Regizorul lui “The Warrior” (2001), Kim Sung-su, schimba 2 ani mai tarziu genul optand pentru o comedie savuroasa despre o tanara obligata sa invete engleza dupa ce nu reuseste sa lamureasca un client strain sosit pe neasteptate la biroul public unde ea lucreaza. Comedia a avut succes in Coreea, drept pentru care a fost exportata si in China si Japonia. “Please Teach Me English” i-a adus celebritatea actritei Lee Na-young, distribuita mai apoi in serialul Ireland, si care in 2010 a avut rolul principal feminin in serialul “The Fugitive: Plan B”, tradus de Asia Teanm Romania. Partenerul ei din acest film e nimeni altul decat starul din “Chuno-The Slave Hunters”, Jang Hyuk, care un an mai tarziu, in 2004, era distribuit intr-un alt megasucces, “Windstruck”. Celor doi li se alatura actrita veteran Nah Moon-hee (62 de ani pe atunci), ce a aparut de atunci intr-o multime de filme si seriale coreene si, intr-un rol minuscule, ocazional, de un minut, asiacinefilii cu ochi ageri il vor putea recunoaste pe Yoo Hae-jin din “Truck” sau “The Unjust”. “Please Teach Me English” abordeaza intr-un mod hilar una din prejudecatile coreenilor cu privire la invatarea de limbi straine, in special a englezei. Este stiut faptul ca societatea coreeana este una extrem de conservatoare si de traditionalista, insa globalizarea (bat-o vina) si contactul cu civilizatia occidentala isi pune tot mai mult amprenta asupra mentalitatii coreenilor de rand. Daca e vorba ca limba engleza sa fie invatata in interes de servici, facand parte dintr-un process obligatoriu de instruire, oricat de dificil ar fi, aditia trece in planul doi. Insa pentru omul de rand, engleza se dovedeste a fi o simpla “Bacteria” patrunsa dupa ureche in viata de zi cu zi, ca doar “asa e la moda”.

Na Young Ju (Lee Na-young) este “ratusca cea urata” de la biroul public din Seul, cu alte cuvinte o bugetara din administratia coreeana. Intr-una din zile, un american vine la ghiseul ei si incepe sa-i reclame, intr-o limba care tuturor li se pare ciudata – engleza -, faptul ca factura de electricitate i-a fost “umflata” cu 100.000 de woni. Drept urmare, pentru a preintampina alte viitoare situatii similare, seful lui Na Young Ju hotaraste sa-l trimita pe unul din subordonati la un curs de limba engleza. Niciodata castigatoare la loto, niciodata norocoasa (sarmana creatura !), Na Young are aceasta “sansa unica”, impotriva vointei sale. Neavand de ales, se inscrie la cursul platit de stat, iar aici il cunoaste pe Park Moon-su (Jang Hyuk), un playboy ce lucreaza ca vanzator de pantofi, si care participa la curs pentru a putea conversa cu sora lui ce urmeaza sa revina din State, care fusese data spre adoptie de mica. Dar gandurile lui Moon-su sunt departe de a invata engleza, nescapand nici o oportunitate de a agata fetele frumoase ce urmau a participa la curs. Dupa ce-si aleg un prenume englezesc si dup ace prin prin botezul autoimpus de sexy-profesoara Cathy devin Candy si Elvis, acesta din urma nu are ochi decat pentru profesoara lui. La randul ei, Candy se simte atrasa de Elvis si, printr-o serie de evenimente, ajunge sa creada ca acesta ar fi interesat de ea. De aici pana la o multime de incurcaturi nostime nu mai e decat un simplu pas. Sa fie limba engleza atat de importanta pentru a-si putea exprima sentimentele ?

“Please Teach Me English” este un film putin spus comic. Multe scene dau nastere la hohote de ras ca in marile comedii hollywoodiene, cu un umor exploatat la maxim printr-o tensiune pozitiva acumulata lent, ce explodeaza cand te astepti mai putin. In afara personajului interpretat de Jang Hyuk, Elvis – playboyul adorabil perfect – , celelalte personaje sunt, parca, niste caricaturi ale coreeanului de rand: Candy este leit “Betty cea urata” (nu e exclus ca producatorii coreeni sa se fi inspirat in crearea personajului din telenovela columbiana), fata visatoare la Fat Frumos, cu ochelari cu rama groasa si multe dioptrii, putin increzatoare in sine si constienta de imperfectiunea aspectului sau fizic, ce lucreaza undeva intr-un birou. Celelalte personaje ce participa la cursul de engleza sunt la fel de hilare: un livrator de pizza prostanac, cu o mimica ce sustine din plin naivitatea sa; o coreeanca aproape supraponderala dar apriga cand vine vorba de frecventarea celui al “n”-lea curs de invatare a limbii engleze, in dorinta ei de a deveni ghid… in China !; o profesoara occidentala sexy – desigur, blonda – care vorbeste o coreeana cu un puternic accent englezesc, un simbol al globalizarii. Toate personajele – inclusiv actrita veteran ce o interpreteaza pe mama playboyului Elvis – au charisma si transmit buna dispozitie instant spectatorului, iar scenariul este astfel construit incat nici o clipa sa nu te plictisesti. Ca si in “200 pounds beauty”, si in acest film exista un moment emotionant pana la lacrimi, dupa care regizorul ne aminteste ca, de fapt, nu asistam la o melodrama ci la o comedie spumoasa, astfel incat finalul se incheie intr-o nota optimista.

Un film pe care daca il vezi, in mod sigur ti-ai incarcat bateriile cu energie pozitiva pentru cel putin cateva zile. Fazele memorabile te vor face sa zambesti minute bune dupa incheierea lor, iar interpretarea actorilor te va incanta. O comedie romantica reusita ce face toti banii, iar fanii lui Jang Hyuk nu vor fi dezamagiti (cat de mult s-a transformat acest actor pentru rolul dramatic din Slave Hunters…). Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com