Inscenarea facuta lui Wang Yu isi urmeaza cursul, iar acesta e adus in capitala Yuan-ului pentru a fi pedepsit. Aici e primit cu ostilitate de populatie, si datorita instigarilor oamenilor fugarului Tangqishi. Mai mult, Consoarta Ki e bagata in aceeasi oala cu Wang Yu, strigandu-se si pentru pedepsirea acesteia. Ki Nyang realizeaza ca lucrurile au luat o turnura total defavorabila si decide sa apeleze la puterea pe care a acumulat-o in ultimii ani. Mai precis la toti ministrii si guvernatorii ce ii sunt fideli, in speranta de a da forta celor sustinute de ea si demersului de demonstrare a nevinovatiei lui Wang Yu. Initial guvernatorii ezita, dar Consoarta Ki le dezvaluie unul din secrete, care ii convinge imediat. Dar pot ei sa faca ceva in conditiile in care insusi Imparatul il doreste mort pe Wang Yu ? De mult nu mai e vorba de o simpla gelozie intre barbati, e deja o obsesie bolnava a imparatului, care nu face decat sa ii agraveze nebunia latenta de care sufera. Plecarea din aceasta lume a lui El Temur nu doar ca a intunecat mintile complotistilor din jurul Imparatesei Mama, deveniti obsedati de un singur lucru – Consoarta cu origini din Goryeo sa nu-l mai poata controla pe Imparat si sa nu carmuiasca Imperiul spre prabusire -, ci a si lasat urme adanci in psihicul Imparatului, pe care anii de teroare traiti ca marioneta lui El Temur ajung sa-l transforme intr-un bufon la propriu. Si asa, El Temur ajunge sa controleze mintile tuturor nebunilor din Palat, desi nu se mai afla de mult pe aceasta lume; unicul urmas al clanului sau, Tangqishi, cauta orice mijloace pentru a se razbuna, iar Regele detronat Wang Yu ajunge – pentru a cata oara – in fata mortii…
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Queen of the Game (2006) – episodul 19 subtitrare in romana
Desigur ca oamenii au mai multe feluri de a iubi pe cineva. Iar Joo Won nu se dezminte neputandu-se bucura de fericirea lui Shin Jeon, desi nu conteneste a spune cat de mare i-a fost sentimentul. Si cat de multe a sacrificat pentru el. Face parte dintre acei oameni care iubesc pentru a primi inapoi iubire, masurata cu aceeasi moneda cu care o dau, nici un gram mai mult si niciunul mai putin. Nu se simte bine daca nu scoate ochii cum se spune, pentru toata perioada cat a fost chipurile alaturi de persoana iubita. In realitate s-a iubit numai pe sine si in raport cu celalalt de la care nu a primit atentia cuvenita, socoteste ca poarta o mare suferinta si-l face responsabil pe cel caruia i-a atribuit o seama de calitati pentru care s-a situat in penumbra. Daca Joo Won il va fi iubit pe Shin Jeon, nu a fost pentru el insusi, nici pentru ceea ce ar fi putut insemna el ca fiinta umana. In jocul atragator al afacerilor, sufletului rece al acesteia i-a placut omul de succes, cel care in lumina reflectoarelor dadea bine ca fiind un castigator. I-a placut stralucirea, poleiala, si, mai putin ori chiar deloc, omul Shin Jeon, cel care s-a maturizat prin suferinta si iubirea profunda pentru Eun Sol. Ea l-a vrut pentru sine mizand doar pe obisnuinta, pe prietenia de 10 ani dintre ei, beneficiind si de ajutorul lui Mi Sook. De aceea il paraseste aplicandu-i o lovitura sub centura, nedemna de o femeie indragostita. De asemenea, o lasa si pe Mi Sook sa mediteze daca cea careia i-a facut jocul nu cumva s-a folosit de ea ca sa-si atinga scopul meschin.
Prezentarea: Corina – asiacinefil
The Dirge Singer (The Crying Woman) (2014) – Kim Yoo-jung şi Suh Joon-young într-o dramã de epocã cu un subiect inedit
Dupa ce postul coreean de televiziune KBS2 a intrerupt in noiembrie 2013 difuzarea seriei KBS Drama Special ca urmare a epuizarii fondurilor alocate, dupa un episode special difuzat de Craciun seria a fost reluata pe 26 ianuarie 2014. Abordand teme cat mai variate, seria merge mai departe cu acelasi succes inregistrat si in primele 90 de episoade difuzate in anii anteriori. “The Dirge Singer” (promovat si cu titlul de “The Crying Woman”) abordeaza o tema total diferita de cele anterioare, am putea spune chiar inedita pentru peisajul filmului de televiziune coreean. Mai exact filmul surprinde o traditie care in zilele noastre a supravietuit in unele regiuni ale lumii (inclusive in mediul nostrum rural), bocitul mortilor. Cu actiunea plasata undeva in perioada mai tarzie a Joseonului, “The Crying Woman” spune povestea unei bocitoare si a fiicei acesteia, care pentru supravietuire trebuie sa-si invete fata sa-i calce pe urme in aceasta meserie condamnata de societate. In general, bocitul era practicat de femei sclave si era privit ca una din cele mai injositoare meserii, insa in momentul in care un mebru al unei familii nobile se stingea, bocitoarele deveneau un element indispensabil al traditiei, de care nimeni nu se putea dezice. Bocitoarele trebuiau sa planga si sa strige cat mai tare, astfel incat toata lumea, inclusive necunoscutii, sa auda durerea familiei indoliate, insa privit in ansamblu, acest obicei nu era decat ceva de ochii lumii, in masura a scoate in evidenta cat de iubit a fost defunctul, chiar si atunci cand insasi familia nu avea nici un sentiment de atasament fata de acesta. Filmul ridica si chestiunea pozitiei femeii din clasele de jos, care odata ajunse la varsta de 16 ani trebuiau sa aduca bani in casa prin diverse activitati, de cele mai multe ori extrem de putine pe care o femeie le putea indeplini. In rolurile principale, regizoarea Lee Eun Jin (ce a regizat si specialul “Like a Miracle”, tradus in premiera de Asia Team) i-a distribuit pe indragitii Kim Yoo Jung, ajunsa la 14 ani, si pe Suh Joon Young (ce l-am putut vedea recent in serialul “Sirius”) in rolurile principale. “The Crying Woman” a avut un rating de 3,8%, unul din cele mai ridicate din episoadele seriei difuzate in acest an de postul KBS2.
Dangeum e o sclava ce-si castiga existenta ca bocitoare, bocind defunctii si insotindu-i cu bocete cortegiul funerar la locul de veci. Sotul i s-a prapadit, iar povara cresterii celor doua fiice ale sale a cazut pe umerii ei. Fiica acesteia, Yeonsim, o insoteste de mica la inmormantari, dar nu intelege nimic din complicata lume a adultilor, nu de putine ori alegandu-se cu cate o bataie pentru ca mai mult incurca activitatea celor mari.In momentul in care bunica ei se prapadeste, Yeonsim, care era foarte atasata de aceasta, o aude pentru prima si ultima oar ape mama ei cantand un cantec de jale la mormantul bunicii. Ramane insa nedumerita de faptul ca mama ei nu a varsat nici o lacrima in acea zi, iar peste ani, mereu i-a reprosat acest lucru. Asta a conribuit din plin la o ura a fetei fata de practicarea bocitului, reprosandu-I mamei sale faptul ca pentru straini poate plange, insa pentru bunica ei nu a varsat o lacrima. Iar cand Yeonsim a implinit 16 ani, mama ei incearca sa o tarasca dupa ea si s-o invete cum se boceste, pentru a aduce un ban in casa. In realitate, constienta de faptul ca nu va mai fi multa vreme in preajma fetei, mama incearca sa o invete o meserie pentru ca aceasta sa poata sa se intretina pe sine sip e sora ei mai mica. Dar Yeonsim fuge mereu, iar in cele din urma sfarseste a fugi de acasa, incercand sa devina o curtezana. Destinul face, insa, ca drumurile ei sa se intersecteze cu cel al celui de-al doilea diu al Primului Ministru, un copil conceput dintr-o relatie extraconjugala cu o curtezana.
Personajul Yeonsim e prinsa intre obliugatii si aspiratii. Viata ei nu e una usoara in conditiile in care desi ajunsa la varsta la care poate aduce bani in casa, refuza sa fie o bocitoare, asemeni mamei sale. Nu simte nici o chemare pentru aceasta meserie aflata undeva la extrema societatii. Lumea marginalizeaza persoanele ce se ocupa cu bocitul sau caratul cosciugelor celor decedati, iar Yeonsim nu isi doreste sa faca parte din aceasta lume. De aceea in momentul in care vede un afis de angajare de tinere curtezane, se gandeste ca e meseria potrivita, in special ca i se oferea hrana si adapost si, in acest mod, inceta sa mai fie o povara pentru mama sa. Mai mult, fata e apasata si de boala mamei, ce avea zilele numerate. Yeonsim e un personaj ce reflecta conditia dificila si inferioara a femeii in societatea coreeana medievala, dar si lipsa de alternative in momentul in care te nasteai intr-o familie umila. Lipsa accesului la educatie obliga urmasii de obicei sa calce pe urmele parintilor, meseri transmitandu-se, astfel, generatii la rand in cadrul aceleiasi familii. Yeonsim e o fata curajoasa si indrazneata, care incearca sa sparga tiparele vremurilor ei, aspirand la o realizare in viata pe cont propriu, fara ajutorul parintelui. Ea intelege situatia dificila de acasa, si desi comportamentul ei indaratnic ii creeaza numai probleme mamei sale, nu ezita sa isi urmeze propriul drum, constienta fiind ca ziua in care va ramane singura pe lume si va trebui sa se descurce cu orice pret e aproape. Motivul alegerii acestui drum in viata e cel putin surprinzator, si ramane sa-l descoperiti urmarind aceasta poveste deosebita, total diferita ca subiect de temele anterioare abordate in seria KBS Drama Special.
Multumiri pentru contributia la acest proiect adusa de cristinab si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Emergency Couple (Emergency Man and Woman) (2014) – episodul 21 subtitrare in romana
Viata e o lupta continua, si cei pregatiti obtin in cele urma ceea ce-si doresc. Nu toti suntem pregatiti pentru greul ce-l intalnim in viata si multi renunta la lupta. Profesia de medic implica multa daruire, efort, compasiune, implicare si pregatire continua. Medicii stagiari trec prin momente de stangacie din lipsa de experienta, neputinta in fata cazurilor extreme si incantare cand vad ca prin daruirea lor salveaza o viata. Eroii nostri s-au calit pentru viata in stagiul de la Urgente, s-au maturizat, au fost nevoiti sa ia hotarari importante, au invatat sa actioneze sub stres… au invatat sa fie oameni. Au avut exemple de diavoli care pot fi ingeri, de profesionisti care trec peste problemele personale, s-au calit pentru viata. Sentimentele se cristalizeaza si convingerea ca un mariaj nu e o linie de sosire in viata face ca totul sa fie… normal. Momentul schimbarilor soseste in viata tuturor protagonistilor de la sectia de Urgente. Se vor adapta, ei, la noile provocari ale vietii ?
Prezentarea: uruma – asiacinefil
Emergency Couple (Emergency Man and Woman) (2014) – episodul 20
E cel putin stanjenitor ca dupa o betie sa nu-ti amintesti ce-ai facut si sa te trezesti despuiat in pat cu… fostul sot. Acest fapt te poate face sa-ti pui intrebari… Dar cand vorbim de Oh Jin Hee, compania bauturii in momentele de cumpana e ceva obisnuit, la fel si amnezia de dupa. Si asa, din nou, intr-o frumoasa dimineata de primavara, cand ciresii au inflorit si razele indraznete ale soarelui ajung sa te gadile placut pe fata, Jin Hee si Chang Min se trezesc in acelasi pat, avand aceeasi reactie hilara pe care au mai avut-o odata in trecut… Mai hilar e ca ea tot nu-si aminteste nimic din ce s-a petrecut cu o seara in urma, insa incearca sa nege aceasta veritabila problema de memorie de care sufera. De acum este clar, cei doi au revenit in vremurile lor bune, cand se bucurau de fiecare clipa de bucurie oferita de viata. La spital, problemele obisnuite de zi cu zi. Cazul unui fost pacient caruia i-au fost afentate coardele vocale datorita unei intubari de urgenta aduce in discutie deontologia profesionala. Ar trebui sa fie ajutati doar cei care vor sa traiasca ? Dupa accidente, se intampla sa se naruie visele celor implicati.
Daca unui pianist i se taie o mana i se distruge si cariera. Dar daca un medic nu si-ar mai putea folosi mainile timp de o luna, ar renunta la a mai fi medic vreodata ? Sunt intrebari la care seful Gook incearca sa raspunda avand-o ca interlocutoare pe profesoara Shim, si e multumit ca poate aborda astfel de subiecte cu ea. Dar rivalul, profesorul Ahn, ii pregateste o supriza. Si asta dupa ce Chang Min, dorind sa faca un bine pacientei cu cancer la ficat, sta la originea unui incident ce va afecta cuplul seful Gook/profesoara Shim.
Prezentarea: uruma – asiacinefil
Oasis (Desert Spring) (2003) – episodul 3 subtitrare in romana
Eliberat din ghearele Securitatii japoneze doar datorita interventiei lui In-hee, Gi-hyun se trezeste si fara loc de munca la postul radio, unde Seung-mo are grija sa reduca personalul. In absenta unui loc de munca, acesta e trimis la munca fortata intr-o mina din Japonia. In ciuda conditiilor grele de acolo, reuseste sa-i trimita o scrisoare lui In-hee, dar aceasta ajunge pe mainile gelosului Seung-mo, care o distruge inainte de a ajunge la destinatar. Ingrijorata ca nu a primit de luni de zile o veste de la persoana iubita, In-hee se decide sa plece de una singura in Japonia. In cele din urma e insotita de Seung-mo, care asista la reintalnirea celor doi. Totul insa se petrece doar pe fuga, caci supraveghetorii minei primesc ordin sa puna la cale un accident pentru uciderea lui Gi-hyun. Planul merge conform asteptarilor, iar chiar inainte sa se intalneasca cu In-hee, Gi-hyun e trimis inapoi in mina sa recupereze niste scule lasate acolo la un ordin anterior. O explozie e provocata, iar mina se prabuseste, odata cu toate sperantele lui In-hee. Anii trec, iar peste 2 ani o regasim pe In-hee casatorita cu Seung-mo. O intalnire neasteptata cu prietenul lui Gi-hyun, ce e teafar si nevatamat in Seul, reaprinde speranta in sufletul ei: daca Gi-hyun a reusit sa supravietuiasca ? Ocupatia militara japoneza ia sfarsit odata cu capitularea Japoniei in cel ce-al doilea razboi mondial. Zorii unei lumi noi se ivesc, dar din ea lipseste Gi-hyun, centrul universului lui In-hee….
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Oasis (Desert Spring) (2003) – episodul 2 subtitrare in romana
Gi-hyun e aproape sa-si implineasca visul de a deveni un instrumentist celebru. Este angajat in orchestra unui post de radio, unde o intalneste dupa ani, pe In-hee. Relatia celor doi se infiripa din nou, starnind gelozia lui Seung-mo, fiul ucigasului tatalui lui Gi-hyun. Acesta considera ca cea care statea in casa familiei lui, in gazda, ii apartinea pentru totdeauna, insa aparitia unui concurent ii complica toate planurile. Este lasat balta la o cina romantica la care o invitase pe fata, in scopul de a-i propune logodna; in schimb, In-hee e surprinsa de tatal lui Seung-mo la o seara dansanta in compania lui Gi-hyun. Criminalul, fost spion pro-japonez avand acum numele japonez de Igarashi Hidenori, fiind un respectat om de afaceri cu legaturi puternice cu Securitatea fortei japoneze de ocupatie, da ordin ca omul lui de incredere sa afle cine e acest Yoo Go-hyun care indrazneste sa-l sfideze si ii apare in cale privindu-l lung, intrebator. E momentul in care Gi-hyun realizeaza ca avand-o aproape pe In-hee, ii pune, doar, viata in pericol, astfel ca decide sa ia o masura drastica. Razbunarea e mai importanta, acum, decat iubirea…
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Oasis (Desert Spring) – episodul 1 subtitrare in romana
De mic, Yoo Gi-hyun e atras de saxofon. Tatal sau il invata sa cante la acest instrument undeva intr-un loc mai ferit pe un camp, cand un fugar cu o geanta de bani incearca sa-si caute scaparea. Urmarit de o masina a unui gangster, e ajuns din urma si impuscat chiar sub ochii celor doi. Pentru a-si sterge urma, criminalul il impusca fara ezitare pe tatal lui Gi-hyun, si intentioneaza sa-l ucida si pe copil. Dar in cele din urma ii cruta viata, sub promisiunea facuta de tanar ca nu a vazut nimic. Peste ani, il regasim pe Gi-hyun indragostit de muzica si de saxofon, visand sa ajunga intr-o buna zi in Tokyo, privit pe atunci ca un fel de Mecca a muzicii de cabaret a Orientului Indepartat. Intamplator o cunoaste pe In-hee, o tanara dintr-o familie din clasa de mijloc extrem de incapatanata, peste care da in mai multe randuri. Sau mai bine zis ea da peste el. Din vorba in vorba, din intamplare in intamplare, devin apropiati si isi doresc unul altuia succes in viitor, chiar daca intamplarile lor accidentale nu se produc cu prilejuri fericite. Si mai trec 3 ani…
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Oasis (Desert Spring) (2003) – Song Il-gook într-o miniserie romantic-dramaticã la început de Hallyu
“Oasis”, cunoscut si ca “Desert Spring” e o miniserie coreeana a anului 2003 formata din doar 3 episoade ce spune povestea de iubire dintre o fata saraca obligata sa se casatoreasca din interes cu un sot bogat pe care il paraseste in fata altarului, si fiul unui cantaret la saxofon ce cauta succesul in domeniul sau si, in acelasi timp, razbunarea. Asadar, avem din nou de-a face cu o poveste romantica si despre razbunare plasata de aceasta data in decorul anilor ocupatiei japoneze in Coreea, nelipsind notele de nationalism si sentimentul anti-nipon. Per ansamblu, miniseria e realizata prin mijloace modeste, povestea este spusa pe repede-inainte, cu o desfasurare rapida a actiunii ca si cum regizorul s-ar fi temut ca nu va reusi sa surprinda tot ce avea de spus scenariul in limita celor 3 episoade ce i-au fost puse la dispozitie de producatori. Dincolo de aceste minusuri, productia are si cateva puncte pozitive. In primul rand ar fi prezenta in rolul principal a vedetei in ascensiune Song Il-guk, care la 32 de ani (o varsta foarte inaintata pentru un actor fara vreo performanta notabila pana atrunci) inca nu reusise sa explodeze in seriale precum Terms of Endearment, Sea God sau Jumong.Song Il-gook are o interpretare buna a personajului sau, reusind sa transmita in mod sincer pasiunea acestuia pentru muzica, trairile romantice si dorinta de razbunare, insa se poate vedea si faptul ca nu era, pe atunci, inca, actorul care ne impresiona cu prestatia din Jumong. Partenera lui din aceasta miniserie e Jang Shin Young, o actrita tanara (pe atunci avea 19 ani) si de mare perspectiva, dar care nu a avut sansa ca nici peste 10 ani sa fi aparut inr-un serial de mare succes. Un talent irosit din motive greu de inteles, in special ca prestatia ei in “Oasis” aduce cu cea a unei Son Ye-jin din “Summer Scent”, emanand blandete, intelegere, pasiune si o naivitate in sensul bun al cuvantului. Ce surprinde e diferenta de varsta intre cei doi protagonisti, de 13 ani, care aproape nu se observa, Song Il-gook parand un tanar de cel mult 23-24 de ani ! Rolurile negative sunt interpretate cu maiestrie de 2 actori din generatii diferite: veteranul Lee Jung Gil (pe care l-am vazut in rol pozitiv in IRIS, IRIS II si Athena, dar caruia cel mai bine i se potrivesc rolurile negative – a se vedea rolul maleficului bunic din “Shark”), si Lee Hyung-chul, un actor din aceeasi generatie cu Song Il-gook, ce interpreteaza rolul fiului criminalului pro-japonez, si care e remarcabil atat prin modul in care stie sa dea viata trairilor de gelozie ale personajului, cat si prin aspectul sau fizic extrem de atragator. Un alt aspect pozitiv al serialului e coloana sonora, ce contine cateva melodii instrumentale de o rara frumusete, asa cum abundau in serialele din vremurile bune ale k-dramelor. In ziua de azi, astfel de teme muzicale sunt reluate in seriale modeste, din motive lesne de inteles. Povestea nu este rea, insa pe alocuri e destul de previzibila, iar a vedea la 11 ani distanta un asemenea serial, dupa abundenta de seriale ce au in centrul lor tema razbunarii duce implicit la recunoasterea imediata a cliseelor. Nu poate fi trecuta cu vederea nici atmosfera excelent recreata a anilor ocupatiei japoneze si modul in care prezenta japoneza a influentat viata de zi cu zi a oamenilor de rand. Bunaoara la un moment dat, un spion in slujba colaborationistilor imbranceste un coreean de rand, numindu-l “taranoi”. La o prima vedere acest termen ales de traducator poate parea iesit din context, insa el exprima, de fapt, nu doar atitudinea japonezilor fata de coreeni, cat mai ales o realitate efectiva a acelor vremuri: Coreea era o tara inapoiata fata de cotropitorul japonez, cu o economie predominant agrara. Japonezii erau imbracati elegant, fie in kimonouri stridente (femeile), fie in costume elegante la care se asorta o palarie, dupa moda occidentala (barbatii). In contrast, coreenii de rand erau imbracati in straie taranesti saracacioase sau in costume traditionale monocolore, iar de aici tratamentul peiorativ venit din partea ocupantului japonez. Multe multumiri colegei noastre uruma, care a stiut sa tina cont de acestei mici detalii in momentul realizarii traducerii, care, puse cap la cap, reconstituie fidel atmosfera acelor timpuri asa cum regizorul si-a dorit sa o transmita.
Miniseria spune povestea de viata a lui Yoo Gi-hyun (Song Il-gook), care de mic e pasionat de saxofon si de sunetele aparte scoase de acest instrument venit de peste ocean. In timp ce tatal sau il invata sa cante la instrument, undeva pe un camp, un fugar e impuscat sub ochii lor, iar pentru a sterge urmele, criminalul il impusca mortal si pe tatal lui Gi-hyun. Acesta din urma e crutat, cu promisiunea de a nu spune nimic din ce a vazut. Gi-hyun creste marcat de tragicul incident, iar la varsta adolescentei e un tanar saxofonist ce are un singur vis: sa isi gaseasca succesul in Japonia. Tot acum da in mai multe randuri peste In-hee, o tanara ce isi parasise viitorul sot la altar si ce fuge de acasa si incearca sa traiasca pe cont propriu. Cei doi simt o atractie unul pentru celalalt, dar destinul face ca drumurile lor sa se desparta timp de 3 ani. Mai apoi se regasesc prin intermediul unui post de radio la care amandoi ajung sa lucreze: ea ca prezentatoare, el ca saxofonist in orchestra postului radio. Sentimentele si relatia dintre cei doi se reinnoada, ca si cum totul s-ar fi petrecut ieri, insa lucrurile se complica datorita existentei unuii “el”, Seung-mo, fiul ucigasului tatalui lui Gi-hyun. Provenind dintr-o familie potenta, colaborationista cu regimul japonez de ocupatie, Seung-mo o gazduieste in casa familiei pe In-hee si o ajuta sa se angajeze la postul radio. Are mari planuri, mergand pana la casatoria cu In-hee, doar ca aparitia neasteptata a lui Gi-hyun da totul peste cap, pentru el. Gelozia pune stapanire treptat pe acesta, iar cand fata il refuza deschis, nu ezita sa puna umarul la lichidarea fizica a lui Gi-hyun, pe diverse cai. In paralel, Gi-hyun realizeaza cine e Seung-mo si mai ales tatal acestuia, si nu se gandeste decat la razbunare. Ale carei costuri vor fi foarte mari. Va sacrifica acesta iubirea pentru implinirea razbunarii ?
Multumiri pentru traducerea impecabila in premiera oferita de uruma pentru asiacinefil.
La 5 ani distanta de la preluarea puterii in propriile sale maini, Imparatul e o persoana total schimbata. Dorinta de a lasa un nume in istorie prin recastigarea autoritatii Imperiului in regiune e visul ce il are din tinerete, dar pe care i l-a alimentat o singura persoana, dupa ce a preluat puterea in propriile sale maini. E vorba de Primul Ministru Bayan, cel care de cand si-a luat in primire functia, nu se gandeste decat la cum sa porneasca un razboi cu Hanatul si cum sa supuna Goryeo. Dar razboiul inceput dureaza de peste 5 ani, si trupele Yuan se intorc mereu infrante si cu moralul la pamant. Situatia e cu atat mai grava cu cat poporul sufera de foamete, iar Primul Ministru, in loc sa se gandeasca la a pune pe picioare un Imperiu puternic pornind de la o economie sanatoasa, considera ca vorbele sunt pentru Imperiile carmuite dupa principii morale. Nu era cazul Yuan-ului. Imparatul isi revarsa furia asupra soldatilor infranti intorsi de pe campul de lupta, iar in momentul in care e deranjat tocmai cand isi ineca amarul in bautura, nu ezita sa ucida un general infrant. Gestul ingrozeste intreaga Curte, ce e martora la sangerosul act. Generalul Bayan isi apara subordonatii militari si e dispus sa se sacrifice el in locul lor. Imparatul incepe sa aiba halucinatii, vorbele lui El Temur, ce i-a spus ca va ramane toata viata o marioneta, bantuindu-l si facandu-l sa aiba halucinatii. Cea care il adduce in simtiri inainte de a-si pierde cunostinta e Consoarta Ki, singura care il intelege cu adevarat pe Imparat. Se pare, insa, ca anturajul e cel care l-a inveninat pe conducatorul Imperiului si i-a schimbat comportamentul. Imparateasa Mama nu inceteaza dupa 5 ani sa-I repete zilnic lui Maha ca Wang Yu si Consoarta Ki i-au ucis mama, iar fratii, deja trecuti de 6 ani, ajung sa fie discriminati de Imparat. Si gelozia isi face incet treaba, macinandu-l treptat, in timp ce infrangerile pe campul de lupta, insirate ca margelele, il transform ape Imparat victima sigura a propriilor slabiciuni. Si ca si cum aceasta atmosfera sumbra nu era de ajuns, un nou plan diabolic e pus la cale de Imparateasa Mama, cu o tinta precisa: Consoarta Ki.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
The Weight (2012) – între normalitate şi bizar într-o producţie independentã premiatã la Veneţia în 2012
Jeon Kyu-hwan e unul din regizorii cei mai promitatori ai Coreei. inscriindu-se ca stil in tiparul lansat de Kim Ki-duk al filmelor artistice duse deseori la extrem cu o lejeritate dezarmanta. Kyu-hwan a intrat in industria de film ca manager al unor actori (ca Cha Jae-hyun sau Sol Kyung-gu) si a debutat ca regizor in 2008 cu “Mozart Town”,. fara a avea vreo pregatire de specialitate. Filmul de debut s-a dovdit ulterior a fi prima parte din asa-numita “Trilogie a Orasului” (completata de “Orasul Animalului in 2009 si “Orasul Dansului” in 2010), urmata in 2011 de “From Seoul to Varanasi”, o productie filmata in India. Ce prezinta o fierbinte aventura amoroasa dintre un barbat si o femeie. A fost filmul care i-a adus o oarecare recunoastere, fiind invitat cu el la Berlin in 2012. Filmele lui Jeon Kyu-hwan sunt deseori minimaliste ca realizare, fiind rodul unor eforturi financiare considerabile. Astfel, regizorul si-a vandut bunuri personale pentru a face rost de bani pentru filmele sale, a facut imprumuturi bancare si s-a bucurat de sustinerea KOFIC (Consiliul Coreean de Film) si a unor prieteni din industrie, ce l-au ajutat. In ultima parte a anului 2012, acesta s-a prezentat la Festivalul de la Venetia cu cel mai nou film al sau si a reusit sa surprinda pe toata lumea, castigand “Queer Lion”, asta dupa ce anterior a fost prezent la mai multe festivaluri de film (inclusive la Busan si Tallin, unde a castigat premiul pentru Cel mai bun regizor). Este vorba de filmul “The Weight”, ce spune povestea unui imbalsamator de cadavre captiv intr-o lume bizara si macinat de suferinta fratelui sau vitreg. Filmul a putut fi vazut si in Romania cu ocazia Zilelor Filmului Coreean din toamna lui 2013, eveniment promovat la vremea respective si de site-ul nostru. In rolul principal regizorul l-a distribuit pe bunul sau prieten Cho Jae-hyun pe care l-a impresariat in anii trecuti, un actor coreean de top al carui rol din k-drama “Gye Baek” (regele Uija) a ramas memorabil. Nu il putem uitat nici din rolul din “Hanbando”, dar mai presus de orice, Cho Jae-hyun e unul din preferatii lui Kim Ki-duk, aparand in 6 filme ale acestuia. Cea mai recenta aparitie a fost in bizarul “Moebius” al lui Kim Ki-duk, in care a reusit performanta unei interpretari deosebite fara a fi nevoit sa rosteasca nici un cuvant.
“The Weight” e o poveste despre o altfel de lume decat cea pe care o stim. O lume vazuta din perspectiva unui imbalsamator cocosat, Jung, a carui intreaga viata se consuma intre peretii unei morgi lugubre in care singurele suflete aparent vii sunt ale lui, “stapanul locului”, si a unei femei de serviciu ramolite si ieftine, care in secret incepe sa nutreasca anumite sentimente fata de vesnicul Cerber. Jung pregateste pentru inmormantare cadavrele aduse, le spala, la nevoie le si coase, intretine curatenia in acel ultim loc al neinsufletitilor inainte de a parasi efectiv aceasta lume, ba chiar la final ii fotografiaza, ca o dovada a maiestriei sale in meseria practicata de zeci de ani. Nu e miscat de nimic, chipul lui ramane inert la vederea fiecarui cadavru, totul e de mult rutina. Nici macar suferinta familiilor celor decedati ce vin sa-si ridice fiinta draga pierduta nu il misca in vreun fel. Dedicat meseriei sale, Jung isi neglijeaza sanatatea, suferind de TBC si de artroza, boli provocate de mediul in care munceste. Si totusi, acesta pare a avea o slabiciune, singura care putea avea puterea de a schimba ceva in felul lui de a fi. E vorba de fratele sau vitreg, Dong-bae, care a fost infiat de la un orefelinat odata cu el, si care, ajuns la varsta maturitatii, are o singura obsesie: sa devina femeie. Suferinta fratelui sau il marcheaza profund, si desi ii ofera toate veniturile sale pentru a face operatia de schimbare de sex, viata niciunuia nu se imbunatateste. Amandoi sunt niste gandaci inutili, tratati cu dispret de societate, izolati si marginalizati. Exista, oare, vreo speranta, pentru cei doi ?
“The Weight” e un film artistic realizat cu mijloace reduse, dar care reuseste sa transmita niste idei prin intermediul unor metafore vizuale superbe. Ca subiect, filmul aminteste oarecum de productia japoneza de mare succes pe plan international “Okuribito” (“Departures”), premiata cu Oscar pentru Cel mai bun film strain. Similaritatile intre cele doua filme se opresc la meseria practicata de protagonisti; filmul japonez e unul mult mai cursiv, continand chiar momente de umor usor, in timp ce poductia coreeana e mult mai grava si mai sumbra, cu o nota de realism dezarmant. Personajul principal din “The Weight” pare singura oaza de normalitate (ce paradox !) intr-o lume nebuna, fara valori sau repere. Zilnic vede cadavre, trupuri fara viata al caror timp in aceasta lume a pacatului s-a scurs. Zilnic vede dorinta animalica a semenilor sai manifestata in diverse ipostaze si locuri, iar in momentul in care el insusi e cuprins de poftele trupesti avand mintea controlata de alcool si tentatia la indemana, refuza sa se comporte asemeni fiintelor depravate din mediul sau (poate si dintr-un alt motiv, ascuns undeva in trecutul sau). In schimb, stie sa se bucure de scurtele clipe de ragaz de la serviciu, dansand pe o melodie in mijlocul morgii si traind clipa ca orice fiinta normala (desi decorul nu e chiar potrivit pentru un ring de dans si pentru astfel de trairi). Dovada felului aparte de a fi al acestuia sta si floarea rosie pe care o creste in acel mediu neprielnic, intunecat, luminat doar de lumina slaba a becurilor si neoanelor, pe care nu uita sa o ude cu regularitate. In timpul liber nu ezita sa stea in fata unei oglinzi si sa-si deseneze autoportretul, ca si cum ar dori sa-si gaseasca locul in lumea in centrul careia se afla. Sau, de ce nu, isi pune talentul la desen in slujba realizarii unor peisaje “moarte” cu cadavrele ce-l inconjoara si cu care, telepatic, dialogheaza. Desi macinat de boli, acesta isi indeplineste cu constiinciozitate indatoririle, si, mai mult de atat, are timp sa observe suferinta fratelui sau vitreg, ce isi uraste trupul de barbat si doreste cu orice pret sa devina femeie. Din modestele castiguri, acesta ii ofera banii necesari operatiei, dar intampina rezistenta mamei sale vitrege, care ii considera pe amandoi de-a dreptul nebuni.
Personajul Jung nu se exteriorizeaza deloc. E incredibil cum poate tine in el atata durere si repulsie fata de tot ceea ce vede, intr-o singuratate apasatoare. El isi accepta, asemeni cocoasei ce o poarta ca o povara (la propriu si la figurat, de unde si titlul filmului), conditia. In momentul in care incearca sa si-o depaseasca si merge intr-o seara la o casa de toleranta, e aruncat in strada cu tot cu banii stransi pentru acel moment. Deci literalmente duce o existenta mai rea decat a unui caine, pe care in mod simbolic regizorul il introduce in scena la un moment dat. Vorbele ce i-au fost adresate de fratele sau ii releva acestuia, poate, un adevar pe care in sinea lui il stia, dar pe care incerca sa-l depaseasca: anume ca pentru lumea in care traiau, oameni ca ei nu erau considerati fiinte umane, ci niste gandaci. Iar gandacii nu se exteriorizeaza, nu au ratiune si trairi, ci pur si simplu exista in tacere pana se sting, fara a avea dreptul la normalitate. “The Weight” e o pledoarie pentru toleranta fata de tot ce e etichetat de sintagma “exclus al societatii si al normalitatii”. Si desi e un film nerecomandat persoanelor sub 18 ani, realizarea de ansamblu va va surprinde. Nu e un film care sa faca pledoarie pro-transsexuali sau altor minoritati sexuale, nici unul care sa-ti starneasca un sentiment de repulsie cum a fost productia pe teme gay in care a aparut si Kim Nam-gil, “No Regret”, a carei valoare artistica a fost apropiata de zero. “The Weight” e un film care observa si lasa spectatorul sa analizeze fiecare traire a personajului principal, concluziile tragandu-le fiecare la final. Una din cele mai memorabile productii independente coreene, “The Weight” face cinste filmului coreean peste hotare, abordand o tematica de care cam toti cineastii se feresc, si, cu reflectorul pe ea, reuseste sa ne prezinte o perspectiva unica despre o lume sumbra, bizara si marginalizata, populata, in cele din urma… tot de fiinte umane.
Proiect realizat de gligac2002 in premiera pentru asiacinefil.com.
In cele din urma, planul de a pune mana pe comoara lui El Temur reuseste doar pentru unii. Tal Tal se recunoaste invins in fata Consoartei Ki, ajungand cu un pas mai tarziu la locul comorii, pe care il gaseste gol. Tot ce mai trebuie facut e ca uriasa comoara sa fie transportata in odaia secreta a Consoartei din resedinta acesteia. Doar ca tocmai in momentul transportului isi face aparitia Imparatul cu tot alaiul. Acesta ramane masca in momentul in care deschide lada din caruta lui Yeon Feisu, vazand-o burdusita cu pepite de aur. Desi incearca s-o protejeze pe Consoarta, aceasta, in fata privirilor reci si ascutite ale Imparatesei Mama si Imparatesei, da totul in vileag fara nici un complex. Imediat Imparateasa-Mama o acuza pe aceasta, insa explicatia data de ea ii uimeste pe toti. Pana si Imparatul ajunge sa treaca incidentul pe plan secundar, fiind mai preocupat de distantarea lui Sung Nyang de el de la o zi la alta. Desi Kolta o vorbeste de rau pe Consoarta, Imparatul imediat isi admonesteaza slujitorul, dovada ca sentimentele lui fata de Consoarta nu s-au schimbat catusi de putin, in ciuda vocilor ce-l sfatuiesc altceva. Nici nu e de mirare ca aleasa lui se distanteaza de el, in special ca Imparatul e hotarat sa mearga mai departe cu planul de a face ceva maret care sa-i consemneze numele in istorie. Mai bine zis sa porneasca un razboi. Capii provinciilor primesc porunca sa stranga cele necesare pentru sustinerea armatei expeditionare, si asta in ciuda insistentelor guvernatorilor si ale lui Tal Tal de a nu porni la razboi in situatia dificila prin care trece poporul lovit de molime si foamete. In fata Imparatului surd – sau mai bine zis pe la spatele acestuia -, Consoarta Ki pune la cale un plan nemaipomenit…
Inscenarea facuta lui Wang Yu isi urmeaza cursul, iar acesta e adus in capitala Yuan-ului pentru a fi pedepsit. Aici e primit cu ostilitate de populatie, si datorita instigarilor oamenilor fugarului Tangqishi. Mai mult, Consoarta Ki e bagata in aceeasi oala cu Wang Yu, strigandu-se si pentru pedepsirea acesteia. Ki Nyang realizeaza ca lucrurile au luat o turnura total defavorabila si decide sa apeleze la puterea pe care a acumulat-o in ultimii ani. Mai precis la toti ministrii si guvernatorii ce ii sunt fideli, in speranta de a da forta celor sustinute de ea si demersului de demonstrare a nevinovatiei lui Wang Yu. Initial guvernatorii ezita, dar Consoarta Ki le dezvaluie unul din secrete, care ii convinge imediat. Dar pot ei sa faca ceva in conditiile in care insusi Imparatul il doreste mort pe Wang Yu ? De mult nu mai e vorba de o simpla gelozie intre barbati, e deja o obsesie bolnava a imparatului, care nu face decat sa ii agraveze nebunia latenta de care sufera. Plecarea din aceasta lume a lui El Temur nu doar ca a intunecat mintile complotistilor din jurul Imparatesei Mama, deveniti obsedati de un singur lucru – Consoarta cu origini din Goryeo sa nu-l mai poata controla pe Imparat si sa nu carmuiasca Imperiul spre prabusire -, ci a si lasat urme adanci in psihicul Imparatului, pe care anii de teroare traiti ca marioneta lui El Temur ajung sa-l transforme intr-un bufon la propriu. Si asa, El Temur ajunge sa controleze mintile tuturor nebunilor din Palat, desi nu se mai afla de mult pe aceasta lume; unicul urmas al clanului sau, Tangqishi, cauta orice mijloace pentru a se razbuna, iar Regele detronat Wang Yu ajunge – pentru a cata oara – in fata mortii…
![The Weight_[3]](https://www.asiacinefil.com/wp-content/uploads/2013/11/The-Weight_3.jpg)
![The Weight_[6]](https://www.asiacinefil.com/wp-content/uploads/2013/11/The-Weight_6.jpg)
