Iata ca vorbim din nou despre Yoo Seung-ho si noul sau filmul. Actorul si-a impartasit gandurile legate de revenirea pe marele ecran, dupa ce si-a incheiat socotelile cu armata. Cu ocazia prezentarii noului sau film, „The Joseon Magician”, ce a avut loc azi in Seul, Seung-ho a spus: „Dupa ce am petrecut doi ani cu o imagine diferita, m-am temut ca nu voi putea sa-mi regasesc rutina din nou.” Acesta a ales „The Joseon Magician” ca primul sau proiect dupa terminarea stagiului militar obligatoriu, spunand: „Am ascultat mult de regizor. Acesta a fost atent si meticulos, si cu gandul ca o iau de la inceput, am avut parte de o multime de ajutor. Cred ca aveam nevoie de cineva pe care sa ma sprijin. Am crezut ca seniorii ma vor ajuta si ei mult, si nu m-am inselat.” La intrebarea de ce a ales in mod special acest film in care sa apara, Yoo Seung-ho a spus: „Subiectul magiei m-a intrigat. E pentru prima oara cand magia iese in evidenta intr-un film, iar povestea de iubire sfasietoare dar frumoasa a fost si ea incantatoare.”
„The Joseon Magician” e un film istoric centrat pe un talentat tanar magician din Joseon, Hwan-hee, si pe cei din jurul sau, avand parte si de o poveste de iubire cu o printesa. Filmarile la mult asteptata productie au inceput in februarie, si au durat patru luni. Echipa distributiei, din care fac parte pe langa Yoo Seung-ho si Go Ara, Kwak Do-won, Lee Kyoung-young sau Jo Yoon-hee a avut parte de o instruire in ce priveste magia, una pentru scenele de lupta si, pe langa sesiunea de prima citire scenariului, a participat si la o rugaciune pentru succesul filmului (oare se practica asa ceva la Hollywood ? Greu de crezut, intr-o industrie in care actorii nu dau totul decat la vederea banului). De departe, perechea Yoo Seung-ho – Go Ara e atractia filmului, aceasta din urma trebuind sa invete sa calareasca caii si sa faca fata scenelor de actiune din film. Se anunta un film captivant, pe care coreenii vor avea sansa sa-l vada in cinematografe incepand cu luna decembrie.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Suzy, interpretã de pansori în „The Sound of a Flower”
De cateva zile se tot vorbeste prin Coreea de filmul „Dorihwaga” („The Sound of a Flower”). De fapt, „se vorbeste” e incomplet spus, deoarece aceste informatii sunt parte dintr-un aparat bine pus la punct de promovare a unui film, serial, eveniment, in preajma apropierii premierei sale. Asa ca sa ne prefacem ca nu stim de acest mecanism si sa mai promovam pe plaiurile mioritice un film coreean pe care il vom vedea probabil la anul, odata ce va ajunge sa fie lansat si pe dvd si bluray in intreaga lume, cu posibilitatea lui de a fi comandat online. Aparent, filmul pare o poveste de epoca cu iz artistic, ce-i are in rolurile principale pe Ryu Seung-ryong si pe Suzy (din formatia Miss A). Regizat de Lee Jong-pil, un fost actor de roluri minore devenit regizor acum 2 ani, „The Sound of a Flower” spune povestea primei interprete pansori din Coreea, Jin Chae Sun, si a maestrului de pansori Shin Jae Hyo, ce a instruit-o in tainele cantatului de pansori. Pentru cei ce nu stiu ce e „pansori”, trebuie spus ca acesta e un gen muzical tipic coreean ce consta din nararea unei povesti sub forma unui cantec, ce e interpretat de o vocalista, acompaniata de sunetul unei tobe. (un fel de doina neacompaniata de la noi). Anmandoua personajele acestui film sunt inspirate din figuri istorice reale, actiunea filmului petrecandu-se in perioada tarzie a epocii Joseon, in anul 1867. Sloganul filmului, ce apare scris pe posterul ce a fost lansat saptamana trecuta, e: „In niste vremuri in care femeile nu puteau interpreta pansori, povestea ei incepe”. Ademenitor, nu ?
Pentru rolul din acest film, Suzy a luat ore de pansori. Aceasta a subliniat cat de diferit e cantatul obisnuit, cu care e familiarizata in cariera ei muzicala cotidiana, fata de pansori: „E complet diferit. Sunetul singur e 200%. Cand exersam pansori, nu am putut face vocalizarea cum trebuie, astfel ca m-am ranit in gat. Oarecum am simtit farmecul sau, asa ca am ajuns sa fredonez pentru mine insami.” Suzy a luat lectii de pansori aproximativ un an de zile pentru a se perfectiona, profesoara fiindu-i Park Ae-ri, o interpreta de muzica traditionala coreeana foarte cunoscuta in domeniu. Aceasta a avut o multime de lucruri frumoase de spus despre talentul elevei sale: „Suzy are o voce foarte buna pentru pansori, astfel ca am fost cu adevarat surprinsa in prima zi in care i-am predat. Desi era ocupata, a fost foarte pasionata si nu a ezitat sa ma sune dimineata sau seara. Cred ca e o actrita foarte talentata ce a progresat foarte mult intr-o perioada atat de scurta de timp.”
Pentru acest film, nu doar Suzy s-a pregatit sarguincioasa, ci si ceilalti actori din distributie, Ryu Seung-ryong, Song Sae-byuck, Lee Dong-hwi, Ahn Jae-hong si multi altii dand totul pe parcursul instruirii in interpetarea de pansori. Tocmai acest lucru a stranit curiozitatea fanilor legat de acest film, pe care il asteapta cu nerabdare. La scurt timp de la lansarea trailerului, acesta a depasit peste 1 milion de vizualizari, conform spuselor partenerului lui Suzy din film, Ryu Seung-ryong, ce a glumit spunand ca cei ce au vizionat trailerul au fost, probabil, toti, fanii lui Suzy. Filmul va avea premiera in cinematografele coreene pe 25 noiembrie. Dupa atatea productii coreene comerciale de epoca, „The Sound of a Flower” pare a avea o tematica mai deosebita, un altfel de poveste, ce aminteste de marile productii similare artistice ale maestrului Im Kwon-taek.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
The Chronicles of Evil (2015) – o tentativã reuşitã de resuscitare a filmului poliţist coreean
Capitanul Choi Chang-sik (Son Hyun-joo) e un politist devotat meseriei, cu o vasta experienta de mai bine de un deceniu, in care a vazut multe. Mai putin o promovare la Centru, intr-o functie “calduta” de birou. In momentul in care superiorii trag linie si analizeaza eficacitatea unora dintre politistii cu experienta, inspectorul sef, fost coleg de-al lui Chang-sik, incearca sa puna o vorba buna pentru promovarea acestuia. Tot ce ii cere e ca in decursul lunii evaluarii de catre superiori, sa nu faca vreo prostie care sa-i pericliteze promovarea. Cand totul parea a merge cum trebuie, se intampla un lucru mai putin obisnuit: Chang-sik e luat cu forta de un taximetrist, dus intr-o zona parasita, unde acesta incearca sa-l omoare cu un cutit. Incercand sa se apere de atacator, accidental acesta din urma e ucis de propriul cutit. Hotarat sa faca un autodenunt, Chang-sik il suna pe amicul inspector, dar acesta nu face decat sa puna sare pe rana, spunandu-i ca deja a vorbit cu superiorii lui pentru promovare, asa ca Chang-sik ezita. Sovaitor, decide sa aleaga drumul anevoios al minciunii, tainuind crima (fie ea si accidentala) pe cae a comis-o. Doar ca a doua zi lucrurile se complica cand un cadavru e gasit spanzurat de o macara la mare inaltime, iar Chang-sik constata ca a intrat fara voia lui intr-un joc periculos in spatele caruia nu stie cine se afla, dar care are legatura cu un caz petrecut in trecut…
Unul din thriller-urile politiste de succes coreene ale acestui an, “The Chronicles of Evil”, incearca sa readuca in prim plan un gen – cel politist – care a prins bine la public la inceputul anilor 2000. In ciuda bunelor intentii, filmul nu reuseste sa iasa prea mult in evidenta fata de alte filme de gen, chiar daca regizorul scenarist Baek Woon-hak (ce revine la 12 ani dupa filmul de debut) a incercat sa surprinda audienta cu intorsatura neasteptata pe care o ia povestea spre final. Scenariul este bun, insa la un moment dat regizorul se pierde in prea multe detalii tipice unei anchete politiste, care nu prea aveau relevanta pentru spectator. Mai mult, la un moment dat povestea pare a se rupe pentru cateva minute, schimbandu-se fara vreo importanta decorul, moment urmat de aparitia in scena a unuia din personajele negative, interpretat aproape de nerecunoscut fara obisnuitii ochelari de… Daniel Choi. In rolul principal, Son Hyun-joo (pe care ni-l amintim din filme precum “Hide and Seek”, “Secretly Greatly”, dar si din serialul “The Chaser” ce i-a adus 3 premii de interpretare) are o prestatie remarcabila in rolul unui politist cu un trecut ce ascunde unele secrete, insa are un mare defect: nu e un actor cu o carisma deosebita, in ciuda fantasticului sau talent. Acest lucru se simte, deoarece nu reuseste sa atraga simpatia spectatorului, insa la fel de drept e si faptul ca personajul sau, Choi Chang-sik, e unul prezentat tot timpul in exercitiul misiunii, nu in mijlocul familiei. Si aici e greseala regizorului, deoarace scenariul face la un moment dat apel la calitatea lui de cap al familiei, de tata, pe cand personajul sau nu a fost prezentat in nici un cadru in mediul familial (decat pentru 30 de secunde, intr-o dimnineata cand se trezeste mahmur dupa o petrecere cu colegii, fara a acorda minimul de atentie sotiei si fiului care stau langa patul lui). Celelalte personaje, colegii de serviciu ai lui Chang-sik, sunt creionati dupa portretul tipic al politistului coreean ce-l vedem in alte productii similare: duri, traind pe cont propriu, imbracandu-se neglijent, avand un limbaj colorat si, uneori, o inteligenta indoielnica. Apelativul “frate” cu care se adreseaza unii altora aminteste de unitatea ce o vedem in cadrul politiei din Hong-Kong, doar ca in filmele coreene aceasta solidaritate parca e mai volatila, mai artificiala. Ma Dong-seok e perfect pentru astfel de roluri, insa poate cea mai placuta surpriza e distribuirea in film a tanarului Park Seo-joon (din “Kiss Me, Kill Me” si “She Was Pretty”), in rolul unui tanar politist ce abia invata culisele meseriei si faptul ca a fi politist inseamna, uneori, sa si calci stramb pentru ca unele lucruri sa iasa drept.
Cu o distributie foarte buna, dar cu nevoia acuta a unei vedete carismatice care sa iasa in evidenta, “The Chronicles of Evil” ofera tot ce are mai bun imbinarea genului politist cu thriller la momentul actual in cinematografia coreeana. Desi avem in fata un film captivant, unele clisee evidente te duc cu gandul la un “Montage” sau la un “Running Turtle”, insa nimic nu e nou sub soare, totul se reinventeaza, inclusive genul politist. Cu plusuri si cu minusuri, “The Chronicles of Evil” isi merita succesul si cele aproape 15 milioane de dolari obtinute in acest an la box-office. Pornind de la aceasta premisa, nu putem decat sa-l recomandam tuturor iubitorilor de thrillere de calitate.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Go, Masao ! (2012) – emoţionanta poveste realã a labradorului Masao, vedeta unui show tv canin japonez foarte popular
“Hachiko Monogatari”, “The Adventures of Chatran”, “10 Promises to My Dog” sau “A Tale of Mari and Three Puppies” sunt tot atatea titluri din cinematografia japoneza a ultimelor decenii de filme dedicate celui mai bun prieten al omului, cainele. Cercetari recente arata care ar fi adevaratul motiv al relatiei speciale dintre om si caine, exemplificata in atatea opera literare, artistice si productii cinematografice din intreaga lume. Se pare ca intre creierele oamenilor si cele ale cainilor exista zone cerebrale asemanatoare, ce permit amandurora sa reactioneze identic la emotiile exprimate verbal. Cercetatorii maghiari au scanat pentru prima oara creierul mai multor caini si le-au studiat reactiile la un numar de 200 de sunete. Acestia au ajuns la concluzia ca atat pentru oameni cat si pentru caini, zonele din creier ce proceseaza aceste sunete au cam aceeasi localizare. Descoperirea lor vine dupa ce anterior, cercetatori americani au concluzionat ca atat la oameni cat si la caini, zona din creier care e asociata cu emotiile pozitive (iubirea si afectiunea) e asemanatoare. In aceste conditii, atasamentul omului fata de patrupede si viceversa are o explicatie stiintifica. Revenind la “Go, Masao !”, filmul ne spune inca o poveste de prietenie dintre om si caine, originala si care iese putin din cliseele clasice ale genului. Filmul are la baza o poveste petrecuta in viata reala, cea a prieteniei dintre comediantul japonez Hideki Matsumoto si un Labrador mascul pe nume Masao, ce devine vedeta emisiunii “Calatoria cainelui itinerant Masao”. Dupa moartea lui Masao, locul acestuia in show-ul canin a fost preluat de Daisuke-kun, urmasul direct al acestuia, care insa a murit la varsta de 6 ani, in 2011. Intr-o declaratie facuta la scurt timp dupa aflarea vestii mortii partenerului sau de emisiune, Hideki Matsumoto a spus: “Iti cunosc farmecul mai mult decat oricine altcineva din lumea asta. Acum te poti juca cu tatal tau cat doresti.” La fel de emotionant este si “Go, Masao !”, ce spune povestea prieteniei neasteptate ce se leaga intre visatorul Matsumoto si Masao, un caine mofturos si greu de dresat care peste noapte ajunge vedeta unui show canin televizat. Cu Shingo Katori, membru al trupei jpop “SMAP” in rolul comediantului Matsumoto, si cu melodia tematica interpretata de Atsuko Maeda (“You’re Me”), “Go, Masao !” ne ofera o poveste relaxanta din care nu lipsesc umorul, buna dispozitie dar si dramatismul.
Mizuki Yoshino si si seful ei Kawahara intentioneaza sa produca, cu cel mai mic buget posibil, un show canin care sa prezinte calatoriile si intamplarile ivite pe parcurs ale unui caine si a stapanului sau prin Japonia. Pentru asta se adreseaza intai unei agentii de talente, care pun la dispozitia acestuia un comediant cu cea mai mica cota posibila, pe Hideki Matsumoto, si Casei de Productie Ham & Miau, care le pun la dispozitie realizatorilor tv cu arici la buzunar un Labrador pe care nu au reusit sa-l dreseze pentru cariera de vedeta tv, pe nume Masao. Cei doi se intalnesc pentru prima data la studiourile tv, fara a sti dinainte ca urmeaza a deveni parteneri. Din contra, Matsumoto a venit increzator, sperand ca va putea sa refaca duo-ul comic de pe vremuri, dar nu mica ii e surpriza cand afla ca show-ul se va numi “Go, Masao ! (adica “Hai, Masao !), nu “Go, Hideki !”, si ca partenerul sau, misteriosul Masao, nu e un om, ci un caine. Si nu orice fel de caine, ci unul platit cu de 3 ori mai mult decat era el remunerat. De voie, de nevoie, cei doi invata sa se acomodeze unul cu celalalt, insa Masao se dovedeste extrem de incapatanat, un “distruge-tot” cu care nu se poate lucra. Si totusi, o prietenie puternica se naste, in timp, intre cei doi, fiecare avand de oferit ceva pretios celuilalt.
Cum era de asteptat, “Go, Masao !” ne ofera o poveste emotionanta de prietenie si loialitate intre un om si un caine, ce depaseste orice granite. Labradorul Masao nu este unul foarte carismatic, nu e genul de catelus mic si simpatic care sa-ti umezeasca imediat ochii, insa includerea lui intr-un scenariu care evolueaza in directia dorita de scenarist schimba radical datele problemei. Iar daca ne gandim ca scenariul de fapt e povestea reala a vietii labradorului, fara prea multe inflorituri inutile, realizam ca dincolo de zambetele pe care reuseste sa ni le smulga se ascunde o poveste oarecum tragica, sau cel putin realista. E greu sa faci, din afara, potretul unui om, dar al unui caine pe care doar il observi ca spectator. Scenaristul si echipa din spatele acestui film au marele merit de a fi reusit sa transmita privitorului tocmai acele lucruri definitorii pentru o faptura, fie ea umana sau un caine, anume sentimentele, trairile fiecaruia. Daca stii sa accentuezi anumite lucruri (cum e imbracarea lui Masao in costumas e Mos Craciun, de exemplu), din start ai transmis un mesaj sufletului uman, iar privitorul il percepe ca atare, il simte, si nu are cum sa nu empatizeze si sa rezoneze nu neaparat cu trairea din acel moment a cainelui, ci cu imaginea pe care realizatorii doresc sa o transmita. Masao nu e un caine extraordinar, care sa posede un dresaj ce sa-i permita sa faca cine stie ce tumbe spre deliciul spectatorilor. Asta o fac cainii de circ. Masao nu se afla in fata camerelor de luat vederi pentru a face spectacol, ci pentru a transmite nonverbal acele ganduri ce raspund asteptarilor singuratatii sufletului uman. Matsumoto, partenerul lui, e un comediant, adica face oamenii sa rada. Totusi, dincolo de aceasta masca se afla un om foarte fragil, ce sufera de pe urma dramei pierderii mamei sale din copilarie, si pentru care a-i face pe altii sa rada e o promisiune ce si-a facut-o siesi in momentul in care a vazut ca mama lui radea la glumele sale. Prins in aceasta capcana psihologica, e incapabil sa depaseasca momentul tragicei despartiri de fiinta care i-a dat viata, si, fara sa realizeze, se trezeste ca persoana pe care o are langa el de un deceniu, Satomi, se vede nevoita sa-l lase in lumea lui, sa-si urmeze visul unei cariere de comediant, ce intarzie sa se implineasca. Asadar, pentru Matsumoto fericirea e doar o masca falsa pe care o afiseaza in fata tuturor, in realitate fiind o cu totul alta persoana. Cel care va abea puterea sa-i deschida ochii va fi, paradoxal, chiar Masao, ce-l va face sa se inteleaga pe sine si sa iasa din suferinta trecutului in care ajunsese captiv. Cum va face asta un caine ? Ramane sa descoperiti urmarind acest film superb, emotionant si amuzant deopotriva, recomandat pentru intreaga familie.
Traducerea si adaptarea au fost realizate in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.
Inoue Mao, in varsta de 27 de ani, care va juca in serialul “Hana Moyu” si Matsumoto Jun, in varsta de 31 de ani, ce face parte din bine-cunoscuta trupa Arashi, au atras foarte multa atentie in jurul lor datorita anuntarii logodnei care se pare ca va avea loc la sfarsitul acestui an ! “Se pare ca Johnny’s Jimusho (numele agentiei japoneze) care a fost impotriva relatiei celor doi a acceptat pana la urma acest fapt. Nunta celor doi va avea loc dupa ce se vor incheia filmarile la serialul in care joaca Inoue. Relatia celor doi dureaza de aproximativ noua ani.”
Matsumoto si Inoue s-au intalnit pe cand filmau impreuna la un serial care a fost difuzat in 2005, celebrul “Hana Yori Dango”. “Erau vazuti impreuna de multe ori, dar pentru ca Johnny’s Jimusho se opunea total relatiei celor doi, majoritatea revistelor erau presate sa nu scrie despre ei.”
Au existat si zvonuri despre o noua poveste de iubire intre Matsumoto Jun si Yukie Nakama, care a jucat in “Gokusen” si „Ooku: The Movie”. „Nakama il invita pe Matsumoto la masa acasa la ea, insa nu erau intalniri romantice. In afara ei au mai fost zvonuri despre Matsumoto Jun, cum ca s-ar intalni cu Kou Shibasaki si Naka Riisa, dar Inoue era cea care i-a castigat inima actorului si cantaretului.”
In 2013 au fost publicate stiri conform carora Matsumoto Jun si Inoue Mao au participat impreuna la casatoria actorului Shun Oguri (si el membru al echipei de actori din „Hana Yori Dango”) cu Yamada Yu, in Hawaii. “Mai mult de atat, vicepresedintele executiv al unei companii de imbracaminte care a fost si el invitat la ceremonie a scris pe blogul sau: ‚Am fost prezentat lui Inoue Mao chan si Matsu Jun.” La scurt timp, acea postare a fost stearsa. Au existat si stiri clare despre relatia cuplului in revistele saptamanale, dar acelea au fost inlocuite cu imagini cu Arashi.” (probabil la interventia companiei Johnny’s). Cu toate acestea povestea lor de dragoste a continuat.
“In acest an, Arashi va fi gazda Kouhaku Uta Gassen (o celebra emisiune muzicala ce are loc la sfarsitul fiecarui an si care este produsa de postul japonez de televiziune NHK). Cu o zi inaintea difuzarii emisiunii de anul trecut cuplul a fost vazut in compania lui Oguri, in oras. Se pare ca atunci cele doua cupluri au devenit mai apropiate. Matsumoto si Inoue poarta fiecare pe degetul sau cate un inel de la faimoasa firma ‘Boucheron’.”
Matsumoto Jun a inceput sa devina cunoscut ca actor in 2002 cand a jucat alaturi de Shun Oguri si Yukie Nakama in primul sezon din “Gokusen”, reusind sa castige premiul pentru Cel mai bun actor inntr-un rol secundar la cea de-a 33-a editie a Television Drama Academy din Japonia. In 2003 il juca pe Momo in “Kimi wa Petto”, cu un scenariu dupa o celebra manhwa, iar in 2005 avea sa accepte rolul cel mai cunoscut in cariera actorului de pana acum, in serialul “Hana Yori Dango”, in care a jucat alaturi de Inoue Mao, Shun Oguri, Shota Matsuda si Tsuyoshi Abe. Datorita succesului fantastic de care s-a bucurat serialul, acesta a avut o continuare in 2007, iar mai apoi a jucat in “Bambino!”. A urmat “Smile” si apoi in 2012 “Lucky Seven” care a avut o continuare in 2013. Pe marele ecran avea sa joace in filmul “Hana Yori Dango” si in “Girl in the Sunny Place”.
In afara seriei “Hana Yori Dango” actrita Inoue Mao a jucat in “First Kiss”, “Hanaikusa”, “Anmitsu Hime”, “Ohisama” si “Hana Moyu” in 2015. Pe marele ecran a jucat in filme precum “I Give My First Love To You”, sau “The Snow White Murder Case”, intre cele mai cunoscute.
(Sursa: anatajapan)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Song Seung-heon dã naştere la speculaţii despre o posibilã cãsãtorie
Recentele comentarii facute de Song Seung-heon cu privire la paternitate au facut ca fanii sa speculeze daca nu cumva actorul face aluzie la o apropiata casatorie. Pe 31 octombrie, starul a tinut o intalnire cu fanii in Taipei (Taiwan), petrecandu-si timpul in compania a aproximativ 2.000 de fani ce au participat la eveniment. Acesta a laudat participantii, spunand: „Nu mi-am vazut de mult timp fanii taiwanezi. Sunt foarte bucuros sa va vad. De acum inainte voi vizita mai des Taiwan-ul.” Conform mediei chineze, Song Seung-heon a surprins pe toata lumea pe parcursul interviului ulterior ce l-a acordat, marturisindu-si dorinta de a avea copii. Si repede. Acesta a spus: „Vreau sa ma grabesc si sa devin curand un bun tata”, lasandu-i pe fani sa se intrebe daca clopotele de nunta bat pentru el si prietena lui Liu Yifei in viitorul apropiat, sau daca a fost un simplu gand pe care actorul a considerat ca merita sa-l impartaseasca cu fanii.
Liu Yifei si Song Seung-heon sunt impreuna oficial din aceasta vara (neoficial de la inceputul anului), in august cei doi confirmand zvonurile insistente ale presei de scandal, profitand de perioada de promovare a filmului „The Third Way of Love” in care apar impreuna. Mai mult, in aceeasi luna chiar au participat iumpreuna la un show tv de varietati din China, „Slowly Improving”, aceasta fiind prima lor afisare publica de cand formeaza un cuplu. Daca relatia lor e una serioasa, probabil cat de curand vom auzi de nunta… Niciodata nu se stie ce rezerva viitorul.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Yeo Jin-goo e proaspãt student ! Ce facultate va urma în paralel cu cariera de actor.
Actorul Yeo Jin-goo, cunoscut din filmele „Shoot Me in the Heart”, „Hwayi”, si din serialul „Orange Marmalade”, a fost admis la Universitatea Chung-Ang, devenind student in anul 1 la Facultatea de Teatru. Actorul a aflat vestea pe 30 octombrie, insa desi aceasta s-a raspandit foarte repede, agentia ce-l reprezinta a evitat sa dea o declaratie oficiala, cerand tuturor sa aiba rabdare. De ce ? Se spune pentru ca Yeo Jin-goo a vrut sa fie respectuos fata de multi alti elevi de liceu care in curand urmeaza sa afle daca au fost sau nu admisi la facultatile la care au optat, in urma examenelor ce la acea data erau inca in desfasurare. Agentia a confirmat admiterea pe data de 31, insa a precizat ca „e prea devreme sa anuntam aceasta veste. Consideram ca e incorect fata de toti elevii ce studiaza constiincios chiar in aceste momente.” In ciuda admiterii la facultate, starul in varsta de 18 ani lucreaza din greu la urmatorul sau proiect ca actor, anul viitor urmand a-l revedea, probabil, din nou intr-un rol pe micul ecran.
Daca pentru Yeo Jin-goo emotiile au trecut, pentru restul tinerilor aspiranti dornici de a-si continua studiile la o universitate coreeana acestea abia incep. Intr-o saptamana incep examenele de admitere, si multi au fost interesati sa vada ce staruri vor da la facultate in acest an. Examenul de admitere e unul desfasurat la nivel national, pe 12 noiembrie, in acest an candidati fiind elevii absolventi de liceu ce s-au nascut in 1997. In comparatie cu anul trecut, in acest an sunt mult mai multe staruri ce se pregatesc de admitere. Desigur, exista si o buna parte de tineri ajunsi vedete ce desi au implinit varsta, au decis sa se concentreze pe domeniul lor de activitate in locul facultatii. Multi idoli din lumea muzicii vor incerca la facultate in acest an, printre care Yuju din GFRIEND, Ryu Soo Jung din Lovelyz, 3 membre ale formatiei DIA, Mingyu din SEVENTEEN, Dokyeom din DK etc. Lui Yeo Jin-goo i se va alatura si Kim Min-jae din „Twenty Again” si „Because It’s The First Time”, ce va fi si el student al universitatii Chang-Ang. Si actrita Park So-young din “Scholar Who Walks the Night” si “Heard It Through the Grapevine” asteapta in prezent vesti de acceptare la o facultate de profil film sau teatru.
Ce mediatizate au ajuns vedetele zilelor noastre… Acum 15 ani, nimeni nu era interesat daca o Song Hye-kyo sau o Choi Ji-woo au absolvit macar o facultate, lumea nu le stia nici macar zilele de nastere, cu toate ca asemeni tinerilor din ziua de azi, erau staruri in plina ascensiune, care nu se plangeau de dificultatile si constrangerile drumului pe care l-au ales in viata… Astazi pana si cel mai necunoscut idol din lumea k-pop-ului e super-mediatizat doar de dragul expunerii publice, fara a interesa, probabil, pe prea multa lume o optiune, pana la urma, personala.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Ku Hye-sun în cel mai aşteptat serial chinezesc al anului 2016 !
Actrita coreeana Ku Hye-sun, cunoscuta din productia „Daughter” (pe care a si regizat-o) si din serialele „Angel Eyes”, „Boys Over Flowers” sau „Blood”, a fost selectata sa interpreteze rolul principal feminin in serialul chinezesc „The Legendary Tycoon”. Din septembrie se tot zvoneste ca va fi distribuita intr-un serial chinezesc, dar confirmarea finala a venit abia azi, cand actrita a plecat spre Hengdian (China) pentru a participa la filmari. Cu exceptia unei scurte vizite in Coreea pe 21 noiembrie pentru concertul ei solo, Ku Hye-sun isi va petrece urmatoarele 3 luni in China impreuna cu echipa locala de filmare. Serialul in care a fost distribuita, “The Legendary Tycoon”, s-a bucurat de multa atentie din partea media datorita scenariului ambitios, bazat pe viata legendei filmului din Hong-Kong, Run Run Shaw. Rolul pionerului industriei de film din Hong-Kong va fi interpretat de starul chinez Zhang Han, Ku Hye-sun urmand a interpreta rolul sotiei lui Run Run Shaw.
Compania ce produce serialul, Huace Media, a impartasit faptul ca a mai colaborat cu Ku Hye-sun la serialul taiwanez „Absolute Boyfriend” in 2013, si ca inca de atunci a fost impresionata de profesionalismul ei si de abilitatea de a depasi dificultatile cauzate de bariera lingvistica, fapt ce i-au motivat sa o distribuie in „The Legendary Tycoon”. Productia, ce urmeaza a avea cel putin 45 de episoade, va fi una la scara larga, grandioasa, din distributie mai facand parte actritele taiwaneze Chen Qian En si Guo Zi Qian, dar si talentata actrita chineza Song Yi, ultimele doua interpretandu-le pe celelalte doua sotii ale lui Run Run Shaw. Run Run Shaw a fost un mogul al entertainment-ului din Hong-Kong, cunoscut drept fondatorul „Hollywood-ului Rasaritului”, creatorul celebrelor studiori Shaw Bros si un filantrop recunoscut pentru actele sale caritabile generoase. Fiind una din cele mai influente figuri ale divertismentului asiatic, era de asteptat sa vina si clipa in care sa devina protagonistul unei ecranizari despre viata sa. Run Run Shaw s-a stins din viata anul trecut, la 1 iulie 2014, la venerabila varsta de… 107 ani !
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Lee Young Ae şi Song Seung Heon în primele imagini din “Saimdang”
Se filmeaza din greu inca din august pentru mult asteptatul serial “Saimdang, the Herstory” prin care actrita Lee Young Ae se va intoarce pe micul ecran dupa o absenta indelungata. Alaturi de talentata actrita va fi actorul Song Seung Heon, ce va juca rolul principal masculin, un personaj devotat lui Saimdang.
Serialul va depana povestea vietii lui Shin Saimdang, o cunoscuta artista ce a fermecat Joseonul secolului XVI cu talentul sau diversificat, exceland in diferite domenii si fiind considerata un model perfect de idealuri confucianiste. Saimdang era o femeie cu educatie aleasa ce urma sa devina mama invatatului confucianist Yulgok, fiind numita si “Wise Mother” (Mama Intealeapta). In serial, Lee Young Ae va juca rolul lui Saimdang, dar si rolul unui istoric din zilele noastre care descopera jurnalul pierdut al lui Saimdang si se lasa invaluita in misterele vietii si a unei tainuite povesti de dragoste, parti din viata artistului Saimdang.
Song Seung Heon va juca un rol fictiv inventat special pentru acest serial, cel al unui nobil ce se simte sufocat de educatia severa si de casa plina de o familie rigida in gandire, personajul sau fiind un spirit liber neadaptat la severitatea secolului XVI. Este un tanar ce nu face niciun compromis, fidel convingerilor sale si care vorbeste liber chiar si regelui. Intr-o buna zi, Saimdang va sari peste gardul casei tanarului nobil si dupa acea intalnire, acesta o va iubi tot restul vietii sale. Personajul este descris ca fiind un Gatsby al Joseonului, plin de o iubire sincera pentru o singura femeie care impartaseste viziunile sale artistice.
Serialul este produs de Yoon Sang Ho care a produs si “Bride of the Century” si scenarista Park Eun Ryung care a scris scenariul pentru “Women Next Door” si va fi produs 100% inainte de a fi difuzat. Exista zvonuri conform carora se discuta de o difuzare simultana in Coreea si China, drepturile pentru difuzarea serialului fiind deja vandute in toata Asia. Asteptarile sunt ca “Saimdang” sa reuseasca ceea ce Lee Young Ae a reusit cu ani in urma cu minunatul “Dae Jang Geum”, lucru nu prea usor de atins chiar daca din distributie face parte chiar Lee Young Ae. Daca vom avea parte de o noua expansiune a valului Hallyu datorita acestui serial sau macar niste ratinguri demne de Lee Young Ae, va trebui sa asteptam pana in 2016 cand va fi difuzat, o data exacta nefiind inca specificata de cei de la SBS. Pana atunci SBS a dat publicitatii cateva fotografii superbe care cu siguranta pun la incercare rabdarea fanilor.
In ultimele luni ale anului de obicei se culeg roadele in industria de film asiatica. Pe 3 noiembrie, actorul coreean Joo Won a fost rasplatit cu premiul pentru Cel mai influent asiatic, pe Stadionul Muncitorilor din Beijing. Premiul este acordat unei persoane sau unui grup ce are cea mai mare influenta in zona artelor culturale. In timpul procesului de votare, un candidat e selectat in functie de talentul si influenta in domeniile modei, serviciilor publice, comunitatii, divertismentului si in alte domenii. Joo Won a participat la ceremonie ca artist reprezentand Coreea si a castigat premiul (dupa principiul „Veni, vidi, vici”). Acesta chiar a interpretat o melodie chinezeasca, „Peng You”, cantata jumatate in chineza, jumatate in coreeana. De altfel, acesta a fost primit cu o reactie entuziasta din partea fanilor in momentul in care a vorbit in chineza pentru a-si exprima recunostinta: „Sunt foarte recunoscator pentru acest premiu. Voi da tot ce pot pentru a deveni actorul care calauzeste miscarea Hallyu in Coreea si China.”
La eveniment au participat nume cunoscute din industria de film si de entertainment chinezeasca, precum Sammo Hung, Wu Jing sau Lee Chun, alte vedete chinezesti fiind invitate sa cante pe scena. Intre timp, noul film al lui Joo Won, „Fatal Intuition” („It’s Him”), ocupa in acest moment primul loc la box-office in Coreea, la o saptamana dupa premiera. Cu toate ca premiul primit in China este unul mai mult simbolic, neavand vreo insemnatate in lumea filmului, acesta are rolul de a-l incuraja si rasplati pentru talentul si popularitatea de care se bucura in China noul star al filmului coreean. Cu rolul din noul sau film si cu cel din serialul de succes „Yong Pal”, Joo Won devine, alaturi de Yoo Ah-in, cel mai in voga star in ascensiune al acestui an in Coreea. Iar atentia presei de specialitate si a fanilor e pe deplin justificata.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
How To Steal A Dog ? (2014) – o ecranizare coreeanã de familie dupã o nuvelã… americanã
Filmele de familie sunt o prezenta destul de rara in peisajul cinematografic coreean contemporan, domeniul fiind acaparat aproape in totalitate de industria k-dramelor. Si ne referim aici la filmele de familie cu happy end, cu un ton relaxat, amuzant, nu la cele ce prezinta o drama familiala in scopul de a smulge niste lacrimi privitorului. Dar filmele de familie coreene care sa aiba la baza un o scriere a unui autor american e chiar un lucru inedit. “How to Steal a Dog” are la baza nuvela omonima a autoarei americane de carti pentru copii Barbara O’Connor, ce a publicat-o in 2007. In mod surprinzator, niciun producator de la Hollywood nu a fost tentat sa incerce o ecranizare, asa ca au facut-o coreenii. Desigur, scenariul este adaptat la realitatile din Coreea, astfel ca productia pare una autentic coreeana, desi stilul hollywoodian se regaseste de la inceput pana la sfarsit. Din distributie fac parte actori din generatii diferite, greul fiind dus de actorii copii, protagonistii povestii. In rolul principal o vedem pe Lee Re, care la 8 ani e impresionanta, avand o mimica si un talent iesit din comun. De altfel, aceasta a aparut recent in serialul Super Daddy Yeol, dar si in Six Flying Dragons, care e difuzat in prezent in Coreea. Hong Eun-taek, ce joaca rolul fratelui mai mic al lui Lee Re avea doar 6 ani la data filmarilor si, lucru notabil, are un fratior mai mare cu 1 an, Hong Hyun-taek, ce e si el actor, aparand deja in peste 5 seriale (Eun-taek a fost distrubuit deja in 4 seriale, acesta fiind debutul intr-un film pentru marele ecran). Cainele Garry, un Terrier, a fost selectat pentru rolul Wolly dupa auditii dure (si pentru cainii ce devin vedete exista asa ceva !) din alti 200 de caini, inaintea filmarilor avand parte de un antrenament ce a durat 3 luni. Pe Kang Hye-jung, mama copiilor, o revedem dupa rolul din “Miss Ripley”, in timp ce pe Lee Chun-hee ni-l amintim din numeroase seriale si episoade speciale in care a fost distribuit. Exista si cateva “piese grele” in distributia acestui film, precum Kim Hye-ja (care la 74 de ani revine pe marele ecran dupa succesul lui “Mother”), Choi Min-su (ce nu mai are nevoie de nici o prezentare) si Lee Hong-ki, membru al formatiei FT Island, ce are un rol minor. Filmul a avut 2 nominalizari (Cel mai bun regizor, Kim Sung-ho, si Cea mai buna actrita in rol secundar, veterana Kim Hye-ja).
Ji-so si Ji-suk traiesc impreuna cu mama lor intr-o dubita. Tatal i-a parasit in momentul in care a dat faliment, casa si toate bunurile le-au fost confiscate de creditori, iar tot ce le-a ramas a fost o dubita cu care tatal lor facea livrari de pizza si… un bilet lasat de acesta familiei, in care promite ca revine dupa o saptamana. Timpul a trecut, ira viata a mers mai departe. Ji-so a ajuns eleva in scoala primara, Ji-suk, fratele mai mic, oscileaza intre gradinita si clasa intai din cauza lipsei banilor, in timp ce mama lor lucreaza pe unde apuca, pentru a le asigura minimul mecesar. Dar visul tuturor e sa aiba o casa, ca orice familie normala, si sa nu-si mai traiasca noptile in dubita ingusta in care s-au obisnuit deja. Intr-una din zile, Ji-so vede un afis in vitrina unei agentii imobiliare si ramane cu impresia ca poate cumpara o casa cu… 500 $. Cum mama ei nu dispunea de aceasta suma, impreuna cu colega ei de clasa si cu fratele mai mic pune la cale un plan: sa rapeasca un caine, pentru ca mai apoi, cand proprietarul va da anunturi pentru gasirea lui, sa-l restituie in schimbul recompensei. Tinta ajunge Wolly, un caine obisnuit al proprietarei restaurantului de lux “Marcel”, o bunicuta aspra foarte atasata de catelus. Dar o multime de incurcaturi se ivesc pe parcursul planului…
“How to Steal a Dog” e o poveste de familie usoara, spusa in pur stil hollywoodian, ai carei protagonisti sunt niste copii si un catelus simpatic, si in care personajele adulte sunt secundare. Cu o asemenea atmosfera degajata, e o placere sa urmnaresti povestea, care dincolo de naivitatile ei si tonul vessel, are si accentele sale dramatice inerente. Perspectiva copiilor asupora lumii e, cum se putea altfel, naiva, inocenta si plina de culori vii, asa cum am vazut cu totii odata lumea in copilarie. Filmul are insa si note de realism, in momentul in care imaginarul copiilor se ciocneste de lumea persoanelor adulte si, implicit, si a greutatilor vietii reale. Cei doi copii, Ji-so si Ji-suk, duc o viata mai putin obisnuita in raport cu colegii lor sau alti copii de varsta lor. Sunt constransi in fiecare moment sa aleaga cele mai ieftine optiuni, trebuie sa invete sa profite de gratuitati la standurile de degustari din supermarketuri, sa minta ca au o casa si chiar o familie fericita. Cu alte cuvinte trebuie sa mimeze fericirea si copilaria normala traita in sanul unei familii iubitoare, care din pacate e vaduvita de absenta permanenta a tatalui din orizontul ei. Iar de la aceste lipsuri se nasc, nu fara sa realizeze, o multime de frustrari: cea de a fi evitati de colegii de clasa si de a nu avea prieteni, cea de a fi luati peste picior de copiii ce provin din famnilii obisnuite, cea de a nu putea organiza o petrecere aniversara in propria casa, asa cum fac ceilalti copii anual. Iar daca mai pui si faptul ca mama nu stie sa gateasca, fiecare trebuind sa se descurce cum poate, ajungi sa realizezi ca la varsta cand altii se bucura de copilarie si de dobandirea unei educatii solide care sa-i ajute in viata, cei doi prichindei ai nostril ajung sa cunoasca latura cenusie a vietii si sa se obisnuiasca cu ea, de voie, de nevoie. Naivitatea lor e puntea de evadare din aceasta copilarie nedorita spre o lume asa cum si-o inchipuie ei, in care o casa sa coste 500 $, in care sa poti obtine acesti bani “gasind” un caine pierdut de stapan si in care sa excluzi rautatea adultilor ca premisa a fericirii eterne. Intreaga aventura care incepe cu planul lor se transforma, de fapt, intr-o calatorie initiatica in cunoasterea, cu sau fara voia lor, a unor comportamente umane reprobabile, precum furtul, lacomia, goana dupa bani prin orice mijloace, la care omul uneori recurge ca unica alternative pentru bunastare sau satisfacerea unor nevoi personale. Dar mai presus de toate, filmul ne spune povestea unei fetite care se lupta sa vada ce este corect si onest intr-o lume in care totul pare gresit si prefacut. Poate ea sa schimbe ceva ? Actrita-copil din rolul principal, Lee Re (8 ani la data filmarilor), e adorabila, are un talent deosebit; multi regizori se plang de faptul ca e greu sa lucrezi cu actorii copii, insa acesta e mai degraba un cliseu pentru cazul lui Lee Re, care nu joaca un rol, ci pur si simplu se comporta cu o naturalete dezarmanta in rolul ei, fiind atat de convingatoare incat totul a iesit pur si simplu perfect. Si ceilalti actori-copii au fost deosebiti, fiind unul din putinele filme coreene in care actorii copii ii eclipseaza total pe actorii adulti, unii cu nume, cum e veterana Kim Hye-ja, foarte crispata si care nu reuseste sa inspire teama pe care personajele din jurul ei incearca sa o induca in privinta imaginii ei. Lee Chun-hee e ideal in roluri negative, in timp ce Choi Min-su interpreteaza cu blandete rolul unui rocker fara adapost ce a pornit cu motocicleta cu atas prin tara, de dragul aventurii. Lee Hong-ki, aflat la al doilea rol intr-un film dupa prestatia excelenta din Rockin’ on Heaven’s Door, a complet artificial in cele cateva cadre in care apare, in rolul unui livrator de pizza. Per ansamblu, un film de familie placut, ce are destule momente simpatice incat sa fie ofertant pentru orice iubitor al genului.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Kim So-hyun şi Son Ye-jin în rolul ultimei prinţese a Joseonului, Deokhye
Actrita-copil Kim So-hyun, ce a implinit in acest an 16 ani, o va portretiza pe ultima printesa a dinastiei Joseon, Deokhye – desigur, e vorba de printesa in anii copilariei, in una din cele mai asteptate productii coreene istorice ale anului viitor, „Princess Deokhye”. Printesa in anii maturitatii va fi interpretata de indragita Son Ye-jin, ce revine intr-o productie de epoca la 2 ani dupa „The Pirates”. Filmul are la baza romanul omonim publicat in 2009, spunand povestea fiicei Regelui Gojong, ultima printesa a dinastiei Joseon, si a oamenilor din anturajul ei, ce i-au oferit protectie acesteia. Din distributia filmului fac parte Son Ye-jin, Park Hae-il si Yoo Je-moon, echipa de actori fiind in curs de selectare, deci pot aparea noi surprize. Productia a atras deja multa atentie deoarece se spune ca va tine la integritatea romanului, ce a fost scris cu multa atentie la detaliile istorice si la fundalul tulbure al acelor timpuri.
Kim So-hyun va portretiza versiunea mai tanara a patrioatei Printese Deokhye, ce da totul pentru a recupera natiunea aflata sub asediul japonezilor. Tanara Printesa Deokhye isi petrece copilaria in mijlocul adoratiei anturajului si familiei sale, pana cand e martora la asasinarea tatalui ei, Regele Gojong. Acesta devine punctul de turnura al vietii sale, ce o transforma intr-un personaj complex, cu mai multe fatete, tanara actrita trebuind sa exprime pentru rolul sau atat sentimentul de disperare cat si cel de determinare in privinta recuperarii tarii din mainile japonezilor. Acesta nu va portretiza doar versiunea mai tanara a printesei, ci si forta interioara ce vine odata cu determinarea ei de a indeplini ultima dorinta a raposatului ei tata.
A trecut ceva timp de cand Kim So-hyun nu a mai aparut intr-o productie istorica. Ultimul rol intr-o k-drama de epoca a fost cel din „The Moon Embracing the Sun” (2012). De atunci, aceasta si-a largit spectrul de lucru ca actrita, aparand in roluri de copil in seriale precum „Missing You”, „Rooftop Prince”, IRIS 2, „Secret of Birth”, „The Suspicious Housekeeper” sau „I Can Hear Your Voice”. Multi au anticipat ca aceasta va arata mai multa maturitate pe masura ce inainteaza in varsta si au pus-o deja pe harta viitoarelor regine ale serialelor de epoca coreene. Vom vedea daca aceste peviziuni se vor indeplini. „Princess Deokhye” e o buna oportunitate pentru ea. Filmarile la aceasta productie vor debuta in aceasta luna, iar premiera e asteptata pentru vara sau toamna lui 2016.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Actori coreeni zãriţi la nunta unui influent lider al temutei Chilsung-pa
Doua celebritati coreene au fost vazute ieri la o nunta din lumea interlopa coreeana, iar azi identitatea lor a fost dezvaluita. Surse locale au aratat faptul ca actorii Kim Min-jong si Son Ji-chang au participat la nunta unui membru de frunte al Chilsung-pa („Sapte Stele”), cea mai mare organizatie criminala din Coreea, ce a avut loc pe ata de 2 noiembrie. Organizatia Chilsung-pa e una din cele descrise in celebrul film de succes coreean din 2002, „Friand”. Kim Min-jong a cantat, la acest eveniment, un cantec de felicitare, in timp ce Son Ji-chang a fost chiar maestrul de ceremonii. Cei doi actori sunt prieteni de mult timp, in ani ‚90 au format chiar un duo muzical intitulat „The Blue”. Kim Min-jong a explicat ca a participat la nunta interlopa deoarece i-a cerut asta o cunostinta, si nu a putut sa refuze. Acesta a negat orice conexiune cu organizatia Chilsung-pa, pentru a nu exista neintelegeri. Cat priveste participarea prietenului sau Son Ji-chang, Kim Min-jong a explicat ca din zilele cand formau un duo, sunt de nedespartit, fiecare mergand unde merge si celalalt, si viceversa.
Kim Min-jong (foto) e inca activ ca actor si cantaret, fiind celebru in special pentru aparitia in serialul de succes „A Gentleman’s Dignity”, rol ce i-a adus doua premii. Cel mai nou serial in care a aparut a fost recentul „Mrs. Cop”, unde interpreta rolul unui detectiv senior dintr-o echipa ce se ocupa de anchetarea crimelor violente. Son Ji-chang a parasit industria de entertainment, concentrandu-se in prezent pe afaceri private in Statele Unite. Casatorit cu actrita Oh Yeon-seo (interpreta reginei In-won din serialul Dong Yi sau protagonista recentului Shine or Go Crazy), cei doi anuntau anul trecut faptul ca se muta temporar in Statele Unite pentru educatia copilului lor. Aproximativ 200 de politisti au fost plasati in preajma hotelului. La nunta au participat 250 de persoane, inclusiv membri ai Chilsung-pa si ai altor organizatii interlope.
In industria cinematografica din Coreea e foarte greu sa incerci un alt gen in afara celui istoric, de dragoste sau melodrama. O noua audienta nu apare pur si simplu peste noapte, trebuie sa fie convinsa. Si totusi, “Last” reuseste, pentru ca acest serial prezinta niste realitati ascunse, intr-un mod clar si concis, fara sa ascunda nimic. “Last” nu este doar un serial bun, reuseste sa dezvaluie defectele sistemului si, posibil, al unei intregi industrii.
Jang Tae Ho (Yoon Hye Sang) este un angajat la bursa care cumpara si vinde actiuni in numele clientilor sai. Dupa ce pierde o suma imensa de bani care apartinea unui gangster si din aceasta cauza partenerul sau moare, Tae Ho sfarseste prin a fugi si a se ascunde in lumea nevazuta, ilegala a Seulului, condusa de Kwak Heug Sam (Lee Beom Soo), un om care profita de saracia altora. Tae Hoo decide sa-si ia viata inapoi si sa ajunga in varful acestei organizatii ilegale.
“Last” reuseste sa straluceasca in momentul in care prezinta si exploateaza bogatia acestei lumi si a personajelor, exploatarea morala si cufundarea in aceasta lume interlopa. Lumea ascunsa a Seulului nu reprezinta doar amplasarea povestii, ci este o mare parte din ceea ce a conturat vietile celor care traiesc aici, si acesti oameni sunt estenta filmului. Niciunul dintre ei nu reprezinta portretul ideal al fiintei umane, toti au defecte si calitati, in functie de ce parte sunt, mai mult a binelui sau raului. Aceasta profunzime a caracterizarii si dezvoltarea treptata, precum si dezvaluirea existentei lor complexe conduc la obtinerea acestei drame cu puternice accente emotionale.
Distributia este minunat aleasa, insa totul este desavarsit de calitatea scenariului si de echilibrul ce innobileaza povestea. Serialul reuseste sa nu devina dezordonat si rolul esential al libertatii de creatie ni se desfasoara in fata ochilor; este un serial cizelat de actiune si o drama ce pune in valoare personajele.
Problema cu “Last” survine in lipsa de timp si poate in unele lacune in privinta deciziilor legate de creatie, dar nu referitoare la filmari. Se impunea necesitatea unui numar mai mare de episoade, lucru destul de rarisim la un serial; mai multe episoade ar fi oferit timpul necesar dezvoltarii tuturor acelor povesti si personaje de pe planul secund care nu vor putea sa se dezvaluie complet. Mai mult decat atat, doua sau trei din personajele feminine nu-si au locul in scenariu si “fura” din timpul ce ar putea fi folosit pentru personaje mai interesante.
Personajul principal masculin, Tae Ho, este un observator de la bun inceput. Acesta intra intr-o lume mult mai complexa decat cea in care a trait pana acum si el insusi este mai putin complex decat oricare din personajele acestei lumi. Acest lucru este firesc la inceput, dar mai apoi apare conflictul dintre evolutia mai slaba a personajului si rolul central in poveste. Tae Ho devine din ce in ce mai degraba confuz decat dubios din punct de vedere moral, si cand serialul se bazeaza numai pe personajul sau pentru o conexiune emotionala, totul devine slab. Interpretarea lui Yoon Kye Sang ajuta, dar nu poate face mai mult.
In timp ce serialul te face sa-ti doresti sa aiba mai multe episoade, o face si pentru ca are o poveste asa de buna. Poate nu-i va atrage pe cei interesati sa se relaxeze uitandu-se la ceva amuzant si dragut, dar cei care vor ceva mai realist cu siguranta ca vor gasi in “Last” motivul pentru care il vor urmari. Serialul a fost difuzat de canalul JTBC in aceasta vara, ultimul din cele 16 episoade fiind prezentat pe 12 septembrie.
(Sursa: Hancinema)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
The Third Way of Love (2015) – calea aleasã de Song Seung-heon şi Liu Yifei, pe peliculã şi dincolo de ea
“The Third Way of Love” e mult asteptata poveste romantica dintre Song Seung-heon si Liu Yifei, ce continua si astazi in viata reala, cei doi formand in prezent un cuplu frumos de indragostiti pe care nu ii poate desparti nici bariera lingvistica sau culturala (el e sud-coreean, ea e chineza), nici cea a distantei geografice. Productia a avut premiera in cinematografele chinezesti in urma cu o luna de zile, iar interesul starnit de distribuirea celor doua vedete a fost reflectat in cele peste 11 milioane de dolari incasari obtinute in 4 saptamani. Raportat la incasarile de zeci de milioane de dolari ale filmelor cu buget ridicat, cele 11 milioane pot parea o suma infima, cand vine vorba de China, insa pentru un film romantic, astfel de incasari sunt ceva extraordinar. Regia filmului e semnata de cunoscutul John H. Lee, regizorul coreean stabilit in Statele Unite ce a regizat cunoscuta melodrama “A Moment to Remember” si drama de razboi “71 Into the Fire”, si care anul viitor va regiza mediatizata productie de razboi “Operation Chromite” in care va aparea, in premiera, si Liam Neeson in rolul generalului MacArthur. Filmul are la baza un roman publicat in 2007 de Zi You Xing Zou, lucru ce trebuie mentionat pentru ca subiectul sau e unul comun in k-dramele zilelor noastre, orice acuzatie de inspiratie din lumea k-dramelor coreene fiind exclusa.
Zou Yu (Liu Yifeng) e o jurista a unei mici firme de avocatura. Divortata, dupa o casnicie esuata de 3 ani, aceasta locuieste impreuna cu problematica sa sora mai mica, Xiao Yue. Aceasta din urma e angajata la o mare companie din domeniul naval, Consortiul Zhilin, intr-o functie minora, insa face o pasiune neasteptata pentru o persoana cu 10 ani mai in varsta, nimeni altul decat Lin Qizheng (Song Seung-heon), presedintele companiei, fiul unui bogat industrias. Abia iesita din adolescenta, sora lui Zou Yu e o persoana deprimata, singura bucurie a lumii ei fiind sa-l vada e la distanta pe “alesul” sufletului ei, domnul Lin. In momentul in care aude niste zvonuri cum ca acesta urmeaza sa se insoare, Xiao Yue decide sa-si puna capat zilelor. E salvata in ultimul moment de sora ei Zou, care incearca sa afle motivul gestului inexplicabil al surorii sale. Si asa, din amanunt in amanunt, afla ca un anume Lin Qizheng ar fi vinovatul moral al gestului surorii, intelegand ca acesta ar fi avut o relatie cu ea si ar fi lasat-o pentru o alta. Doar ca ajungand in biroul lui Qizheng, Zou constata ca acesta e o cu totul alta persoana decat a portretizat-o sora ei. Un incident petrecut pe un santier ii aduce din nou fata in fata, iar de aceasta data el o salveaza pe ea. Relatia care se infiripa intre cei doi e dublata de una profesionala, ce devine tot mai des pretextul apropierii lor. Intre iubirea de basm si cea reala, poate incapea…. un al treilea tip de iubire ?
“The Third Way of Love” e unul din putinele filme chinezesti romantice complexe. Nu avem doua personaje care sa poata fi citite din prima, nu avem o iubire adolescentina sau naiva intre acestia, cu giumbuslucuri, faze haioase mai mult sau mai putin reusite doar pentru a se descoperi unul pe celalalt. Avem o relatie cum rar o vezi conturata intr-un film chinezesc romantic, si poate aici marele merit este al regizorului coreean John John H. Lee, autorul memorabilului “A Moment to Remember”, ce are o serioasa experienta ca cineast pe continentul nord-american, unde s-a mutat la varsta de 12 ani.Mana regizorului se vede la fiecare cadru, care e lucrat cu atentie, nimic nu e lasat la voia intamplarii. Cele doua personaje ale povestii provin din doua lumi diferite – exact ca in serialele coreene, ea o fata obisnuita, cu o slujba buna in domeniul juridic, el fiul unui magnat ce conduce o afacere uriasa, ocupatiile lor nepermitandu-le sa aiba o viata personala. Si, cum era de anticipat, treptat intre ei se leaga ceva. O iubire la prima vedere ciudata, pentru ca se naste dintr-un esec – cel al surorii lui Zou, ce incearca sa se sinucida din dragostea ascunsa ce i-o poarta presedintelui Lin Qizheng. Iubirea surorii mai mici e la fel de ciudata; e un amestec de pasiune si iluzii, acea iubire traita la maxim din umbra, adolescentina, unilaterala si dureroasa, in care esti multumit, doar, sa-l vezi de la distanta pe cel ce-l idolatrizezi. Zou incearca sa nu faca aceeasi greseala ca sora ei sis a cada in capcana unei astfel de iubiri, culmea, venite din partea presedintelui Lin. Acesta se indragosteste primul de ea, vede in ea acea persoana pe care nu a gasit-o in mai bine de 30 de ani si e dispus sa faca orice, inclusiv sa o cumpere cu bani (“Pretty Woman” e deja un cliseu arhicunoscut in filmele de acest gen), pentru a o sti aproape de el. Apoi se indragosteste si ea de el, dar nu dupa o prospectare in avans a terenului si doar dupa ce se asigura ca nu va avea de suferit, asemeni surorii ei. De aceea se lasa greu cucerita si exclude din viitoarea relatie orice referire la planuri de viitor, alegand optiunea trairii clipei si evitarii angajamentelor de durata. Caracterul fiecaruia si felul de a fi e dezvaluit treptat, intr-un mod realist si chiar dramatic, fapt ce sa soliditate scenariului. Iar daca adaugam abordarea serioasa a “celui de-al treilea tip de iubire”, realizam ca avem in fata un film de calitate, lipsit de superficialitate, ce si-a meritat din plin cele 11 milioane de dolari obtinute la box-office in China. Titlul filmului porneste e la un joc propus de un coleg de birou de-al lui Zou, care la un moment dat pariaza 10 yuani pentru cel ce face o clasificare cat mai realista a iubirii in 3 categorii. Zou e de parere ca exista 3 tipuri de iubire: una e cea de basm, frumoasa dar implicit ireala, ce traiste prin minciuni. A doua e iubirea reala, plictisitoare, ce nu merita varsate lacrimi pentru ca nimeni nu te compatimeste. Ei bine, al treilea tip de iubire… e iubirea pe care ea o traieste dupa o casnicie esuata de 3 ani de zile, care o face sa simta din nou ca e pretuita, dar care… ramane mai bine sa o descoperiti la finalul vizionarii acestei productii, deoarce raspunsul in mod sigur va diferi de la o persoana la alta, iar un spoiler pe aceasta tema ar fi complet inutil.
Mai trebuie spus, doar, ca Song Seung-heon revine in acelasi rol cu care ne-a obisnuit dintotdeauna, al unui barbat singuratic, timid, care nu stie sa-si exprime sentimentele asa cum ar face-o alti 99% din barbati, in ciuda faptului ca e un cuceritor adorat de o multime de femei si fete. Ca totul sa fie si mai perfect, de aceasta data e si fiul unui bogat industrias din China, primind o educatie aleasa in strainatate timp de un deceniu, doar pentru a putea prelua fraiele Grupului Zhilin, cu afaceri in domeniul naval. Oricand e tentanta o poveste de iubire demna de telenovelele coreene dintre un bogatas si o femeie obisnuita, mai ales cand protagonisti sunt cei doi actori, nu-i asa ? Song Seung-heon a fost dublat in chineza, dar acest lucru e complet irelevant din moment ce interpreteaza un personaj ce nu are legatura cu Coreea. Interpretarea sa e matura, insa in comparatie cu partenera sa Liu Yifei, apare in mult mai putine cadre si dialoguri decat aceasta. Liu Yifei e excelenta, are o interpretare tipica a la Song Hye-kyo, dar in ciuda acestui fapt chimia celor doi protagonisti e la cote maxime. Desi filmul are un final atipic povestilor romantice, parca iti doresti ca acesta sa nu se mai termine, si sa continui sa-i vezi pe cei doi frumosi actori continuandu-si prestatia la infinit. Din fericire, “The Third Way of Love” i-a adus pe cei doi protagoinisti impreuna si in viata reala, devenind unul din cele mai mediatizate cupluri ale momentului din lumea filmului asiatic. Dar urmarind productia, veti realiza de ce cei doi se potrivesc atat de bine si in viata reala. Urmariti neaparat acest film, e o delectare pentru suflet, pe un fundal sonor superb care mai atenueaza putin parca din amaraciunea cadrelor de final, fara indoiala unul din cele mai bune filme romantic-dramatice ale ultimilor ani in Asia.
Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate de gligac2002(Asia Team) in premiera in Romania pentru asiacinefil.
Iata ca vorbim din nou despre Yoo Seung-ho si noul sau filmul. Actorul si-a impartasit gandurile legate de revenirea pe marele ecran, dupa ce si-a incheiat socotelile cu armata. Cu ocazia prezentarii noului sau film, „The Joseon Magician”, ce a avut loc azi in Seul, Seung-ho a spus: „Dupa ce am petrecut doi ani cu o imagine diferita, m-am temut ca nu voi putea sa-mi regasesc rutina din nou.” Acesta a ales „The Joseon Magician” ca primul sau proiect dupa terminarea stagiului militar obligatoriu, spunand: „Am ascultat mult de regizor. Acesta a fost atent si meticulos, si cu gandul ca o iau de la inceput, am avut parte de o multime de ajutor. Cred ca aveam nevoie de cineva pe care sa ma sprijin. Am crezut ca seniorii ma vor ajuta si ei mult, si nu m-am inselat.” La intrebarea de ce a ales in mod special acest film in care sa apara, Yoo Seung-ho a spus: „Subiectul magiei m-a intrigat. E pentru prima oara cand magia iese in evidenta intr-un film, iar povestea de iubire sfasietoare dar frumoasa a fost si ea incantatoare.”
„The Joseon Magician” e un film istoric centrat pe un talentat tanar magician din Joseon, Hwan-hee, si pe cei din jurul sau, avand parte si de o poveste de iubire cu o printesa. Filmarile la mult asteptata productie au inceput in februarie, si au durat patru luni. Echipa distributiei, din care fac parte pe langa Yoo Seung-ho si Go Ara, Kwak Do-won, Lee Kyoung-young sau Jo Yoon-hee a avut parte de o instruire in ce priveste magia, una pentru scenele de lupta si, pe langa sesiunea de prima citire scenariului, a participat si la o rugaciune pentru succesul filmului (oare se practica asa ceva la Hollywood ? Greu de crezut, intr-o industrie in care actorii nu dau totul decat la vederea banului). De departe, perechea Yoo Seung-ho – Go Ara e atractia filmului, aceasta din urma trebuind sa invete sa calareasca caii si sa faca fata scenelor de actiune din film. Se anunta un film captivant, pe care coreenii vor avea sansa sa-l vada in cinematografe incepand cu luna decembrie.
