noiembrie 2015 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: luni 30 noiembrie 2015

“Coin Locker Girl” este una din surprizele placute ale acestui an pe care cineastii coreeni ni le-au oferit. Cu un buget infim si cu o distributie care la prima vedere nu spune prea multe, filmul reuseste o mare performanta atat datorita interpretarii celor doua protagoniste, cat mai ales scenariului solid si extrem de bine pus in scena. “Coin Locker Girl” nu e un film usor de digerat, abundand in violenta – motiv pentru care a si rulat in Coreea cu interdictie de vizionare pentru publicul minor -, insa ne ofera e incursiune inedita in lumea interlopa altfel de cum ne-au prezentat-o filmele cu gangsteri coreene ale ultimilor 15 de ani. Daca in acestea vedem o violenta pusa in slujba unei suprematii teritoriale sau de bransa, in “Coin Locker Girl” violenta e instrument de disciplina, punitiv sau educativ, cu consecintele de rigoare asupra fiecarui personaj in parte. Cele doua protagoniste au o interpretare memorabila. Kim Hye-soo isi socheaza cu siguranta fanii, interpretand un rol cum nu a mai avut in toata cariara sa. Daca am avut prilejul sa o vedem in seriale si filme mereu avand o raceala si o severitate in comportament si privire, fara insa ca vreodata sa transmita senzatia de teama, de aceasta data personajul ei e o criminala cu sange rece, fara nici un fel de remuscari, capul unei grupari interlope care, paradoxal, isi spune Mama. Kim Go-eun, pe care ne-o amintim din productia de succes “Eung-gyo”, ce i-a adus 4 premii de interpretare chiar la debut, interpreteaza rolul unei fiice a acestei Mame violente, impresionand din nou cu naturaletea sa debordanta in fata camerelor de luat vederi. Rolurile secundare, desi nu sunt interpretate de actori foarte cunoscuti, nu trag in jos filmul, in ciuda numarului mare de personaje ce interactioneaza de-a lungul povestii. “Coin Locker Girl” a avut incasari de peste 10 milioane de dolari la box-office-ul coreean, castigand 5 premii (din care 2 oferite de Asociatia Criticilor de Film din Coreea pentru Cea mai buna actrita – Kim Hye-soo si pentru Film de top 10 in anul 2015) si avand 9 nominalizari.

Il Young e o tanara ce a fost abandonata de mama ei naturala intr-o cutiuta de depozitare din gara din Incheon, in 1996. Gasita de un cersetor, aceasta e crescuta prin statii de tren, iar la varsta de 10 ani e vanduta de un politist corupt cu datorii la jocuri de noroc unei persoane dubioase numita Mama (Kim Hye-soo). Aceasta e capul unei firme ce ofera imprumuturi cu dobanzi ridicate, dar care se ocupa si cu falsificarea de acte de identitate sau cu traficul de organe ale celor ce nu reuseau sa-si plateasca datoriile. Il Young e crescuta, alaturi de alti copii adoptati, pentru a invata sa recupereze datoriile si sa faca ceea ce ii cere Mama. Astfel, ajunge sa-i considere pe sora rebela cu par vopsit in rosu Ssong, pe retardatul Hong si pe fratele Gon propria ei familie, cu toate ca nu exista o legatura de sange care sa ii apropie prea mult. Intr-una din zile, Il Young primeste misiunea de a recupera o datorie de la un client fugit la munca in Filipine. Fiul acestuia, un tanar cu aspiratii, ce lucreaza intr-un restaurant, e singura garantie ca datoria va mai fi vreodata platita. Purtandu-se neasteptat de amabil cu dura Il Young, aceasta face o greseala care in bransa ei e intotdeauna fatala: se indragosteste de acesta. Iar a doua greseala e ca incerca sa tina secreta relatia fata de fratii si sora ei, dar mai ales fata de Mama. Consecintele acestui lant de secrete se vor dovedi dezastruoase pentru toata lumea…

Filmul ne ofera o perspectiva intunecata si plina de realism asupra lumii nevazute, ce supravietuieste in umbra vietii normale de zi cu zi pe care o stim cu totii. Lumea interlopa e una a decaderii morale, in care lupta pentru supravietuire e alimentata nu doar de bani, ci mai ales de orgolii si de lipsa de moralitate. Toate personajele importante ale acestui film sunt pioni ai destinului in lumea pacatului, personaje ce nu se pot ierta pe sine, dar care se considera importante in angrenajul lumii lor. Ele traiesc iluzia amara a unei familii, in care exista o Mama, scrisa cu majuscule pentru ca e mai mult o porecla, decat vreo aluzie fie si la o singura calitate pe care o are o mama in adevaratul sens al cuvantului. Mama e de fapt o stapana cruda, indiferenta si interesata doar de bani, motorul propriilor ei trairi. De fapt, e prea mult spus trairi, un asemenea personaj nu poseda trairi positive, ci doar pseudo-sentimente hranite din propria lacomie si din propriul sarcasm. Rar ne e dat sa vedem intr-un film un personaj atat e antipatic precum Mama interpretata fenomenal de Kim Hye-soo: mereu tacuta, dand impresia ca mediteaza, aceasta inspira teama si antipatie aghiotantilor. Interesant e ca toti “copiii” ei cauta in aceasta o farama de caldura umana, pe care numele de “mama” ar trebui sa-l degaje. O respecta pe aceasta, nu au taria de a-i refuza cerintele amintindu-si tot timpul ca sunt niste nimeni culesi de pe strazi si crescuti datorita bunavointei celei ce-i spun Mama, dar au cu totii un orizont de asteptare de la aceasta fiinta. Il Young e preferata acesteia poate pentru ca Mama a vazut in ea larva ce se va metamorfoza, intr-o zi, in ceea ce ea isi doreste de la urmasa ei. Il Young e acea fiinta inutila care mereu are un tel: sa-si demosntreze utilitatea, ce e de fapt doar un mecanism de control psihologic al Mamei asupra “copiilor” ei. Cand insa aceasta se indragosteste de fiul unui datornic ce a fugit cu banii imprumutati, Mama isi vede inselate asteptarile, se vede tradata de trairile umane ale celei pe care si-o dorea exact o copie fidela a ei. Iar aceasta stare de tensiune se va mentine pe tot parcursul filmului, pana la metamorfozarea completa si la eliminarea tuturor obstacolelor. Titlul filmului, “Coin Locker Girl”, trebuie spus ca are legatura cu un fenomen destul de raspandit in unele tari din Extremul Orient. Copii nou nascuti si nedoriti de mamele lor sunt abandonati in cutii de depozitare de prin gari, presupunandu-se ca astfel de cutii sunt periodic verificate de angajatii garii si ca pruncii abandonati vor fi repede gasiti. In anii ’80-’90, multi copii au fost gasiti morti in aceste cutiute. De la aceasta trista realitate porneste “Coin Locker Girl”, care ne demonstreaza ca destinul pruncilor gasiti in timp util nu e aproape niciodata unul fericit, vietile lor devenind impovaratoare datorita inconstientei unor fiinte ce-si spun “mama”. Din aceasta perspectiva, filmul ne ofera o interpretare complet noua a notiunii de “mama” in cinematografia coreeana, golita de orice sentiment si transformata intr-un simplu substantiv sinonim cu indiferenta umana. Un film de nota 10, ce-si merita toate premiile si elogiile, desi dur la propriu si la figurat, plin de cadre intunecate si reci ca sufletul personajului ce controleaza intunericul nepasarii.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 29 noiembrie 2015

Daca in “Time To Love”, personajul principal calatorea inapoi in timp in perioada dinastiei Qing, iata ca si japonezii – de altfel pasionati de calatoriile cinematografice in timp – isi trimit emisarii prezentului in trecut, tocmai in ultimele zile ale perioadei Edo, in cea mai noua productie pe tema calatoriei in timp, “Time Trip App”. Comediile traznite sunt un gen de sine statator in cinematografia japoneza, in conditiile in care in alte cinematografii acest gen e unul de nisa. Asadar, pentru japonezi, acest gen de filme cu personaje aiurite ce calatoresc in timp, cunosc figuri istorice reale si apoi revin in prezent, sunt o componenta de baza a umorului lor autohton. Iar daca mai adaugi componenta de aventura, nu poate rezulta decat ceva plin de amuzament, usor de savurat de intreaga familie. Pornind de la premisa ca regizorul Toshio Lee incearca sa ofere strict buna dispozitie si o lectie de istorie spusa pe intelesul tuturor, se poate trece cu vederea lipsa de interes pentru prezentarea misterioasei aplicatii prin care personajele calatoresc inapoi in timp. Nici un moment nu exista interes pentru lamurirea acestui mister, personajele se trezesc in alte timpuri si se acomodeaza imediat cu atmosfera, lasand la o parte orice menajamente sau curiozitati, ducand cu ei spiritul japonezului modern intr-o lume inca aflata la stadiul medieval. Filmul are la baza nu o manga, cum poate v-ati astepta, ci un roman, scris de veteranul Taku Mayumura, roman care in 1994 a fost ecranizat intr-un serial de televiziune, “Bakumatsu Kokosei”. In rolurile principale ii revedem pe Hiroshi Tamaki (The Lady Shogun and Her Men, MW) si pe Satomi Ishihara (din “Attack on Titan”, “Monsterz” sau “The Incite Mill”), dar si pe Koichi Sato (din Floating Castle) in rolul comandantului Saigo.

Mikako (Satomi Ishihara) e o profesoara de istorie de 38 de ani care se confrunta, si ca diriginte a clasei, cu alegerile dificile ale elevilor ei din ultimul an de liceu legate de drumul viitor pe care il vor urma in viata. Daca Shintaro Numata, cel mai destept si aratos elev al clasei doreste sa urmeze o facultate pentru a deveni medic veterinar, avand de infruntat opozitia mamei sale, ce-l doreste doctor, Eri e nehotarata. Indragostita de aratosul clasei, ar merge la aceeasi facultate cu Shintaro. In schimb, Takase, ochelaristul, ar merge la orice facultate ar da Eri, pe care o iubeste inca de la gradinita. Accesand o misterioasa aplicatie de istorie pe telefonul mobil, Takase si cei doi colegi de clasa, plus profesoara lor, calatoresc in mod misterios in timp cu aproape 150 de ani in urma, in ultimele zile ale perioadei Edo. Acestia se trezesc tocmai in Edo, actualul Tokyo, centrul de putere al Sogunatului Tokugawa, pe 10 martie 1868, cu doar 5 zile inaintea datei unui eveniment important din istoria Japoniei. Pe 15 martie 1868, datorita intelegerii pasnice dintre Lordul Katsu, supus al clanului Tokugawa, si Lordul Saigo, comandatul militar al Aliantei Satcho indreptate impotriva Sogunului, Edo nu este distrus, fiind predat pasnic Aliantei ce-l reprezinta pe Imparat. Doar ca sosirea celor 4 intrusi din viitor in acele momente decisive ale istoriei risca sa schimbe definitiv cursul acesteia…

“Time Trip App” e o fantezie seducatoare pe tema calatoriei in timp, ce urmareste povestea a trei elevi aflati in ultimul an de liceu si a profesoarei lor de istorie, care prin intermediul unei misterioase aplicatii de pe telefonul mobil calatoresc cu 150 de ani inapoi in timp. Locul in care nimeresc este Japonia finalului perioadei Edo, in anul 1868, cu 5 zile inaintea unui moment crucial din istoria Japoniei. Dupa cum cunoscatorii istoriei japoneze stiu, perioada Edo (sau a Sogunatului Tokugawa) se intinde din 1603 tocmai pana in 1868, Japonia fiind condus de un Sogun din Clanul Tokugawa, reprezentat de 300 de daimyo locali. Cei 265 de ani de carmuire Tokugawa au reprezentat o perioada de crestere economica importanta, dar si de izolationism in planul politicii externe, ce pare a fi fost si principala cauza a sfarsitului Sogunatului si al reinstaurarii puterii imperiale odata cu Era Meiji. In fapt, Japonia risca sa ramana pentru totdeauna o tara izolata si inapoiata, supusa regulilor feudale, vulnerabila in fata puterilor apusene. Pe acest fond a luat nastere Alianta Satcho creata in 1866, formata din clanurile Satsuma si Choshu, ce avea ca scop rasturnarea Sogunatului si restaurarea puterii Imperiale. In momentul in care Alianta trimite trupe pentru distrugerea Edo si infrangerea Sogunatului, un eveniment important se produce: Lordul Katsu, un apropiat al Sogunului Tokugawa, trimite o scrisoare Lordului Saigo, comandantul trupelor Aliantei, iar in urma negocierilor secrete, Edo e cedat fara lupta trupelor Aliantei Satcho. Desigur ca adeptii Sogunatului au vazut in acest fapt o tradare, o cedare a capitalei fara lupta echivaland, in viziunea lor, cu o stirbire a onoarei samuraiului, care conform Codului Bushido ar fi trebuit sa-si dea viata in lupta pentru stapanul sau, Sogunul. Insa istoricii au vazut in aceasta intelegere, ce e opera Lodului Katsu, un moment de rascruce al istoriei nationale, deoarece daca Edo – actualul Tokyo, ar fi fost distrus, istoria s-ar fi schimbat pentru totdeauna. Dincolo de importantul moment istoric descris de acest film, avem parte de o atmosfera detasata, cu mult umor si buna dispozitie, asigurat de o echipa de actori excelenta, din care se remarca in special Hiroshi Tamaki in rolul Lordului Katsu. Minunatul actor are un sarm remarcabil, fiind cand un poznas de care rad toti, cand un lider cu alura de personaj istoric real. Ambele ipostaze ii vin perfect lui Tamaki, demonstrand ca poate interpreta cu usurinta atat intr-un registru comic, cat si intr-unul dramatic. Satomi Ishihara, in rolul profesoarei de istorie, e la fel de plina de energie ca personajul Hans din recentul “Attack on Titan”, unde interpreta o persoana obsedata de arme si de inventii, cu o energie debordanta. Si de aceasta data actrita ne surprinde cu dezinvoltura sa, oferind nu de putine ori momente memorabile. Daca e sa privim dincolo de toate aceste lucruri, exista si o simbolistica ascunsa in spatele acestui film. Intalnirea istoricului cu subiectul istoriei ce o preda, cu personajul istoric in carne si oase, sau lectia de viata si istorie pe care o invata elevii ei in decursul acestei calatorii sunt tot atatea teme de meditatie despre responsabilizarea noastra, ca oameni ai timpurilor prezente, care trebuie sa ne intelegem trecutul si istoria pentru a putea infrunta viitorul cu provocarile sale. Un film de aventura usor si captivant, aducator de buna dispozitie pentru toti cei dornici sa se relaxeze in compania istoriei.

Traducerea si adaptarea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 27 noiembrie 2015

Bae Suzy a devenit faimoasa dupa ce a debutat intr-o trupa de fete, Miss A, in anul 2010. In 2012, a jucat in “Architecture 101”, film care o consacra ca actrita, fiind numita “Prima iubire a Coreei.”

In cel mai recent film al sau, “The Sound of A Flower”, Bae Suzy interpreteaza un personaj foarte diferit de cel precedent in care era o tanara studenta atragatoare. Actrita devine Jin Chae Seon, prima femeie din istoria Coreei care a cantat pansori – arta traditionala coreeana care combina cantatul cu teatrul. “The Sound of A Flower” aduce un strop de fantezie inca nedeslusitei figuri istorice Jin Chae Seon si deapana povestea despre felul in care aceasta a putut sa sparga tiparele in conservatoarea perioada Joseon.

“Sunt Jin Chae Seon in film, dar cred ca multi oameni se regasesc in povestea ei”, declara Bae Suzy intr-un interviu, remarcand ca eforturile lui Chae Seon de a deveni cantareata de pansori nu au fost foarte diferite de eforturile ei de a deveni un idol in lumea Kpop. “Bineinteles ca nu am avut de-a face cu situatia politica a acelor vremuri. Nimeni nu mi-a spus ca nu pot sa devin cantareata pentru ca sunt fata, dar parintii mei au fost impotriva”, a adaugat actrita. Chiar si dupa ce a reusit sa-si convinga parintii sa mearga la o auditie si sa inceapa sa se pregateasca la compania JYP Entertainment, Bae Suzy a trebuit sa se lupte cu alte greutati, precum Chae Seon cand a inceput sa se pregateasca cu cantaretul de pansori Shin Jae Hyo interpretat de actorul Ryu Seung Ryong (care in 2014 juca in “Roaring Currents”) “Unele scene ma fac sa am lacrimi in ochi de fiecare data cand le vad, precum scenele in care Chae Seon isi antreneaza vocea in ploaie si la un moment dat se prabuseste.”

“Cand oamenii se antreneaza pentru a deveni cantareti, au cu totii momente in care trebuie sa treaca de o limita, parca se lovesc de un zid. In acele momente pur si simplu se prabusesc la podea si plang foarte mult.”
Poate ca experientele lui Bae Suzy si Chae Seon sunt un pic asemanatoare, dar aparitiile lor creaza un constrast discordant. Bae Suzy nu este vedeta glamour, fata si hainele ii sunt manjite cu cenusa si mizerie pentru a portretiza cat mai realist fata orfana care lucra intr-o casa a curtezanelor.”

“In prima zi de filmare, m-am vazut cu acest machiaj si am fost un pic surprinsa”, admite actrita. “Dar asa a fost Chae Seon si mi-a fost mai usor sa ma concentrez asupra rolului… m-am simtit mai confortabil.” Actrita isi aduce aminte de o zi in care filma intr-o zona rurala si niciunul din localnici nu a recunoscut-o din cauza costumatiei, bucurandu-se de noua infatisare, foarte diferita de cea de “first love”, imagine pe care Suzy Bae o are de cativa ani printre fanii cinefili. “Pentru ca vreau sa continui sa joc in filme, imaginea aceasta de “first love” este una de care trebuie sa ma despart. Daca “The Sound of A Flower” ma ajuta sa atenuez acest lucru chiar si un pic, atunci merita tot efortul facut.”

Dupa un an de pauza de la incheierea filmarilor pentru film, actrita va juca in serialul de televiziune “Uncontrollably Fond” alaturi de Kim Woo Bin, serial ce va fi difuzat anul viitor de cei de la KBS.

Alaturi de Bae Suzy in film mai joaca o serie de actori consacrati precum Kim Nam Gil, Ryoo Seung Ryong, Song Sae Byeok, Lee Dong Hwi si Ahn Jae Hong.

“The Sound of A Flower” a avut premiera in Coreea de Sud in 25 noiembrie.

(Sursa: Hancinema)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: vineri 27 noiembrie 2015

In conditiile in care data difuzarii serialului „Remember” de catre postul SBS se apropie, scenaristul Yoon Hyun-ho a raspuns intrebarilor, intr-un interviu acordat inaintea difuzarii primului episod. Acesta a lucrat anterior la filmul „The Attorney”, o drama din lumea juristilor inspirata dintr-o poveste reala, ce a devenit al doilea cel mai bine vandut film coreean din 2013 in Coreea.

Unul din cele mai asteptate seriale ale sfarsitului de an 2015, „Remember”, a atras atentia prin distributia plina de vedete. Printre altii, serialul ne va prilejui reintalnirea cu Yoo Seung-ho, Park Min-young, Jun Kwang-ryul si Nam Goong-min. „Inca din etapa planificarii acestui serial, am scris scenariul cu Yoo Seung-ho in minte pentru rolul principal”, a spus scenaristul. „Are indemanarea actoriceasca solicitata pentru portretizarea unui personaj din liceu pana in anii de debut ca tanar avocat. Mi-a placut mult interpretarea lui din „I Miss You”.”

Despre ceilalti actori, scenaristul a spus: „Interpretarea lui Park Min-young e convingatoare si naturala. Imi da forta, ca scenarist. Park Sung-woong are abilitatea de a interpreta atat un „frate” carismatic cat si un „frate” prietenos din vecini. Se pliaza perfect atat pe scenele simple cat si pe cele pline de incarcatura ale personajului sau avocat.” Scenaristul si-a mai exprimat si recunostinta fata de intregul colectiv de actori implicat in proiectul pe care l-a conceput si l-a pus pe hartie: „Mai degraba decat sa am vreo solicitare de la ei, le sunt doar recunoscator.”

„Remember” va avea premiera pe 9 decembrie la SBS, dupa incheierea serialului „The Village: Achiara’s Secret”. Regizat de Lee Chang-min (Giant, Midas, Birth of a Beauty), serialul va spune povestea unui tanar cu o memorie extraordinara ce devine avocat pentru a curata numele tatalui sau condamnat pentru o crima.

Articol realizat de cris99 – asiacinefil

Publicat: joi 26 noiembrie 2015

Zvonurile ce-i inconjoara pe RAIN si Kim Tae Hee despre casatoria lor par sa nu ia sfarsit. Aceste zvonuri au devenit o constanta in stirile din industria de divertisment din Coreea, de fiecare data anuntandu-se o data a casatoriei, dupa care cuplul iesea cu un anunt oficial in care nega acest lucru. Se pare ca fanii dar si RAIN s-au cam saturat de aceste zvonuri care tot circula, astfel ca actorul si cantaretul a postat pe contul sau de Instagram o declaratie in care cerea mass mediei sa inceteze sa scrie despre lucruri false.

RAIN scria recent pe contul sau de Instagram:

“Buna ziua…Sunt RAIN, Jung Ji Hoon.

Vremea a devenit foarte rece. Aveti grija cu totii sa nu raciti. Se pare ca in ultima vreme au fost scrise din ce in ce mai multe articole despre o posibila nunta intre mine si Kim Tae Hee si aceste stiri au derutat multi oameni. Scriu aceste lucruri deoarece consider ca cel mai bine este ca eu insumi sa spun lucrurilor pe nume.

Casatoria este un eveniment important in viata unui om si mai ales in viata celor implicati in mod direct. Si pentru ca este ceva atat de important, daca vom decide sa facem ceva extraordinar, va voi spune chiar eu, in mod direct. Cred ca este de bun simt din partea mea fata de cei care mi-au fost alaturi ca fani de-a lungul acestor ani si nu numai fata de ei.

De acum incolo, daca nu o spun eu cu gura mea, nu dati crezare articolelor aparute despre acest subiect.
Multumesc.”

Pe 2 ianuarie 2013 RAIN confirma relatia sa cu celebra actrita Kim Tae Hee, cei ce se ocupau la acea perioada pentru RAIN de relatia cu mass-media declarand ca “Este adevarat ca se intalnesc, dar in acest moment de abia au inceput sa se cunoasca si privesc acest lucru in mod pozitiv”. “Au inceput sa se intalneasca cu o luna in urma.”

In iulie 2014 RAIN a fost botezat intr-o biserica catolica. Pe 21 iulie, Cube DC, agentia sa de la acea vreme a confirmat acest lucru, dar a negat ca ar avea de-a face cu eventuale planuri de nunta. RAIN este crestinat cu numele de “Michael” (Mihai).

Actrita Kim Tae Hee nu a scapat nici ea de agasantele intrebari despre viata sa personala si despre o viitoare nunta, declarand recent ca “este destul de deranjant sa vad planuri facute de altii pentru mine, din senin. Ma tem ca si publicul devine confuz.”

Daca cei doi se vor casatori sau nu vom vedea in viitor. Ce este cert este ca au o relatie care dureaza de aproape 3 ani si ca niciunul din cei doi nu se avanta in a face vreo afirmatie mai detaliata legata de cuplu.

Intre timp, RAIN a anutat ca amana revenirea cu un nou album, ce era programata in decembrie, promitand un album intreg de calitate in prima jumatate a anului viitor. Decizia a fost luata probabil datorita faptului ca pana in martie 2016 e implicat in mai multe concerte in jurul lumii, ce nu ii permit starului sa-si promoveze noul album. In afara de zvonurile legate de viata personala si de certitudinea ca abia la anul va reveni cu un nou album, RAIN mai studiaza scenarii de film, avand in vizor o revenire, anul viitor, si pe marele ecran, ultimul rol intr-un film coreean fiind in 2012 (R2B Return to Base).

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: joi 26 noiembrie 2015

In ultimii ani, cunoscutul Song Il-gook a renuntat a mai aparea in filme si seriale, avand un contract solid cu KBS, in al carui reality-show apare impreuna cu ai lui copii, „The Return of Superman”. Saptamana de saptamana show-ul se bucura de audiente foarte mari, acesta fiind fara indoiala si unul din motivele pentru care starul a lasat deoparte serialele (ce conteaza in ce apari, cata vreme ramai popular ?) Se pare, insa, ca aceasta etapa a lui Song Il-gook ca imagine a unui show tv se apropie de sfarsit. Acesta a acceptat deja rolul principal in serialul istoric KBS „Jang Yeong-sik”, ce va fi difuzat la inceputul anului viitor, si, in nici 2 saptamani, acesta va aparea in cel mai nou film al sau pentru marele ecran, „Tatoo”.

Transformarea acestuia e una care va surprinde pe toata lumea, deoarece il va interpreta pe Han Ji-soon, un psihopat. Acesta va intra, in calitate de client, in contact cu Jo Soo-na, interpretata de Yoon Joo-hee, o artista ce face tatuaje, ce sufera de nsite rani din trecut. Amandoi vor fi implicati intr-o serie de crime care se petrec. Un reprezentant al companiei de productie a declarat despre „Tattoo” ca e o combinatie intre un thriller traditional si ceva unic ce tinteste fanii filmelor pentru marele ecran.

Filmul nu este unul care sa fi avut un buget extraordinar, si nici numele din distributie si cel al regizorului (aflat la doar al doilea film din cariera) nu spun foarte multe lucruri. Cel care a reusit sa faca sa se vorbeasca despre acest film a fost Song Il-gook, extrem de popular atat in mediul online cat si in afara lui. Acest lucru a contribuit la sporirea interesului pentru aceasta productie. Acelasi reprezentant al companiei de productie a declarat: „Lumea poate astepta cu nerabdare sa vada cum Song Il-gook reuseste sa portretizeze cruzimea si sangele rece al unui psihopat ce-si gaseste placerea in suferinta altora, cu siguranta nu va fi dezamagita”. De asemenea, un sondaj recent facut in intervalul 16-22 noiembrie in mediul online, in care publicul era intrebat „Transformarea carui actor asteptati cu nerabdare sa o vedeti in proiectele anuntate ?”, a avut ca rezultat clasarea lui Song Il-gook pe prima pozitie, cu 48% din voturi, acesta depasindu-i pe Jung Jae-young (cu rolul din „You Call It Passion”), Lee Byung-hun cu rolul din „Inside Men” si Ryu Seung-ryong cu rolul din „The Sound of a Flower”.

Desigur ca rolul din „Tattoo” nu avea cum sa treaca neobservat in media. Drastica transformare a actorului pentru acest rol i-a determinat pe realizatorii unui show tv sa-l intrebe pe acesta daca a fost dificil sa interpreteze rolul. „Nu, nu a fost”, a declarat Song Il-gook. „M-am distrat. Chiar mi-am dorit genul asta de rol, insa inainte, nu s-a ivit aceasta oportunitate. Acest film mi-a dat o sansa uriasa si o vacanta. Sa lucrez e ca si o vacanta, pentru mine.” Facand referire si la viata personala, starul de 44 de ani a marturisit: „Sa am grija de copii e obositor, asa ca mi-a fost mai greu cand am fost acasa, avand grija de ei in zilele mele libere, decat atunci cand am fost pe platoul de filmare”.

„Tattoo” va avea premiera in cinematografele coreene pe 10 decembrie.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 25 noiembrie 2015

Daca prima parte a filmului “Attack on Titan” a fost o demonstratie a faptului ca fara un buget extraordinar se poate face un SF plin de fantezie adaptat dupa o manga care sa aiba un succes de aproape 28 de milioane de dolari la box-office, sequel-ul se dovedeste o crunta dezamagire pentru toti fanii benzilor desenate si ai filmului. Asteptarile au fost mari, dar “Attack on Titan 2: End of the World” a fost doar iluzia ca aceasta a doua parte poate termina povestea intr-un mod care sa fie pe placul fanilor. Ideea impartirii povestii in doua parti s-a dovedit neinspirata, datorita in primul rand duratei foarte scurte a partilor: prima parte a avut cu putin peste 90 de minute, iar aceasta a doua parte abia atinge 87 de minute. Ar fi fost mult mai bine sa se faca un singur film cu o durata mai extinsa, dar probabil interese financiare au dictat politica de promovare a filmului. Esecul acestei a doua parti e confirmat si de performanta slaba de la box-office, “Attack on Titan 2: End of the World” obtinand cu putin sub 10 milioane de dolari incasari. Probabil cei ce au platit biletul si au vizionat filmul in salile de cinema nu au mai recomandat prietenilor vizionarea lui, astfel explicandu-se interesul scazut al publicului japonez pentru acest sequel, care compromite orice sansa pentru o eventuala trilogie. Distributia si echipa de realizatori e identical cu cea din prima parte, insa scenariul este din start calcaiul lui Ahile al acestui sequel.

Tinuturile oamenilor ajung sa fie amenintate de Titani, care reusesc sa sparga Zidul Exterior ce proteja asezarea ultimilor oameni de pe planeta. O curajoaa echipa de luptatori se mobilizeaza pentru a lupta cu Titanii. Pe de o parte capitanul Shikishima conduce regimentul de cercetasi infiintat de Guvern pentru a lichida Titanii, avand ca mana dreapta pe Mikasa, iar pe de alta parte Eren si prietenii lui actioneaza pe cont propriu, pana cand la un moment dat sunt salvati dintr-o situatie fara iesire de… Mikasa si de capitan. Si astfel, Eren si Mikasa, indragostiti inainte de atacul Titanilor, se regasesc, Eren crezand-o pana in acel moment moarta pe Mikasa. In timpul ultimei infruntari cu Titanii, Eren isi pierde o mana si mai apoi e inghitit de un Titan gigant. In mod surprinzator, insa, Titanul care l-a inghitit incepe sa se comporte ciudat, atacandu-i si distrugandu-i pe ceilalti Titani. Intr-un final, Eren reuseste sa paraseasca trupul Titanului si este capturat de armata Comandantului. Suspiciunile incep sa ia nastere, lansandu-se ipoteza ca de fapt Eren ar fi un om care se poate transforma in Titan si viceversa. In concluzie, trebuie lichidat pentru evitarea eventualelor surprize neplacute in viitor. Prietenii ii iau apararea si incearca sa-l salveze, si astfel incepe aventura finala, scopul temerarilor fiind sa creeze o gaura in Zidul Exterior pentru a putea parasi lumea in care pana atunci au fost captivi si a scapa, astfel, de Titani. Desigur ca cineva li se va opune…

Partea a doua din “Attack on Titan” nu reuseste sa convinga nici macar pe cel mai putin pretentios fan al primei parti sau al mangai. Durata foarte scurta (87 de minute) si lipsa de inspiratie a scenaristilor au compromis total productia. Nimic din farmecul si soliditatea primei parti nu se regaseste in “Attack on Titan2: End of the World”. Totul este superficial, inclusiv jocul actorilor, care pe alocuri e lamentabil. Tot ce prima parte a plusat la spectaculozitate acum se risipeste. Totul este previzibil, totul e spus din primele cadre ale celei de-a doua parti, cand prêt de un minut actiunea se muta in copilaria lui Eren. Lipseste orice doza de mister sau tensiune, care in prima parte existau din plin, totul fiind spus pe graba, intr-un galop de sanatate care nu a convins pe nimeni. Sa nu mai vorbim de faptul ca melodiile tematice din prima parte (Anti-Hero si SOS ale formatiei Sekai no Owari) nu se mai aud nici macar o secunda pe fundal, nici la genericul de final. E un mister cum tot ce era reusit la prima parte a fost indepartat, ramanand doar o productie superficiala si artificiala ce nu mai impresioneaza pe nimeni. Lipseste complet spectacolul vizual din prima parte, in care, trebuie sa recunoastem, acei monstri umanoizi cu aspect grotesc ce se infruptau din oameni au contribut din plin la sporirea tensiunii scenelor realizate pe calculator. Acum, acestia lipsesc cu desavarsire, locul lor fiind luat de monstrii giganti ce se lupta intre ei si nu mai masacreaza oamenii (probabil regizorul le-a aratat tot timpul ceasul, sa stie ca trebuie sa se incadreze fix in cele 87 de minute !). Lasand gluma la o parte, cine doreste sa urmareasca aceasta a doua parte in mod evident trebuie sa-si asume un risc. Cel de a irosi o ora si jumatate din timpul liber pentru a-si potoli o fireasca curiozitate. Sa speram ca nu va mai exista si ideea unei a treia parti, subiectul a fost complet epuizat dupa prima parte.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 24 noiembrie 2015

Pasind pe urmele productiilor Hollywoodiene de gen, “The Cat Funeral” e inca o realizare coreeana destul de reusita despre analiza unei relatii de cuplu, dupa mai multe productii cu buget redus ce au avut un mare succes in anii anteriori in Coreea. Fara a avea nume cunoscute publicului larg in distributie, filmul are toate trasaturile unei drame romantice artistice ce oricand ar face fata la vreun festival de film, prin natura tematicii sale. Cum tot mai des se intalneste in cinematografia coreeana, cu puternice influente venite dintre lumea seriaelor de televiziune, acest film are la baza o manhwa omonima publicata in mediul online in anul 2009. Regizat de debutantul Lee Jong-hoon, ce a facut si adaptarea manhwei, “The Cat Funeral” ii are in rolurile principale pe Kang In, membru al trupei Super Junior, aflat la al treilea rol intr-un film, si pe Park Se-young, o actrita foarte talentata, adevarata vedeta a filmului, pe care asiacinefilii si-o vor aminti cel mai usor din serialul “Faith”, unde a interpretat rolul blandei si iubitoarei regine la Curtea careia ajung eroii serialului. De remarcat coloana sonora, semnata de celebrul pianist si compozitor coreean Yiruma, cu cateva melodii (balade) interpretate pe parcurs chiar de Kang In.

Dong-hun e un iubitor de muzica ce inca viseaza sa-si implineasca visul de a reusi intr-o cariera solo in lumea muzicii. De mic era nedespartit de chitara, iar visul lui a prins aripi tocmai in oraselul sau natal, situat pe o insula izolata. Ajuns in Seul, isi castiga existenta prestand diverse servicii, pentru a strange bani in vederea lansarii primului sau album. La o nunta a unui prieten, o cunoaste pe Jae-hee, prietena a miresei, pe care o impresioneaza cu melodia interpretata, despre care toti spun ca e sub orice critica. Jae-hee e o tanara desenatoare de benzi desenate care stie prea bine ce inseamna sa ai un vis si sa nu fii apreciat in efortul tau de a reusi de catre ceilalti, si acesta e poate si motvul pentru care ii acorda o sansa lui Dong-hun. De la primii pasi pana la a se muta impreuna nu e prea mult, astfel ca departe e ochii prietenilor, cei doi ajung sa traiasca sub acelasi acoperis. Pana intr-o zi, cand in viata lor intra… Gureom, un pui de pisica de rasa comuna, pe care ea il indrageste imediat si decide sa-l adopte. Si totul, din acel moment, se schimba. Dar dupa o vreme, relatia celor doi se deterioreaza, iar cuplul se desparte. Peste un an, nefericita moarte a lui Gureom ii aduce din nou impeuna pentru o zi pe cei doi fosti iubiti… ocazie perfecta pentru a rememora intreaga lor relatie, pas cu pas, cu prilejul conducerii lui Gureum pe ultimul lui drum, spre insula natala a lui Dong-hun.

“The Cat Funeral” e un film mai aparte in peisajul cinematografic coreean. Mai aparte in sensul ca e destul de atipic, iesind din tiparele genului asa cum au fost battue in cuie de numeroase productii romantice ale ultimului deceniu. In plus, spectatorul trebuie sa se inarmeze cu foarte multa rabdare, in conditiile in care aproape tot filmul se centreaza pe doua personaje aflate fata in fata intr-un “road-movie” surprinzator si modern. Dialoguri inflacarate, acide sau usor comice, multe rememorari din trecut si schimbari ale planurilor temporale fara vreo avertizare prealabila (de unde riscul unor confuzii), plus un subiect ce treneaza mai bine de jumatate din film, fara a se intampla nimic sunt principalele repere ale acestui film axat pe o relatie de cuplu ca oricare alta dintre doi tineri indragostiti. Daca multe filme romantice coreene prezinta momentul primei intalniri si fata luminoasa si vesela a unei relatii, de aceasta data avem o poveste romantica dureros de realista, ce prezinta si fata necosmetizata a realitatii din cadrul unui cuplu de tineri. Mai exact despartirea si viata de dupa aceasta, cu iluziile, hotararile sovaitoare si amintirile despre e nu a mers in relatia incheiata. Din acest motiv, atmosfera filmului este una sobra, incarcata de o tensiune latenta, care nu stii cand va exploda. Cuplul Lee Dong-hun / Jae-hee e unul lipsit total de carisma, ajuungand sa te intrebi inca de la inceput cum de cei doi au format in cele din urma un cuplu. In prezent, cei doi sunt fosti iubiti, insa filmul ne poarta in mai multe dimensiuni temporale, in diferite etape ale relatiei lor, prin intermediul flashback-urilor. E reconstituit, astfel, momntul in care cei doi incep efectiv relatia de cuplu, in clipa in care Jae-hee, mult mai indrazneata, ii accepta propunerea lui Dong-hun de a locui impreuna. Apoi apare si momentul primei decizii importante, adoptarea lui Gureum, un pui de pisica vagaboanda ratacita in apropierea locuintei modeste unde pana atunci a stat singur Dong-hun. Toate aceste momente importante din viata cuplului sunt prezentate in contrast cu prezentul, in care relatia s-a destramat, iar Gureum e doar cenusa intr-o urna dusa de cei doi spre locul odihnei vesnice. Si tot cenusa s-a ales si de relatia lor, cei doi avandu-si o multime de lucruri de reprosat, testandu-se cu intrebari pentru a vedea in ce masura au depus eforturi pentru a da uitarii trecutul comun etc. Jae-hee si Dong-hun formeaza un cuplu simpatic la prima vedere, insa impresia pe care ti-o lasa pe masura ce istoricul relatiei lor e devoalat e una ca cei doi nu au prea multe in comun. El – ezita sa spuna prietenilor lui ca locuieste cu Jae-hee, desi aceasta il indeamna sa o faca. Sa fie asta o dovada de neincredere in reusita relatiei lor si in longevitatea ei, cum vede Jae-hee in asta, sau sa fie teama lui Dong-hun de a nu se face de rusine in cazul in care relatia esueaza ? In definitiv, totul se rezuma la responsabilitate, la o iubire responsabila, de care niciunul din cei doi nu e sigur. El e mereu sovaitor, e constient ca visul de a da glas pasiunii pentru muzica probabil va trebui amanat la nesfarsit pentru a face fata constrangerilor fnanciare pe care le ridica traiul in Seul, fie pe cont propriu, fie ca virtual cap de familie care trebuie sa intretina o prietena si o pisica, doi locatari destul de pretentiosi… Desi o iubeste pe Jae-hee, nu pare hotarat sad ea totul in aceasta relatie, iar pe toata durata filmului il regaim pe Dong-hun morocanos, misterios si uneori chiar de neinteles. Abia spre final intelegem motivul acestei stari interioare a lui, insa nu stiu daca e suficient pentru a-l absolvi de eticheta de personaj de mult condamnat la antipatia spectatorilor de prestatia confuza si neconvingatiare a idolului kpop Kang In din trupa Super Junior. Se vede clar ca e un cantaret pus in fata camerelor de luat vederi pentru a interpreta un rol intrr-un film, al unui personaj pe care nici el nu reuseste sa-l inteleaga pe deplin, pentru a se confunda cu el. In schimb. Ea, Jae-hee, e o fata frumoasa si extrivertita, ce traieste la maxim fiecare moment. Daca Dong-hun e mereu intunecat, ea are chipul mereu luminos, radiind de fericire si molipsindu-i pe toti din jurul ei cu optimismul debordant. De-ar fi sa punem in balanta contributia fiecaruia in cadrul relatiei, clar Jae-hee conribuie cu peste 70% din eforturi la fericirea cuplului, pe cand Dong-hun se zbate sa ramana la suprafata si sa mentina relatia pe linia de plutire. Aparitia pisicii in relatia lor are o dubla semnificatie. Practic, Gureum simbolizeaza atat inceputul cat si sfarsitul, fiind elementul liant al relatiei celor doi. In viata sau in Raiul pisicesc, Gureum are puterea de a-i aduce impreuna pe cei doi, semn ca amintirile frumoase intiparite in sufletul lor au ramas vii si actuale, in ciuda negarii lor vehemente si a situatiei din prezent.

Un film de analiza, sau mai bine zis de auto-analiza psihologic-umana a fatetei mai putin placute din relatia unui cuplu. Dei poate parea un film plictisitor, deoarece pe parcusul sau nu se intampla aproape nimic, iar in mai mult de 80% din cadre apar doar cei doi protagonisti, discutand si rememorand amintiri despre relatia lor, “The Cat Funeral” merita urmarit pana la final tocmai pentru ca acest gen de filme-puzzle sparg la inceput imaginea in zeci de bucati, reconstituind-o cat mai curat pe parcurs, cu cateva elemente surpriza inserate spre final ce dau un alt sens intregii povesti decat lasa aceasta sa se intrevada pe masura evolutiei sale.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 22 noiembrie 2015

“Time to Love” (2015) a avut premiera in China pe data de 7 august, exact la timp pentru Ziua Indragostitilor, care in China a cazut in acest an pe 20 august. Cand spui Ziua Indragostitilor se subintelege ca triunghiul romantic amoros prezentat in film predomina in fata caracterului istoric al povestii si al luptei pentru tron dintre frati. Mai exact, filmul ne trimite inapoi in timp, in perioada ultimului an al domniei celebrului Imparat Kang Xi, si prezinta episodul final al luptei pentru tron dintre fiii acestuia, lupta in centrul careia se afla Printesa Ruo Xi. Aceasta recenta ecranizare are la baza romanul “Startling By Each Step” al romancierei Tong Hua. In fapt, acesta a si fost romanul ei de debut, publicat in 2005. In 2009 si 2011 autoarea, ce e absolventa a Universitatii din Beijing dar care in 2005 s-a mutat in Statele Unite, si-a revizuit romanul de debut, completandu-l, ultima editie avand in plus 30.000 de cuvinte ca epilog. Fata de roman, exista cateva deosebiri, cum ar fi modalitatea in care personajul principal calatoreste in timp (in roman e vorba de un accident in trafic, in timp ce in film se produce un banal accident casnic), insa acestea nu se departeaza de la firul principal al povestii, ce in esenta ramane neschimbata. In 2001, romanul a fost ecranizat pe micul ecran intr-un serial de televiziune de mare succes in China, “Scarlet Heart”, urmat de un sequel in 2014. Cum deja asiacinefil a informat in rubrica cu ultimele noutati din show-biz-ul coreean, anul viitor vor demara filmarile la serialul “Moon Lovers”, primul serial coreean produs si de americani, ce are la baza exact acest roman. Mai trebuie spus ca in urma popularitatii serialului chinezesc, s-a realizat si o radio-drama (un fel de teatru radiofonic), iar in 2012 romanul a si fost pus in scena intr-o piesa de teatru. In productia pentru marele ecran din acest an, rolul principal ii revine excelentei actritei Ivy Chen, pe care asiacinefilii au avut ocazia sa o vada in “Bad Sister” in rolul partenerei de boacane a lui Ji Jin-hee, in timp ce in rolurile principale masculine ii revedem pe cei doi actori din “The Queens”, partenerii mai mult sau mai putini fideli ai lui Song Hye-kyo si a celorlalte doamne din high-life-ul chinezesc, Shawn Duo si Tony Yang.

Zhang Xiaowen (Ivy Chen) e o tanara trecuta de 30 de ani ce inca se afla in cautarea sufletului pereche, perindandu-se la intalniri pe nevazute, impinsa de la spate de prietena ei. Lucreaza intr-un local select unde intretine atmosfera prin umor stand-up, fiind apreciata de clientii localului. Intr-una din seri, in urma unui accident petrecut in propria baie, aceasta cade in apa din cada si se trezeste… tocmai in timpul dinastiei Qing, scoasa dintr-un lac de un saman cu o masca terifianta pe fata. Urmeaza o urmarire dramatica, dupa care dimineata se trezeste si-si spune ce vis ciudat a avut… Doar ca atunci cand se da jos din pat realizeaza ca nu se afla in camera ei, ci in odaia Printesei Ruo Xi, in ultimele zile ale domniei celebrului si temutului Imparat Kang Xi (1661-1722). Ruo Xi urmeaza a se casatori cu Si Ye (Tony Yang), viitorul Imparat, iar Zhang Xiaowen e in al noualea cer cand isi vede viitorul sot, barbatul visurilor ei. Incet, odata depasit socul si intelegand ca de fapt a calatorit in timp, aceasta incepe sa exploreze lumea de la Palat din acele timpuri, cunoscandu-i rigorile dar si privilegiile. Si tot acum il cunoaste si pe Shi Si (Shawn Dou), un ciudat vanator ce-i salveaza viata, si de care se indragosteste iremediabil. Fara sa realizeze, Ruo Xi se trezeste prinsa nu doar intr-un periculos triunghi amoros, ci si in lupta pentru tron a fiilor Imparatului.

Filmul e o fantezie romantica atat cu accente comice cat si dramatice, ce ne poarta prin intermediul calatoriei in timp in perioada dinastiei Qing, mai exact a ultimelor zile ale celui de-al 4-lea Imparat al dinastiei, Kang Xi, in 1722. Fiind vorba de o fantezie, modul “soft” in care se face saltul in timp poate fi trecut cu vederea, intregul film, de altfel, fiind prezentat dintr-o perspectiva mai lejera, fara a fi inchistat in rigurozitatea istoriei reale a acelor vremuri. Altfel spus, nu avem in fata un autentic film istoric care sa analizeze evenimente istorice, de altfel reale, petrecute in ultimele zile ale unuia din cei mai longevivi monarhi ai lumii, ci o poveste spusa pe un ton relaxat, fara prea multe pretentii sub aspect narativ si al realismului datelor istorice. Dovada cea mai clara e faptul ca realizatorilor filmului le-a scapat un detaliu pe care un cunoscator al muzicii clasice si al istoriei l-ar sesiza imediat. Astfel, la un moment dat, asistam la Curtea lui Kang Xi la un veritabil concert interpretat de o numeroasa orchestra la vioara, piesa interpretata fiind cunoscutul fragment din Anotimpurile lui Vivaldi. In conditiile in care actiunea filmului se petrece in 1722, iar “Anotimpurile” au fost compuse de Vivaldi in jurul anului 1723, deci dupa moartea lui Kang Xi, partiturile fiind publicate abia in 1725, e evident ca acestea nu puteau ajunge la urechile harnicilor menestrei apuseni de la Curte in 1722, dar probabil e un amanunt ce nu a contat, realizatorii incercand – si reusind – sa surprinda in mod placut. Nu de alta dar nu te-ai astepta ca la Curtea Imperiala chineza a Dinastiei Qing de secol XVIII sa rasune muzica clasica apuseana, iar lumea sa dea dovada de barbarie, locul aplauzelor apusene fiind luat de bataile rudimentare in masa, in semn de satisfactie totala. Dar acestea sunt doar cateva din momentele apetisante ale acestei productii incantatoare, care are parte de niste decoruri minunate si de niste costume de toata frumusetea. Cu o coloana sonora superba (interpretata intre altii de protagonista Ivy Chen, Bi Bi Zhou sau de Hu Xia), “Time to Love” incearca sa transmita emotia unei iubiri imposibile, pe fundalul luptelor politice pentru tron. Intreaga poveste e spusa din perspectiva protagonistei Zhang Xiaowen/Ruo Xi, un rol dublu interoretat de Ivy Chen de la care, sincer, dupa prestatia din “Bad Sister”, ne-am fi asteptat la mai mult. Nu e dezamagitoare, e la fel de sarmanta si simpatica, insa ne-am fi asteptat parca la un rol mult mai dinamic si energic, asa cum ii sta ei bine. Are un mare potential pentru roluri romantic-comice, poate ca pe viitor regizorii o vor distribui in roluri care sa-i puna mai bine in lumina aceste calitati deosebite. De aceasta data e putin prea dramatica si sobra, cu toate ca in prima jumatate e in tonul comic al filmului. Shawn Dou, in schimb, se apropie mult mai mult de ceea ce ar fi trebuit sa arate Ivy Chen, interpretandu-l pe Shi Si, cel e care Zhang Xiaowen se indragosteste cu adevarat. Shi Si e noncomformist, glumet, mereu zambitor, exponentul iubirii inocente a unui barbat in floarea varstei. Spre deosebire de el, Si Ye, interpretat de Tony Yang, e printul care urmeaza sa ocupe tronul, deci are ceva in plus fata de Shi Si. E indragostit nebuneste de Ruo Xi, dar si de dorinta de a devein intr-o zi Imparat. E un personaj ce se vrea complex, si partial realizatorii au reusit sad ea aceasta senzatie. Si Ye e mereu ganditor, degaja senzatia de maturitate in gandire, da impresia ca fiecare pas e dinainte calculat, dar are un mare defect: desi e aratos, e “barbatul ideal” in viziunea lui Zhang Xiaowen, nu zambeste niciodata. Are un fel aparte de a o tine aproape pe Ruo Xi, si asteapta momentul ideal pentru a-l infrange pe Printul Mostenitor si a-i sufla tronul, deoarece, contrar invataturilor primite, el doreste – dintr-o ambitie nemaivazuta – sa o pastreze si pe Ruo Xi – iubirea -, si tronul – puterea. Iar aceasta gandire va duce la o adevarata drama.

Un film frumos, usor digerabil, romantic si amuzant deopotriva, dar si intunecat si crud pe alocuri, ce ne invata un lucru pretios: ca atunci cand gasesti persoana pe care o iubesti si vrei sa o tii strans de mana, realizezi ca se afla… la cateva sute de ani distanta de tine. O premisa incitanta, nu ?

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 21 noiembrie 2015

Serialul “Songgot-Piercer” difuzat de JTBC abordeaza problemele societatii din ziua de astazi legate de forta de munca, intr-un mod cat se poate de realist. Cu un scenariu adaptat dupa un webtoon, serialul se ocupa de drepturile fortei de munca. Desi acesta are un rating de doar 1,7% conform Nielsen Korea, “Songgot-Piercer” a starnit interesul, acest lucru observandu-se si in mediul virtual, fiind in mod constant in topul discutiilor online pe diferite site-uri, inclusiv Twitter.

Drepturile fortei de munca nu au mai reprezentat un subiect deschis pentru serialele de televiziune coreene, desi coreeanul de rand lucreaza de regula in conditii cu mult mai stricte decat in alte tari. Conform Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare, coreenii lucreaza aproximativ 2,124 de ore pe an, fiind pe locul 2 ca numar de ore lucrate in randul tarilor OCED. Recrutarea dura si ierarhiile in stil militar, precum si mediul de lucru au fost bine documentate si adaptate in seriale precum “Misaeng”, hit-ul din 2014 al celor de la tvN. Si totusi, ilegalitatea acestor practici, deseori considerate firesti, au fost mereu clasificate ca fiind irelevante pentru modul in care se desfasoara activitatea de zi cu zi in mediul coreean de munca.

Ideea care sta la baza scenariului lui “Songgot-Piercer” regizat de Kim Seok Yoon este chiar acest subiect sensibil al echitatii legitime. Adaptat dupa webtoon-ul omonim scris de Choi Gyu Seok in 2013, serialul il descrie pe Lee Su In (Ji Hyun Woo) care este mereu invins la munca, la scoala si chiar si in armata din cauza determinarii sale de a face lucrurile ca la carte. Considerand ca modul organizarii coreene este problema, acesta gaseste un loc de munca si avanseaza, devenind manager la un lant francez de supermarket-uri numit Fourmis. Totul este bine pana cand un sef francez ii ordona sa concedieze toti angajatii de la casa, prin orice mijloc, acest lucru insemnand inclusiv faptul ca poate sa-si intimideze echipa pana cand plecau toti angajatii vizati pe cont propriu, reducand astfel eventualele cheltuieli de judecata ale companiei.

Incercand sa gaseasca un mod prin care sa-si salveze oamenii din echipa sa, Su In incepe sa colaboreze cu un avocat pe nume Koo Go In (Ahn Nae Sang), care ii ofera consultanta pentru oamenii care au fost concediati in mod ilegal sau tratati incorect la locul de munca. Desi Su In este protagonistul serialului, Go In devine imaginea serialului in ochii fanillor sai datorita atitudinii sale in fata prostiei si a abordarii nedreptatilor de la locul de munca al coreeanului obisnuit. Personajele Su In si Go In care au fost laudate de fani pentru fidelitatea cu care au portretizat personajele originale ale webtoon-ului, au diferentiat “Songgo-Piercer” de celelalte seriale, creand o poveste credibila, neatinsa de ideologii didactice.

Alegand personajele mediatorilor ca personaje principale in loc sa se concentreze asupra muncitorilor din echipa lui Su In sau asupra celor cu functii inalte din cadrul companiei, serialul scapa de cliseul emotiilor provocate de astfel de situatii, fara sa portretizeze pana la extrem “raul” sau “binele”. “Peisajul este mereu altfel daca te uiti de pe cealalta parte”, spune Go In, astfel descriind felul in care companiile ignora legea muncii din cauza propriilor interese, nu neaparat din cauza rautatii. Dar tot el spune “nu vei sti unde se va termina totul daca nu lupti si tu.”

Pe langa scenele in care Go In ofera consultanta si da sfaturi despre legea muncii, dialogurile serialului fac clar un lucru: nu se vor lega de zona politica asa cum se intampla in conflictele de munca dirijate de mass media.
“Respectul pentru oameni incepe cu frica. O fiinta umana se supara cand ceva ii este luat si lupta atunci cand este lovita”, spune Go In muncitorilor care ezita sa-si uneasca fortele sau sa actionize legal, de teama unei eventuale razbunari.

Titlul serialului este o metafora a celor care aleg sa faca ceva. Serialul va avea douasprezece episoade si va fi difuzat de JTBC.

(Sursa: Kpopherald)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: vineri 20 noiembrie 2015

Sunt multe de spus despre actorul Cho Seung Woo. De asemenea, exista zvonuri despre actor si temperamentul sau, ca este un tip sarcastic si ca primeste o gramada de bani pentru un musical in care altfel nu ar juca. Majoritatea zvonurilor sunt exagerate, si altele sunt chiar false. Nu se scrie prea des despre el in media si e greu sa-l vedem in alta parte decat la teatru sau in filme, asa ca nu a avut ocazia sa-si spuna si el punctul de vedere. A fost insa de acord sa faca acest interviu pentru filmul “Inside Men”, si a vorbit cu sinceritate despre rol. Reactiile la refuzul initial de a juca in film si apoi acceptul sau au dus la eticheta de “mofturos”, insa exista un alt motiv in spatele acestui lucru.

“Mereu am vrut sa lucez alaturi de Lee Byung Hun, dar am refuzat filmul pentru ca nu am avut incredere in mine. M-am gandit ca vor mai exista ocazii sa lucrez alaturi de el si am ezitat. Mai mult, nu am crezut ca sunt potrivit pentru rolul anchetatorului Woo Jang Hoon. Dar regizorul tot intreba de mine si cei din jurul meu m-au intrebat de ce nu accept. M-am gandit daca nu cumva am facut o alegere gresita si daca nu mi-am pierdut flerul in a alege un rol potrivit pentru mine.” In ciuda intrebarii mai delicate, Cho Seung Woo nu a ascuns nimic, ba chiar a zambit intreband: “Cred ca am ales mai bine a doua oara, nu?”

Despre ce nu erai asa de sigur la inceput, referitor la “Inside Men”?

Nu am crezut ca ma potrivesc cu rolul lui Woo Jang Hoon. Filmul este despre coruptie, despre un om care viseaza la alegeri prezidentiale, despre un om bogat care il sprijina si despre gangsterii politici care incalcesc itele si mai rau. Nu am simtit ceva special, ceva nou. Astfel de subiecte au mai fost atinse in alte filme pana acum si nu am vazut vreo diferenta. Asa ca l-am intrebat pe producator in ce consta noutatea, pentru ca nu era ceva nou pentru mine. Apoi m-am intrebat de ce am refuzat rolul si am realizat ca societatea din ziua de azi nu ar admite ca exista si o parte intunecata a acestor lucruri. Cred ca m-am simtit presat cand am citit scenariul.”

Filmul se bazeaza pe scenariul scris dupa webtoonul lui Yoo Tae Ho, dar Woo Jang Hoon nu face parte din personajele sale.

“Exact. Asa ca m-am intrebat cum ar trebui sa abordez rolul; nu exista un model pentru mine, asa ca l-am creat. Am decis sa fac un personaj simplu. Personajul era un politist inainte de a deveni anchetator, pentru ca nu dorea sa fie privit de sus de cei care absolvisera Academia de Politie. Dar, stie ca realitatea este cu totul alta chiar si dupa ce devine anchetator si ca justitia are nevoie de mai mult. Si astfel se aliaza cu gangsterul politic Ahn Sang Goo (Lee Byung Hun).”

Cum a fost sa lucrezi cu Lee Byung Hun?

“Cand joaca, nu calculeaza nimic. Nu pot spune ca am jucat cu adevarat, impreuna. Am facut si noi destule greseli, dar le-am reparat cu replici spontane care nu erau scrise in scenariu (adlib). Cred ca regizorul a crezut ca scenele erau bune pentru film. Am observat ca Lee Byung Hun este un actor foarte dezvoltat.”

“Am invatat multe de la el. Cred ca pot spune ca nu am facut prea multe, de data asta. Ca in “War Of Flower”. M-am tot intrebat ce am facut si chiar recenziile scriau ca “Cho Seung Woo se vede prea putin”. Si eu cred ca nu ies in evidenta pentru ca au fost prea multi actori buni.”

De ce ai vrut sa lucrezi alaturi de Lee Byung Hun?

“Apare la televizor inca de cand eram mai tineri. I-am urmarit serialele cu familia, si mama obisnuia sa spuna ca are un zambet frumos. Asa ca mi-am dorit sa lucrez cu el.”

Care a fost prima impresie despre Lee Byung Hun?

“Am urmarit multe filme si seriale in care a jucat si am fost impresionat de ce a reusit sa faca la Hollywood. De asemenea, arata ca un om bogat care detine o gramada de cladiri in Gangnam. Dupa ce am lucrat cu el, am realizat ca este nebun dupa filme. Este mereu prezent si se uita la multe filme acasa. M-a intrebat daca am urmarit anumite filme, dar erau filme care nici macar nu aparusera inca in Coreea. M-a mai intrebat de ce nu ma uit la mai multe filme, fara sa realizeze ca nu aparusera inca. Iubeste filmul si este un om destul de simplu.”

Ti-ai aratat posteriorul in majoritatea filmelor si chiar si in acesta.

“Doar posteriorul? Aproape totul. Partea superioara a corpului. Am purtat lenjerie intima in timpul filmarilor. A fost jenant mai ales ca eram in fata actritelor. Dar nu o puteam spune in gura mare pentru ca erau de fata actori mai experimentati precum Lee Kyeong Seon si Baek Yoon Sik. Daca de asta are nevoie filmul, o voi face.”

Ti-a schimbat personalitatea inrolarea in armata?

“M-a ajutat sa am rabdare si am intalnit oameni diferiti, vad lucruri pe care nu le vedeam inainte. Nu am mai avut un asemenea interviu de ceva timp. Fiecare an e diferit pentru mine. Am auzit zvonuri ca sunt un playboy si ca vanez actritele debutante si m-am intrebat de ce aud asa ceva, nu am facut nimic gresit. Am intrebat pe cineva si mi s-a spus ca ‘este pentru ca esti foarte atragator.’ Asa ca m-am adaptat si nu m-a mai interesat ce se spune.”

S-a vorbit destul de mult despre cat de mult primesti pentru un musical.

“Am fost platit mult, dar nu pentru ca am cerut. Niciodata nu cer o suma anume. M-au platit cat au considerat, si eu nu am avut de ce sa nu accept.”

In ultima vreme, se pare ca esti mai interesat de musicaluri decat de filme.

“Nu intentionez sa pun pe picior de egalitate cele doua. Va veni o vreme cand nu voi mai putea sa joc anumite roluri, cand voi imbatrani. Sunt lucruri pe care vreau sa le fac cat inca mai pot. Nu e vorba despre faptul ca ma concentrez mai mult asupra unui lucru sau a altuia. De exemplu, am filmat pentru “Assassination” cand eram extrem de ocupat.”

Te-ai decis ce vei face in continuare?

“Inca ma gandesc. Am primit scenariul pentru “God’s Gift – 14 Days” si chiar am avut timp sa dorm 4 ore pe zi. E ceva, nu?”

(Sursa: Hancinema)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: joi 19 noiembrie 2015

Grand Bell Awards, premiile care ii rasplatesc pe cei mai buni dintre cei buni din industria coreeana de film, are parte in acest an de o surpriza neplacuta. Nominalizatii la doua din cele mai importante categorii de premii nu vor participa la ceremonia de decernare. Astfel, toti actorii nominalizati la categoria Cel mai bun actor au fost nevoiti sa decline invitatia la ceremonie. Lista nominalizatilor din acest an ii cuprinde pe Yoo Ah-in cu 2 nominalizari (pentru rolurile din „Veteran” si „The Throne”), Ha Jung-woo („Assassination”), Hwang Jung-min („Ode to My Father”) si Son Hyun-joo („The Chronicles of Evil”). Yoo Ah-in s-a anuntat ca nu va putea participa datorita programului de filmari la serialul SBS „Six Flying Dragons”. Ha Jung-woo e in strainatate, deci nu va putea participa, Hwang Jung-min are un program de filmari incarcat, in timp ce despre Son Hyun-joo reprezentantii sai au declarat ca nu va participa.

Conform Newsen, toate cele 5 nominalizate la premiul pentru Cea mai buna actrita vor absenta si ele de la ceremonie. Nominalizatele sunt: Kim Yoon-jin („Ode to My Father”), Jun Ji-hyun („Assassination”), Uhm Jung-hwa („Wonderful Nightmare”), Han Hyo-joo („The Beauty Inside”) si Kim Hye-soo („Coin Locker Girl”). Jun Ji-hyun e insarcinata in 8 luni, iar la sfarsitul lui octombrie a pus capat oricarei activitate oficiala in acest an, pregatindu-se sa nasca. Kim Yoon-jin nu va participa deoarece se afla in Statele Unite la filmarile celui de-al 4-lea sezon al serialului „Mistresses”, in timp ce celelalte nominalizate au alte activitati ce ar intra in conflict cu participarea la acest eveniment. Dupa cum declara o sursa, „desi ceremonia decernarii premiilor arata din afara ca ceva ce tine doar cateva ore dintr-o zi, actritele au nevoie de un lung proces de pregatire pentru a putea participa la un asemenea eveniment”, deci in cazul actritelor prezenta lor implica mai mult decat ruperea catorva ore dintr-o agenda si asa incarcata.

E o situatie particulara nemaintalnita de organizatorii ceremoniei de decernare a premiilor Grand Bell, in special ca, asa cum am aratat-o intr-un articol anterior, acestia anuntasera ca nu vor acorda premiile niciunui castigator care nu va participa la ceremonie. In lumina noii situatii de fapt, organizatorii au facut public faptul ca vor rediscuta aceasta chestiune. Insa cu o zi inaintea decernarii premiilor, nu s-a facut nici un comunicat oficial in acest sens. Ceremonia va avea loc pe 21 noiembrie, sambata seara, si ca de obicei va fi gazduita de sala de ceremonii a KBS din Seul, gazde fiind Shin Hyun-joon, Oh Man-seok si… Uhm Jung-hwa (care ramane de vazut daca va participa, fiind nominalizata si anuntand ca nu poate lua parte la eveniment).

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 18 noiembrie 2015

Cu exact o saptamana in urma, pe 11 noiembrie, postul MBC difuza ultimul episod al popularului serial „She Was Pretty”, o comedie romantica cu Hwang Jung-eum si Park Seo-joon in rolurile principale. Dupa un inceput ezitant, serialul a inceput sa urce treptat in rating, trecand, la jumatatea sa, de 13%, cu un varf de 17,2% atins la episodul 11. La succesul serialului a contribuit si aparitia in distributia fiecarui episod a cunoscutului Choi Siwon (din „Athena”, „Poseidon”), membru al trupei Super Junior. Acesta a tinut sa organizeze o conferinta de presa pe data de 12 noiembrie, la o zi dupa difuzarea ultimului episod, pentru a multumi fanilor serialului, in conditiile in care in curand urmeaza sa se inroleze in armata si sa paraseasca pentru 2 ani industria de divertisment coreeana.

Acesta a vorbit despre mai multe lucruri, incluzand formatia sa, interpretarea sa in seriale si personajul sau din „She Was Pretty”, Kim Shin Hyuk. In privinta aprecierilor pozitive primite pentru interpretarea din serial, Choi Siwon a afirmat: „Nu ma asteptam la ele. Nu am avut momente de relaxare, doar m-am concentrat pe a incerca sa arat ce am mai bun. Sunt recunoscator scenaristului ce a scris minunatele replici ale personajului meu, si regizoruluim, ce m-a ajutat sa interpretez un personaj viu.” Acesta a multumit si protagonistei Hwang Jung-eum pentru creearea unor scene nostime alaturi de el, laudand in general si munca minunata a echipei de actori dar si a celor din spatele camerelor de luat vederi, care in cel mai fericit caz apar intr-un cadru la finalul serialului, cand e prezentata in imagini echipa ce a contribuit la realizarea lui.

Siwon a vorbit si de Super Junior, care recent a sarbatorit un deceniu de la debut: „Cred ca Super Junior va da petrecere dupa ce va mai interpreta inca un deceniu.” Acesta a continuat: „Vreau sa intalnesc fanii mult mai aproape decat prin intermediul concertelor. Cred ca fanii ne plac deoarece aratam o mare umanitate fata de ei. Daca e posibil, vreau sa-i intalnesc mai de aproape.”

Choi Siwon a interpretat in serial rolul unui ziarist cu o identitate secreta, ce a fost indragostit de protagonista serialului. Din nefericire pentru fanii lui, Choi Siwon nu va mai putea fi vazut intr-un nou serial prea curand. Si asta pentru ca de maine, acesta isi va incepe stagiul militar obligatoriu. Intr-o postare de azi pe instagram, acesta ii intreba pe fani daca il vor astepta, intrebarea insotind o poza in care acesta apare tinand in varful degetului aratator un inel, un fel de inel de promisiune. Simbolistica este evidenta, Siwon fiind totodata si imaginea firmei care comercializeaza respectivele inele. Maine, alaturi de el, se va inrola si Changmin, membru al formatiei TVXQ. Amandoi sunt reprezentati de aceeasi agentie, SM Entertainment, care a declarat cu cateva zile in urma ca amandoi se vor inrola fara vreun eveniment oficial pentru fani si reporteri, cum se obisnuieste. „Amandoi si-au exprimat dorinta de a se inrola discret, asa ca va solicitam sa le respectati dorinta”, au adaugat reprezentantii SM Entertainment. Si se pare ca asa se va si intampla, maine nefiind permis accesul presei si fanilor la centrul unde vor fi incorporati. Odata ce isi vor termina antrenamentul de baza, Choi Siwon si Changmin vor activa ca ofiteri de politie recruti timp de 21 de luni.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 17 noiembrie 2015

Telespectatorii dornici sa vada serialul „Saimdang, the Herstory”, cu cunoscutii Lee Young-ae si Song Seung-heon in rolurile principale, mai au de asteptat… aproape un an de zile. Astazi, un reprezentant al departamentului Seriale al SBS a dezaluit ca serialul are o data estimativa de difuzare cel mai devreme luna septembrie a anului 2016. Motivele justificate de acesta sunt asigurarea ca va fi o productie de mare calitate, dar si clarificarea chestiunilor legate de distribuirea internationala a serialului. Producatorii au tintit sa duca serialul peste hotare inca din faza incipienta a lui, depunand eforturi uriase pentru difuzarea simultana in Coreea si China. Datorita cenzurii stricte din domeniul televiziunii din China, negocierile cu difuzorii par a dura mai mult decat cele cu difuzorul din Coreea.

Conform surselor, celebra companie Emperor Group din Hong Kong a investit aproximativ 8,6 milioane dolari in acest serial, fapt ce confirma amploarea proiectului. Filmarile au inceput in august, serialul fiind pre-produs in intregime (adica la data difuzarii, va fi complet finalizat). Acest lucru e fara precedent in industria serialelor de televiziune, unde episoadele sunt de obicei finalizate cu doar cateva zile inaintea difuzarii, permitand producatorilor sa ajusteze povestea in functie de reactia fanilor serialului. Celor doua vedete din distributie li s-a mai alaturat si Oh Yoon-ah, cunoscuta din celebrul Kingdom of the Winds si din rolul feminin negativ din „Incarnation of Money”, si Lee Joo-yeon, fosta membra a formatiei After School, ce va interpreta un personaj cu doua caractere diferite, cu un rol crucial in povestea serialului.

Cel putin unul din motivele invocate de producatori – obligatiile fata de partea chineza – pare justificat. Invocarea necesitatii realizarii unei productii „la marea arta” pare un motiv exagerat, in conditiile in care pana in rezent, dar si de acum inainte, China, ca si orice alta tara ce va cumpara un serial coreean spre difuzare, il va lua asa cum este el, cu episoade filmate pe fuga de la o saptamana la alta, fara ca acest lucru sa-i deranjeze pe consumatorii inraiti, mulumiti sa-si vada doar fanii interpretandu-si rolurile. Si asta pentru ca acest proiect nu va schimba nimic din regulile de functionare ale industriei coreene de seriale tv. Totusi, intinderea proiectului pe mai bine de un an de zile, de la demararea pana la difuzarea lui, e o perioada foarte lunga de timp, iar impresia pe care o dau producatorii e ca intind prea mult coarda si nervii fanilor celor doi protagonisti. Proiectul, desi a demarat in august cu filmarile propriu-zise, e abia la inceput; vor urma in anul urmator o multime de stiri menite a stimula curiozitatea fanilor (intamplari de pe platoul de filmare, incidente, poze scurse ilegal de la filmari, eventual acuze de plagiat etc), adica producatorii vor apela la tot arsenalul pentru a spori interesul pentru acest serial, din evidente motive financiare legate de distribuirea lui si in alte parti ale lumii, profitandu-se de cota buna a actorilor. Toate acestea duc cu gandul la o manipulare inteligenta, in care fiecare element e exploatat la maxim, intr-un singur scop. Sa vedem cat vor inghiti fanii in acest an de asteptare.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 16 noiembrie 2015

Se pare ca cei din industria k-dramelor sunt hotarati sa faca totul ca Kang So Ra si RAIN sa joace impreuna! Acest lucru aproape ca s-a intamplat, lui RAIN fiindu-i oferit rolul principal masculin din serialul “Warm and Cozy”, rol refuzat insa de RAIN (in sfarsit o alegere inteleapta din partea actorului dupa ce a avut o alegere cel putin neinspirata cu rolul din “She’s So Lovable”, serial cu un scenariu foarte slab).

De data aceasta cei doi actori ar putea juca impreuna intr-un nou serial, o adaptare dupa un roman japonez numit “Tsubakiyama Kacho no Nanokakan” (Cele sapte zile ale domnului Tsubakiyama). Scenariul serialul care se va numi “Goodbye My Beloved” va urmari povestea unui barbat care se intoarce din viata de apoi pentru a pune la punct cateva treburi neterminate din viata sa.

Povestea romanului se refera la un barbat de varsta a doua ce lucreaza ca manager la un magazin si care moare din cauza epuizarii cauzate de prea multa munca, si caruia i se ofera o excursie de sapte zile inapoi in lumea celor vii, cu conditia ca sub nicio forma sa nu-si dezvaluie identitatea reala. Asa ca acesta “poseda” trupul unei tinere femei, rol oferit actritei Kang So Ra. In roman mai exista alte doua personaje care se reintorc alaturi de managerul mort de epuizare – un tanar care moare intr-un accident de masina si un sef mafiot care moare ucis din greseala (este confundat cu altcineva). Toate personajele care se plimba din lumea celor de dincolo in lumea noastra trebuie sa urmeze aceleasi reguli: sa nu-si dezvaluie identitatile reale, sa nu se razbune si sa nu stea mai mult de sapte zile in lumea celor vii.

O sursa din industrie l-a numit pe actorul Kim Su Ro pentru rolul managerului decedat care se va folosi de trupul personajului interpretat de Kang So Ra, si ar fi o alegere foarte reusita avand in vedere potentialul actorului de a juca roluri de comedie, dar acest lucru nu este confirmat inca. RAIN ar urma sa interpreteze rolul principal masculin care se indragosteste de personajul lui Kang So Ra… ceea ce ar insemna ca se indragosteste de Kim Su Ro?! Complicat, insa aceasta situatie ar putea fi un izvor de replici si situatii hilare daca scenariul va fi bine pus la punct de scenaristul Noh Hye Young care a scris si scenariile pentru “200-Pounds Beauty”, “How to Use a Guy With Secret Tips” si “Singles”.

Desi romanul pare mai mult un roman contemplativ ce te face sa razi pana iti dau lacrimile, dar si sa plangi, serialul este descris mai degraba ca fiind o comedie romantica plina de optimism. Daca regizorul Shin Yoon Sub care a regizat si “Rooftop Prince” va reusi sa profite de acest proiect ofertant ramane de vazut, asa cum ramane de vazut daca RAIN, Kang So Ra sau Kim Su Ro vor accepta rolurile oferite si daca vor reusi sa faca o echipa buna impreuna. Personal, mi-as dori sa vad niste replici hilare intre RAIN si Kim Su Ro (imi aduce aminte de un film vazut la televizor cu Ellen Barkin, numit “Swich”).

(Sursa: dramabeans)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: luni 16 noiembrie 2015

„Snowpiercer” este, probabil, cel mai bun science-fiction coreean din toate timpurile. Cu un buget urias de nu mai putin de 40 de milioane de dolari, si cu o distributie internationala remarcabila (Chris Evans, Tilda Swinton, John Hurt, Vlad Ivanov, dar si cu Song Kang-ho si Ko Ah-sung), filmul a obtinut incasari de 86 de milioane de dolari. Inspirat din benzile desenate omonime scrise de doi francezi, filmul a marcat debutul lui Bong Joon-ho (regizorului mega-succeselor The Host, Mother, Sea Fog si Memories of Murder) la timona unui film vorbit in limba engleza. De fapt, e vorbit in proportie de 80% in engleza, restul in coreeana, dar conteaza mai putin. Filmat in Praga, filmul spunea povestea unui tren ce purta cu sine ultimii oameni ai planetei, in conditiile in care Pamantul era cuprins de o noua era glaciara provocata de un experiment esuat tot al omului. Criticii au primit foarte bine productia, laudand-o pentru viziunea si regia sa, plasand-o in compania selecta a primelor 10 filme mondiale ale anului 2014.

Iata ca cineva – desigur, de la Hollywood – a intuit potentialul acestui film coreean si s-a gandit sa mai faca ceva banuti de pe seama imaginii lui. In aceste zile, „Hollywood Reporter” a anuntat ca filmul va fi adaptat intr-un serial de televiziune. Drepturile au fost achizitionate de Tomorrow Studios, care vor investi intr-un serial al carui scenariu va fi adaptat de Josh Friedman, autorul scenariilor lui Sarah Connor Chronicles si War of the Worlds. Un reprezentant al studiourilor amintite a declarat: „Suntem foarte fericiti sa putem produce un serial de o calitate atat de mare. Josh e un excelent scenarist, ce va crea o lume noua. Suntem incantati sa initiem un asemenea proiect alaturi de el.” Josh Friedmna, la randul sau, a declarat: „Sunt onorat sa am aceasta oportunitate, din moment ce am fost un mare fan al „Snowpiercer”, ce e un science-fiction perfect atat sub aspect politic cat si al divertismentului.”.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 15 noiembrie 2015

“Forget Me Not” (“Nu Ma Uita”), un titlu comun pentru o poveste de iubire, eventual cu accente melodramatice, de aceasta data defineste o productie japoneza ce iese din tipare. Recenta productie a acestui an regizata de tanarul Kei Horie (37 de ani), acelasi ce se afla in spatele superbei ecranizari japoneze dupa Paulo Coelho “Veronika Decides to Die”, ne aduce in prim plan o poveste de iubire aparent banala intre doi adolescenti aflati in ultimul an de liceu. Filmul are la baza romanul omonim din 2006 al lui Mizuho Hirayama si are in distributie doi protagonisti tineri: Nijiro Murakami, de 18 ani, nimeni altul decat fiul celebrului actor japonez Jun Murakami, aflat la al doilea rol pentru marele ecran, si superba actrita Akari Hayami, fosta membra a unei extrem de populare formatii j-pop a momentului, Momoiro Clover Z. “Forget Me Not” exploreaza cu sensibilitate fragilitatea amintirilor, dar si puterea lor, intr-una din cele mai tulburatoare si enigmatice povesti dedicate adolescentilor pe care cinematografia japoneza le-a produs in ultimii cativa ani. Si desi la o prima vedere pare o productie cu buget redus modesta sub toate aspectele, scenariul si jocul natural al celor doi tineri protagonisti ii dau valente deosebite.

Takashi e elev in al treilea si totodata ultimul an de liceu. Colegii lui se pregatesc de facultate si, odata cu admiterea la ea, de implinirea varstei majoratului, care in Japonia e la 20 de ani, deci de intrarea in randul adultilor. Takashi nu are o prietena, e slab la invatatura si mai mult timp leneveste pe coridoare sau in spatiile verzi din scoala decat sa zaboveasca pe bancile salilor de clasa. Intr-una din zile, gonind cu bicicleta noaptea pe strada, la o intersectie da peste o tanara de varsta lui, cade de pe bicicleta si e la un pas sa o accidenteze. Fata pare speriata, si dupa cateva vorbe spuse in graba, se face nevazuta. O zi mai tarziu, Takashi, marcat inca de intalnirea neasteptata din urma cu o zi, o vede in curtea scolii sale pe tanara, o abordeaza si ramane surprins sa afle ca aceasta e eleva nu doar in aceeasi scoala, ci si in acelasi an 3 ca el, doar ca activeaza in alta clasa. Din vorba in vorba, cei doi isi depasesc timiditatea si se imprietenesc. Dar fata, care cu greu accepta sa-si dezvaluie numele, are un comportament destul de bizar. Desi e o adolescenta, ca el, ea nu are nimic din arsenalul unui adolescent: nu are un telefon mobil, nu are adresa de e-mail, iar cand vine vorba de a pastra legatura cu noul ei prieten, aceasta invoca destinul, spunand ca daca acesta va dori sa se mai intalneasca, se vor mai intalni. Comportamentul straniu al tinerei devine si mai straniu in momentul in care se intalneste cu una din colegele de clasa, care socheaza pe toata lumea prin ceea ce afirma. Ce se ascunde, oare, in spatele comportamentului noii prietene a lui Takashi ? Si de ce aceasta ii aminteste constant sa nu o uite ?

Ce-si promit de obicei tinerii indragostiti ? Dragoste eterna si clasicul “nu te voi uita niciodata”. Dar adevarul e altul, mult mai trist decat niste promisiuni. Adevarul e ca, mai devreme sau mai tarziu, aproape toata lumea este data uitarii. Multele persoane pe care le cunoastem de-a lungul vietii, pornind de la gradinita si trecand prin intregul sistem institutional pe care educatia il aduce in vietile fiecaruia, ajung intr-un final sa fie date uitarii. Ne amintim de ele o scurta perioada de timp, insa pe masura trecerii anilor, a schimbarii anturajului, decorului, vietii in sine, trecutul ramane in urma si e dat uitarii. Raman doar niste amintiri vagi, niste imagini sterse ce atesta faptul ca am trecut printr-un anume loc, printr-o anume experienta, la o anumita varsta. Cati dintre noi isi mai amintesc de colegii de la gradinita sau macar de educatoare ? Sa fim seriosi, aproape nimeni. Daca intalnesti aceste persoane accidental pe strada, chipul lor poate sa ti se para in cel mai fericit caz familiar, dar in nici un caz nu iti mai amintesti numele lor. Ei bine, intr-o asemenea dilema traieste eroina povestii noastre, Azusa, eleva in ultimul an de liceu, o tanara plina de viata, efervescenta, care, insa, e data uitarii de toata lumea. Si tot viciului uitarii e supus si cel care se indragosteste de ea, Takashi, care face clasica promisiune: “Nu te voi uita niciodata”, scapandu-i faptul ca omul nu este un robot programat sa tina minte tot si toate. Filmul, ce e o poveste care sfideaza categorisirea intr-un singur gen definitoriu, e un amestec de romantism cu drama adolescentina, fantezie si mister, care in termeni de profunzime narativa are o multime de lucruri de oferit. In plus, totul este extrem de echilibrat, bine calibrat pe cele 90 de minute ale duratei sale, abtinandu-se de la secvente ieftine, clisee superuzitate si, un lucru remarcabil, nu se lasa sufocat de un sentimentalism dus la extrem. Ceea ce insa deosebeste productia de alte filme similare e turnura pe care o iau evenimentele din scenariu, care e redata cu mana unui expert, deoarece momentul redefineste relatia dintr cei doi protagonisti, deschizand un nou orizont, total neasteptat, al legaturii lor sentimentale. Si mai e un lucru genial plasat in film: Azusa nu are nici celular, nici o adresa de e-mail. Faptul ca lumea nu-si aminteste de ea e cu subtilitate o aluzie la lumea de azi, in care daca nu ai un cont pe o retea de socializare din mediul online, nu existi. Iar daca povestea va va fascina – acest lucru se va intampla in mod sigur – trebuie sa stiti ca elementul de fantezie, care reprezinta piesa de rezistenta a productiei, nu va fi nici o clipa pe deplin explicat, ramanad o multime de intrebari, la final. Dar tot raul spre bine, deoarece sfarsitul lasa locul unei continuari, ocazie cu care elementele nelamurite acum s-ar putea clarifica pe intelesul tuturor. Sa speram ca prducatorii vor avea stralucita idee a unei continuari. Daca iubirea celor doi protagonisti va avea puterea de a infrunta timpul sau va fi macinata de timp si impjnsa si ea spre uitare, ramane sa descoperiti urmarind aceasta productie deosebita.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 14 noiembrie 2015

Odata incheiat proiectul „Magician of Joseon”, unul nou sta sa inceapa pentru Yoo Seung Ho, actor care isi soca fanii in 2013 cu inrolarea in armata. E vorba de serialul “Imaginary Cat”, in care va aparea alaturi de Cho Hye Jung. Scenariul este adaptarea unui webtoon despre viata de zi cu zi a unui artist webtoon si a pisicii sale, mai exact a unui moracanos si a pisicii sale ursuze, si felul in care cei doi ajung sa isi vindece sufletele ranite pentru ca atat el cat si Bok Gil au fost raniti in trecut. Serialul, care va avea opt episoade si va fi difuzat de MBC Every1 la sfarsitul acestei luni, se va folosi de vocea actritei Han Ye Ri (“Road No. 1”, “Sea Fog”, “Commitment”) pentru a da glas la propiu pisicii Bok Gil, un adevarat Garfield portocaliu si pufos.

Yoo Seung Ho este un artist webtoon care are si un al doilea loc de munca la o librarie, un tanar cu multe visuri care sunt infranate chiar de incapatanarea si egoismul sau. Nu suporta oamenii, si pisica Bok Gil este singura in fata careia isi deschide inima. Pe Bok Gil a intalnit-o intr-o zi ploioasa pe strada si se decide sa o ia si sa traiasca in casa lui.

Serialul va spune povestea din perspectiva lui Hyun Jong Hyun (Yoo Seung Ho), dar si din perspectiva lui Bok Gil, pisica avand un alt punct de vedere asupra lucrurilor care nu merg din viata lui Hyun. Desi nu poate sa-i ofere vreun sfat, reuseste sa fie o sursa de confort si de sprijin in momentele mai grele prin care trece Hyun.

Cho Hye Jung va juca rolul unei tinere care are grija de pisicile maidaneze. Dupa pierderea pisicii in copilarie se simte responsabila pentru pisicile intalnite pe strada. Dupa o simpla privire aruncata asupra lui Hyun Jong Hyun, aceasta se indragosteste de el la prima vedere si nu se sfieste sa o arate.

Ce este mai amuzant este ca pe langa Hyun Jong Hyun, si Bok Gil are propriul sau teaser (le puteti viziona mai jos), MBC Every1 difuzand ambele teasere. Serialul va fi difuzat incepand din 24 noiembrie.

(Sursa: dramabeans)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: vineri 13 noiembrie 2015

“Assassination” e unul din filmele coreene ce a performat anul acesta la box-office, devenind al doilea cel mai de succes film coreean al anului. Cu un buget de 16 milioane de dolari, “Assassination” a obtinut aproape 91 de milioane de dolari castiguri. A fost filmul cu cele mai mari castiguri in ziua premierei din tot anul 2015 (3 milioane de dolari), cele 11,7 milioane de bilete vandute situandul pe pozitia a 8-a in topul incasarilor all-time obtinute de un film coreean. Succesul se datoreaza atat povestii – un subiect sensibil pentru istoria coreeana, cea a luptei pentru independenta in timpul ocupatiei japoneze, cat si distributiei pline de vedete de prima mana. Regia si scenariul sunt semnate de excelentul Choi Dong-hoon, regizorul altor mari succese de box-office, precum “The Thieves”, “Woochi” sau “Tazza”. Despre numele din distributie, doar enumerandu-le te intrebi cum de au putut fi stransi atatia actori de calibru intr-un singur film, si toti avand o interpretare de senzatie, pornind de la Lee Jung-jae, Gianna Jun si Ha Jung-woo, si mergand pana la Cho Jin-woong, Oh Dal-su, Lee Kyoung-young sau Kim Hae-sook. Cho Seung-woo desi are o aparitie scurta, la inceput si la sfarsit, trebuie adaugat galeriei impresionante de actori. Trebuie spus ca filmarile la aceasta superproductie au durat doar 5 luni (un profesionalism desavarsit din partea intregii echipe, in special ca filmul dureaza aproape 2 ore si jumatate) si au fost efectuata in Shanghai si in Seul. Un platou de nu mai poutin de 13.500 metri patrati a fost creat special in Goyang pentru a se recrea o pitoreasca strada din Gyengseong, cum era numita capitala Seul in anii ocupatiei japoneze. Filmarile din Shanghai au fost realizate in aceleasi locuri unde s-a turnat celebrul “Lust, Caution” in 2007. Pana in prezent, filmul are 5 premii castigate si 6 nominalizari, insa abia a inceput sezonul festivalurilor in Coreea si Asia, si se asteapta noi premii la Blue Dragon Awards si nu numai. Filmul s-a aflat si in centrul unui scandal de plagiat, un romancier acuzand regizorul si scenaristul filmului e plagiat, pretinzand ca anumite detalii din film seamana cu detalii din romanul sau “Korean Memories” publicat in 2003 si solicitand daune de 8,5 milioane dolari. Curtea Districtuala din Seul a respins, insa, acuzatiile.

In anul 1933, Coreea se afla in continuare sub ocupatie japoneza. Mandria nationala coreeana are mult de suferit, natiunea fiind umilita de ocupantul japonez, care controleaza toate ramurile economiei coreene si recurge la umilinte si abuzuri asupra populatiei locale. Pe acest fundal, Miscarea pentru Independenta Coreei apare ca singura speranta a unei natiuni ingenuncheate. Prost finantata, ducand lipsa de arme, munitie si explozibili, aceasta nu era o miscare unitara, existand peste 30 de mici organizatii finantate independent unele de altele, ce lucrau pe cont propriu organizand atentate si assassinate. De obicei, acestea recurgeau la solutia unor mercenari, carora li se alaturau asa-numitii luptatori pentru independenta, adevarati patrioti eroi. Guvernul Provizoriu coreean din exil pune la cale un plan de asasinare a doi importanti lideri ai regimului de ocupatie: Kang In-guk, un tradator coreean care pentru bani si-a tradat tara, obtinand favorurile ocupantului japonez, si Guvernatorul Mamoru Kawaguchi, un criminal de razboi atroce ce a ordonat macelarirea a nu mai putin de 3.000 de civili coreeni. Pentru indeplinirea misiunii e formata o echipa din trei luptatori pentru independenta: Ahn Ok-yoon (Gianna Jun) – o lunetista de elita, Duk-sam – expert in explozibili si Cha Sang-ok (Cho Jin-woong) zis si Arma Mare, cunoscut pentru curajul sau. Acestia urmau a fi coordonati de capitanul Yeom (Lee Jung-jae), enumit pentru faptele de eroism din trecut. Doar ca acest capitan Yeom schimba tabara si devine spion al japonezilor infiltrat in Miscarea pentru Independenta. Drept urmare pune la cale un plan care sa distruga planul Miscarii de asasinare a celor doi inalti oficiali: angajeaza doi mercenari – Pistolul din Hawaii (Ha Jung-woo) si amicul sau, Yonggam (Oh Dal-su) cu misiunea de… a-l lichida pe cei trei luptatori pentru independenta inaintea indeplinirii atentatului. Dar lucrurile se complica, luand o intorsatura pe care nimeni nu o anticipa…

“Assassination” abordeaza o tema – cea a luptei pentru independenta Coreei in anii ocupatiei japoneze – pe care am regasit-o in mai multe productii – chiar si seriale (a se vedea “Freedom Fighter Lee Hoe-young) din ultimii 15 ani. Doar ca de aceasta data totul e spus la scara larga, intr-o productie in care s-a investit serios, rezultatul fiind unul grandios. Avem, asadar, o incursiune in istoria Coreei, ocazie cu care putem constata cam care erau mijloacele prin care Coreea lupta impotriva cotropitorului japonez, din exil. Lipsa de unitate, numarul mare de organizatii pentru independenta, lipsa acuta de fonduri, distanta mare dintre China si Coreea, toate completeaza o imagine perfecta a ce a insemnat aceasta lupta. Desigur, astazi am asimila-o actelor teroriste, modul in care procedau acesti eroi nationali fiind identic cu cel al teroristilor din lumea araba de astazi. Dar e o lectie pe care istoria a predate-o unei natiuni care nu a incetat nicio clipa sa spere ca-si va recapata onoarea patata in cel mai negru moment al istoriei ei.Povestea se deruleza pe mai multe planuri. Datorita multitudinii de personaje si evolutiei rapide a evenimentelor, nu reusesti sa te acomodezi cu personajele decat pe la jumatatea filmului, ceea ce constituie un mare minus al productiei. Exact acest lucru a fost reprosat de critici, alaturi de lungimea foarte lunga a filmului (aproape 2 ore si jumatate), desi aceasta din urma oarecum se justifica, multe scene de actiune exploziva fiind lungite, spre delociul fanilor genului. Multa vreme nu iti dai seama care personaj in ce tabara e, ce urmareste, in fata carui superior raspunde, dar si pozitionarea in raport cu restul personajelor. E un talmes-balmes care pe masura ce se stabileste clar intriga incepe sa se limpezeasca, odata cu reducerea firelor epice la doua principale: actiunea celor 3 luptatori pentru independenta de realizare a unui asasinat impotriva unor sus-pusi (un militar japonez si un tradator coreean pro-japonez) si misiunea primita de mercenarul Pistol din Hawaii si partenerul lui poznas nevorbitor de japoneza, Younggam (cu acelasi Oh Dal-soo din “Detective K” inconfundabil), ce trebuie sa ii ucida… pe cei trei luptatori pentru independenta. Restul sunt fire secundare, care doar ajuta la inaintarea povestii in aceste doua directii. Povestea in ciuda numeroaselor personaje si fire secundare este alerta, nu te plictiseste pentru ca mereu se intampla ceva, iar regizorul nu cade in capcana romantismului din care John Woo a facut un scop in sine in “The Crossing”. Cadrele sunt exact cat trebuie de lungi ca in momentul in care se risca transformarea unei scene intr-una romantica, regizorul sa dispuna trecerea la un alt cadru si decor. Colona sonora e tensionata, tradeaza suspans, iar despre interpretarea actorilor totul e la superlativ. In mod special Lee Jung-jae (cu un recital de zile mari la final), Ha Jung-woo si Cho Jin-woong ies in evidenta, pe cand Gianna Jun (care are un rol dublu la un moment dat) desi lipsita de profunzime, e o prezenta scenica placuta si serioasa (poate prea serioasa si grava pentru cum o stim din atatea comedii romatice). Final e unul apoteotic, in pur stil John Woo, si aici ne referim la scena nuntii dinspre finalul filmului, care pare desprinsa din filmele cu gangsteri ale lui John Woo de la inceputul carierei sale. Una peste alta, un film de exceptie, ce nu trebuie ratat de niciun iubitor de cinematografie coreeana si de istorie. Daca pornesti vizionarea fara a avea mari astepari, surpriza de a descoperi un film mai mult decat captivant nu se va lasa asteptata.

Traducerea si adaptarea au fost realizate in premiera in Romania de uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 12 noiembrie 2015

S-a confirmat faptul ca actorul Lee Jun-ki va interpreta rolul principal masculin in viitorul serial „Moon Lovers”. Agentia care il reprezinta pe actor a confirmat: „A primit telefonul mult asteptat si a fost unul din proiectele asupra caruia acesta a insistat. Mai sunt doar cateva detalii ce vor fi lamurite.” Serialul va fi un remake – noua moda din industria serialelor de televiziune coreene, alaturi de adaptarile dupa manhwa – dupa un serial chinezesc ce a fost foarte popular in tara sa la data difuzarii. Fiind (ca de obicei, daca e sa ne raportam la aparitiile din ultimii ani ai actorului pe micul ecran) un serial istoric, Lee Jun-ki va interpreta rolul urmasului Imparatului, ce nu doreste sa fie in prim plan, dar care s-a nascut cu dreptul de a mosteni tronul. Personajul sau va avea o personalitate rece ca gheata, iar povestea implica si o fata pe nume Jang Hyo, care traieste in timpurile prezente si care calatoreste brusc inapoi in timp.

Despre acest proiect s-a vorbit inca din vara. Serialul urmeaza sa aiba la baza acelasi roman romantic chinezesc ce a stat si la baza serialului chinezesc, „Startling With Each Step”. Regia va fi semnata de Kim Kyu-tae (That Winter, the Wind Blows, Padam, Padam…, It’s Ok, This is Love, IRIS, A love to Kill), serialul urmand a fi filmat in intregime inaintea difuzarii sale paralele in China si Coreea. Bugetul serialului se ridica undeva la 1,3 milioane dolari, suma finantata de compania de productie a celebrului regizor, dar si de cunoscutele Universal Studios, „Moon Lovers” devenind prima k-drama in care se investeste capital american. Universal Studios chiar intentioneaza sa lanseze serialul si in Statele Unite. Jo Yoon-young a facut adaptarea scenariului pentru versiunea coreeana, acesta scriind anterior scenariile la Cinderella’s Man si Save the Last Dance for Me. Acum cateva luni s-a vehiculat numele lui Jo In-sung pentru rolul principal, insa acesta a ales in cele din urma sa revina dupa 8 ani intr-un film pentru marele ecran, „The King”, ale carui filmari incep in aceasta luna. Lee Jun-ki tocmai a revenit in Coreea dupa finalizarea filmarilor din Africa de Sud e la Resident Evil 6. Actorul Kang Ha-neul a fost si el confirmat sa apara in aceasta k-drama, iar filmarile vor incepe imediat ce va fi finalizata intreaga distributie. „Moon Lovers” va fi difuzat pe micul ecran in Coreea la inceputul anului viitor.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Page 1 of 2

sus

Archive: noiembrie 2015

Coin Locker Girl (2015) – Kim Hye-soo, stãpâna lumii interlope într-o producţie coreeanã de excepţie

Time Trip App (2014) – o savuroasã cãlãtorie în timp la sfârşitul perioadei Edo

Bae Suzy între cântãreaţã de pansori şi idol kpop; dileme şi rãspunsuri

Scenariul serialului „Remember” a fost scris cu Yoo Seung-ho în minte

Mesajul lui RAIN despre zvonul cãsãtoriei sale

Song Il-gook, transformare radicalã în noul sãu film „Tattoo”

Attack on Titan 2: End of the World (2015) – înfruntarea finalã dintre Titani şi oameni dezamãgeşte aşteptãrile

The Cat Funeral (2015) – analiza unei relaţii de cuplu într-o cãlãtorie neaşteptatã de o zi

Time to Love (2015) – Ivy Chen descoperã cãlãtoria în timp ca pretext al iubirii

“Songgot-Piercer” – serialul care abordeazã problemele societãţii

Cho Seung Woo despre Cho Seung Woo, Lee Byung Hun şi “Inside Men”

Grand Bell Awards 2015 – loviturã datã de actori, controversele continuã

La o sãptãmânã dupã încheierea lui „She Was Pretty”, Choi Siwon merge în armatã

Rãbdarea fanilor serialului „Saimdang, the Herstory” e pusã la grea încercare

Kang So Ra ia în considerare un rol în “Goodbye My Beloved” alãturi de RAIN

Filmul lui Bong Joon-ho, „Snowpiercer”, va fi transformat în serial

Forget Me Not (2015) – iubirea, între amintire şi uitare

Yoo Seung-ho revine pe micul ecran în „Imaginary Cat”

Assassination (2015) – un succes de box-office foarte aşteptat, ce nu se dezminte

Lee Jun-ki a acceptat rolul principal în „Moon Lovers”, pentru care favorit a fost Jo In-sung