Dupa “Hogu’s Love”, tvN continua cu ceva asemanator pentru segmentul serilor de vineri si sambata. De aceasta data, copilul este mai mare si cel ce va deveni tata… ceva mai incapabil sa se ocupe de copil. Acest gen de comedie romantica pare a fi una cu potential si de vreme ce este alegerea celor de la tvN pentru acest sezon, ambele seriale trebuie sa aiba succes.
Han Yul (Lee Dong Geon) este o fosta stea a baseball-ului care nu s-a casatorit si acum isi traieste viata intr-un mod neglijent. Asta pana cand Cha Mi Rae (Lee Yoo Ri), fosta iubita pe care nu a putut-o uita, apare cu fiica ei si pare determinata sa formeze impreuna cu el o familie si sa faca din el un familist convins. Motivul lui Mi Rae pentru vanatoarea unui tata pentru fetita ei este unul teribil pentru ca boala incurabila cu care a fost diagnosticata nu-i ofera sanse de supravietuire prea mari, aproximativ un an de viata.
Combinand comedia romantica sau comedia cu moartea, nu este o sarcina tocmai usoara pentru un scenarist. Poate sa functioneze si s-a intamplat in trecut in productii precum “Sunny” (2010) si “Never Ending Story”, dar este inca o provocare. Pentru ca aceasta productie este un serial unde, de obicei, scenaristii au doar cateva zile pentru a scrie un scenariu si exista tendinta de a ingloba, de a-i oferi o tenta de melodrama, toate aceste lucruri pot duce la un final nu tocmai interesant.
Si mai ingrijorator decat o intriga slaba este una in care nu sunt tratate adecvat subiectele mai sensibile, si aceste lucruri devin pregnante cand scenaristul nu este unul deja cunoscut. Scenaristul Kim Gyeong Se nu a mai lucrat din 2006. Scenaristii noi pot fi alesi pentru un serial promitator, dar unul cu experienta care insa nu a mai lucrat din 2006 este un semn de intrebare.
Desi ar putea ca tot scenariul sa fie unul trist si sa se piarda orientarea initiala, este totusi un serial romantic. Acest tip de serial se bazeaza de regula pe un cuplu nou de indragostiti ori un cuplu care se regaseste. In serialele de acest gen (seriale de familie) sunt multe roluri secundare, acestea fiind dedicate unor membri mai indepartati ai familiei. Relatia dintre tata si fiica ca si piesa centrala a scenariului este ceva interesant si de urmarit.
Serialul se pare ca nu va incepe intr-o nota extrem de trista, dupa cum prezinta materialele promotionale; debutul pare a fi intr-o nota optimista, de speranta, in ciuda bolii incurabile a personajului central. Moartea cuiva este mereu un motiv de suferinta, insa si o ocazie pentru o poveste plina de emotie. Daca acesta este scopul serialului, atunci este un motiv bun pentru a transforma un webtoon intr-un serial de televiziune.
“Super Daddy Yul” va goni probabil cativa telespectatori din fata televizoarelor. Cui ii place ideea unui cuplu separat de moarte? Poate ca drama poate crea un mesaj pozitiv din aceasta suferinta, dar trebuie ca scenaristul sa dirijeze cu pricepere in ce directie merge povestea pentru a nu se pierde caracterul de comedie romantica.
“Super Daddy Yul” va incepe din 13 martie la tvN, in fiecare seara de vineri si sambata. In rolurile principale au fost distribuiti Lee Dong-gun si Lee Yu-ri. Serialul va avea, probabil, 16 episoade.
(Sursa: hancinema)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Modelul Lee Ji Yun şi Dahee (ex-GLAM), eliberate pe cauţiune pânã la ultima înfãţişare
Lee Ji Yun si Dahee, cele doua acuzate de santajul actorului Lee Byung Hun, sunt eliberate. Tribunalul Central din Seul a acceptat cererea pentru eliberarea pe cautiune pe 9 martie.
Departamentul de Justitie a declarat: “Acceptam cautiunea luand in considerare circumstantele si am decis ca este corect ca cele doua sa nu mai fie in detentie.”
Lee Ji Yun si Dahee sunt puse in libertate pentru prima data in 6 luni. Acestea se vor prezenta la ultima infatisare a procesului ce va avea loc pe 26 martie, pentru a afla ultima decizie a judecatorilor.
Cererea lui Lee Byung Hun de a nu le pedepsi pe cele doua si starea sanatatii lui Lee Ji Yun care necesita un tratament continuu au contribuit la decizia Curtii de a le pune in libertate pana la ultima infatisare.
La prima infatisare la Curtea de Apel din data de 5 martie, Tribunalul Central din Seul a declarat ca cele doua nu regreta cu adevarat faptele, asa ca le-au condamnat la cate 3 ani de inchisoare.
Avocatii celor doua inculpate au declarat ca “Scrisoarea pe care Lee Byung Hun a inmanat-o Tribunalului confirma ca victima nu doreste ca cele doua invinuite sa fie pedepsite. Cerem eliberarea conditionata mai ales ca victima a acceptat scuzele lor. Cazul a fost unul intamplator si fapta nu a fost dusa pana la capat. Cele doua recunosc ca au gresit si sunt inca foarte tinere.”
In pledoaria finala, Lee Ji Yun a declarat ca “Regret si cer iertare victimei si familiei sale si inteleg cat de mult am gresit. Nu mai am altceva de adaugat decat ca imi pare rau.”
Dahee a declarat: “Realizez cat de imatura am fost si imi pare rau pentru toti cei pe care i-am jignit. Le cer scuze si parintilor mei care mi-au dat o educatie buna.”
Anchetatorii insa au declarat ca “Acuzatele au planuit cu grija totul si desi au inmanat scrisorile lor de iertare, ambele au puncte de vedere diferite si nu vedem ca regreta cu adevarat faptele. Cerem pedepse mai mari in ciuda primei condamnari facute.”
Pe 2 septembrie 2014 Lee Byung Hun a facut o declaratie la Politia din Gangnam in care denunta doua femei care il santajau folosindu-se de o inregistrare video. Cele doua au fost identificate ca fiind Dahee (fosta membra a grupului k pop GLAM) si modelul Lee Ji Yun, si ambele au admis ca l-au santajat pe actor insa au declarat ca au facut acest lucru deoarece Lee Byung Hun a incetat aventura pe care ar fi avut-o cu Lee Ji Yun, fara ca aceasta sa fie de acord. Acestea au cerut 50 de milioane de woni, santajandu-l pe actor ca vor urca pe internet inregistrarea facuta in iulie, anul trecut, fara stirea actorului.
Ultima infatisare din proces va fi pe 26 martie, cand se va da verdictul final.
(Sursa: news.nate.com)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
„Producer” – pariul primãverii la KBS. Kim Soo Hyun, Cha Tae-hyun, Gong Hyo-jin şi IU confirmaţi.
Se pare ca Kim Soo Hyun nu a putut alege un alt proiect prea usor, dupa succesul cu “My Love From Another Star”. Din nou, pe piata de zvonuri din industria de divertisment din Coreea s-a speculat mult despre alegerea acestui serial de catre Kim Soo Hyun, iar zvonurile pareau a se adeveri in momentul in care s-a confirmat ca actorul priveste cu ochi buni rolul principal din noul serial al KBS. Un factor important ce l-a ajutat sa se decida a fost scenariul, mai exact faptul ca acesta a fost scris de scenarista Park Ji Eun, ce a scris si scxenariul serialului “My Love From Another Star”. Deci, un fel de reuniune?
Dupa cum sugereaza si titlul, serialul este despre producatori, si face o incursiune in culisele unei emisiuni de divertisment difuzate la televizor („Marry Him, If You Dare” va spune ceva ? Si a fost difuzat tot de postul KBS…). De data aceasta, Kim Soo Hyun ar putea juca rolul unui producator de emisiune de divertisment. Sa vedem, cine a urmarit sau urmareste emisiunea “2 Days 1 Night?” Cine isi aduce aminte de fenomenalul, “sadistul” producator Na din acest show? Si de cat de mandru era cand i se spunea ca seamana cu actorul Lee Seo Jin? Vom avea ocazia sa vedem culisele, modul in care se pregateste o emisiune, planurile nebune si sadice, tot ceea ce trebuie sa faca gazdele acelei emisiuni. Totul pentru noi, telespectatorii!
Seo Soo Min, care a fost producator pentru mai multe emisuni de succes printre care si “Gag Concert” sau “Happy Sunday” va fi la timona acestui serial. Alti producatori care in trecut s-au mai ocupat de emisiuni de televiziune s-au ocupat cu succes de seriale ce au prins, in special la tineri, precum “Answer Me 1997” si “Answer Me 1994”. Seo Soo Min va fi ajutat de Yoon Seong-ho, care debuteaza ca regizor de serial, pana acum avand doar proiecte modeste de lungmetraj. Cu Park Ji Eun ca scenarista, sa speram ca acest serial va fi unul amuzant.
Producatorii serialului “Producer” nu s-au multumit cu un singur rol principal masculin. Daca putem avea inca un actor genial pe langa Kim Soo Hyun, ne putem impotrivi ? Bine ai venit la bord, Cha Tae Hyun, caci despre el este vorba! Cha Tae Hyun, ce l-a interpretat ultima data intr-un serial pe Jeon Woo Chi (in serialul cu acelasi nume), a semnat pentru rolul unui producator, mult mai experimentat decat incepatorul Kim Soo Hyun. Unde-s doi, puterea creste!!! Seo Soo Min, unul din regizorii serialului, este totodata si un producator in viata reala de emisiuni tv. In prezent este producatorul sef al segmentului Happy Sunday de la KBS in care intra emisiuni celebre precum “Superman Returns”si al treilea sezon al celebrului si longevivului “1 Night 2 Days”. Asta explica cum Cha Tae Hyun ar fi ajuns sa semneze tinand cont ca actorul este una din gazdele emisiunii “1 Night 2 Days”. Ce mai, Seo Soo Min “are” atingerea lui Midas! Sa-i multumim scenaristei Park Ji Eun pentru ca l-a chemat inapoi in lumea serialelor pe Kim Soo Hyun?
Rolul principal feminin i-a fost oferit actritei Gong Hyo-jin, mai vechea noastra cunostinta din „Master’s Sun”. Dupa mai multe saptamani, aceasta a confirmat, azi, ca se alatura proiectului, semnand contractul. Ea se alatura celeilalte actrite ce va juca rolul secundar, IU (Lee Ji-eun, cunoscuta pentru rolul Kim Bo-tong din „Bel Ami”) ce a acceptat si ea propunerea.
Serialul va fi difuzat in fiecare vineri si sambata seara la KBS, incepand din aprilie. Se anunta un proiect promitator !
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Shin Min-a alãturi de Lee Seon-kyun în „Love is a Virus”
Trebuie sa recunosc ca atunci cand am citit recenzia am ramas un pic pe ganduri in privinta scenariului. Sa vedem de ce…
Nu cred ca exista cineva care sa nu o stie pe talentata Shin Min-a. A intruchipat-o pe Cha Eun-seok in “A Love To Kill” alaturi de Rain, pe “vulpita” Gu-Mi-ho in “My Girlfriend Is a Nine Tailed Fox” alaturi de Lee Seung Gi, pe Arang in “Arang and the Magistrate” si a jucat in filme precum “Sad Movie”, “The Beauty and the Beast”, “The Nacked Kitchen”, “My Love, My Bride”. Shin Min-a va juca alaturi de Lee Seon Kyun, un mare actor pe care il stim din “Romantic Island”, “All About My Wife”, “A Hard Day” sau din serialele „Coffee Prince” ori “Pasta”. Shin Min-a si Lee Seon Kyun impreuna intr-un film? L-am notat deja in lista mea cu “must see”..
Shin Min-a a acceptat rolul, dupa spusele ei, datorita subiectului unic al filmului. Cei doi actori nu au mai aparut impreuna in vreun film pana in prezent, insa se spune ca actrita de 31 de ani si-a dorit sa lucreze cu Lee deoarece acesta este „unul dintre cei mai prolifici actori ai Coreei”.
Scenariul. “Love Is a Virus” este un film in care un virus face ca victimele sale sa prezinte o simptomatologie care sa imite iubirea. Practic le face sa para ca sunt indragostite. Nu suna foarte rau, nu? “Chichita” consta in faptul ca daca pacientul infectat cu acest virus nabadaios nu se indragosteste in mod real, pacientul moare ucis de virus. Nastrusnic virus, nu? Desi este total lipsit de logica stiintifica suna… interesant, daca scenaristii vor avea abilitatea necesara sa foloseasca aceasta idee intr-un mod abil pe parcursul scenariului. In absurdul sau, scenariul ar putea avea chiar si sens! Si cui nu-i place o comedie?
Lee Seon Kyun a fost distribuit in decembrie 2014 sa joace rolul principal al unui cercetator virusolog ce studiaza virusul. Rolul lui Shin Min-a este al pacientei zero (este vorba de primul pacient/pacientul initial din cadrul unei populatii care este subiectul anchetei epidemiologice necesare pentru studierea virusului, mai clar, primul caz descris in literatura medicala si care poate sau nu sa fie si primul caz care a prezentat simptomele infectiei) care se va indragosti de cercetator. “Daca-i musai…cu placere!”, cine ar rezista zambetului ghidus al lui Lee Seon Kyun? Totul pentru stiinta si posteritate, desigur! ^^
Filmarile la “Love Is a Virus” se preconizeaza a incepe in aceasta luna, filmul fiind programat a avea premiera catre sfarsitul anului.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Ask This of Rikyu (2013) – Ebizo Ichikawa în rolul legendarului Maestru al Ceaiului Sen no Rikyu
In Japonia, ceremonia ceaiului (numita si Calea Ceaiului) e un veritabil act cultural cu radacini adanci in trecut, influentat initial de buddhismul Zen. Ceremonia ceaiului presupune un ceremonial de preparare a ceaiului si de prezentare a acestuia, totul fiind ridicat la rangul de arta. Prima datare a prezentei ceaiului in Japonia e de secol IX, cand un calugar buddhist a adus cu el ceai din China. Se spune ca acesta l-a servit pe Imparat personal cu un ceai preparat de el, iar un an mai tarziu, in 816, Imparatul ar fi ordonat cultivarea ceaiului in regiuni intinse din Japonia. Initial avand intrebuintari medicinale, ceaiul a ajuns in scurt timp sa fie consumat de placere, au luat nastere case ale ceaiului (precursoarele ceainariilor moderne) si Maestri ai Ceaiului au inceput sa scrie istorie. Unul din cei mai cunoscuti Maestri ai Ceaiului din Japonia a fost Sen no Rikyu (cunoscut in copilarie cu numle Yoshiro), ce a trait intre 1522 si 1591. Considerat figura istorica cu cea mai profunda influenta asupra Caii Ceaiului, Rikyu a introdus unele elemente noi in ceremonialul caiului, cum ar fi simplitatea rustica, franchetea abordarii si onestitatea de sine, toate acestea mentinandu-se pana in zilele noastre. “Ask This of Rikyu” e un film aproape biografic despre viata acestei mari personalitati din lumea ceaiului japonez. Spun aproape biografic deoarece desi e inspirat din fapte reale, are la baza un roman scris de Kenichi Yamamoto. In 1989, cunoscutul Hiroshi Teshigahara a ecranizat “Rikyu”, ce s-a axat pe perioada ultimilor ani de viata ai acestuia in turbulenta perioada Sengoku. “Ask This of Rikyu” e regizat de Mitsutoshi Tanaka, regizorul apreciatului film “Castle Under Fierry Skies”, si il are in rolul principal al maestrului Sen no Rikyu pe cunoscutul Ebizo Ichikawa, aflat la inca un rol memorabil, dupa cel din “Sea Without Exit” si remake-ul “Hara-kiri: Death of a Samurai”. Aflat la al 3-lea film de lungmetraj din cariera, acesta si-a ales cu grija proiectul, si de aceasta data reusind sa impresioneze prin profunzimea si naturaletea interpretarii. Sa speram ca in urmatorul sau film personajul ales va avea un sfarsit mai fericit, pana acum personajele sale cunoscandu-si sfarsitul inaintea genericului de final de 2 ori prin hara-kiri si o data printr-o moarte eroica in al doilea razboi mondial. Un alt plus il aduce interpretarea cunoscutului actor Nao Omori, care de acesta data il interpreteaza pe excentricul Hideyoshi Toyotomi. In partea finala a filmului va aparea pe ecran si actrita coreeana Lee Seong-min (cunoscuta mai bine sub pseudonimul Clara), pe care am vazut-o intr-un rol secundar in serialul “Emergency Couple”.
Japonia secolului XVI traverseaza o perioada turbulenta. Luptele interne intre clanuri cresc influenta Sogunului in fata Imparatului, ce e practic marginalizat. Pe acest fundal, un necunoscut pe nume Hideyoshi (Nao Omori), nebunatic si ambitios, reuseste sa ajunga in anturajul Sogunului Oda Nobunaga. Arogant, acesta e pasionat de tot ce inseamna obiecte de arta, aruncand plictisit cu aur dupa acestea. Pana intr-o zi, cand la Curtea lui vine Rikyu (Ebizo Ichikawa), un maestru al ceaiului, care il impresioneaza cu ceremonialul ceaiului ce-l face in fata acestuia. La fel de impresionat ramane si slujitorul lui Nobunaga, Hideyoshi, care devine un client fidel al casei ceaiului deschisa de Rikyu in capitala. Vremurile insa nu mai au rabdare cu Oda Nobunaga, care, tradat, isi ia viata. Profitand de situatie, Hideyoshi isi vede visul cu ochii si reuseste sa obtina de la Imparat titlul de Sogun. Arogant si marcat evident de farmecul puterii, acesta reuseste totusi sa unifice cea mai mare parte a Japoniei in timpul Sogunatului sau. Ceea ce initial parea doar aroganta, in timp devine lacomie, si toata e indreptata impotriva maestrului ceaiului Rikyu. Sfetnicii lui Hideyoshi il transforma pe Rikyu intr-un tap ispasitor pentru toate relele ce se intampla, iar faptul ca tot mai multi lorzi ii viziteaza casa ceaiului fascinati de talentul sau starneste invidia distantului Hideyoshi. Drept urmare, acesta incearca sa-i ia totul maestrului ceaiului…
Subiectul, in acest film, este prea putin important, doar avem in fata un film biografic, ce are o alta structura decat cea clasica. Povestea e spusa pornind de la finalul ei, prin incursiuni in trecutul personajului principal, flashback-uri in masura a reconstitui momentele importante care au condus spre deznodamantul de la inceputul filmului. Si totul e haotic, aparent fara o logica anume, cel putin in prima jumatate a filmului. Astfel, unele intoarceri in timp redau momente din urma cu 20 de ani, altele se rezuma la cateva cadre petrecute in urma cu 9 ani, si tot asa. E greu sa urmaresti firul epic al povestii in aceste conditii, si probabil regizorul nici macar nu si-a propus acest lucru. Filmul se doreste unul biografic, insa e greu sa faci o biografie in imagini in aceasta maniera astfel incat viata protagonistului ei sa fie una coerent redata. Iar ca talmes-balmesul sa fie complet, filmul abunda in meditatii si vorbe de duh cu evidenta tenta filosofica, pentru a reflecta nivelul superior de gandire al unui maestru al ceaiului. Insa in a doua jumatate, lucrurile se schimba, iar pe masura ce ne apropiem de timpurile prezente, tot ce parea nedeslusit in prima parte isi gaseste explicatie. Brusc parca avem in fata o adevarata capodopera cinematografica, in care totul se centreaza pe personajul principal interpretat de Ebizo Ichikawa, Rikyu. Regizorul ni-l prezinta intr-un mod mai mult decat realist pe Maestrul Ceaiului ce a scris istorie, subliniind atat latura lui umana cat si cea sa zicem “mistica” a aurei cu care se inconjoara odata cu trecerea anilor si dobandirea celebritatii. Vedem un maestru profund uman si totodata care inspira respect asa cum o inspira un calugar buddhist de exemplu. Vedem un om simplu tarat fara voia lui in jocurile de culise de la Palatul Sogunului dar si invidia si lacomia unui Sogun ce nu poate intelege ceremonia ceaiului ca pe un act artistic. Aceasta continua oscilatie intre agonie si extaz a personajului principal e atat de bine intruchipata de Ebizo Ichikawa incat ai impresia ca personajul lui e viu, ca spiritul acestuia l-a insotit tot timpul pe actor, ca cei doi se confunda si sunt o singura fiinta. Iar daca mai adaugi la aceasta interpretare senzationala si culoana sonora semnata de Taro Iwashiro, dar si regia impresionanta, realizezi ca ai in fata o productie artistica grandioasa, ce nu o poti rata. Un film de o mare sensibilitate artistica si vizuala, in care totul este la locul sau, in care nimic nu este intamplator, si chiar daca in prima sa jumatate filmul pare plictisitor, merita din plin urmarit pana la final, cu siguranta va va cuceri prin originalitatea sa si modul pur si simplu uimitor prin care regizorul se exprima. Un film de epoca biografic remarcabil, o bijuterie a cinematografiei japoneze post-Kurosawa care va va impresiona profund.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
The Technicians (The Con Artists) (2014) – Kim Woo Bin într-un rol ce-i vine ca o manuşã
The Technicians (cunoscut si cu titlul international “The Con Artists”) e inca o productie coreeana ce incearca sa imite stilul productiei mult mai de succes “The Thieves” din anii trecuti. De fapt, subiectul in sine e unul la moda la Hollywood, unde orice film cu o tema similara ar fi din start un succes de box-office. Asta pentru ca subiecte de genul imbogatirii peste noapte si a obtinerii unor castiguri facile in urma unor jafuri bine planuite se adreseaza in general publicului fara prea multe studii, omului de rand care zi de zi se infrunta cu greutatile vietii obisnuite. Iar cand nu esti nici geniu, nici nu faci parte din categoria celor pe care banii ii dau afara din casa, ajungi sa te identifici usor cu problemele cotidiene. Cam pe aceasta idee mizeaza si realizatorii lui “The Technicians”, un film de actiune despre niste baieti lipsiti de ocupatie ce se cred smecheri pana cand isi gasesc propriul nanas. Cine putea fi mai potrivit in rolul unui pierde-vara orfan absolvent de Arte decat Kim Woo-bin, un tanar actor ce a demonstrat ca e croit pentru personaje arogante, violente, eventual pierde-vara smecheri ce au impresia ca totul in aceasta lume se rezuma la distractie si bani obtinuti usor. Daca in “Friends 2” am vazut latura violenta a personajului sau, de aceasta data producatorii au dat lovitura cu rolul in care l-au distribuit, ce ii vine mult, mult mai bine. Ca in “The Thieves” sau in “The Slingshot”, acesta este ajutat de o echipa de “specialisti”, interpretati de actorii Ko Chang-seok (o figura cunoscuta din mai multe productii de succes ale ultimilor ani si usor de recunoscut datorita aspectului sau supraponderal – The Face Reader, The Huntressess, Tabloid Truth, Secretly Greatly, The Spy: Undercover Operation etc) si Lee Hyun-woo (il mai tineti minte pe interpretul personajului-copil Gye Baek din serialul omonim si pe copilul Kim Yu-shin din “The Great Queen Seon-deok” ?). Nu poate fi trecuta cu vederea prezenta in rol negativ (desi, daca privim bine povestea, cam toate personajele sunt negative prin “ocupatia” lor) a actorului Kim Young-chul, legendarul “Baek-san” din IRIS, care revine dupa 7 ani de absenta de pe mare ecran intr-un film de lung metraj, timp in care a dat viata atator personaje negative in atatea seriale de televiziune de succes. Daca mai adaugam aparitii scurte ale unor actori ca Daniel Choi sau Oh Gwang-rok, putem realize ca distributia e unul din punctele forte ale lui “The Technicians”. Filmul e regizat de tanarul Kim Hong-sun (38 de ani), regizorul lui “Traffickers”, ce i-a adus un premiu pentru cel mai bun regizor debutant, asta dupa ce a debutat in lumea serialelor de televiziune regizand un “90 Days Time to Love”, “Dae Mul” sau “Style”.
Pentru Lee Ji-hyuk (Kim Woo Bin), viata a fost cu suisuri si coborasuri. Orfan de mic, prin ambitie a reusit sa termine Artele, devenind un fin cunoscator a tot ce inseamna arta coreeana. Doar ca din motive nedezvaluite, acesta a ales calea gresita in viata, ocupandu-se de spargeri si de valorificarea obiectelor de arta sau bijuteriilor sustrase pe piata neagra. Este ajutat e inginerul Koo In, specialist in tot ce inseamna improvizatie si tehnica, de la falsificarea de bani pana la conexiuni in lumea interlopa. Desi necunoscuti in bransa, cei doi dau lovitura dupa lovitura, neezitand sa apeleze la santaj sau alte mijloace pentru a-si transforma prada in bani lichizi. In momentul in care Ji-hyuk isi propune sa dea lovitura la un magazin de bijuterii, realizeaza ca are nevoie de un expert in camere de supraveghere si in chestiuni de securitate cibernetica. Iar acesta e usor gasit de Koo In in persoana lui Jong Bae, un hacker cu reputatie proasta in domeniu datorita faptului ca se zvonea ca isi trada colegii, ce sfarseau in mainile politistilor. Si astfel, cei trei stabilesc planul de bataie, inspectand zona si luand in calcul toate variantele. Planul reuseste, seiful este in cele din urma spart, si nu ramane decat ca bijuteriile sustrase sa fie valorificate pe piata neagra. Ce nu stiu baietii e ca pravalia de bijuterii jefuita apartinea unui temut gangster, d-l Cho (Kim Young-chul), ale carui aspiratii la o nominalizare pe listele unui partid politic tocmai s-au risipit. Urmeaza oare razbunarea gangsterului… sau ceva mult mai interesant ?
“The Technicians” s-a lansat in cinematografele coreene de Craciun, fiind un succes de box-office moderat, obtinand incasari de aproximativ 18 milioane de dolari. Filmarile au durat nu mai putin de 5 luni, marcand intre altele si o premiera: prima productie coreeana filmata in Abu Dhabi. Ca realizare, productia nu duce lipsa de nimic; avem parte de tot ce are mai bun un film despre spargeri – tensiune, actiune, umor si, din pacate si de… multe clisee. Lucru previzibil atata timp cat filmele cu spargeri si-au trait gloria in anii ’70-’80 la Hollywood, zeci de filme de gen lansandu-se de atunci pana in prezent in toate cinematografiile dezvoltate. Iar cliseele nu au stat in calea succesului lor financiar, insa la un moment dat pot deveni deranjante. Norocul coreenilor e ca acestia sunt oarecum la inceput de drum in acest gen, realizandu-se doar cateva productii similare pana in pezent, majoritatea fiind diversificate (Kidnapping Granny K, Twilight Gangsters, Insadong Scandal, The Thieves, serialul The Slingshot si inca cateva filme asemanatoare la inceputul anilor 2000 ce nu au rupt gura targului). Personajul principal interpretat de Kim Woo Bin nu e deloc dezvoltat de scenarist, el ne e dat asa cum e, fara a exista lamuriri despre cum a ajuns in situatia de a fi spargator sau care e motivatia lui pentru asta. Ca in toate filmele de gen, el nu face decat sa dea impresia ca se ocupa de spargeri din amuzament sau din lipsa de alta ocupatie, la fel ca si ceilalti parteneri ai lui de breasla. Oricat de limitat ar fi rolul sau, Kim Woo Bin interpreteaza fara cusur personajul ce i-a fost atribuit de echipa de casting, acest rol fiind un evident pas inainte in cariera. In rest, filmul e agreabil, nu aduce nimic nou din ce stim din filmele de gen, dar merita vazut o data.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de uruma, lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Tears of Heaven (2014) – o dramã de familie maraton, cu clasicele teme ale genului în prim plan
In Coreea de Sud, aparitia mai multor posturi de televiziune prin cablu a insemnat proiecte ambitioase si atragerea unor nume mari din lumea filmului coreean in distributie. Foarte rapid insa cei in cauza si-au dat seama ca productia de drame nu e o treaba tocmai usoara, si dintre cele 4 posturi infiintate in anul 2011 (JTBC, Channel A, TV Chosun si MBN) doar JTBC a reusit sa scoata in mod constant productii de calitate (Padam Padam, A Wife’s Credential, Heartless City, Secret Love Affair), in timp ce celelalte posturi s-au axat pe productii cu buget redus in aparitii neuniforme. A fost momentul in care cei din spatele acestor posturi au constatat ca s-au lansat prea in graba si ca posturile lor nu erau pregatiti sa faca fata concurentei celor 3 mari, MBC, SBS si KBS. MBN si-a inceput activitatea prin spectacolele de varietati, prezentari de evenimente si programe fara scenarii care au avut mai mult succes decat ar fi putut avea niste productii lipsite de substanta. Dupa doi ani de activitate au considerat ca au acumulat suficienta experienta incat sa abordeze din nou genul dramatic.
„Tears of Heaven” este un serialul difuzat de MBN incepand cu 11 octombrie 2014 si considerat mijlocul cel mai bun de a-i mentine in top. Fiind vorba de un canal TV cu plata, ce are mai putini telespectatori decat canalele gratuite de televiziune difuzate prin satelir, nu avea cum sa impresioneze prin cotele de rating. In pofida acestui aspect a ocupat primul loc la audienta printre televiziunile de acelasi profil in perioada in care Tears of Heaven a fost in derulare. Cu un regizor ca Yoo Je Won si cu un scenariu la care si-au data mana Heo In Moo si Kim Yeon Sin, productia a semnat certificatul de nastere al unei invingatoare.
Familia cu problemele ei este o tema des intalnita in industria serialelor de televiziune din Coreea. Situatiile dezbatuite au de obicei scop moralizator, de responsabilizare prin educatie a populatiei. „Tears of Heaven” este o drama ce urmareste relatia incordata dintre o fiica si mama acesteia, cu multe conflicte, un drum anevoios de parcurs pentru a ajunge la punctul in care pot intelege DE CE s-a ajuns unde s-a ajuns si care sunt optiunile ce te pot face sa te simti cu adevarat un om implinit. Este o mama ambitioasa care isi abandoneaza nu o data, ci de doua ori fiica pentru ca prezenta acesteia este o piedica in calea planurilor sale de viitor. Cele mai multe scrieri despre mame omagiaza spiritul lor de sacrificiu, dragostea neconditionata si puterea de a face din imposibil posibil atunci cand binele pruncilor o cere. De aceasta data evenimentele ce se imbina alcatuind intriga acestui serial au ca punct de plecare situatii extreme din viata unor femei. Aceste nefericite intâmplari aduc atingere sentimentului matern, il altereaza. In cazul mamei eroinei principale ea considera ca suferintele pe care le-a indurat si i-au provocat traume sunt determinate de saracie, iar solutia depasirii lor ar fi imbogatirea, apartenenta la o clasa superioara. Abandonul, negarea a tot ce tine de trecut face parte din planul ei egoist de parvenire. Transferul afectiunii asupra unui copil strain este mijlocul ales pentru a o propulsa in societatea celor cu bani. Existenta urmasului biologic nu doar este negata ci este insotita de actiuni indreptate impotriva acestuia, menite sa-i protejeze ei pozitia. O alta mama a carei dragoste imbraca forme bizare este mama adoptiva a eroului masculin. Ea iubeste, altfel decât mamele obisnuite, obsesiv, abuziv, excesiv, maladiv, un copil care nu este al ei. Este modul ei de negare si reparare a unui eveniment tragic de care se simte responsabila si care a dus la disparitia fiului ei. Cum era de asteptat, si acest serial abunda de clisee arhicunoscute iubitorilor de k-drame, precum cel al triunghiului amoros, al amneziei, al copiilor abandonati in orfelinat, ca sa amintim doar de cateva dintre ele.
Yoon Cha Young si Cha Sung Tan sunt prieteni nedespartiti ce se alina unul pe celalalt in lumea dura a unui orfelinat. Din cand in cand, in urma unor stimulente substantiale, directorul orfelinatului mai plaseaza câte un orfan spre adoptie familiilor bogate. Intr-o astfel de zi vine randul lui Yoon Cha Young sa fie infiata si pentru a nu fi gasita si luata, Cha Sung Tang o ascunde intr-o pivnita pe care o incuie cu lacatul. Speriata de sobolani, Cha Young rastoarna luminarea si declanseaza un incendiu. Cum prietenul ei a pierdut cheia, interventia salvatoare vine cu intarziere, dupa ce Cha Young sufera arsuri grave si este dusa la spital. Tragica intamplare este transmisa la tv, ocazie cu care Cha Sung Tan este remarcat de o familie bogata datorita marii asemanari cu fiul lor mort intr-un accident. Mama care se invinovateste de pierderea fiului iubit il adopta pe Cha Sung Tan pe care il vede ca pe o a doua sansa data de ceruri. Il obliga sa poarte numele fiului ei, Lee Ki Hyun, sa se comporte ca si cum ar fi el si i se promite in schimb ca vor plati interventiile necesare recuperarii lui Cha Young. Fetita este crescuta de bunica ei, stiind ca mama sa este moarta si imaginandu-si ca o mama este tot ce poate fi mai bun, insasi intruchiparea raiului. Dupa externarea din spital ajunge din nou in grija bunicii, iar la moartea acesteia trebuie sa suporte si o alta durere in afara cea a pierderii ei. Imaginea despre mama ce are grija de ea si dincolo de moarte, ca un inger pazitor, se face tandari cand afla ca aceasta traieste, este bogata si a abandonat-o la nastere. O cauta, reuseste sa o gaseasca si incearca sa obtina un raspuns din care sa inteleaga de ce a parasit-o. In ciuda conditiilor vitrege in care a crescut, Cha Young are un caracter indraznet si puternic. Cand este respinsa din nou, in mintea sa nu mai e loc decat pentru planuri de razbunare. O zicala de pe meleaguri rasaritene te sfatuieste sa sapi doua gropi inainte de a-ti duce la capat planul de razbunare: una pentru victima ta si una pentru tine. Nu poti intoarce timpul inapoi sa transformi durerea in bucurie, dar poti sa-ti vindeci ranile? Daca se mai pot împlini promisiunile de dragoste din copilarie si unde va duce dorinta de razbunare a unui copil abandonat din frageda pruncie ramane de vazut urmarind serialul.
Echipa de actori menita sa dea viata personajelor reuneste actori veterani alaturi de tinere sperante, experienta combinata cu suflu proaspat intr-o emotionanta poveste despre situatii dramatice din cadrul relatiilor interumane ce au starnit mari asteptari din partea publicului. Park Ji-young (The Fugitive of Joseon, The Concubine, Romance Town ) este actrita ce intruchipeaza ambitioasa mama care nu ezita sa-si abandoneze a doua oara copilul fara pic de remuscare pentru statutul sau propriu. Este mama naturala a lui Cha Young si mama vitrega a rivalei acesteia, Jin Je In.
Hong Ah Reum (Into The Flames, Stranger) joaca rolul fiicei care a crezut ca dragostea de mama este precum paradisul, dar cand a cunoscut-o nutreste planuri de razbunare. Seo Joon-young si In Gyo Jin sunt cei doi barbati din viata sa. Seo Joon-young (Secret Door, Sirius) este prietenul din orfelinat care s-a indragostit prima oara de Cha Young. In Gyo Jin este al treilea personaj din triunghiul amoros. Crescut intr-o familie jalnica, a devenit un tanar dur si rebel dar cu o gandire profunda. Este cumnatul hraparetei mame, partenerul fiicei in planul de razbunare si este indragostit de ea.
Hong Ah Reum si Seo Joon Young au fost numiti de catre colegii de pe platoul de filmare “cuplul funny care te face sa plangi cand este sub lumina reflectoarelor si plini de veselie in viata de zi cu zi.” Un plus de valoare l-au dat si ost-urile – Here I Am cu As One si One More Time in interpretarea lui E. Gun.
Un serial de familie captivant, care cu siguranta va va delecta pe durata celor 25 de episoade ale sale.
Off…stiam ca va veni si ziua asta, candva, si iata ca a si venit. Vorbim despre Kim Jaejoong, cantaretul, Kim Jaejoong actorul, Kim Jaejoong designer-ul, Kim Jaejoong regizorul de scena si Kim Jaejoong dansatorul. Ok, aici glumesc un pic.
Toate site-urile de specialitate au preluat stirea conform careia la sfarsitul lunii martie Kim Jaejoong se va inrola in armata (in Coreea de Sud armata este obligatorie si dureaza 21 de luni pentru soldatii activi, adica cei care sunt declarati sanatosi la examenele oficiale si 24 de luni pentru cei care din anumite motive medicale nu pot sa serveasca patria ca soldati activi; acestia sunt obligati sa munceasca in fabrici, in cadrul politiei, in serviciile Postei Nationale, etc).
Pe 4 martie, media din Coreea a prezentat stirea ca Jaejoong a fixat data inrolarii si agentia sa a confirmat acest lucru. Conform C-Jes, Kim Jaejoong isi va incepe serviciul militar pe 31 martie.
Pana atunci insa, Jaejoong va fi foarte ocupat. Serialul pentru care inca mai filmeaza, “Spy”, va avea ultimul episod vineri. Dupa aceasta, isi va petrece timpul alaturi de fani in cadrul mai multor intalniri cu ei si ce putea face pentru fani ca sa incheie “in style” decat un concert? “2015 Kim Jae Joong Concert in Seoul — The Beginning of The End” va avea loc pe 28 si 29 martie.
Jaejoong este unul din membrii trupei JYJ, formata din Jaejoong, Yoochun (Park Yoochun cunoscut din mult premiatul “Haemoo” si din seriale de succes precum “ Sungkyunkwan Scandal”, “Miss Ripley”,” Rooftop Prince”, “Missing You” si “Three Days”) si Junsu. JYJ provine din legendarul grup TVXQ format pana in 2009 din Junsu, Yoochun, Jaejoong, Changmin si Yunho. Ultimii doi au continuat sa cante in grupul TVXQ. Din pacate, in curand vom auzi si alte date stabilite pentru inceperea serviciului militar, deoarece Yunho si Yoochun sunt cei care urmeaza sa-si inceapa serviciile militare.
Se pare ca martie este o luna aleasa de mai multi actori si cantareti. Actorul Choi Jin Hyuk a anuntat recent in timpul ultimei intalniri cu fanii ca isi va incepe serviciul militar pe 31 martie la fel ca si Sungmin din trupa Super Junior. Shingdong din Super Junior va incepe un pic mai devreme, pe 24 martie dupa ce a fost nevoit sa-si amane un pic inrolarea din motive de sanatate.
Este mereu greu sa vedem cum preferatii nostri sunt fortati sa renunte la vietile lor pentru cel putin doi ani, dar sa fim optimisti si sa ne gandim ca doi ani trec repede si ca fac ceea ce sete considerat necesar pentru tara lor.
Jaejoong a jucat in cateva filme si mai multe seriale printre care “Heaven’s Postman” in 2009, “Jackal is Coming” in 2012 si in serialul japonez “Sunao ni Narenakute”, in 2010 (Jaejoong este fluent in limba japoneza), “Protect the Boss” din 2011, “Dr. Jin” din 2012, “Triangle” din 2014 si “Spy” din 2015. Pentru cei care ii vor simti lipsa, Jaejoong are o activitate indelungata in industria de divertisment incepand inca din 2003, asa ca aveti cu ce va ocupa timpul in acesti doi ani. Sa-i uram succes in armata si sa se intoarca cu bine.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Park Yoochun şi Shin Se-kyung – confirmaţi ca protagonişti în „Sensory Couple”
Se pare ca lucrurile se misca in lumea industriei de divertisment. Producatorii “Sensory Couple”, noua drama fantastica a postului SBS, incearca sa il convinga pe Hong Jong Hyun sa apara in rolul secundar. Park Yoochun este alegerea producatorilor pentru rolul principal.
Adaptarea dupa un celebru webtoon (manhwa publicata pe internet) a fost facuta de scenaristul lui “Rooftop Prince” (pentru cine nu stie “Rooftop Prince” a fost succesul din 2012 al celor de la SBS despre un print mostenitor din perioada Joseon ce reuseste, fara voia lui, dupa moartea stranie a sotiei sale, sa calatoreasca in viitor unde este surprins sa vada chipuri familiare, tehnologia zilelor noastre care ii da reale batai de cap si bineinteles nelipsitele intrigi din interiorul companiilor, serial in care Yoochun a format un cuplu minunat cu frumoasa si talentata Han Ji Min) si de directorul de productie al “Pumpkin Flower Innocence”, si spune povestea a doi tineri care se afla prinsi intr-un caz mai vechi de crima, denumit “The Barcode Murder”. Eroul isi pierde sora mai mica si parte din abilitatile senzoriale, si peste ani devine politist. Eroina supravietuieste aceluiasi incident, insa simturile sale iau amploare. Abilitatea pe care o stapaneste cel mai bine este aceea de a “vedea simturile” si, ca un efect secundar al traumei suferite, eroina isi pierde amintirile a ceea ce s-a intamplat in timpul acelui eveniment.
Hong Jong Hyun este considerat rivalul lui Yoochun in serial, un director executiv al unei companii de jocuri. Personajul este vesel si mereu zambitor, un optimist in special datorita mediului benefic in care a crescut. Este bun cu toata lumea si stie sa faca si compromisuri cand este nevoie; un tip perfect. Perfectiunea insa nu exista – care este secretul pe care il ascunde ? Este unul intunecat ? Compania pe care o detine este pe buzele fiecarui gamer si cu cinci ani in urma s-a intors in Coreea si s-a indragostit la prima vedere de o stewardesa. Aici ar putea incepe scenariul triunghiului amoros intre politistul erou care incearca sa rezolve o crima si in acelasi timp sa o protejeze pe eroina noastra, si bogatul director executiv care a cautat-o in toti acesti ani. Sa speram ca personajul lui Hong Jong Hyun nu este prea perfect, incat sa devina plictisitor.
Producatorii “Sensory Couple” (avand titlul initial “The Girl Who See Smells”) au purtat discutii in vederea distribuirii in rolul principal feminin a actritei Shin Se Kyung. Agentia actritei a confirmat ca a primit oferta. Nume precum Suzy, Kim Ji Won sau Jin Se Yeon au fost si ele mentionate ca posibile alegeri ale producatorilor. Lui Shin Se Kyung i se potrivesc mai bine personajele dulci si simpatice, dar poate ca vom vedea o alta Shin Se Kyung daca va accepta provocarea. Se potriveste Yoochun cu Shin Se Kyung? Sau mai degraba cu cineva ca Baek Jin Hee sau Lee Yubi? Vom vedea. Cert e ca o stire de ultima ora spune ca Yoochun si Shin Se Kyung au fost confirmati pentru rolurile principale. Conform declaratiilor oficialilor, acestia vor incepe filmarile in aceasta saptamana.
Mister, crima, iubire, supranatural; toate aceste ingrediente ar putea face un scenariu interesant. Sa vedem daca cineva a “mirosit” cum trebuie si daca acest proiect va avea succes. “Sensory Couple” se va difuza din aprilie pe SBS dupa “Hyde, Jekyll, Me”. Pe Hong Jong Hyun l-ati putut vedea in roluri de televiziune; a jucat in “Vampire Idol”, “Jeon Woo Chi”, “Dating Agency: Cyrano” si “Her Lovely Heels”. A captat atentia celor din industrie si pentru succesul pe care il are in emisiunea “We Got Married”. Vom vedea daca linistitul fost model va accepta tentanta propunere a celor de la SBS si daca va completa distributia ce de pe acum se anunta una solida.
(Sursa: dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo
Bushido (Shundou) (2013) – un film japonez independent autentic de epocã, despre onoare şi justiţie
In ultimii 5 ani, numarul filmelor japoneze de epoca a scazut considerabil, in special ca acestea foarte greu reuseau sa obtina castiguri la box-office. Dupa epoca de aur a filmelor cu samurai (anii ’50-’80), genul a intrat intr-un regres firesc odata cu stingerea marilor regizori ce au imbratisat aceste povesti. “Vechea scoala” a filmelor cu samurai nu a reusit sa reziste asaltului filmelor comerciale si a ecranizarilor dupa manga, care dadeau lovitura dupa lovitura la box-office (Dororo, Goemon, Sword of Alexander, si, mai recent, Rurouni Kenshin). Productiile autentice cu samurai au intrat intr-un con de umbra, singurele cai de afirmare ale lor fiind la festivalurile internationale. “Bushido” (ce este doar un titlu cosmetizat de marketing pentru a vinde un produs modest, titlul original in japoneza fiind “Shundou”) e un film de epoca autentic, care sub bagheta unui mare regizor ar fi iesit o capodopera, cel putin vizuala. Dar, din pacate, filmul a fost regizat de un debutant, Yasuo Mikami, a carui lipsa de experienta si probabil de studii aprofundate in domeniu e evidenta. Realizat cu mijloace financiare reduse (de altfel filmul e scris, editat si produs de acelasi Yasuo Mikami), regizorul a reusit sa atraga in echipa de realizare nume cunoscute din domeniul tehnic, cum ar fi operatorii de lumini de la “The Last Ronin”, autorul efectelor sonore de la “The Samurai I Loved” sau coregrafii scenelor de lupta de la “The Twilight Samurai” si “Sword of Desperation”. Din acest punct de vedere, echipa din spatele acestei productii a fost una solida. In rolurile principale au fost distribuiti actori obisnuiti ai filmelor si serialelor de epoca japoneze, multi din esalonul 2 al actorilor din Japonia, insa potriviti pentru rolurile interpretate. Filmarile au fost realizate in interiorul unor locatii ce apartin patrimoniului cultural al Japoniei precum Iga, un oras-castel in Mie, in pitoreasca regiune inzapezita a Kyoto-ului, in Shiga sau Fukui.
In 1735, la 3 ani dupa o foamete cumplita ce a lovit domeniul Inaba, lucrurile par in sfarsit a intra in normal. Doar ca domeniul Inaba apartinea taberei ce fusese infranta in celebrul razboi dintre clanurile Tokugawa si Toyotomi din secolul XVII, incheiat cu Victoria clanului Tokugawa, al carui Sogunat va carmui Japonia pentru o perioada de mai bine de 260 de ani. Pentru a se asigura ca fostul rival nu va incerca sa rastoarne puterea noului Sogun, in special clanurile rivale au fost puse sub o atenta observatie. Orice ban in plus strans de clanuri trebuia raportat si trimis Sogunatului, fara al carui acord nici macar un castel nu putea fi reparat. Nesupunerea ducea la anihilarea intregului clan. Ei bine, cum domeniul Inaba apartinea unui clan pe vremuri rival, Sogunul il trimite pentru misiunea de supraveghere pe Lordul Matsumiya, care incepe o ancheta secreta. Lordul asistent Araki are toate motivele sa fie ingrijorat, clanul detinand terenuri si venituri ce au fost ascunse Sogunului. Un incident similar a fost dat in vileag cu un deceniu in urma, cand Hironoshin Kagawa a trebuit sa ia asupra sa intreaga responsabilitate, comitand hara-kiri pentru a salva domeniul. In prezent, fiul acestuia, Hiroki Kagawa, e un spadasin iscusit, ce doreste mereu sa se autodepaseasca. Gestul imprudent al lui Kagawa din timpul antrenamentului de a-si folosi piciorul pentru a pune piedica adversarului si a obtine astfel un avantaj e privit ca un act imatur de catre Lordul Matsumiya, expertul spadasin al Sogunului, fiind un motiv suficient sa refuze aprobarea antrenarii lui Kagawa in clanul vecin. Folosindu-se de acest pretext si afland ca Lordul Matsumiya a aflat de terenurile ascunse, Lordul asistent Araki pune la cale un plan diabolic pentru a salva din nou clanul.
“Bushido” este sub aspect vizual un spectacol artistic remarcabil. In special scenele de la finalul filmului, filmate in zapezile din Kyoto, pe fundalul batailor de toba ce amintesc de piesele de teatru japoneze (ce sunt, totodata, si singura coloana sonora a filmului) trimit cu gandul la marile filme de epoca ale clasicilor. Interpretarea actorilor e si ea de calitate, insa in acest gen de filme accentul nu e pus pe calitatile actoricesti ale actorului sau pe infatisarea acestuia, fiecare personaj trebuind doar sa-si interpreteze partitura, pentru ca fiecare cadru pus cap la cap cu celelalte sa dea rezultatul dorit, anume o imagine de ansamblu care sa miste ceva in sufletul spectatorului sis a creeze o impresie puternica. Scenariul e si el unul solid, doar ca este tipic filmelor de gen japoneze, anume evenimentele au o evolutie lenta, actiunea fiind lasata pentru cadrele de final. Regizorul a incercat sa depaseasca aceasta problema binecunoscuta cineastilor japonezi realizatori de productii de epoca, recurgand la o editare a imaginilor, decupand o multime de cadre si atasandu-le langa altele aproape haotic. Aceasta munca de editare a dus la disparitia din film a acelor cadre care in filmele marilor clasici erau remarcabile, anume cadrele de tranzitie intre scene, lungi, uneori exagerat de lungi. Toate acestea dau impresia ca filmul nu respire, ca totul e un galop de sanatate cel putin sub aspectul cadrelor si montajului. Noroc cu faptul ca povestea e spusa cursiv, insa acest lucru nu schimba aspectul general al filmului, ce pare mai degraba o productie de televiziune sau un episod de serial, decat un film de festival.
Lasand la o parte lipsurile sale evidente, “Bushido” ramane un film interesant de urmarit, ce ne introduce in atmosfera secolului XVIII japonez a Sogunatului Tokugawa si ne face sa intelegem mentalitatea la nivel de clan si unitatea clanului in fata pericolelor la care era expus. Nu este un film de actiune, spre dezamagirea multor fani ai genului, nu e o realizare comerciala, insa cu siguranta cei care il vor urmari nu vor fi dezamagiti, “Bushido” are fara indoiala destule calitati care vor fi remarcate pe masura vizionarii sale, iar daca e sa punem in balanta plusurile si minusurile, cu siguranta spectatorul va iesi, la final, pe plus…
Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Scent (Fragrance) (2014) – Park Shi-hoo, între douã iubiri, de Mãrţişor
“Scent” (cunoscut si ca “Fragrance” sau “Fragrant Scent”) e mult-asteptata revenire pe marele ecran a lui Park Shi Hoo, starul din “Princess’s Man” si “Cheongdam-dong Alice”. La 2 ani de la “Confession of Murder”, cand debut ape marele ecran, Park Shi Hoo marcheaza un nou debut, de data aceasta in primul film chinezesc din cariera. De fapt, “Scent” e o coproductie coreeano-chineza filmata aproape in intregime in Shanghai, in care Park Shi Hoo interpreteaza rolul unui turist coreean pornit in cautarea iubitei sale plecata intr-un tur al lumii, a carei prima escala e Shanghai-ul. Sub aspectul limbii, starul coreean nu a avut probleme tocmai pentru ca interpreteaza un personaj originar din Coreea, astfel ca 99% din replicile sale sunt rostite in coreeana si o engleza chinuita, si doar cateva in chineza. Partenera sa din film e o actrita cvasi-necunoscuta, Chen Ran, in varsta de 30 de ani, ce a colaborat in roluri minore cu Jet Li (in “Ocean Paradise”) si Chow Yun-fat (in “Confucius”), cunoscuta mai mult in lumea modei decat a filmului. Regia e semnata de Jessey Tsang Tsui-chan, autoarea dramei premiate Big Blue Lake (2011). Nu trebuie uitat nici contextul in care Park Shi-hoo a acceptat sa apara in acest film, anume faptul ca scandalul in care era acuzat de viol l-a tinut luni bune departe de Coreea, acesta stand in Statele Unite pentru a scapa de circul mediatic din tara sa. Iar “Scent” i-a oferit ocazia ideala de a reeveni in centrul atentiei, fiind o poveste exact pe gustul fanelor lui din intreaga lume, film pentru care a si renuntat, de altfel, la o oferta venita din partea KBS de a aparea intr-un serial. Daca unii vorbeau despre “Scent” ca despre o “poveste de iubire de basm”, iar altii despre un film artistic, odata lansat pe piata productia s-a dovedit un amestec intre cele doua, ce a multumit fanii ambelor genuri. Filmul are atat romantism, umor usor si clisee tipice filmelor cu indragostiti, cat si realism si dramatism, proiectul fiind in lucru de mai bine de 3 ani. Premiera in China a avut loc in august 2014, in peste 3.500 de cinematografe din intreaga tara, “Scent” fiind parte din recenta explozie a Valului Coreean in China, inlesnita de interactiunile politico-economice recente dintre cele doua tari. Acest gen de colaborare a devenit un “trend” pe piata chineza de film, nu mai putin de 10 coproductii coreeano-chineze fiind deja filmate sau in curs de filmare in ultimul an.
Kang In-jun (Park Shi Hoo) este un tanar architect coreean care vine la Shanghai in cautarea iubitei sale, Min Jung, care plecase intr-o calatorie in jurul pamantului. La coborarea din avion isi pierde pasaportul si portofelul, fiind total dezorientat intr-o tara straina a carei limba nu o cunoaste. Drept urmare, innopteaza intr-o herghelie, alaturi de cai. A doua zi de dimineata vede o tanara venita sa caute inspiratie in acel loc. E vorba de Zhu Li, director de creatie la compania de publicitate a viitorului ei sot, un potent si arrogant om de afaceri. In momentul in care la fata locului apare viitorul sot, intre cei doi logodnici se isca o cearta. Ea e urmarea faptului ca Zhu Li descoperise in telefonul sotului o poza intima de-a acestuia cu o femeie. In cearta dintre cei doi intervine In-jun care, ca un cavaler, incearca sa ia apararea fetei, doar ca, impins fiind, o calca din greseala pe aceasta pe picior. Neavand bani sa plateasca cheltuielile medicale, trebuie s-o ingrijeasca pe Zhu Li in casa acesteia pana ce ea va putea merge din nou. Apropierea dintre cei doi dezvolta sentimente, ce ii pun pe fiecare in fata unor alegeri de care depind vietile lor pe mai departe. Pe cine va alege In-jun ? Pe iubita sa Min Jung, care este ca un fulg purtat de vant prin lume, sau pe gazda sa ca o sfera de cristal, aparent puternica, dar care se poate sparge in bucati la impactul cu loviturile sortii ?
“Scent” este o poveste romantica simpla, cu o evolutie naturala, nefiind umpluta de prea multe lucruri artificiale, asa cum ne-au obisnuit productiile chinezesti de gen. Un lucru pozitiv e faptul ca filmul nu este dublat in totalitate in chineza, personajele vorbind pe toata durata lui in trei limbi: chineza, coreeana si engleza. Acest lucru sporeste farmecul si realismul productiei, ce face mai credibila ideea ca “iubirea nu are granite”. Pigmentat cu putin umor, dar si cu putina tensiune, spre final, “Scent” reuseste sa te tina langa protagonisti pana la final, prin simplitatea si naturaletea scenariului si interprtarii personajelor. Park Shi Hoo pozeaza in barbatul ideal pe care orice femeie si l-ar dori, bland, cald si linistit in orice fel de situatie. E rolul tipic acestuia cu care ne-a obisnuit in atatea seriale, de care ar trebui sa se debaraseze cat de curand. In cativa ani, actorul va trece de borna 40, iar pana in prezent are un singur rol serios pe marele ecran, cel din “Confession of Murder”, in rest delectand publicul cu rolurile romantice de pe micul ecran. Toti actorii coreeni de top care au trecut de 30 de ani au facut si pasul spre roluri serioase, astfel ca roluri usoare ca cel din “Scent” probabil vor fi evitate de actor pe viitor. Nu de alta, dar asemenea roluri nu scot in evidenta nimic din talentul actoricesc al protagonistilor, povestea fiind una banala, ce nu surprinde cu nimic. Partenera lui din film, Chen Ren, ce o interpreteaza pe Zhu Li, se descurca si ea bine intr-un rol nesolicitant, in care putea fi orice actrita. De altfel, filmul, ce e o coproductie China/Coreea de Sud, a avut un buget redus, in afara lui Park Shi Hoo neexistand nici un actor de top in distributie. “Scent” are pe langa destule clisee si ceva original, anume un element pe post de liant al iubirii, porumbeii voiajori. Se spune ca un porumbel voiajor recunoaste amprenta olfactiva a destinatarului, indiferent de distanta ce trebuie s-o parcurga pana la el, acest lucru fiind demonstrate de niste cercetatori italieni. De aici si explicatia titlului filmului, “Scent” sau “Fragrance”, ce face referire la abilitatea porumbeilor de a-si regasi drumul spre casa cu ajutorul simtului olfactiv. Similitudinea porumbei-protagonisti e inutil de a mai fi facuta, metafora e subinteleasa.
Fara a fi neaparat o poveste memorabila, “Scent” ne aminteste ca iubirea e ceva ce nu poate fi controlat de ratiune, iar cand judeci cu sufletul, intotdeauna alegerea e mai usoara. Un film romantic agreabil, ideal pentru inceputul anotimpului in care viata, natura, sentimentele, iubirea, renasc fara regrete. O primavara minunata tuturor asiacinefililor !
Traducerea, adaptarea si timingul au fost realizate in premiera in Romania de uruma(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de uruma si cris999 – asiacinefil
Dupa “Hogu’s Love”, tvN continua cu ceva asemanator pentru segmentul serilor de vineri si sambata. De aceasta data, copilul este mai mare si cel ce va deveni tata… ceva mai incapabil sa se ocupe de copil. Acest gen de comedie romantica pare a fi una cu potential si de vreme ce este alegerea celor de la tvN pentru acest sezon, ambele seriale trebuie sa aiba succes.
