Singurii supravietuitori din anturajul Regelui Wang Yu, eunucul Bang si Makseng, afla locul unei adunari secrete urgente a membrilor Casei Vulturul. Imparateasa Ki incearca sa se foloseasca de aceasta informatie si, fara a sta mult pe ganduri, se decide sa contraatace fara a face multa zarva, pentru a nu scapa prada din maini. Intocmai precum defunctul Wang Yu, se foloseste de masca Sefului breslei, iar la fata locului apar doua masti identice, fata in fata. Desi Imparateasa isi da jos imediat masca, aratandu-I adevaratului sef cine e impostorul ce a indraznit sa-l sfideze (din nou), Kolta nu face acelasi lucru, ascunzandu-se ca un las in spatele ei. Mai mult, ordona oamenilor sai uciderea Imparatesei. Desi in mai multe randuri sagetile ei il putea rapune, Imparateasa il lasa pe seful Casei Vulturul sa fuga. O parte din membrii organizatiei sunt capturati si dati pe mana Prim Ministrului spre tortura, in timp ce Kolta, incoltit, da ordin ca o vreme toata lumea sa stea in ascunzatoare. Faptul ca Imparateasa Ki le-a dat de urma nu poate decat sa il determine pe Kolta sa accelereze planul rasturnarii de pe Tron a imparatului. Nu mai e decat o chestiune de cateva zile pana cand Imparateasa si Primul Ministru vor ajunge la el, astfel ca rebeliunea trebuie sa aiba cat mai repede loc. Un ajutor nesperat va sosi de la insusi Imparatul…
Kim Ji Hyuk e un tanar care a avut probleme cu legea si stie ca poate scapa de politie doar daca il prinde el insusi pe adevaratul infractor si-l duce la sectie. Dar pentru ca incearca sa scape de urmarirea politiei predandu-l pe presupusul autor, e vanat de fostii colaboratori de afaceri nu tocmai legale, care executa la randul lor ordinele venite de „sus”. In paralel, fiul unei familii avute din Seul are un accident si ajunge in stare critica la spital. Avusese deja un transplant de inima si daca nu se gasea o inima noua, era in pericol sa-si piarda viata.Tatal lui actioneaza pe toate caile sa gaseasca un individ compatibil pe care sa-l sacrifice pentru salvarea vietii fiului sau. Pentru asta apeleaza la toate relatiile disponibile, oficiale sau neoficiale. Sub privirea fiicei mai mici a aceleiasi familii bogate, lui Ji Hyuk i se insceneaza un accident, pentru ca intrand in moarte cerebrala sa poata deveni donator de inima. Toate sforile au fost trase, operatia e pe cale sa inceapa, dar…
Prezentarea: uruma – asiacinefil
Big Man (2014) – rãzbunãtorul Kang Ji-hwan într-un rol la care viseazã orice actor
Tema razbunarii, indiferent ca e abordata ca subgen sau ca tema principala a devenit in ultimii ani cheia succesului, atat productiilor coreene de televiziune cat si a celor internationale. Multi fani occidentali ai cinematografiei asiatice – si in special coreene – intrebati care e tema dominanta a productiilor coreene, au raspuns fara ezitare “tema razbunarii”. Desi nu e genul predominant, e fara indoiala unul proeminent. Intrebarea fireasca pe care orice iubitor al filmului coreean si-o pune imediat este “de ce ?”. Este repetarea prevalenta a unor tematici in seriale un indicator al sentimentalismului national sau succesul unor cineasti cu un anume gen de subiecte abordate a dat nastere unui trend ce a inspirat pe altii ? Raspunsul am putea spune sa-l gasim in istoria Coreei si in tranzitia zbuciumata catre democratie. E cunoscut episodul dictaturii militare a lui Chun Doo-hwan si a iertarii sale publice de catre autoritatile de la putere dupa ce a fost condamnat chiar la moarte. Acest fapt a starnit un val de indignare la nivel national, care s-a adaugat frustrarilor acumulate in timp de natiunea coreeana si de faptul ca mai mereu a trait in umbra vecinilor ei. Relatia complicata cu China, prezenta americana pe teritorul coreean, separarea celor doua Coree si eterna amenintare nord-coreeana au alimentat aceste frustrari. In seriale cu precadere, razbunarea se joaca cu idei si concepte precum furia, pasiunea, iertarea sau ura, de aceea toate acestea au constituit un teren fertil pentru exploatarea emotiilor negative. Violenta face intotdeauna casa buna cu razbunarea, fiind si aceasta o componenta a trecutului acestei natiuni. Singura deosebire e ca pe marele ecran violenta se poate dezlantui fara limite, in timp ce in serialele de televiziune aceasta e folosita doar ca un pretext pentru a da amploare si rezonanta ideii de razbunare. Ceea ce face interesante aceste seriale sunt nu intrigile elaborate si tehnicile aparte prin care personajul nedreptatit cauta sa se razbune, ci modul in care actiunile acestuia reusesc sa faca telespectatorul partas si complice tacit la faptele sale comise in numele unei dreptati uneori absurde. Acest joc al scenaristilor cu imaginatia celor ce vizioneaza serialele isi are originea in acea “seva” nationala de care spuneam, care justifica razbunarea ca fenomen de ansamblu. Razbunatorii incearca sa restabileasca o ordine sociala dupa un rau personal care le-a fost facut. Iar de cele mai multe ori isi justifica actiunile invocand binele general, nu cel personal, asta daca razbunarea poate aduce un bine cuiva. Si astfel putem spune ca asistam la o veritabila ascensiune a anti-eroilor in industria coreeana de film. Dupa succesul k-dramei “The Bad Guy” (2010), se poate spune ca genul serialelor axate pe tema razbunarii a luat un nou avant, dupa o perioada in care acestea au stagnat in mod explicabil (tema suprasaturata care nu mai prindea; cati actori astazi vedete nu au aparut in rolul de razbunatori ?). Si astfel, anti-eroii au devenit extrem de populari. Personaje complexe, acestia se confrunta cu dileme morale, drame psihologice si transformari din eroi in anti-eroi pentru a se incadra intr-un stereotip. De aceea, succesul acestui gen de seriale sta in metamorfoza razbunatorului, in modul in care actorul protagonist reuseste sa iasa din tipare si din stereotipul obositor si la un moment dat enervant pe care il implica rolul asumat. Iar unii razbunatori s-au descurcat de minune, in capul listei aflandu-se, desigur, Kim Nam-gil. Lee Min-ho a iesit din tipare in City Hunter osciland intre ipostaza de erou si cea de anti-erou, in timp ce Song Joong-ki in “The Innocent Man” se transforma intr-un anti-erou ce incearca sa se adapteze intr-o lume in care putea supravietui doar jucand murdar.
Si astfel, din vorba in vorba, ajungem si la un actor care e de o cu totul alta factura decat cei deja enumerati. Intai a fost eroul Hong Gil-dong, pentru ca 5 ani mai tarziu, in 2013, sa devina razbunatorul Lee Cha Don in “Incarnation of Money”. Acest din urma rol ne-a oferit ocazia de a-l vedea pe actorul Kang Ji-hwan, caci despre el este vorba, intr-o transformare din erou in anti-erou total inedita in k-drama. Kang Ji-hwan e un actor facut pentru roluri comice, in comedii romantice, mimica si infatisarea sa recomandandu-l ca un star innascut al acestui gen. Si totusi in “Incarnation of Money” personajul sau Lee Cha Don se transforma asemeni unui cameleon dintr-o fiinta simpatica intr-un razbunator dual care demonstreaza ca stie sa stapaneaca la perfectie psihologia umana. El devine un maestru al ambuscadelor dar si al evadarii din situatii aparent imposibile, un razbunator la fel de abil ca Yi Soo din “Shark”, dar mult mai atent si calculat, care nu se expune niciun moment pana nu isi atinge obiectivul. E clar ca Kang Ji-hwan e prototipul unui alt gen de anti-erou, care stie sa-ti aduca buna dispozitie, dar si care reuseste sa te prinda in mrejele inteligentelor lui planuri. El va fi, de altfel, si protagonistul noului serial difuzat incepand cu 28 aprilie de canalul KBS2, “Big Man”, in care Ji-hwan revine intr-un rol asemanator cu cel din “Incarnation of Money”. Intr-un interviu acordat recent pe tema noului serial, acesta a declarat: “Acest serial va fi foarte captivant. Personajul pe care il interpretez e unul la care ar visa orice actor.” Intrebat de ce a optat pentru a aparea in acest serial, starul a spus: “De fiecare data cand ma decid sa apar intr-un serial, arunc o privire atenta pe scenariul principal. Scenariul lui “Big Man” m-a atras si pe mine. Big Man spune o multime de povesti, inclusiv despre provocarile unui barbat, iubirea si marirea acestuia. Personajul meu e un om cu o inima puternica, care incepe de jos si devine un lider politic”.
Asadar, avem tema razbunarii, dar aceasta e doar una din sferele de interes ale acestui serial care se anunta captivant. Vom avea si o poveste de iubire pasionala si, implicit, si una de gelozie, toate legandu-se de razbunare. Lee Da-hee revine intr-un rol partial negativ dupa aparitia de anul trecut din “Secret Love”, in timp ce Daniel Choi are in sfarsit un rol serios si intr-un serial de televiziune, dupa ce pana acum a aparut doar in k-drame romantice sau in seriale pentru adolescenti. Echipa regizor-scenarist nu a mai colaborat inainte si nici nu a fost implicata in vreun serial pe o asemenea tema, astfel ca “Big Man” e o provocare si pentru acestia.
“Big Man” (Uriasul) prezinta un episod din viata lui Kim Ji Hyuk (Kang Ji Hwan) un orfan care duce o viata grea si plina de lipsuri. El se intalneste cu Dae Suk care conduce un mic restaurant intr-o piata. Kim Ji Hyuk ramane in piata traditionala si munceste din greu sa-si deschida propriul magazin.
Dar deodata se trezeste pion in planul de salvare a vietii lui Dong Suk, fiul unei familii instarite, care are nevoie de un transplant de inima. Pentru a duce la indeplinire planul, familia lui Dong Suk, ce detine compania de top Hyun Sung, il accepta pe orfanul Ji Hyuk in randurile ei, pretinzand ca e un fiu nestiut de nimeni al presedintelui. Ce poate face un orfan cand cineva ii spune ca apartine unei familii instarite ? Desigur, doar sa se bucure ca viata plina de lipsuri si greutati s-a sfarsit. Dar in scurt timp el isi da seama ca intentiile nu fusesera tocmai curate si este dezgustat de coruptia din inalta societate. Incepand din acel moment, Kim Ji Hyuk incepe un plan de razbunare impotriva celor de la compania Hyun Sung care voiau sa se foloseasca de el pentru inima ce urma a fi transplantata fiului real al familiei, Dong Suk (interpretat de Daniel Choi), impulsionat de cunoasterea realitatii inechitabile, cu scopul de a se proteja pe sine si persoanele dragi. Devine un Hong Gil Dong modern si se indragosteste de o femeie pe nume So Mi Ra (Lee Da Hee), pe care o intalneste intr-un moment crucial al vietii lui.
Acesta fiind subiectul, in mare, al serialului, care cu siguranta va fi pigmentat de intrigi si rasturnari de situatii, mai ramane sa facem cunostinta cu personajele ce ne vor tine cu sufletul la gura pe durata celor 16 episoade. Daca despre Kim Ji Hyuk stim cam totul, el fiind personajul care fara voia lui ajunge in sanul unei familii ce doar incearca sa profite de el, fiind evident ca scenaristul nu va lasa nici un mister in jurul sau, celelalte personaje vor fi cele care vor dezvolta intriga. Fiecare cu micile sale secrete, defecte ascunse sau vizibile. So Mi Ra (Lee Da-Hee) e fiica soferului presedintelui companiei Hyun Sung, care se implica in efortul salvarii vietii lui Dong Suk, care o iubeste in ciuda diferentei de clasa sociala. Dar Mi Ra, care stie motivul acceptarii orfanului in familia iubitului ei, se indragosteste de Ji Hyuk, si-l sprijina in secret in misiunea sa, chiar daca la un moment dat va incerca ea insasi sa-l omoare pe acesta. Celalalt personaj al triunghiului amoros, Dong Suk (Daniel Choi), e aparent prietenos si simpatic; in realitate e un om de afaceri cameleonic si viclean, care nu ezita sa faca tot ce e nevoie pentru a supravietui in afaceri. Ca primul fiu si mostenitor al companiei Hyun Sung, el accepta usor viitorul sau in calitate de sef al celui mai puternic conglomerat de afaceri din Coreea. Cu toate astea, ascensiunea lui la putere este complicata de un umil rival de afaceri… Kim Ji Hyuk. Iar ca povestea sa fie si mai interesanta, scenaristul mai introduce in scena un personaj feminin, Kang Jin Ah, sora mai mica a lui Dong Suk. Interpretata de actrita Jung So-min (pe care o stim la fel de capricioasa din serialul ei de debut, “Bad Guy”), Kang Jin Ah interpreteaza o mostenitoare rasfatata si egocentrica care isi cauta propriul drum in viata, pana cand se vede implicata intr-o dragoste neimpartasita pentru… acelasi Ji Hyuk.
Tot ce mai ramane, acestea fiind spuse, este sa urmarim cu nerabdare evolutia, saptamana de saptamana, a subiectului si personajelor, a provocarilor scenaristului si sa ne cufundam in atmosfera incarcata a unui serial ce inca de pe acum se anunta foarte interesant. Traducerea va fi efectuata in premiera in Romania de Asia Team, colaboratorii implicati in acest proiect fiind uruma, cristinab si gligac2002.
Prezentare realizata de cris999in colaborare cu uruma – asiacinefil
Caseta tehnica a serialului:
Nume serial: Big Man An difuzare: 2014 Canal tv: KBS2 Zile difuzare : luni si marti Tara de origine: Coreea de Sud Numar episoade: 16 Gen: Melodrama/Suspans/Razbunare/Romantic
Regia: Ji Young Soo Scenariul: Choi Jin-won
Distributia: Kang Ji-hwan = Kim Ji Hyuk Lee Da-hee = So Mi Ra Daniel Choi = Kang Dong Seok Jung So Min – Kang Jin Ah
Tangqishi pune la cale un plan “maret”: detronarea Imparatului. Avand sustinerea din umbra a Casei Vulturul, acesta ajunge sa creada in aceasta utopie. Profitand de o iesire la plimbare a Imparatului cu Consoarta Ki, Tangqishi ataca alaiul imperial format din doar cateva garzi si tradatori. Aparitia neasteptata a lui Wang Yu duce la esecul planului de asasinare a Imparatului si Consoartei, dar cu glas de moarte Tangqishi mai apuca sa-i spuna Imparatului adevarul despre fostul Print Maha. Blestemul pe care il rosteste pare a avea efectul vorbelor tatalui sau dinainte de moarte, aruncandu-l pe Imparat intr-o adevarata agonie. Inainte sa auda Consoarta Ki vorbele rostite de Tangqishi, acesta isi cunoaste sfarsitul. Unul de caine, potrivit faptelor si faradelegilor comise in toata viata. Dupa ce Wang Yu i-a usurat de o treime din avutia stransa prin faradelegi, Casa Vulturul cunoaste din nou gustul amar al esecului. Imparatul il rasplateste pe Wang Yu, oferindu-i generos din nou tronul Goryeo. Primul Ministru Tal Tal chiar ii propune Imparatului sa-I inmaneze personal edictul de reinscaunare lui Wang Yu, insa refuza acest lucru, lasand-o pe Consoarta Ki sa o faca. Si astfel, Wang Yu si Sung Nyang se intalnesc pentru ultima oara inaintea plecarii Regelui in Goryeo… A doua zi urma un mare eveniment: ceremonia prin care Consoarta Ki devine Imparateasa Imperiului Yuan… Capitala Imperiului fierbe de nerabdare…
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Sly and Single Again (Cunning Single Lady) (2014) – episodul 3 subtitrare in romana
Na Ae Ra afla ca fratele ei mai mare, un incurca-lume dator vandut camatarilor, a luat initiativa si s-a dus sa-i faca o vizita la companie fostului cumnat. Fara sa stea prea mult pe ganduri, primeste bani de la Jung Woo, drept alocatie pentru sora lui, dar in scurta vreme ramane cu buzunarele aproape goale, fiind „mirosit” de camatari ca are ceva “malai”. Umilita, Ae Ra, ii cere lui Jung Woo sa se intalneasca pentru ultima data. Ii reproseaza ca i-a dat bani lui Soo Chul fara sa tina cont de dorinta ei, dar si ca a infiintat compania in ziua divortului lor. Cuvintele spuse de fostul sot sunt ascutite ca lama unui cutit: imediat ce s-au despartit toate treburile i-au mers din plin si, drept urmare, ea ar trebui sa dispara in liniste din viata lui. Ae Ra se simte cumplit de nedreptatita. Ani in sir cat au fost casatoriti a muncit, l-a intretinut si i-a finantat proiectele, iar dupa divort a muncit inca 3 ani pentru a achita toate datoriile facute in timpul casatoriei pentru cercetarile lui. Era prea mult. Nu i-a cerut nimic, nu i-a cerut niciun ban, voia doar ca el sa-si ceara iertare pentru suferinta ce i-a pricinuit-o in toti acesti ani. Asa ca hotaraste sa se razbune. Dar cum ? Ochii ii cad pe un anunt pentru interviuri la companie in vederea angajarii de stagiari. Acum stie ce are de facut, va merge la interviu.
Prezentarea: cristinab – asiacinefil
Sly and Single Again (Cunning Single Lady) (2014) – episodul 2 subtitrare in romana
Dupa 3 ani de la divort, timp in care Ae Ra a continuat sa munceasca si sa plateasca datoriile sotului ei, afla intamplator ca el a ajuns un prosper om de afaceri, ca are propria lui companie si ca a devenit unul dintre cei mai ravniti burlaci din tara.Intrata intr-un bucluc din cauza unui zvon pe care ea il considera calomnios, fiind in pericol sa fie arestata, singura scapare ce o are Ae Ra e sa-l cheme pe Jung Woo la sectia de politie.Dar intalnirea de la sectie dintre cei doi nu a decurs sub auspicii favorabile. Jung Woo s-a schimbat mult, pare distant si plin de resentimente fata de ea. Chiar ii spune la plecare ca spera sa nu se mai intalneasca vreodata si sa-si vada fiecare de viata lui. Totusi, in ziua urmatoare Jung Woo ii cere sa se intalneasca. Cuprinsa de entuziasm, Ae Ra isi ia zi libera, merge la coafor, si, bineinteles, isi cumpara haine noi. Paseste in companie cu sperante si plina de incredere in fortele proprii. Oare de ce a fost chemata de Jung Woo ?
Prezentarea: cristinab – asiacinefil
Senko (Spark) (2008) – un scurtmetraj japonez cât o sutã de metafore
Cu un buget de doar 14.000 $, “Senko” e un scurtmetraj ce marcheaza debutul talentatului regizor japonez Yuki Kawamura in minunata lume a filmului. In anii urmatori, acesta s-a dedicat filmului de scurtmetraj si celui documentar, devenind si producator al propriilor sale productii, omul din spatele camerei de luat vederi sau scenarist. Eforturile sale au fost rasplatite la nivel international, “Senko” fiind rasplatit cu Premiul Juriului Ecumenic al Festivalului International de Filme de Scurtmetraj Oberhausen 2008, in timp ce “Grandmother” (2010) si “Mirror of the Bride” (2013) au fost rasplatite la Cinema du Reel, un cunoscut festival international de film documentar desfasurat la Paris inca din 1978. Distributia este formata din actori debutanti, cu exceptia lui Rin Takagi, ce interpreteaza rolul tatalui in film, ce a aparut in productia de succes “Pandemic” – 2008). Toko Fujisaki (in rolul mamei) si Ginga Hirao (in rolul fiului de doar 5 ani) au debutat intr-un film cu prilejul acestui scurtmetraj, nemaiaparand pana in prezent in nici un alt rol.
In cele 37 de minute ale sale, “Senko” spune povestea unei familii tinere japoneze formata din mama, tata si un fiu de 5 ani, familie care asteapta venirea pe lume a unui nou copil. Viata de zi cu zi a celor trei e in aparenta una plina de bucurii, iar in centrul acestei bucurii se afla fiul Yu, care incepe timid sa descopere lumea. Fie ca e vorba de o plimbare in natura, intr-o superba zona rurala a Japoniei zilelor noastre, de o vizita la baia publica care pentru japonezi reprezinta aproape o traditie, sau de o masa luata in trei, nimic nu lasa sa se intrevada existenta vreunei umbre care sa intunece fericirea familiala. Si totusi, ceva va schimba intreaga atmosfera in scurt timp. Intr-un mod profund, simbolic si impresionant, “Senko” ne prezinta modul in care cei trei membri ai familiei reactioneaza in fata posibilitatii tragice a sfarsitului si modul in care aceasta afecteaza viziunea despre viata a micului Yu.
Cinematografia Extremului Orient nu se rezuma doar la productii comerciale pentru micul si marele ecran, care ne-au invadat viata de zi cu zi, captandu-ne interesul in weekenduri sau la sfarsitul zilelor de munca. La originile sale, filmul avea o durata de sub 20 de minute, cinematograful fiind cu adevarat cea de-a saptea arta. Astazi, intr-o lume tehnologizata la maxim, filmul a devenit divertisment si prea putin arta, unele productii intinzandu-se pe durata unor ore bune si oferind in schimbul unui bilet delectare vizuala maxima. Si totusi, filmele de arta, cele documentare, cele artistice si scurtmetrajele au supravietuit, fiind sarbatorite si aduse in atentia iubitorilor de filme adevarate in cadrul diverselor festivauri de gen de pe glob. Filmele de altadata, ce rar depaseau 20 de minute ca durata, au, la aproape un secol distanta, un urmas in ceea ce azi numim scurtmetraje. Ca orice scurtmetraj, si “Senko” e o productie realizata cu fondurile proprii ale regizorului, ce e atat scenarist cat si producator. Rar o casa de productie e interesata in astfel de realizari, pentru simplul motiv ca scurtmetrajele nu aduc nici un profit. Insa succesul unor regizori celebri astazi, care au inceput cu productii experimentale si scurtmetraje, precum coreeanul Kim Ki-duk sau japonezul Sion Sono, reprezinta intotdeauna un model si o incurajare pentru tinerii aspiranti la scaunul regizoral si la a-si face un nume in industria actuala de film. Filmul lui Yuki Kawamura e o poveste spusa in viziunea tipica a cinematografiei japoneze, adica cu o anumita distantare ce doar mimeaza indiferenta, dar care reuseste la final sa te impresioneze si chiar sa te faca sa versi o lacrima care nu stii de unde a aparut. “Senko” e un film profund, caracterizat printr-un cuvant simplu: “simplu”. Nu asistam la o poveste cu o intriga elaborata (nici nu o permite lungimea filmului, si nici nu o urmareste vreun regizor de scurtmetraj) ci la surprinderea in cateva cadre a unui crampei din viata unei familii obisnuite. Ca in orice viata, exista si momente fericite, si momente de tristete si singuratate Ambele sunt surpinse in mod echilibrat de regizor, fara insa a li se da o prea mare importanta. De ce ? Pentru ca viata curge continuu, asemeni apei involburate a unui rau; oamenii sunt priviti ca simpli trecatori in aceasta lume, asemeni vantului care cutreiera agitat lanurile cand e furtuna, sau lin atunci cand soarele zambeste. Aceasta paralela intre om si natura e cheia intelegerii ideii acestui scurtmetraj. Yu, baiatul cuplului, descopera cu fiecare zi lumea in care traieste, si incepe sa-si puna intrebari. Si chiar daca nu stie ce este sufletul sau moartea, notiuni prea abstracte pentru nivelul sau de perceptie si cunoastere din acel moment, exista o metafora excelent redata pe care regizorul scenarist o plaseaza in filmul sau: metafora fricii si a curajului intr-o singura imagine a unui tunel intunecat de vegetatie, prin care baiatul refuza sa treaca din cauza aspectului inspaimantator. Finalul filmului va arata daca experientele prin care trece acest copil il vor ajuta sa inteleaga un principiu ce guverneaza lumea adultilor: doar mergand mai departe si infruntandu-ti propriile temeri cu curaj, intunericul poate deveni lumina si deziluziile se pot transforma in altfel de trairi, nu neaparat negative. Nota 10 pentru acest scurtmetraj extrem de reusit, care nu propune nici modele comportamentale, nici o poveste iesita din comun, ci pur si simplu prezinta o situatie contextuala intr-un pur stil japonez, asemeni unui haiku inchinat sperantei si increderii in sine a fiintei umane, ce mijeste in sufletul acesteia inca din copilarie.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Sly and Single Again (Cunning Single Lady) (2014) – episodul 1 subtitrare in romana
Na Ae Ra este o fata frumoasa, cu multi admiratori si foarte populara in cartierul ei. Cu o fire iute si fara a ezita sa sara la bataie daca se simtea nedreptatita, si-a capatat porcela de „batausul strazii” de la mama ei. La sfatul acesteia, care avea un mic restaurant unde mancau multi studenti, pune ochii pe Cha Jung Woo, un baiat foarte destept, un mic geniu al calculatorului si, in scurta vreme, se casatoreste cu el. Tot ce-si dorea Ae Ra in viata era sa aiba casa ei, sa aiba copii si o familie fericita careia sa i se dedice in totalitate. Dar Jung Woo nu avea aceleasi teluri. Visul lui era sa-si cladeasca propria companie IT. De aceea isi da demisia de la firma unde lucra si munceste cu fervoare in programare, face proiecte, cauta investitori… dar norocul nu-i surade. Viata lor este tot mai grea, banii tot mai putini, Ae Ra este nevoita sa-si ia mai multe slujbe pentru a-si sustine financiar sotul si pentru a face fata cheltuielilor de zi cu zi. Datoriile cresc, face imprumuturi pe care nu le poate achita… si inevitabilul se produce. Dupa 4 ani de cosmar… trebuie sa ia o hotarare.
Prezentarea: cristinab – asiacinefil
Sly and Single Again (Cunning Single Lady) (2014) – între rãzbunare şi iubire e o distanţã atât de micã…
Lansat la sfarsitul acestei ierni ca un serial de mijlocul saptamanii, Sly and Single Again (promovat dupa motive stiute doar de producatori si cu titlul Cunning Single Lady) s-a dovedit un serial realizat dupa sablonul tipic al serialelor coreene romantice, sablon care nu mai reuseste sa tina publicul langa micul ecran la ora difuzarii. Dovada sta si ratingul destul de modest obtinut, in medie de 9%, dar cu cateva episoade ce nu au intrat in randul primelor 10 emisiuni difuzate pe acelasi interval orar in Coreea. Interesul scazut al publicului coreean se poate explica fie prin lipsa de interes pentru aceleasi si aceleasi povesti, desfasurate in acelasi decor, care nu spun mai nimic nou, sau prin existenta altor seriale difuzate de canalele concurente la aceeasi ora, mult mai ofertante. Regizorul Ko Dong-sun are experienta in punerea in scena a povestilor romantice (Pasta, Me Too, Flower, Merry Mary), incercand de aceasta data sa introduca cateva elemente specifice mai degraba serialelor de peste ocean. Mai exact e vorba de analiza unei casnicii esuate si a modului in care protagonista se impaca cu prezentul, din unghiul de vedere cu precadere al femeii. Acest lucru apropie “Sly and Single Again” de tematica unor seriale americane de succes, precum “Sex and the City”, “Gossip Girl” etc. Protagonista serialului e Lee Min-jung, proaspata sotie a lui Lee Byung-hun, cunoscuta in special pentru prestatia din filmul romantic “Cyrano Dating Agency”, ce i-a adus 5 premii, aparitiile in seriale de televiziune nefiind atat de apreciate pe la galele de decernare a premiilor de televiziune (All About My Romance, Midas, Big, chiar Boys over Flowers). Joo Sang-wook revine intr-un rol principal dupa aparitia in cateva seriale apreciate de asiacinefili (Feast of Gods, Good Doctor, Queen Seon-duk), interpretand rolul sotului divortat, in nota tipica cu care ne-a obisnuit: arogant si atragator deopotriva. In rolurile secundare o revedem pe Kim Gyu-ri (din Poongsan si God of War), pe tanarul Seo Kang-joon (un necunoscut in cautarea afirmarii), dar si cativa actori veterani pe care ii revedem oricand cu placere (Kim Eung Soo si “bunicul” Lee Jeong Kil din Shark, doi veterani obisnuiti ai rolurilor negative, Lee Byung Joon si altii).
Na Ae Ra e o tanara care in ciuda aspectului fizic placut, nu are deloc noroc in dragoste. Poate la asta a contribuit si felul ei de a fi, putin laudaroasa, naiva la greu si ghinionista. Ca orice tanar lipsit de experienta vietii, vorbele mamei sale ii rasuna mereu in minte, ghidandu-i pasii in viata: “Fiecare femeie are doua sanse in viata: fie sa reuseasca pe cont propriu, fie sa intalneasca un sot de succes”. O filosofie simpla si practica care ii ofera si lui Ae Ra posibilitatea de a opta. Materialista din fire, aceasta incearca, ca la loterie, varianta gasirii unui sot de succes, care sa-i ofere o viata lipsita de griji. La sfatul mamei sale accepta sa se intalneasca cu un individ genul “ratusca cea urata”, Cha Jung Woo, care in ciuda infatisarii de student ratat, se pricepea de minune la informatica, reparand calculatoare. Relatia dintre cei doi evolueaza rapid, cei doi se casatoresc si nimic nu pare a sta in calea fericirii lor. El ii promite marea cu sarea, o casa spatioasa cu ferestre mari (chiar daca factura la intretinere avea sa fie mai mare), in timp ce ea se lauda cat de fericita e in compania sotului ei, in fata prietenelor ei geloase. Dar roata norocului se invarte, iar la scurt timp sotul isi de demisia de la locul stabil de munca pentru a-si deschide o afacere proprie. Lucrurile merg din rau in mai rau, se acumuleaza datorii, iar Cha Jung Woo nu reuseste sa gaseasca investitori in proiectul sau din IT. Ae Ra isi ia slujbe peste slujbe pentru a face fata datoriilor, pana cand, dupa 4 ani de chin, decide sa divorteze. Iar despartirea nu e deloc in cei mai amicali termeni, ea tratandu-si sotul cu dispret pentru incalcarea promisiunii la o viata decenta ce i-a facut-o. Dar peste 3 ani, intamplarea face ca drumurile celor doi sa se intretaie. Ea locuieste cu prietena ei, fugind mai mereu de responsabilitatea platii partii ei de chirie, lucrand in “n” locuri; el – presedintele unei importante companii din IT, instarit si traind o viata in lux. Ae Ra ajunge sa regrete ca a divortat de cel ce a devenit “Omul Anului” in industria IT, astfel ca incepe ofensiva pentru a-l seduce din nou. Doar ca nu o face cu intentia de a se casatori cu adevart cu el, ci pentru a se razbuna. Va rezista, insa, aceasta fermecatorului ex-sot, devenit o persoana total schimbata, arrogant si necrutator ?
“Sly and Single Again” e un serial de 16 episoade realizat dupa sablonul obisnuit al scenariilor coreene: el e barbatul fermecator, ajuns de jos in high-life intr-un timp scurt, dar care e singur si fara noroc in dragoste (urmare a unui dureros divort petrecut in urma cu ani de zile); ea e femeia cu aspiratii sau mai corect spus iluzii, laudaroasa, pe alocuri naiva dar si sireata, ce ar face orice pentru a urca pe scara sociala si a-si depasi conditia, dupa principiul “ori te mariti cu cineva bogat, ori ajungi acolo sus prin capacitati proprii”. Ea are toate atuurile pentru a reusi, e perseverenta cand isi pune o idee in cap si dispusa sa mearga pana in panzele albe pentru a reusi. Nu ezita sa faca compromisuri umilitoare doar pentru a-si pune in aplicare planurile, iar cand la randul ei ajunge sa fie exploatata de superiorii ierarhici, face ce face si la randul ei isi paseaza obligatiile altora pe care ii considera mai naivi, fara nici o mustrare de constiinta. Cam asa v ede ea lupta pentru supravietuire in jungla cotidiana: trebuie sa te agati de orice liana pentru a urca mai sus, pentru a fi remarcata, pentru a-l seduce pe seful cel mare la care tanjesc toate femeile din companie.
El e, in aparenta, barbatul perfect. In cele mai dificile momente a reusit sa se descurce, respins fiind de sotia lui care nu mai avea incredere in el. S-a ridicat de jos, din propria cenusa, si a renascut asemeni unui fenix majestuos, devenind din “ratusca cea urata” un presedinte de succes al propriei companii. Femeile stau la coada doar sa-i arunce o privire, iar el nu ezita sa se afiseze in tinute la moda, punand mare pret pe propria imagine. Reaparitia fostei sale sotii in fata ochilor sai dupa 3 ani de la divort intr-o ipostaza deloc placuta pentru Ae Ra (in arestul politiei) ii reactiveaza instinctele primitive de ura si dorinta de a-i plati cu aceeasi moneda celei careia el i-a promis o viata lipsita de griji. O vreme va ramane constant in afisarea acestei atitudini de dezinteres pentru ea, tratand-o cu dispret si considerandu-se principalul afectat de divort. Ce trece cu vederea sunt chinurile ei de a-i plati datoriile, numeroasele slujbe part-time din cauza carora s-a chiar imbolnavit, lucruri fara de care probabil nu ar fi ajuns acolo unde se afla in prezent. Pe masura ce timpul trece si cei doi ajung sa se vada tot mai des, ceva se intampla si chiar daca nu o arata la inceput, fiecare devine mai rational si incepe sa faca compromisuri. Si cum compromisul e calea spre apropierea a doua persoane…
Serialul e extrem de amuzant, cuplul de divortati Ae Ra/Jung Woo si momentele lor de ciocnire fiind memorabile. Parodia e folosita ca instrument pentru revarsarea frustrarilor personajului principal feminin, astfel ca nu lipsesc momente din diverse filme si seriale coreene celebre parodiate in acest scop. Cei doi actori protagonisti sunt sarea si piperul serialului, se potrivesc foarte bine in roluri antagonice, interpretarea lor fiind de nota 10. Realizatorii reusesc, prin diversele ipostaze in care ajung personajele, sa exploateze la maxim sarmul si latura “salbatica” a acestora in sensul bun al cuvantului, spre deliciul telespectatorilor. La buna dispozitie contribuie si coloana sonora, perfecta pentru acest gen de serial. Asadar, o noua provocare in stilul “Emergency Couple”, cu doi protagonisti simpatici si o multime de situatii hazlii.
Multumiri pentru traducerea in premiera oferita de catre colega noastra cristinab (Asia Team) pentru asiacinefil !
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Steal My Heart (Catch Me) (2013) – un cuplu trãznit (Joo Won şi Kim A-joong), iubire şi bucluc cum nu s-a mai vãzut !
In stilul comediilor de actiune coreene axate pe ideea promovarii unei imagini si mai putin a unui subiect in sine, “Steal My Heart” (cunoscut si ca “Catch Me”) demonstreaza o data in plus ca a fi un star popular pe micul ecran nu e suficient pentru a si obtine un succes de box-office. Regula a fost demonstrata si in cazul unor staruri mai mari decat protagonistul masculin al acestui film, precum Hyun Bin sau Joo Ji-hoon, ale caror ultime filme pentru marele ecran au fost un fiasco la box-office. “Steal My Heart” e un film cladit practic pe doua personaje: el, Joo Won, interpretul lui Lee Ho Tae, e un politist onest aflat la un pas de promovare, ea, Kim A-joong, interpreta personajului Yoon Jin Suk, e o hoata de meserie, onesta poate doar in dragoste, pentru care principala preocupare e arta… Si nu oricare, ci doar cea de lux ! O reintalnire cu cei doi indragiti actori ar fi trebuit sa umple salile de cinematograf, insa subiectul destul de modest nu a reusit sa convinga publicul coreean, filmul obtinand incasari de doar 3 milioane de dolari. Joo Won e la primul rol de comedie de pe marele ecran, dupa ce a aparut in doua productii total diferite ca gen, un film politist (SIU) si unul horror (Don’t Click, tradus in pemiera de Asia Team). Joo Won a devenit un star in ascensiune la scurt timp dupa debutul pe micul ecran, in 2010, Ojakgyi Family, Bridal Mask, 7 th Grade Civil Servant si Good Doctor aducandu-i o multime de premii de popularitate si interpretare. Si totusi, celebritatea dobandita intr-un timp atat de scurt pe micul ecran nu l-a ajutat inca sa dea lovitura in adevarata industrie de film, cea a productiilor pentru marele ecran cu iesire pe piata internationala. Partenera lui din film e nimeni alta decat Kim A-joong, cunoscuta pentru celebra Jenny din “200 Pounds Beauty”. Din pacate, frumoasa actrita nu a reusit sa fructifice succesul extraodinar de care s-a bucurat productia din 2005 – una din cele mai bune comedii coreene din toate timpurile -, nemaireusind sa apara in vreo productie notabila. Cei doi formeaza un cuplu extrem de amuzant, intre cei doi existand ceea ce se numeste chimie, lucru care salveaza intregul film. Iar fanii lui Joo Won vor avea ocazia sa-l auda si cantand celebra melodie “Saying I love you again” pe care recent a interpretat-o si Choi Jin Hyuk in “Emergency Couple”.
Lee Ho Tae (Joo Won) e un stralucit criminalist ce tine prelegeri despre psihologia si profilul criminalilor. Singur in viata de zi cu zi, acesta se dedica pasiunii sale pentru criminalistica si hobby-ului sau de a colectiona jucarii in minatura vechi. In ultimele 3 luni, insa, Coreea e zguduita de o serie de crime si rapiri ce par a fi opera unui criminal in serie. De sus soseste ordin ca intr-o saptamana cazul sa fie rezolvat. Detectivul Lee intuieste cine e criminalul doar pe baza psihologica, iar tot ce mai ramane e ca acesta sa fie capturat si sa marturiseasca crimele comise. In seara operatiunii, tocmai cand erau pe cale sa-l prinda pe acesta in flagrant, o masina vine in goana si da peste criminalul in serie. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, acesta se ridica fara a avea ceva, dar masina dintr-odata da inapoi in viteza, lovindu-l de aceasta data grav, dupa care dispare de la locul accidentului. Toata lumea e fericita ca teroarea a incetat si criminalul in serie a primit ce a meritat, zbatandu-se intre viata si moarte la spital. Seful lui Ho Tae vorbeste deja de promovari, insa pentru inchiderea cazului mai trebuie rezolvat un mic amanunt: trebuie gasit autorul accidentului soldat cu fuga de la locul faptei. Temandu-se ca ar putea rata promovarea, Lee Ho Tae porneste pe urmele masinii si incepe sa studieze psihologia celor ce fac accidente si fug de la locul faptei. Principalul suspect e gasit in scurt timp, dar se dovedeste a fi o tanara atragatoare, care ii da viata peste cap, dintr-odata… Va ceda detectivul Lee tentatiei sau isi va indeplini cu constiinciozitate sarcinile de serviciu pentru a avansa in cariera ?
“Steal My Heart” e o comedie in care romantismul si actiunea fac casa buna cu un domeniu destul de sobru, cel al criminalisticii si psihologiei criminalilor. Actiunea filmului se petrece in lumea politistilor instruiti sa prinda criminali periculosi, dar fiind vorba de o comedie, realizatorii nu exita sa parodieze lantul slabiciunilor din sistem: un sef cu un coeficient de inteligenta scazut, preocupat doar cum sa-si pastreze scaunul, eventual sa si avanseze ierarhic; politisti de teren fara prea multe cunostinte teoretice, ale caror teorii mereu au o hiba; nu in ultimul rand, tanarul politist, fara experienta practica dar cu mintea stralucita, de elanul tineresc si setea de afirmare a caruia toti incearca sa profite. Personajul lui Joo Won, Lee Ho Tae, se incadreaza in ultima categorie. E un tanar boboc ce vine cu o solida cultura criminalistica practica, care rezolva cazul unui criminal in serie, insa ale carui merite ajung sa fie umbrite de un accident cu fuga de la locul faptei. Rezolvarea acestui caz i-ar putea deschide drumul spre functia de director al Departametnului Judiciar, insa in scurt timp constata ca suspectul e de fapt o tanara atragatoare de care va afla cat de curand o multime de lucruri nestiute, pe care nu le putea nici in ruptul capului banui. Si astfel, bobocul ajunge prins ca in menghina intre o pasiune aprinsa din senin fata de tanara si ambitia de a rezolva cazul pentru recompensa promisa de seful sau. Joo Won are o interpretare buna, insa e clar ca rolurile comice nu il prind prea bine. Parca regasim in interpretarea sa ceva din retinerea personajului din “The Good Doctor”, apreciatul serial al anului trecut ce i-a adus 4 premii de interpretare. Rolurile dramatice ii vin ca o manusa, orice alt rol fiind o provocare care ii poate aduce plusuri sau minusuri. Din pacate din nou avem parte de un film in care actorii veterani lipsesc aproape cu desavarsire, astfel ca factorul de echilibru nu-si face simtita prezenta. Practic in cea mai mare parte a timpului, avem de-a face cu un joc in doi al celor doi protagonisti, ce reprezinta coloana vertebrala a filmului. In cat de reusite sunt aceste momente sta succesul intregului film, care nu are o intriga complicata sau un numar mare de personaje. E de remarcat si interpretarea actritei Kim A-joong, ce ne aminteste de rolul deosebit de amuzant din hitul “200 Pounds Beauty”. A-joong e la fel de nostima, chiar daca au mai trecut ceva ani si peste ea, pastrand ceva din sarmul simpaticei Jenny. Un film care cu siguranta va aduce multa buna dispozitie, ce trebuie privit strict pentru scopul pentru care a fost creat: sa amuze. Orice alte valente ale sale se exclud de la sine. Felicitari celor doi protagonisti, ce reusesc sa pastreze zambetul pe buzele spectatorilor de la inceput pana la sfarsit.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de Asia Team, colaboratorii la acest proiect fiind cristinab, uruma, Claudia si gligac2002.
Dorinta nemasurata de a o ucide cu orice pret pe Consoarta Ki il face pe Primul Ministru Bayan sa incalce orice principii si sa uite care e rolul sau in Imperiu. Tentativa de a o ucide pe Consoarta ii aduce sfarsitul, unul tragic, pe care si-l dorise in cazul in care ar fi ajuns, odata, sa fie orbit de putere. Cu lacrimi in ochi, Tal Tal ii indeplineste porunca din urma cu ani de zile, cand amandoi intrau plini de glorie si sperante pe poarta Palatului pentru a fonda o noua lume. Generalul care l-a ucis pe El Temur are parte de un sfarsit ce nu se ridica nici pe departe la maretia iesirii din secna a lui El Temur. Bayan moare ca un caine, rapus de ambitia sa nemasurata de a scapa Imperiul de Consoarta Ki, care in opinia lui era principala piedica in calea prosperarii Imperiului; asta desi ca, in calitate de Prim Ministru, nu implementase nici o masura economica ci, din contra, a fost obsedat doar de caile violente de a obtine fonduri si a purta campanii militare sortite esecului. Imparatul e puternic marcat de disparitia persoanei in care avea mare incredere, motiv pentru care ii cere Consoartei Ki sa isi ceara iertare in genunchi in fata intregii Curti, a doua zi. Dar aceasta refuza, sustinand ca nu a gresit cu nimic. In fata incapatanarii Consoartei, Imparatul decide sa o trimita la Templul Ganye, pentru a se cai si a-si recunoaste pacatul. Alungarea din Palat a Consoartei Ki e un prilej de maxima satisfactie atat pentru Kolta, cat si pentru Imparateasa Mama. Aceasta din urma incearca sa profite la maxim de situatie si pune la cale un nou plan diabolic.
Inrautatirea starii de sanatate a Imparatului duce la inasprirea luptei dintre cele doua tabere. Imparateasa Mama si Primul Ministru incearca sa dea lovitura decisiva Consoartei Ki, insa aceasta e mult mai abila si le-o ia inainte. Avand toata cutuma de partea ei, Consoarta Ki se proclama Regent , Printul Mostenitor fiind minor, astfel ca Imparateasa Mama si Primul Ministru sunt nevoiti sa-si predea pecetile. Intre timp Imparatul isi revine in simtiri si se trezeste cu fosta slujitoare a Imparateselor, Domna Seo, rostindu-i ceva despre Maha. In fapt, aceasta nu face decat ceea ce de o viata stie sa faca, anume sa dea in vileag secrete din dorinta razbunarii. De aceasta data, insa, nu reuseste sa duca la bun sfarsit ceea ce are de rostit deoarece la fata locului isi face aparitia Consoarta Ki. Neavand de ales, nu poate decat sa transmita vestea mortii Printului Maha, stire care o intristeaza profund pe Consoarta Ki si starneste sentimente de regret in inima Imparatului. Doamna Seo e alungata din Palat si avertizata ca daca mai paseste pe acolo isi va pierde viata, in timp ce Consoarta Ki pune in aplicare un nou plan care avea sa duca la distrugerea rivalilor ei. Primul pas e mutarea Imparatului ce isi pierde din nou cunostinta din resedinta sa in resedinta Heungdeog, unde insasi Consoarta urma a avea grija de el. In paralel, moartea lui Maha trebuie razbunata, iar furia Consoartei Ki se revarsa asupra fostei Imparatese si a lui Yom Byong Su, pentru a carui capturare recompensa e marita de 10 ori. Singurul care pare a avea de castigat din mutarile Consoartei e eunucul Kolta… Stie el de ce.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
The Greatest Expectations (2003) – aşteptãrile unor pierde-varã întrec întotdeauna… orice aşteptãri !
“The Greatest Expectations” e una din comediile coreene de top ale inceputului anilor 2000, perioada in care comedii precum “Sex is Zero” sau “My Sassy Girl: umpleau salile de cinematograf, lansand vedete precum Ha Ji-won, Gianna Jun sau…Im Chang Jung. Acesta din urma a devenit un adevarat simbol al comediilor coreene, aparitia lui in numeroase roluri comice transformandu-l intr-o vedeta la doar cativa ani de la debutul pe marele ecran. Actorul se incadra perfect in profilul tipic asiatic al actorilor de comedie: mic de statura, plin de energie si carisma si extrem de talentat sa interpreteze roluri care sa starneasca rasul. Acesta e si protagonistul masculin al comediei romantice “The Greatest Expectations”, unde interpreteaza un pierde-vara care ar dori ca totul sa pice din cer, inclusiv fericirea. Partenera lui din film e nimeni alta decat Kim Sun-ah, o actrita destul de retrasa, cu aparitii scurte in cateva comedii apreciate de public (Lost and Found, The Worst Guy Ever, Attack the Gas Station 2), pe care acest rol a propulsat-o in cariera, 2 ani mai tarziu fiind distribuita in serialul de succes “My Name is Kim Sam-soon”. Ambii actori din pacate au ales recent sa schimbe registrul, poate si pentru ca se apropie cu pasi repezi de pragul a 4 decenii de viata (Im Chang Jung a trecut deja acest prag), optand pentru roluri mai serioase, dramatice. Astfel, Kim Sun-ah a aparut recent in rolul principal din “The Five”, in timp pe Im Chang Jung a ales rolul dramatic din “Traffikers”. Pentru cei care, insa, iubesc comediile, “The Greatest Expectations” le va oferi o portie de distractie pe cinste, cei doi actori fiind de-a dreptul debordanti. Daca o mai adaugam pe lista si pe veterana Kim Soo-mi, satisfactia celor aproape 2 ore cat dureaza filmul e garantata.
Viata nu e usoara nici macar pentru un pierde-vara; daca ati gandit altfel, va trebui sa va revizuiti parerea. Dovada cea mai evidenta e Chang-sik (Im Chang Jung) si Mi-young (Kim Sun-ah). Primul e un lenes notoriu ce iubeste cel mai mult sa doarma si sa manance, eventual pe la amiaza sa joace “Go Stop” online pentru pierderea timpului si castigarea unor “importanti” banuti virtuali. El locuieste impreuna cu fratele sau, un oficiant la o banca, si cu sotia acestuia, o fosta colega de clasa, careia el i-a intermediat casatoria cu fratele sau. Desi a terminat facultatea de psihologie, Chang-sik e total dezinteresat sa se integreze in societate, modul actual de viata fiindu-i mai pe plac. Mi-young (Kim Sun-ah) e o tanara aparent fara nici un viitor. Viseaza sa devina o mare actrita, dar nu reuseste nici macar sa duca la bun sfarsit un casting, datorita colonului iritabil. Isi ajuta mama la magazinul de inchirieri casete video, castigandu-si dreptul unui pranz prin recuperarea penalitatilor de intarziere ale clientilor. Si, ceea ce e mai rau, e rea de gura si irascibila pana in maduva oaselor. Si cum ceea ce se aseamana se aduna, intr-una din zile cei doi se intalnesc la magazinul de inchirieri, tachinandu-se reciproc. Destinul face sa se mai intalneasca ulterior intamplator, pana in ziua in care fara sa vrea sunt martorii unui accident. Un batranel ce facea jogging noaptea e lovit mortal de un gangster, ce fuge de la locul faptei. Totusi, vazandu-i pe cei doi martori, gangsterul se teme ca va fi ulterior recunoscut, astfel ca isi pune oamenii sa-i gaseasca pe cei doi habarnisti. Iar metodele de a-i prinde in plasa pentru a-i lichida sunt din cele mai ingenioase…
O comedie autentica, ce nu are nimic de-a face cu celebrul roman al lui Charles Dickens, asa cum ar putea induce in eroare titlul filmului. “Marile Sperante” se refera, mai degraba, la iluziile celor doi ratati de a da intr-o buna zi lovitura, atat in dragoste cat mai ales in privinta banilor. Banii si mai ales ce pot face cu ei – iluzia care alimenteaza un vis – e tot ce ii intereseaza pe cei doi eroi. In aparenta se comporta ca niste indivizi normali, cu mult bun simt, cum a fost atunci cand destinul le da sansa sa primeasca o recompensa de 5.000 de dolari. Ca doi veritabili “parteneri”, isi impart banii in mod egal (desigur, el lasandu-si o suma mai mare, ea luandu-i ca o vulpe sireata banii numarati pentru el) si apoi decid sa-i cheltuie pe o cina copioasa urmata de traditionala “bauta”. Daca ar fi sa-i incadram in vreo tipologie, nu ar fi deloc greu, cei doi putandu-si gasi corepondentul in orice cultura a acestei lumi. Si asta pentru ca sunt niste personaje simple, naïve, manate de insticte si de vise in care cred doar cand sansa le surade. Atunci realizeaza ca, facand un mic sprint, pot ajunge la linia de sosire, eventual (si preferabil) unul inaintea celuilalt. Iar aceasta simplitate in conceperea acestor doua personaje face din “The Greatest Expectations” o comedie savuroasa, care desi e realizata intr-un stil care azi nu mai e practicat in cinematografia coreeana, reuseste sa te faca sa zambesti de la inceput pana la sfarsit, fara a exista clasicele momente de tristete ce apar in a doua jumatate a filmului.
Multumiri pentru traducerea in premiera in romana a acestui proiect colegei noastre Vic – Asia Team.
Lucrurile au luat o asemenea turnura dupa dezvaluirea adevarului legat de originea Printului Maha incat tabara Imparatesei Mama sufera o dubla lovitura. Mai intai Primul Ministru e lasat fara nepoata sa pe tron, iar mai apoi Imparateasa Mama afla ca de fapt copilul pe care l-a crescut pentru a urca pe Tron doar pentru ca credea ca are sange pur de mongol nu are originile nobile pe care le credea. Toate sperantele i se naruie intr-o clipa si, ce e mai dureros, ramane fara nici un atu in lupta impotriva Consoartei Ki. De acum incepe adevaratul razboi intre Consoarta Ki si Primul Ministru, care nu mai e dispus sa faca nici un compromis. Profitand de evadarile Imparatului in patima alcoolului, Bayan ii solicita acestuia intr-un moment de euforie sa citeasca un document elaborat de acesta si sa isi puna pecetea. Increzator in Primul Ministru, Imparatul ii inmaneaza acestuia pecetea, in ciuda protestelor Conoartei Ki. E o dovada clara ca inima Imparatului incepe sa se departeze de Nyang, pe care o viseaza obsesiv cum il vaneaza cu un arc indreptat spre el, cu gandul clar de a-l ucide. Fostul pretendent la tronul imperiului, ca mostenitor, Maha, e luat de Doamna Seo si dus la Templul Seon Eob pentru a se inchina la Buddha. Regele Wang Yu, care afla accidental de la oamenii sai ca e tatal lui Maha, are ocazia, acum, sa se reintalneasca cu falsul Print. Ca si Consoarta Ki, nu poate decat sa-l incurajeze, iar odata ajuns in Goryeo, se gandeste sa-i spuna adevarul despre parintii lui. Cineva, insa, trage cu urechea si afla un adevar ce nu trebuia stiut de nimeni…
Momentul nominalizarii viitorului Print Mostenitor se apropie, iar Imparatul e convins in fata Curtii sa accepte o competitie intre cei doi Printi. Consoarta Ki are pregatit asul din maneca – originea Printului Maha – si e ferm hotarata sa foloseasca acest avantaj. Doar ca eunucul Bang ii face in sfarsit marturisirea legata de identitatea reala a Printului Maha, si astfel ceea ce nu a putut afla de la calugarita ajunge in final la urechile Consoartei Ki. Aceasta la inceput are o reactie de indignare, judecad lucrurile prin prisma pozitiei de Concubina si a luptei de culise din Palat, dar apoi e napadita imediat de sentimentul matern. Pruncul pe care il credea demult pierdut s-a aflat de ani de zile sub ochii ei, fara a avea cea mai mica banuiala. Ca urmare a vestii aflate, Consoarta Ki da fuga la Templul Seon Eob unde se ruga Printul pentru sufletul raposatei sale mame Tanasiri. Aici nimereste in plina tentativa de asasinare a Printului, pusa la cale de Imparateasa si dusa la indeplinire de Yom Byong Su. Va reusi sa scape Printul cu viata sau va cadea rapus de armele asasinilor ? O greseala facuta de Yom Byong Su se va dovedi cruciala in evolutia ulterioara a evenimentelor.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
11:00 AM (AM 11:00) (2013) – Jung Jae-young şi Kim Ok-bin în cãutarea timpului nescurs
“11:00 AM” e o incercare cu resurse modeste de punere pe ecran a unei povesti SF cu accente de thriller de catre cineastii coreeni. Fara a avea o traditie in exploatarea genului SF, realizatorii coreeni incearca sa se alinieze Hollywood-ului si pe aceasta latura, fiind insa inca departe de a atinge un standard ridicat asa cum au reusit in genul thriller in mai putin de 6-7 ani de incercari. Si nici tentativa de a imita o productie hollywoodiana low-budget de dragul unei lovituri la box-office nu a adus succesul asteptat. Cu doar 5,7 milioane de dolari incasari, “11:00 AM” nu a reusit sa se apropie de marile succese de box-office din Coreea de anul trecut. Regizorul Kim Hyun-seok, ce a fost asistentul lui Kim Ki-duk la “The Isle” si care nu s-a distins decat printr-o comedie romantica, “Cyrano Agency”, desi a regizat peste 5 filme, isi incearca norocul abordand si un alt gen, putin popular in Coreea, SF/Thriller. In rolul principal a avut sansa de a-l distribui pe cunoscutul Jung Jae-young (Confession of Murder, Moss, Castaway on the Moon), care desi e vioara numarul 1, are un rol modest, fara prea multe valente, locul lui putand fi luat de orice alt actor mai mult sau mai putin cunoscut. Desigur, asta nu diminueaza din calitatea interpretarii, dar rolul e de asa natura incat talentul actoricesc nu e aproape deloc solicitat. Rolul principal feminin ii revine lui Kim Ok-bin, protagonista din serialul “Sword and Petal” sau “Hanoi Bride”, dar si prezenta ei in distributie e la fel de stearsa, neiesind cu nimic in evidenta. Cu o distributie buna si cu un scenariu atragator, “11:00 AM” ne propune un mic salt in timp ale carei consecinte cu greu pot fi anticipate.
Omenirea se afla in fata celei mai importante cuceriri a istoriei sale: calatoria in timp. O companie ruseasca condusa de un magnat omnipotent e dispusa sa investeasca intr-un proiect secret de construire a unei masini a timpului. Imobilizat intr-un carucior, presedintele companiei isi doreste trimiterea unei echipe in viitor pentru gasirea leacului care sa-i poata aduce vindecarea. Doctorul Jung (Jung Jae-young), un om de stiinta coreean, e cel care vine cu ideea proiectului, incercand sa implineasca visul profesorului sau indrumator. Ca si presedintele companiei rusesti investitoare, si doctorul Jung isi dorea sa calatoreasca inapoi in timp pentru a-si salva sotia bolnava de cancer cu un leac miraculos din viitor. Dupa 3 ani de munca, proiectul prinde viata. Folosindu-se de asa-numita “particula a lui Dumnezeu”, oamenii de stiinta implicati in proiect construiesc un accelerator de particule in Marea Gaura Albastra din insulele Marshall, in scopul generarii unei gauri negre artificiale care sa permita calatoria in timp prin gaura de vierme. Proiectul insa nu da rezultate, iar investitorul se gandeste sa inchida masina timpului subacvatica. Cu o zi inainte de evacuarea bazei submarine, doctorul Jung decide ca impreuna cu subalterna sa Young-eun (fiica mentorului sau) sa calatoreasca in timp cu o zi mai tarziu, pentru a convinge investitorul semnarea unui nou contract de investitie. Avand doar 15 minute la dispozitie inainte de a se inchide gaura neagra artificiala, doctoral Jung trebuie sa ia noul contract dintr-un birou unde il pune unul din participantii la proiect, si sa-l aduca inapoi in prezent ca dovada a calatoriei in timp reusite. Insa ceea ce va descoperi va fi un adevarat cosmar…
“11:00 AM” e una din putinele productii SF facute de coreeni in ultimul deceniu. SF nu e un gen in care cineastii coreeni sa exceleze sau pe care sa-l imbratiseze cu prea multa pasiune (paradoxal, mai ales ca vorbim de una din primele tari din lume in materie de progres tehnologic), pentru simplul fapt ca o astfel de productie pentru a avea succes la public are nevoie de un buget consistent si de un scenariu care sa aduca ceva nou fata de numeroasele povesti de gen ecranizate la Hollywood de mai bine de jumatate de secol. Science-fiction-ul e un gen fascinant, dar extrem de pretentios cand vine vorba de ecranizare. Recentul film al lui Bong Joon-ho, “Snowpiercer”, e unul din cele mai reusite filme sf facute de coreeni, insa a avut un buget urias, de nu mai putin de 39 de milioane de dolari. “11:00 AM” a avut un buget minuscul si un regizor lipsit de faima si viziunea unui Bong Joon-ho. Astfel, avem parte de un film limitat de ingradirile bugetului, cu cateva efecte speciale putin costisitoare si extrem de static pentru genul sau. In plus, foarte multe imagini sunt cadre intunecate in care cu greu poti distinge ce se intampla. Calatoria in timp e elementul ce pune in miscare povestea si mobilizeaza personajele, transformand filmul intr-unul mai degraba ce insista pe analiza psihologica a personajelor decat pe actiunea in sine. Si nici aceasta latura aleasa de regizor nu reuseste sa te impresioneze prea mult pentru simplul fapt ca datorita duratei scurte a filmului (sub 100 de minute), legaturile dintre personaje si dramele personale ale acestora abia sunt creionate, incat punctul forte al scenariilor coreene – acela de a reusi sa faca spectatorii sa se ataseze de personaje atingand coarda sensibila – e ratat complet. Daca dam toate aceste lucruri la o parte, putem spune ca “11:00 AM” e un film aproape tipic american, de consumatie, de care ai uitat la cateva ore dupa ce l-ai vizionat, insa care iti ofera pe moment satisfactia de a fi fost prins intr-o poveste captivanta, intr-un joc psihologic ce ridica intrebari si stimuleaza imaginatia.
Ceea ce merita remarcat la acest film e modul diferit de mentalitatea occidentala in care e privita scurgerea timpului Timpul trece, prezentul devine viitor, viitorul devine prezent, prezentul devine trecut. Poate interveni omul in acest ciclu ce are aparent un singur sens, inainte ? Cel care lasa in urma prezentul, transformandu-l in trecut, e chiar timpul. E evident ca acesta nu poate fi oprit in loc, dar omul il poate stapani cu adevarat ? Trecutul poate fi consemnat, da nastere la amintiri iar in cele din urma ne va inghiti pe toti. Prezentul poate fi inteles din dorinta fireasca a fiecaruia de a se adapta si a tine pasul cu el. Dar viitorul ? Lucrurile care nu s-au intamplat inca ? Ele nu pot da nastere la regrete pentru pierderea unei fiinte dragi sau pentru alegerile gresite ce le-am facut la un moment dat in viata, pentru ca pur si simplu e acel timp care la un moment dat va urma, e o fila alba inca nescrisa, numita “ziua de maine”. Stralucita a fost plasarea, de catre regizor, la inceputul filmului, ca motto, a unui citat din Biblie: “Nu te fali cu ziua de maine, caci nu stii ce poate aduce o zi”. Intr-adevar, o zi, desi pare un interval scurt in “eternitatea” unei vieti, nu e niciodata asa cum ne-o inchipuim. Dar ideea cea mai importanta a acestui film, tipica gandirii asiatice in general, e perceptia destinului. Poate fi destinul schimbat, poate viitorul sa salveze prezentul sau trecutul ? Gandirea si filosofia asiatica vorbeste de destin ca de ceva dat, un lucru implacabil asupra caruia oricat ai interveni, te va conduce acolo unde iti este scris. Personajele din “11:00 AM” au sansa de a vedea cu ochii lor ce se va intampla in nici 24 de ore si au increderea ca pot schimba destinul astfel incat evenimentele sa nu se petreaca. Sa fie asta doar o iluzie sau omul chiar are puterea de a schimba viitorul inca nepetrecut ? Raspunsul la aceasta intrebare il putem afla citind orice carte religioasa din orice credinta a acestei lumi: imperfectiunea omului e cea care il transforma intr-o fiinta limitata si neputincioasa. Proiectul masinii timpului a luat nastere dintr-o ambitie si o dorinta de a cauta corectarea destinului sau mai bine zis pacalirea lui. E cumva omul divinitate, pentru a avea dreptul de a sfida randuiala ei ? Aceasta e provocarea lansata de “11:00 AM”. Pacat de resursele limitate care nu i-au permis regizorului sa faca din el o productie memorabila, scenariul avea potential, insa ramane un film ce merita vazut cel putin o data.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Queen of the Game (2006) – episodul 20 subtitrare in romana
Femeia este cea care aduna familia in jurul mesei. Aici este adevarata uniune si comuniune, pacea si bunastarea, iubirea dintre membrii ei. Asta se straduieste Eun Sol sa faca si de aceea accepta cele mai mari sacrificii. Duhul blandetii si daruirea unei parti dintr-un organ vital cum este ficatul o fac pe Mi Sook sa regandeasca intreaga sa viata si sa lase deoparte ura si incrancenarea cu care isi trateaza egoismul, si in sfarsit sa accepte sinceritatea norei sale. Daca s-ar putea ca fiecare cuplu aflat in impas la un moment dat sa-si mai dea o sansa si ar reface nunta, ar reface juramintele si si-ar aduce macar aminte de ele si s-ar re-iubi nu ca la inceput ci mai mult ca in primii ani, probabil ca nu ar mai fi atat de multe divorturi, iar copiii, inocentii, nu ar mai suferi si nu ar mai repeta greselile parintilor. Frumoasa si buna Eun Sol a schimbat un destin nefavorabil, iubindu-l pe Shin Jeon mai mult decat viata ei. Shin Jeon, un om crescut la scoala urii si a razbunarii, si-a schimbat felul de a fi iubind-o la fel de mult, dincolo de ratiune si amintiri pierdute pe cea care a stiut ca pentru el, sa indure, sa lupte si sa ierte, sa se sacrifice pentru a putea fi impreuna. O adevarata lectie de viata.
Prezentarea: corina – asiacinefil
Rebellious (2013) – Kang Ha-neul în cãutarea utopiei unei lumi noi
Cu o importanta experienta in regizarea unor seriale de epoca precum “Arang and the Magistrate” sau “Jung-yi, Goddes of Fire”, Jung Dae-yoon a parut solutia perfecta pentru producatorii MBC in momentul in care au cautat un regizor pentru o productie de televiziune plasata in perioada timpurie a Joseonului. Si astfel, in toamna lui 2013, dupa o luna de filmari, a luat nastere “Rebellious”, o poveste despre razbunare si opresiune in Joseonului celei de-a doua jumatati a secolului XVI. In rolul principal a fost distribuit actorul Kang Ha-neul, cunoscut asiacinefililor din recentul rol al tanarului lipsit de orizonturi, cu tendinte sinucigase din serialul “The Heirs”, Hyo Shin. Intr-o aparitie scurta de doar cateva minute la inceputul filmului o recunoastem sip e Seo Hyeon-jin din “Feast of Gods”. Cu un buget specific unei productii de televiziune, “Rebellious” are parte de un scenariu palpitant, cu o intriga bine construita si echilibrata perfect pentru a se incadra in durata de 65 de minute. Undeva pe la mijlocul secolului XVI, Joseonul e marcat de o discrepanta sociala evidenta. Sclavii nu au acces la educatie, fiind condamnati la o viata mizera traita la mila stapanului. Lee Jun-kyeong (Kang Ha-neul) e fiul unei sclave conceput in afara casatoriei cu stapanul acesteia, Lordul Choi. In timp ce fratele sau vitreg, Jun-woo, fiul Lordului, are toate cele trebuincioase si urmeaza cursurile unei scoli, Jun-kyeong se duce si el in apropierea scolii si trage cu urechea la ce repeta elevii din invataturile lui Mencius. Nu de putine ori e luat la bataie de elevii rasfatati, fii de nobili, pana intr-o zi cand invatatorul il primeste la cursuri. Dar pasiunea pentru studiu a micutului Jun-keong e intrerupta brusc de un eveniment nefericit, mama lui fiind ucisa chiar de catre Lordul Choi. Invatatorul e cel care reuseste sa-i dea curajul sa continue lupta pentru schimbarea acestei lumi, iar peste ani il regasim ofiter ce lucreaza in Biroul Poterei, mereu insetat de a face dreptate. Doar ca lumea in care traieste este una la fel de nedreapta, in care daca esti nobil, ai toate drepturile, inclusiv cel imoral de a ascunde adevarul. In consecinta, Jun-kyeong se raliaza unei organizatii secrete ce pune la cale o rebeliune ce are ca scop instaurarea unei lumi noi. In felul acesta, Jun-kyeong si-ar fi putut in sfarsit razbuna mama, odata cu schimbarea din temelii a societatii. Dar era, oare, posibil, implinirea unui asemenea vis indraznet in acele timpuri tulburi ?
Un proiect realizat in premiera in Romania de echipa Asia Team, colaboratorii implicate fiind cristinab si gligac2002.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Friend 2: The Great Legacy (2013) – un sequel dupã succesul „Friend” (2001) despre rãzbunare şi onoare în lumea gangsterilor
Succesul avut de productia “Friend” (Chingoo) din 2001, care la vremea lui a devenit unul din cele mai de succes filme coreene din toate timpurile dupa incasarile obtinute, l-a determinat pe regizorul productiei, Kwak Kyung-taek, sa incerce un sequel. Cunoscut in special pentru filmele cu gangsteri regizate (Friend, A Love, Eye for an Eye sau Pained), acesta a incercat, la 12 ani distanta, sa reinnoade firul povestii si sa o duca mai departe eventual catre o… trilogie. “Friend 2: The Great Legacy” muta povestea in zilele noastre, nu fara a face numeroase trimiteri in trecut, mai putin la evenimentele din “Friend” pe care probabil publicul nu le mai tine minte decat daca reia vizionarea lui, si mai mult la alte fire colaterale care ar fi trebuit sa lamureasca anumite evolutii ale personajelor. Daca in filmul din 2001, starul indubitabil a fost Jang Dong-gun, de aceasta data vedeta e Yu Oh-seong, a carui cea mai recenta aparitie intr-o productie a fost pe micul ecran in serialul “Faith”, unde a avut rolul negativ. Acesta a avut rol principal si acum 12 ani, fiind elemental ce leaga povestea de atunci cu cea din sequel. De aceasta data, rolul negatuiv ii revine lui Jung Ho-bin (cunoscut pentru rolul negativ din Poseidon), in timp ce cunoscutul Joo Jin-mo are un rol secundar limitat la fragmentele plasate in anii ’60. Din distributie face parte si unul din cei mai in voga actori tineri ai momentului, Kim Woo-bin, premiat pentru interpretarea recenta din serialul “The Heirs” si aflat la al doilea rol din cariera pe marele ecran, si primul rol aproape principal. “Friend 2: The Great Legacy” a obtinut incasari totale la box-office-ul coreean de 20,5 milioane de dolari.
Choi Sung-hoon (Kim Woo-bin) e un tanar de 27 de ani ce a avut parte de o copilarie nefericita. Crescut de mama sa, fara amintiri despre tatal sau. Sung-hoon a fost nevoit de mic sa asiste la viata destrabalata a mamei sale, aflata mai mereu in anturajul periculos al gangsterilor violenti. A sfarsit prin a se casatori cu un gangster marunt, mereu violent, ce o supunea la batai periodice la care Sung-hoon asista mereu. Cu un asemenea mediu familial, asa cum era de asteptat, Sung-hoon a calcat de mic pe cai gresite, devenind un bataus de cartier si punand bazele unei bande de adolescenti neadaptati. In timpul unei batai violente cu banda Busan, o banda de gangsteri adevarati, Sung-hoon e prins de politie si condamnat la 1 an de inchisoare. Cineva din afara da ordin membrilor bandei Busan aflati dupa gratii sa-l ucida pe Sung-hoon, ce a lasat invalizi mai multi gangsteri. Intamplarea face ca in aceeasi inchisoare e inchis si Lee Joon-sook (Yu Oh-seong), un gangster periculos care fusese condamnat la 17 ani de inchisoare pentru ca a ordonat uciderea prietenului sau Dong-soo. Mama lui Sung-hoon ii face o vizita lui Joon-sook, ce era seful de pe vremuri al bandei Busan si pe care il cunostea din tinerete, cand era cel mai bun prieten al lui Dong-soo, iubitul fetei de atunci. Nestiind ca acesta a dat ordinul uciderii iubitului ei, femeia ii cere lui Joon-sook, de dragul vremurilor de altadata, sa-i protejeze unicul fiu. Astfel, cei doi ajung sa se cunoasca, iar Joon-sook recunoaste in tanar multe din calitatile tatalui sau pe care l-a ucis. Odata eliberat, ii propune lui Sung-hoon sa i se alature, in libertate, si sa devina omul lui. Doar ca in libertate, in 17 ani, lumea s-a schimbat. Banda Busan, fondata de tatal sau, a ajuns sa fie condusa de unul din subalternii sai de pe vremuri, Eun-gi. Era o chestiune de timp pana cand Presedintele bandei isi dadea suflarea, fiind grav bolnav, iar Eun-gi urma a prelua efectiv conducerea afacerilor ilegale. In momentul in care Joon-sook e sfatuit sa plece intr-o vacanta prelungita peste hotare si sa se tina departe de orice ambitie de a reveni la conducere, acesta se decide sa isi ia destinul in maini. O lupta sangeroasa intre cele doua grupari va incepe pentru preluarea conducerii bandei.
Desi filmul se doreste un sequel care sa continue povestea de succes din “Friend” (2001), fiind regizat de acelasi Kwak Kyung-taek, “Friend 2: The Great Legacy” reuseste sa-si atinga doar partial scopul. In ciuda duratei de aproape 2 ore, ceea ce lipseste filmului e coeziunea si atmosfera pe care filmul din 2001 a stiut sa le puna perfect in valoare. In sequel, practic asistam la mai multe fire narative secundare care ne ofera o calatorie in timp ba in anii ’60, ba la inceputul anilor 2000, in scopul lamuririi unor aspecte ale povestii din zilele noastre, insa aceste calatorii in amintirea personajelor e haotica si uneori fara relevanta pentru povestea principala. Astfel, prezentarea unui crampei din viata presedintelui bandei Busan, aflat pe moarte,,ce are ca scop justificarea prieteniei ce l-a legat pe acesta de tatal lui Joon-sook (interpretat de cunoscutul Joo Jin-mo), fondatorul bandei in anii ’60, e total nepotrivita in decorul filmului. Poate doar daca produatorii nu se gandesc sa faca un prequel, cu evenimente petrecute inaintea povestii din Friend (2001). Nici calatoria in timp in anii copilariei lui Soong-hoon sau in anii adolescentei acestuia nu era necesara pentru a intelege comportamentul violent al acestuia si drumul intunecat ales in viata. Prezenta impozanta a actorului Kim Woo-bin era suficienta pentru a se subintelege traumele personajului din copilarie. Woo-bin e un actor facut pentru astfel de roluri, de gangster sau adolescent rebel, astfel ca regizorul se putea scuti de cateva zile de filmari ale unor scene inutile subintelese. Povestea ne poarta cand in trecut, cand in prezent si apoi din nou in trecut in alt spatiu temporal, astfel incat exista riscul ca daca nu esti atent la toate amanuntele, sa pierzi firul principal.
Ce e bine realizat la Friend 2 e modul in care e redat gangsterismul. In ultimii ani, filmele cu gangsteri au scazut ca numar, in Coreea, in general optandu-se pentru cateva super-productii cu nume mari care sa fie din start un succes de box-office. “Nameless Gangster” a dat chiar lovitura la box-office in anii trecuti, insa Friend 2 a reusit sa aduca ceva din povestile cu gangsteri din anii 2000, ce erau extrem de bine realizate in sensul surprinderii excelente a ceea ce insemna mentalitatea de a fi gangster. Personajul cheie, “mitul” in jurul caruia se spune povestea, Lee Joon-sook, e interpretat de Yu Oh-seong, personajul negativ din prima parte. In mod paradoxal, acesta devine, acum, in partea a doua, personajul pozitiv ce ajunge sa fie macinat de remuscari in momentul in care il cunoaste pe fiul celui pe care l-a ucis. Lee Joon-sook e un gangster de moda veche. El tine la principii si la notiunea de “gangster”. Pentru el, a fi gangster inseamna a fi o familie, adica un grup unit de aceleasi suferinte, bucurii, satisfactii sau esecuri. Nu percepe gangsterismul in afara acestor reguli de onoare ce stau la baza unitatii si loialitatii membrilor Familiei. El regaseste, dupa 17 ani, o banda ce nu mai tine cont de aceste reguli nescrise si care il da la o parte, desi el e fiul fondatorului ei. Singurul sau sprijin din interior e chiar presedintele bandei, un batran macinat de boala, ce a avut ocazia sa ii fie alaturi tatalui sau pe vremea cand a fondat banda. Acesta defineste cel mai bine doua din trasaturile gangsterismului, spunand: “Sa fii gangster inseamna sa faci alegeri regretabile in viata”. Si “Gangsterii nu se retrag niciodata”. Doua povete pline de invataminte, pe care atat el, cat si Joon-sook si chiar tanarul Sung-hoon le-au simtit pe propria piele. De-a lungul a trei generatii, aceasta mostenire e transmisa asemeni unui legamant sacru, iar finalul filmului si alegerea tanarului Sung-hoon demonstreaza intelegerea deplina a acestor principii dure.
Un film bun pentru un sequel, inferior productiei din 2001, ce reuseste sa transmita ceva din farmecul filmelor coreene cu gangsteri de pe la mijlocul anilor 2000. Distribuirea lui Kim Woo-bin, un actor cu priza la publicul tanar, intr-un rol ce-I vine ca o manusa a fost o alegere excelenta, in conditiile in care partenerii lui provin din generatii diferite, actori cu experienta si valoare. Spre deosebire de alte filme in care interesul promovarii unor idoli in roluri principale aproape distrug scenariile, “Friend 2” nu lasa intregul scenariu pe mana mai neexperimentatului Woo Bin (aflat doar la al doilea rol inr-un film pentru marele ecran). Fiecare personaj principal isi are propria poveste, e zugravit in lumea sa, ca in final drumurile lor sa se intalneasca in aceeasi lume a prezentului, in care niciunul nu se regaseste. Un film ce mrita vazut, in ciuda faptului ca pe alocuri e extrem de violent, eventual dupa o revedere in prealabil a productiei din 2001, pentru ca multe lucruri se leaga de povestea originala.
Multumiri colaboratorilor din Asia Team implicati in acest proiect, cristinab si gligac2002.
In timp ce, chipurile, era transportat in exilul ce i-a fost fost acordat ca dar de Imparat, Bayan incearca sa-l ucida pe Wang Yu, oferindu-i sansa de a lupta ca un militar si a avea o moarte demna. Dar in timpul luptei, Tangqishi si ai lui ataca convoiul, iar Bayan e ranit de o sageata, in timp ce Wang Yu se mai alege si cu o strapungere a trupului de catre sabia lui Bayan. Nimeni n-ar fi rezistat unei astfel de duble lovituri. Oamenii Regelui incearca sa-i ia trupul mai mult mort decat viu, si pentru a-l salva, distrag inamicul, lasandu-l pe Wang Yu pe mainile lui Yeon Feisu. Aceasta se face nevazuta cu Wang Yu, iar in aceeasi noapte Tangqishi cauta peste tot lesul Regelui detronat, fara succes insa. La fel va face in zori si Tal Tal, ce raporteaza unchiului sau ca nu poate confirma moartea fostului Rege al Goryeo. E momentul in care Imparatul, cautand sa bea cu Primul Ministru, afla ca acesta nu se simte bine si da buzna la resedinta acestuia, constatand ca nu de o boala era vorba, ci de o rana provocata prin strapungere. Fara a ezita prea mult, Bayan ii spune direct Imparatului ca l-a ucis pe Wang Yu. Reactia Imparatului e surprinzatoare. Inveninat de ravasele secrete interceptate de fidelul Kolta, in care Wang Yu isi marturisea (cu vocea lui Yom Byong Su) iubirea fata de Consoarta Ki, complicitatea lui la uciderea lui Wang Yu il descalifica total nu doar ca om, cat mai ales ca si carmuitor al unui imperiu “maret”. Consoarta Ki promite razbunare, iar momentul deciziilor se apropie, caci problema ungerii Printului Mostenitor nu mai poate fi amanata.
Singurii supravietuitori din anturajul Regelui Wang Yu, eunucul Bang si Makseng, afla locul unei adunari secrete urgente a membrilor Casei Vulturul. Imparateasa Ki incearca sa se foloseasca de aceasta informatie si, fara a sta mult pe ganduri, se decide sa contraatace fara a face multa zarva, pentru a nu scapa prada din maini. Intocmai precum defunctul Wang Yu, se foloseste de masca Sefului breslei, iar la fata locului apar doua masti identice, fata in fata. Desi Imparateasa isi da jos imediat masca, aratandu-I adevaratului sef cine e impostorul ce a indraznit sa-l sfideze (din nou), Kolta nu face acelasi lucru, ascunzandu-se ca un las in spatele ei. Mai mult, ordona oamenilor sai uciderea Imparatesei. Desi in mai multe randuri sagetile ei il putea rapune, Imparateasa il lasa pe seful Casei Vulturul sa fuga. O parte din membrii organizatiei sunt capturati si dati pe mana Prim Ministrului spre tortura, in timp ce Kolta, incoltit, da ordin ca o vreme toata lumea sa stea in ascunzatoare. Faptul ca Imparateasa Ki le-a dat de urma nu poate decat sa il determine pe Kolta sa accelereze planul rasturnarii de pe Tron a imparatului. Nu mai e decat o chestiune de cateva zile pana cand Imparateasa si Primul Ministru vor ajunge la el, astfel ca rebeliunea trebuie sa aiba cat mai repede loc. Un ajutor nesperat va sosi de la insusi Imparatul…
