasteptat al lui “The Chaser” a dat nastere unei tendinte de realizare a unor filme similare, gen “The Man From Nowhere”, “The Unjust” sau “I Saw the Devil”, exprimand ambitia regizorilor si actorilor distribuiti in ele de a depasi filmul lui Na Hong-ji. A aparut, astfel, o adevarata moda a thriller-elor, in ultimii 3 ani, in industria coreeana de film, asa cum intre 2000-2005 melodramele erau cele care faceau legea. “The Yellow Sea”, in ciuda duratei sale (156 de minute), si a scenariului pe alocuri confuz (regizorul-scenarist mergand pe ideea unor coincidente de care spectatorul isi va da seama, neobosindu-se sa dea prea multe detalii), ramane un film care te tine tot timpul in tensiune. Personajul central are de la inceput probleme cu mafia locala de la care a imprumutat bani, are de la inceput probleme cu patima pentru mahjong – unde cum era de asteptat mereu pierde -, probleme familiale, si pare dezorientat. Treptat, pe masura ce i se acorda o ultima sansa, acesta incepe sa creada cu disperare in ea. De ce ? Pentru ca aceasta i-ar putea oferi raspunsul la indoielile pe care le are, si i-ar putea schimba decisiv viitorul. Nutreste speranta ca ajuns in Coreea de Sud – ce imagine dezolanta a Coreei de Sud fata de lumea aparent lipisa de griji prezentata in serialele coreene de televiziune ! – o va putea gasi pe sotia lui si se va putea convinge ca ceea ce a pastrat in sufletul lui despre ea nu se poate sa se fi irosit intr-o clipa. Pe de alta parte, misiunea pentru care e platit, desi i-ar putea schimba definitiv viata (cand ucizi un om te transformi, presupun), i-ar putea aduce linistea financiara de care avea atata nevoie cand, lucrand zile si nopti ca taximetrist, nu reusea sa-si culce capul linistit pe perna noaptea din cauza grijii zilei de maine. Si, mai presus de orice, trebuie sa reuseasca cu orice pret in misiunea sa, pentru a se putea intoarce acasa la singura fiinta ce a supravietuit in urma casniciei lui destramate, fetita ei ramasa in grija bunicii. Aceasta evolutie a personajului si nevoia de a se increde in niste straini – care oricum nu dadeau nimic pe el – va aduce o stare de haos veritabil in viata acestuia, haos ce reprezinta doar etapa pregatitoare fireasca si necesara pentru comiterea actului ce duce spre drumul fara intoarcere. Pe de alta parte, drama personala a lui Goo Nam se confunda cu drama oricarui imigrant ajuns ilegal in Coreea. Tratati ca niste animale, acestia ajung sa fie priviti cu mila de cei mai inimosi sud-coreeni, sau cu dispret de majoritatea societatii. In miez de noapte sunt aruncati in Marea Galbena pentru a scapa de conrolul pazei de coasta, sau sfarsesc in containerele care ii transporta in clandestinitate.

Dincolo de toate aceste lucruri, filmul prezinta o imagine realista a Coreei actuale, in care exista viata si in afara marilor metropole, insa o viata plina de greutati pe care populatia in general imigranta dinspre China si Coreea de Nord o priveste drept un paradis ce le binecuvanteaza vietile prin valoarea bancnotele ce discteaza cine poate fi fericit si cine nu, in aceasta lume. Actiunea se impleteste perfect cu analiza psihologica, iar suspansul se instaleaza pe neobservate. Dezolante secventele din orasul autonom Yanji (provincia Yanbian), ce amintesc de perioada comunista de la noi, insa situarea lui la frontiera dintre China-Coreea de Nord si Rusia explica acest aspect straniu occidentalilor. Titlul filmul – Marea Galbena – este unul simbolic. Personajul principal e un “joseonjok”, adica un chinez ce se trage dintr-o familie de coreeni. In principal in timpul ocupatiei japoneze din Coreea de la inceputul secolului XX, multi coreeni au imigrat in aceasta zona a Chinei (provincia Yanbian). O mare parte din ei au ramas aici pana la sfarsitul razboiului (a se vedea povestea marelui luptator al libertatii Lee Hoeyoung, prezentata intr-un recent serial coreean tradus in limba romana de Asia Team Romania) si chiar si dupa. In prezent, in regiune mai traisc aproximativ 800.000 de joseonjok, care inca vorbesc coreeana in ciuda asimilarii continue la ordinul autoritatilor comuniste chineze. Jumatate din aceasta populatie isi castiga existenta din activitati ilegale sau au trecut Marea Galbena illegal pentru a-si castiga existenta in Corea de Sud. Marea Galbena desparte geografic China de peninsula coreeana, iar titlul metafora se refera la fenomenul migratiei ilegale a acestei populatii – odata coreene, ce a ramas in afara granitelor actuale ale vreuneia dintre cele doua Coree. Multe vieti s-au sfarsit dramatic inghitite de valurile Marii Galbene in timp ce acesti joseonjok cautau cu disperare sa-si asigure un mod de viata mai bun in patria din care au fost nevoiti sa plece cu decenii in urma din cauza razboiului.

Un film bun, care aduce aminte de peliculele intunecate ale marelui Francois Truffaut, si care are darul de a imbina placut comercialul cu artisticul, suficient cat sa reuseasca sa transmita mesajul propus. “The Yellow Sea” nu se ridica la nivelul lui “The Chaser”, dar are calitati proprii, ce nu pot fi trecute cu vederea. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Dorinta printului Yul se implineste numai partial. Chae-Gyung afla cu durere ca Shin proiecteaza plecarea la studii in strainatate cu o persoana anume, dar nu are destula rabdare sa afle cine e persoana care-l va insoti. Cu toate acestea, nu renunta la el si nu-i dispusa sa-i cedeze afectiunea tandrului si duiosul Yul. Dezamagita, va suferi alaturi de Shin sau departe de el. Povestea printului Yul se dovedeste a nu fi singulara. Regele are vise dureros de vii, dar partenera din visul sau… Peste timp, povestea durerii lui Chae-Gyung va fi povestea aceleiasi dureri a Reginei de acum? Pentru anii indurati cu rabdatoare resemnare, Regina cere o singura compensatie: Regele va trebui sa-si sustina fiul si sa-l ajute sa acceada la tron!
In Palat, toate cuplurile de rang inalt par a fi neportivite, iar personalul de serviciu nu are voie sa se casatoreasca, situatie de nesuportat pentru “Regina Asigurarilor” si mama unei fete maritate intr-un loc unde altora le este prohibit. Situatia trebuie indreptata si, voluntara femeie isi sustine protestul chiar in fata fetelor Regale, ce promit sa discute problema modernizarii vietii la Palat.
Toate lucrurile par a merge din rau in mai rau: Yul, devine un mic Iago ale carui soapte consolatoare isi dirijeaza fara gres victima spre locul dezastrelor, barfele ataca modul de viata al parintilor printesei, Serenisima tulbura viata Regelui iar Printul Mostenitor gaseste dovezi ce-l fac sa se rusineze de trecutul Familiei Regale.

Prezentare realizata de iulianatotu – asiacinefil.com

Proaspata intoarcere in Coreea avea sa-i aduca tanarului Lee Yoon Sung intalniri neasteptate dar si acceptarea in cadrul Grupului de Securitate Nationala si Comunicatii al Casei Albastre ca profesor IT. Frumoasa Kim Na Na fortata de dificultatile materiale prin care trece datorita costurilor de spitalizare ridicate ale tatalui sau, accepta slujba de sofer de rezerva- rapid prilej cu care il intalneste pe fermecatorul Lee Yoon Sung. Situatia devine si mai interesanta cand cei doi descopera ca sunt colegi de serviciu. Lee Yoon Sung incearca sa tina cont de avertismentul tatalui sau si incepe sa stranga informatii despre cei ce au pus la calea tradarea echipei de profesionisti in urma cu ani de zile.
Prins intre sentimentele pentru Kim Na Na si planul sau de razbunare, Lee Yoon Sung ii propune acesteia un mod inedit de achitare a unei datorii. Lucrul acesta ii va aduce pe cei doi protagonisti fata in fata, in diferite situatii.

Prezentarea: alinabv – asiacinefil.com

Regizorul lui “The Warrior” (2001), Kim Sung-su, schimba 2 ani mai tarziu genul optand pentru o comedie savuroasa despre o tanara obligata sa invete engleza dupa ce nu reuseste sa lamureasca un client strain sosit pe neasteptate la biroul public unde ea lucreaza. Comedia a avut succes in Coreea, drept pentru care a fost exportata si in China si Japonia. “Please Teach Me English” i-a adus celebritatea actritei Lee Na-young, distribuita mai apoi in serialul Ireland, si care in 2010 a avut rolul principal feminin in serialul “The Fugitive: Plan B”, tradus de Asia Teanm Romania. Partenerul ei din acest film e nimeni altul decat starul din “Chuno-The Slave Hunters”, Jang Hyuk, care un an mai tarziu, in 2004, era distribuit intr-un alt megasucces, “Windstruck”. Celor doi li se alatura actrita veteran Nah Moon-hee (62 de ani pe atunci), ce a aparut de atunci intr-o multime de filme si seriale coreene si, intr-un rol minuscule, ocazional, de un minut, asiacinefilii cu ochi ageri il vor putea recunoaste pe Yoo Hae-jin din “Truck” sau “The Unjust”. “Please Teach Me English” abordeaza intr-un mod hilar una din prejudecatile coreenilor cu privire la invatarea de limbi straine, in special a englezei. Este stiut faptul ca societatea coreeana este una extrem de conservatoare si de traditionalista, insa globalizarea (bat-o vina) si contactul cu civilizatia occidentala isi pune tot mai mult amprenta asupra mentalitatii coreenilor de rand. Daca e vorba ca limba engleza sa fie invatata in interes de servici, facand parte dintr-un process obligatoriu de instruire, oricat de dificil ar fi, aditia trece in planul doi. Insa pentru omul de rand, engleza se dovedeste a fi o simpla “Bacteria” patrunsa dupa ureche in viata de zi cu zi, ca doar “asa e la moda”.

Na Young Ju (Lee Na-young) este “ratusca cea urata” de la biroul public din Seul, cu alte cuvinte o bugetara din administratia coreeana. Intr-una din zile, un american vine la ghiseul ei si incepe sa-i reclame, intr-o limba care tuturor li se pare ciudata – engleza -, faptul ca factura de electricitate i-a fost “umflata” cu 100.000 de woni. Drept urmare, pentru a preintampina alte viitoare situatii similare, seful lui Na Young Ju hotaraste sa-l trimita pe unul din subordonati la un curs de limba engleza. Niciodata castigatoare la loto, niciodata norocoasa (sarmana creatura !), Na Young are aceasta “sansa unica”, impotriva vointei sale. Neavand de ales, se inscrie la cursul platit de stat, iar aici il cunoaste pe Park Moon-su (Jang Hyuk), un playboy ce lucreaza ca vanzator de pantofi, si care participa la curs pentru a putea conversa cu sora lui ce urmeaza sa revina din State, care fusese data spre adoptie de mica. Dar gandurile lui Moon-su sunt departe de a invata engleza, nescapand nici o oportunitate de a agata fetele frumoase ce urmau a participa la curs. Dupa ce-si aleg un prenume englezesc si dup ace prin prin botezul autoimpus de sexy-profesoara Cathy devin Candy si Elvis, acesta din urma nu are ochi decat pentru profesoara lui. La randul ei, Candy se simte atrasa de Elvis si, printr-o serie de evenimente, ajunge sa creada ca acesta ar fi interesat de ea. De aici pana la o multime de incurcaturi nostime nu mai e decat un simplu pas. Sa fie limba engleza atat de importanta pentru a-si putea exprima sentimentele ?

“Please Teach Me English” este un film putin spus comic. Multe scene dau nastere la hohote de ras ca in marile comedii hollywoodiene, cu un umor exploatat la maxim printr-o tensiune pozitiva acumulata lent, ce explodeaza cand te astepti mai putin. In afara personajului interpretat de Jang Hyuk, Elvis – playboyul adorabil perfect – , celelalte personaje sunt, parca, niste caricaturi ale coreeanului de rand: Candy este leit “Betty cea urata” (nu e exclus ca producatorii coreeni sa se fi inspirat in crearea personajului din telenovela columbiana), fata visatoare la Fat Frumos, cu ochelari cu rama groasa si multe dioptrii, putin increzatoare in sine si constienta de imperfectiunea aspectului sau fizic, ce lucreaza undeva intr-un birou. Celelalte personaje ce participa la cursul de engleza sunt la fel de hilare: un livrator de pizza prostanac, cu o mimica ce sustine din plin naivitatea sa; o coreeanca aproape supraponderala dar apriga cand vine vorba de frecventarea celui al “n”-lea curs de invatare a limbii engleze, in dorinta ei de a deveni ghid… in China !; o profesoara occidentala sexy – desigur, blonda – care vorbeste o coreeana cu un puternic accent englezesc, un simbol al globalizarii. Toate personajele – inclusiv actrita veteran ce o interpreteaza pe mama playboyului Elvis – au charisma si transmit buna dispozitie instant spectatorului, iar scenariul este astfel construit incat nici o clipa sa nu te plictisesti. Ca si in “200 pounds beauty”, si in acest film exista un moment emotionant pana la lacrimi, dupa care regizorul ne aminteste ca, de fapt, nu asistam la o melodrama ci la o comedie spumoasa, astfel incat finalul se incheie intr-o nota optimista.

Un film pe care daca il vezi, in mod sigur ti-ai incarcat bateriile cu energie pozitiva pentru cel putin cateva zile. Fazele memorabile te vor face sa zambesti minute bune dupa incheierea lor, iar interpretarea actorilor te va incanta. O comedie romantica reusita ce face toti banii, iar fanii lui Jang Hyuk nu vor fi dezamagiti (cat de mult s-a transformat acest actor pentru rolul dramatic din Slave Hunters…). Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

De la imbratisarea disperata in care a strivit-o aproape pe Chae-Gyung, Shin pare mai dispus sa faca eforturi pentru micuta lui sotie si, rabdator, transpira din greu de incordare si chiar de spaima, straduindu-se s-o invete sofatul, cu noua masina daruita de „Regina Asigurarilor” mama printesei.
Serenisima, ingrijorata de investigatiile Reginei, se debaraseaza de omul ei din umbra, sacrificandu-l fara remuscari si impunandu-i exilul, in timp ce loiala doica il incurajeaza  pe Yul sa castige inimile sfetnicilor din Consiliu si odata cu acestea, isi castiga incet, incet privilegii nesperate pana acum: secretar privat, garda de corp, toti facand poarte din fostii oameni credinciosi tatalui sau si nemultumiti de starea actuala a Palatului. Si toatea acestea cu aprobarea Regelui, vadit incantat.
Toata familia regala se simte vinovata de lipsa de interes pentru viata printului Yul, cand realizeaza c-au ignorat aniversarea acestuia. Drept compensatie, Yul capata aprobare pentru o sarbatorire intre tineri, in afara Palatului, care sa-i permita mai multa libertate de miscare alaturi de perechea princiara si prietenii acesteia. Suspicios sau gelos… Shin se lasa greu convins, la rugamintile lui Chae-Gyung, care chiar isi doreste putina veselie si sa-si conduca singura „broscuta”. Cu multe peripetii si spaime, fetele ajung in sfarsit la destinatie, escortate de indatoritorul Yul. Repartizarea camerelor se face cu ceva stanjeneala si chicoteli, de vreme ce Shin si Chae-Gyung formeaza deja un cuplu, iar Hyoryn si Yul sunt de fata…Desi pare ca totul e vesel, tensiunea e aproape materiala, se simte in aer…si-i apasa pe toti, chiar si in scenele comice. Numai ca intervine din nou „jumatatea de masura” si vorbele neascultate pe de-a-ntregul creeaza confuzie si durere tocmai cand totul parea sa se indrepte.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

“Magic” (Yosul) reprezinta filmul de debut ca regizor al cunoscutei actrite, cantarete si scriitoare coreene Koo Hye Sun. Daca va intrebati cine este Koo Hye Sun, e suficient sa amintim de personajul principal feminin din varianta coreeana a mangai Hana Yori Dango, “Boys Over Flowers”, unde a castigat ca actrita o multime de premii, inclusiv pentru cel mai bun cuplu alaturi de Lee Min-ho (din recentul serial “City Hunter”). Anul 2010 a fost unul fructuos pentru aceasta, la nici 27 de ani debutand in scaunul regizoral intr-o drama despre relatia de prietenie a unor tineri muzicieni aspiranti. In rolurile principale tanara regizoare a distribuit actori apropiati de varsta ei, nume mai putin cunoscute in cinematografia coreeana si pe micul ecran. Este vorba de actrita Hyeon Jin-Seo, care pana la acest rol a avut parte doar de roluri secundare in cele cateva filme si seriale in care a aparut. Triunghiul amoros al povestii este completat de 2 actori la fel de necunoscuti: Kim Jung-wook, aflat la debutul pe marele ecran (dupa o serie de roluri neimportante pe micul ecran), si Im Ji-Kyu, care pana acum a avut cateva aparitii in roluri secundare in filme si seriale fara prea mare succes. Regizoarea si protagonista Hyeon Jin-Seo sunt bune prietene in viata reala, colaborand la primul scurt-metraj realizat de Koo Hye Sun, “The Madonna”. Protagonista a trebuit sa invete sa cante la pian, la fel si ceilalti doi actori principali, pentru care sarcina de a se instrui in manuirea arcusului la violoncel a fost chiar mai dificila.

Myung-Jin si Jung-Woo sunt doi adolescenti ce frecventeaza aceeasi scoala de muzica dintr-un mic orasel situat departe de galagioasa si neinteleasa metropola Seul. Amandoi canta la violoncel, insa Jung-Woo este un adevarat geniu. Si totusi, pe langa aroganta, marele sau defect este viciul fumatului. Myung-Jin, desi e prietenul sau, mai mult e pus in situatii penibile de arogantul Jung-Woo, care nu scapa nici o ocazie de a-i sublinia lipsurile. Cum amandoi aveau nevoie de cineva care sa-i acompanieze la pian, la apropiatul concurs de muzica, pe rand apeleaza la Ji-eun, o talentata colega pianista. Visul acesteia era sa devina o cantareata celebra, dar pana la implinirea lui stia ca e un drum lung de parcurs. In scurt timp, insa, amandoi baietii se indragostesc de ea, dar din motive diferite fiecare ezita sa-si exprime clar sentimentele: unul din cauza aerului de superioritate care ascunde de fapt timiditatea, iar celalalt din cauza sinceritatii si naivitatii. Ji-eun compune o frumoasa melodie intitulata “Magic”, pe care Jung-Woo urma a o interpreta alaturi de ea la o auditie, dar un eveniment neprevazut se intampla, iar Myung-Jin, mereu aflat in umbra si criticat pentru talentul sau imperfect, duce la bun sfarsit interpretarea. Jung-Woo, grav bolnav, ajunge la spital, iar mai apoi, lasand la o parte aroganta, decide sa-l invete pe imperfectul sau prieten… perfectiunea in interpretarea la violoncel.

Amintirea inegalabilului “Secret” este inca proaspata in mintea asiacinefililor, iar la nici o luna distanta, o noua poveste inspirata din lumea muzicii clasice ajunge aproape de sufletul iubitorilor de film asiatic. Desigur, “Secret” a fost o adevarata capodopera greu de egalat de vreo productie ulterioara. “Magic”, desi e departe de aceasta realizare, nu are in comun cu ea decat partial povestea, mai exact contextul. Coloana sonora este una destul de buna, desi taierea scenelor la montaj scade din placerea spectatorului de a o savura. Lui “Magic”, insa, ii lipseste ceva. Scenariul este interesant, insa modul in care e spusa povestea, cu schimbari insesizabile ale cadrelor temporale naucesc putin spectatorul. Lipsa de experienta a regizoarei debutante (care probabil s-a cam grabit cu lansarea intr-o cariera in regizorat) si prestatia putin convingatoare a actorilor transforma povestea melodramatica intr-o drama care, desi cumplita, nu reuseste sa smulga lacrimi privitorilor. Exista cateva metafore transpuse in imagini, spre sfarsitul filmului, care scot in evidenta un potential prea putin exploatat pe parcursul filmului. Spectatorul foarte greu reuseste sa se ataseze de un personaj, si, de asemenea, personajele greu reusesc sa se ataseze intre ele. La un moment dat exista un sarut fortat inexplicabil care nu reuseste sa transmita absolut nici o emotie, desi pentru personajul implicat in scena reprezinta o descarcare si o afirmare egoista a propriilor sentimente. Din acest punct de vedere, “Magic” e un veritabil film atipic coreean, apropiindu-se mai mult de o drama japoneza sau taiwaneza meditativa.

Una peste alta, iubitorii de muzica clasica si amatori ai sunetelor stridente si sobre ale violoncelului vor avea surpriza descoperirii unor melodii coreene suprbe interpretate la violoncel, iar cinefilii vor putea urmari o poveste trista dar spusa parca fara pasiunea specific coreeana. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

La nivel politic, gestul disperat al lui Hyorin nu rezolva nimic, dar pune in miscare tot ce se poate, de la zarva din colegiu si neliniste in sufletele unor tineri, la serviciile de informatii si securitate ale Palatului si tensiune in Familia Regala. Prietenii o sustin, “concurenta”-Chae Gyung- e mai ingrijorata decat fostul iubit si Yul -aliatul- nu e cel mai nepartinitor sfetnic in aceste momente. Desi circula zvonuri inabusite, decenta fetei si precautiile Reginei anihileaza din fasa stradaniile Serenisimei. Din fericire Hyorin scapa nevatamata fizic, dar cu sufletul bucatele si afla indurereata de gravitatea jocului ei de-a “extra”. Concluziile:prima… nu toti cei care te ajuta, iti vor binele; a doua… consecintele deciziilor luate in pripa, scapa oricarui control. Asa ca de data asta, va chibzui intai. Generoasa oferta “culturala” a Reginei, chiar daca nu vrea sa sune asa, e totusi o “compensatie” pentru asigurarea linistii si pacii din jurul mostenitorului tronului si, spre binele acestuia, fata-si asuma clarificarea publica si definitiva a situatiei.
Scandalul cu Hyorin e inabusit, dar Shin e protagonistul altuia, la care nici nu a participat, dar e interogat de politie si chiar nevinovat, rezultatele negative raman. Totul merge din rau in si mai rau. Singura alinare e Chae-Gyung, care-si face curaj si-l cearta, serios ingrijorata pentru izolarea autoimpusa. Dupa Regina, mai apare si al doilea sprijin politic…Onorabila Bunica ce are incredere neconditionata in simtul responsabilitatii ce-l domina pe Shin.

Prezentare realizata de iulianatotu – asiacinefil.com

In anul 1983 vine pe lume mult doritul fiu al familiei Park. Nasterea dificila a acestuia avea sa anunte destinului acestui baiat. Park Mu Yeol si bunul sau prieten Lee Jin Pyo , amandoi agenti de securitate la Casa Albastra, se aflau in misiune la Aung San – in Myanmar ( Birmania) cand a avut loc un atentat asupra vietii presedintelui Republicii Coreea de Sud. Orgoliul si lasitatea celor aflati la guvernarea Coreei in acel moment aveau sa trimita la moarte 20 dintre cei mai buni profesionisti ai armatei coreene, trimisi intr-o misiune secreta de razbunare a atentatului tocmai in Coreea de Nord.. Abandonarea propriilor oameni , precum si moartea bunului prieten, il fac pe Lee Jin Pyo sa ia unele hotarari ce vor marca trei destine: al d-nei Park, al noului nascut si al sau.
O intalnire ciudata, o poza furata aduce in viata tanarului Lee Yoon Sung primul fior al dragostei…

Prezentarea: alinabv – asiacinefil.com

La origine, “City Hunter” este o serie manga scrisa si ilustrata de Tsukasa Hojo, un mangaka japonez care debutase in 1981 cu seria manga Cat’s Eye (pana in 1985). Din 1985 pana in 1992, manga “City Hunter” a fost publicata in saptamanalul Shonen Jump, si retiparita de 2 ori de atunci. A urmat o serie anime de televiziune, in 1987, trei speciale de televiziune, doua video animatii originale si un live action foarte cunoscut, in 1993, cu Jackie Chan, Richard Norton si Michael Wong. In acest an, manga japoneza a fost adaptata in premiera intr-un serial pentru micul ecran, de catre realizatorii coreeni. Difuzat din 25 mai 2011, cele 20 de episoade ale serialului urmeaza a acoperi aproape toata durata acestei veri, pana in august, fiind serialul de miercuri si joi seara de la postul SBS. Ratingurile atinse pana in prezent nu depasesc 14% la nivel national in Coreea, insa in conditiile unui serial de vara, in care lumea e plecata mai mult in concedii, ratingul de 14% pe episod este unul ridicat. Exact in acelasi interval, dar in 2010, pe acelasi post de televiziune se difuza “Bad Guy”, un serial ce a inceput excelent, atingand 15% rating la cel de-al 5-lea episod, dar care intrand in perioada campionatului mondial de fotbal, a avut o cadere spectaculoasa, si in conditiile finalizarii in graba a filmarilor la el ca urmare a termenului limita de inrolare a lui Kim Nam Gil, de la episodul 6 pana la al 17-lea (din 20 preconizate initial) nu a mai depasit 10% rating pe episod. In acest an, “City Hunter” pare a nu avea soarta nefericita a lui “Bad Guy” – de altfel un serial foarte apreciat de asiacinefili – , si doar un eveniment nefericit sau un scenariu care sa se dilueze pe parcurs ar putea strica succesul sau.

Din distributia serialului fac parte tinere talente de top ale serialelor coreene. Rolul principal masculin ii revine lui Lee Min-ho, a carui popularitate a explodat odata cu aparitia in serialul de succes “Boys over Flower” (2009). Rolul din “Personal Preference” i-a consolidat statutul de star Hallyu in plina ascensiune, iar daca nu se va intampla nimic neprevazut si “City Hunter” va fi un succes, cota lui va creste si mai mult, la doar cei 24 de ani ce-i va implini in aceasta vara. Rolul principal feminin e interpretat de actrita Park Min-young, ce a putut fi vazuta in serialul istoric “Princess Ja Myung” sau in “Sungkyunkwan Scandal”. Distributia serialului e completata de o serie de actori cunoscuti din alte filme si seriale coreene traduse de Asia Team de-a lungul timpului: Kim Sang Jung (ce are un rol in “Princess Hours”), Kim Sang-ho (negustorul de mica statura din Kingdom of the Wind), Choi Ho-jin (din Dong Yi si o multime de filme recente de success precum “The Unjust”, “I Saw the Devil” sau “The Sword with no Name”) etc. Din nefericire, recent, un accident in timpul filmarilor era sa pericliteze serialul, partea din fata a masinii conduse de actor intr-o scena de actiune fiind distrusa in intregime. Actorul a scapat cu leziuni nesemnificative, iar in cele din urma filmarile au fost reluate, iar serialul nu a fost interupt.

Povestea are loc in Seul, anul 2011.Lee Yoon Sung (Lee Min Ho ), un talentat absolvent al Institutul de Tehnologie din Massachusetts este acceptat in cadrul Grupului de Securitate Nationala si Comunicatii al Casei Albastre. O intalnire neobisnuita cu primul coreean in adolescenta, aduce in viata lui Lee Yoon Sung , primul fior al dragostei. Poza lui Kim Na- Na ( Park Min-Young ) lasa o puternica impresie asupra lui prin puritatea si frumusetea ei. Dupa sapte ani, la intoarcerea in Coreea, acesta o va intalni pe frumoasa Kim Na Na care intre timp devine agent de securitate al Casei Albastre. Dar viata lui Lee Yoon Sung ascunde un mare secret ce va da nastere unui cumplit plan de razbunare.
Hotarat sa-si accepte destinul, Lee Yonn Sung incepe sa-si puna in aplicare planul, incercand sa respecte avertismentul tatalui sau.”Sa n-ai incredere si sa nu te indragostesti de nimeni. Daca identitatea ta reala e descoperita, tu si cei din jurul tau, veti muri scaldati in sange.”
Chiar daca filmarile nu s-au terminat (la momentul scrierii acestui articol), serialul a fost deja cerut spre difuzare in Statele Unite, Thailanda si Singapore si asta datorita popularitatii in contiua crestere a lui Lee Min Ho. La acestea se adauga si numele regizorului serialului, Jin Hyeok, nimeni altul decat cel care a regizat “Painter of the Wind” si “Prosecutor Princess”. Acestea fiind spuse, mai trebuie adaugat un ultim lucru: traducerea in limba romana este facuta dupa o cu totul alta sursa decat pseudo-subtitrarile care in ultimul timp s-au inmultit asemeni cipercilor dupa ploaie, facute de amatory care nu cunosc limba engleza si coreeana la un nivel care sa le permita iesirea cu o subtitrarea decenta in limba engleza. De aici numeroasele denaturari si alterari ale sensurilor cuvintelor pe care alti conationali de-ai nostri, in graba dupa “celebritate” (tot pseudo si aceasta), le-au folosit pentru a transmite mesajul serialului. Consideram traducerea la cel mai inalt standard de calitate a acestui serial ca un dar pentru toti asiacinefilii satuli de traducerile proaste care zi de zi ne sufoca, aparute pe diverse site-uri de subtitrari si asa-zise bloguri personale. Si suntem convinsi ca acesta va fi apreciat, bonus fiind calitatea superioara a imaginii raportata la orice varianta xvid existenta pe internet (rip propriu din varianta 720p). Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 in colaborare cu alinabv – asiacinefil.com

“When Ruoma was Seventeen” reprezinta debutul promitator al regizorului Jiarui Zhang, cel care avea sa se bucura de numeroase aprecieri si premii in cadrul unor festivaluri de film ca cele din Beijing, Berlin, Montreal sau Los Angeles pentru productiile sale originale reflectand imaginea Chinei rurale si a traditiilor acesteia. Acest film i-a adus premiul special al juriului la Festivalul de film studentesc de la Beijing si o nominalizare la marele premiu al festivalului de la Montreal. Iar acesta a fost doar debutul, Jiarui Zhang reusind sa iatraga atentia si cu filmele sale ulterioare, cum ar fi The Road (2006) si Red River (2009). Filmarile au fost realizate in mare parte intr-o zona rurala de o rara frumusete a Chinei, in provincia Yunnan din Sudul tarii. Aici se intind milioane de acrii de adevarate minuni ale unei agriculturi ecologice practicate intr-o zona ce constituie una din atractiile turistice ale Chinei, cunoscuta sub numele de amenajarile terasate Honghae Hani. Zona este situata in inima unei asezari a unei populatii minoritare cunoscute sub numele Hani, ce a reusit sa gaseasca combinatia perfecta intre civilizatia umana si mediul inconjurator. Ca o creatie a omului, terasele situate de-a lungul raului Honghe nu au devenit doar un loc de interes cultural ci si o parte a frumusetii peisajului natural local, cunoscuta in intreaga lume. Cu valorile sale unice si profunde, populatia Hani si-a mentinut modul ei de viata de-a lungul secolelor, prin intermediul festivalurilor, costumelor, cantecelor si dansurilor. Drept urmare, terasele Hani au fost incluse pe lista monumentelor naturale protejate de UNESCO.

Dar despre ce este vorba in film ? Ruoma, o tanara Hani in varsta de 17 ani, de o inocenta coplesitoare, isi duce traiul alaturi de bunicii ei, in provincia Yunnan din China, intr-un cadru natural de o rara frumusete. De altfel, regiunea este renumita pentru frumusetea muntilor terasati, pe care, din timpuri stravechi, oamenii cultiva orez, precum si pentru costumele populare, viu colorate, lucrate manual cu multa maiestrie. Atat pentru Ruoma, cat si pentru ceilalti sateni, religia si traditiile locului reprezinta singura lor calauza sociala. O astfel de traditie e obieceiul cultivarii sau recoltarii orezului, cu toate ritualurile aferente, care dainuie de secole, neintinat de urbanism. Pe acest fundal al Chinei rurale, Ruoma merge zilnic pana in cel mai apropiat oras, unde vinde porumb copt, spre marea atractie a turistilor care o fotografiaza ca pe un exponat muzeal, impresionati de frumusetea ei ingenua si de costumul ei popular deosebit. Luand contact cu civilizatia, universul cunoasterii Ruomei se largeste: descopera walk man-ul, fotografii ilustrand zgarie-nori din marile orase, rujul de buze, iar marea ei dorinta devine aceea de a se plimba macar o data cu liftul, intrucat de-abia acum afla de existenta acestei inventii. Traditiile, satul natal, oamenii locului, palesc in fata pornirii ei catre cunoastere. Ei bine, in acest orasel, cunoaste un tanar fotograf care va deveni elementul cheie al deznodamantului acestei povesti.

“When Ruoma was Seventeen” e un film superb si totodata dulce-amar despre varsta tranzitiei de la copilarie la maturitate a unei tinere apartinand populatiei Hani, dar care arunca si o scurta privire asupra ciocnirii dintre China Veche, rurala, si China Noua, a marilor orase, intr-o tara cu o intindere imensa in care modernizarea reprezinta o cursa contra cronometru ce distruge spiritul asezarilor rurale. Ruoma este o tanara care nu a vazut pana a implinit 17 ani ce inseamna viata la oras. A vazut cu ochii ei cum unii sateni ajungeau sa-si gaseasca o slujba la oras, care ii schimba complet si ii faceau sa treaca pe planul doi vechiul mod de viata. Acest lucru i-a starnit curiozitatea, si mergand in oraselul din apropiere pentru a vinde porumb copt si a-si intretine bunicii, ramane socata cand turistii straini ii remarca frumusetea si ii cer sa faca o fotografie cu ea. Modul ei de viata, retinerea ei, si costumul traditional pe care il poarta stranesc curiozitatea turistilor, iar A-ming, un tanar fotograf aspirant, sesizeaza oportunitatea, pentru Ruoma, de a castiga usor bani pozand pentru straini. Dar in scurt timp apar aluzii cum ca doar ar profita de pe urma frumusetii fetei pentru a castiga bani si a o exploata, lucru care, desigur, nu era adevarat, dar care demonstreaza ca in orice comunitate, aflata chiar la capatul lumii, invidia poate altera spiritul uman pur. Interesanta intrebarea pe care filmul o intrevede, anume ce se va intanpla cand – si daca – Ruoma va fi prea mult expusa tenatiilor lumii moderne. O parte din raspuns e data de presupunerile celor din jur cum ca A-ming ar profita de ea pentru a face bani. Prietena ei, acaparata total de viata de la oras, care se plimba toata ziua cu liftul la locul de munca (si care e si visul Ruomei) pare a profita si ea de naivitatea tinerei, la fel, la un moment dat, si unii dintre turisti. Ruoma e atat de inocenta incatcrede ca orice lucru rau i s-ar intampal e pur si simplu de nesuportat. De fapt, ea nu reprezinta decat acel om inca nealterat de tentatiile lumii moderne, care stie sa aprecieze un walkman pentru imensa bucurie sufleteasca pe care i-o ofera sunetul muzicii, si care se intristeaza cand acesta “s-a stricat”, fara a sti ca de fapt i se descarcasera bateriile.
Un film care indeamna la meditatie, pe fondul unor peisaje superbe si a unei povesti simple, interpretate de actori semi-profesionisti, ale caror trairi naturale alunga jocul de teatru uneori inestetic al actorului profesionist. In fata camerei, protagonistii sunt naturali ca in viata de zi cu zi, iar acest lucru este crucial in productiile de acest gen, artistice, fara un buget deosebit. Remarcabile sunt obiceiurile comunitatii Hani – una din cele 40 de minoritati etnice din China actuala -, redate atat de frumos in film, pelicula constituindu-se intr-o veritabila invitatie adresata intregii lumi de a vizita acele locuri. Nu in ultimul rand, la incheierea filmului planeaza o intrebare retorica, ce reprezinta si ideea principala pe care se axeaza pelicula: sa fie, oare, viata de la oras, alternativa fericita la viata simpla pe care Ruoma o duce in satul natal uitat de lume ? Lumea moderna distruge sau civilizeaza omul ? Filmul ofera un raspuns propriu, insa doar vizionandu-l spectatorul poate raspunde cu sufletul la aceasta dilema. Iubitorii filmelor artistice vor fi incantati, “When Ruoma was Seventeen” e un film stralucit !

Articol realizat de cris999 in colaborare cu Anna – asiacinefil.com