“11:00 AM” e o incercare cu resurse modeste de punere pe ecran a unei povesti SF cu accente de thriller de catre cineastii coreeni. Fara a avea o traditie in exploatarea genului SF, realizatorii coreeni incearca sa se alinieze Hollywood-ului si pe aceasta latura, fiind insa inca departe de a atinge un standard ridicat asa cum au reusit in genul thriller in mai putin de 6-7 ani de incercari. Si nici tentativa de a imita o productie hollywoodiana low-budget de dragul unei lovituri la box-office nu a adus succesul asteptat. Cu doar 5,7 milioane de dolari incasari, “11:00 AM” nu a reusit sa se apropie de marile succese de box-office din Coreea de anul trecut. Regizorul Kim Hyun-seok, ce a fost asistentul lui Kim Ki-duk la “The Isle” si care nu s-a distins decat printr-o comedie romantica, “Cyrano Agency”, desi a regizat peste 5 filme, isi incearca norocul abordand si un alt gen, putin popular in Coreea, SF/Thriller. In rolul principal a avut sansa de a-l distribui pe cunoscutul Jung Jae-young (Confession of Murder, Moss, Castaway on the Moon), care desi e vioara numarul 1, are un rol modest, fara prea multe valente, locul lui putand fi luat de orice alt actor mai mult sau mai putin cunoscut. Desigur, asta nu diminueaza din calitatea interpretarii, dar rolul e de asa natura incat talentul actoricesc nu e aproape deloc solicitat. Rolul principal feminin ii revine lui Kim Ok-bin, protagonista din serialul “Sword and Petal” sau “Hanoi Bride”, dar si prezenta ei in distributie e la fel de stearsa, neiesind cu nimic in evidenta. Cu o distributie buna si cu un scenariu atragator, “11:00 AM” ne propune un mic salt in timp ale carei consecinte cu greu pot fi anticipate.

Omenirea se afla in fata celei mai importante cuceriri a istoriei sale: calatoria in timp. O companie ruseasca condusa de un magnat omnipotent e dispusa sa investeasca intr-un proiect secret de construire a unei masini a timpului. Imobilizat intr-un carucior, presedintele companiei isi doreste trimiterea unei echipe in viitor pentru gasirea leacului care sa-i poata aduce vindecarea. Doctorul Jung (Jung Jae-young), un om de stiinta coreean, e cel care vine cu ideea proiectului, incercand sa implineasca visul profesorului sau indrumator. Ca si presedintele companiei rusesti investitoare, si doctorul Jung isi dorea sa calatoreasca inapoi in timp pentru a-si salva sotia bolnava de cancer cu un leac miraculos din viitor. Dupa 3 ani de munca, proiectul prinde viata. Folosindu-se de asa-numita “particula a lui Dumnezeu”, oamenii de stiinta implicati in proiect construiesc un accelerator de particule in Marea Gaura Albastra din insulele Marshall, in scopul generarii unei gauri negre artificiale care sa permita calatoria in timp prin gaura de vierme. Proiectul insa nu da rezultate, iar investitorul se gandeste sa inchida masina timpului subacvatica. Cu o zi inainte de evacuarea bazei submarine, doctorul Jung decide ca impreuna cu subalterna sa Young-eun (fiica mentorului sau) sa calatoreasca in timp cu o zi mai tarziu, pentru a convinge investitorul semnarea unui nou contract de investitie. Avand doar 15 minute la dispozitie inainte de a se inchide gaura neagra artificiala, doctoral Jung trebuie sa ia noul contract dintr-un birou unde il pune unul din participantii la proiect, si sa-l aduca inapoi in prezent ca dovada a calatoriei in timp reusite. Insa ceea ce va descoperi va fi un adevarat cosmar…

“11:00 AM” e una din putinele productii SF facute de coreeni in ultimul deceniu. SF nu e un gen in care cineastii coreeni sa exceleze sau pe care sa-l imbratiseze cu prea multa pasiune (paradoxal, mai ales ca vorbim de una din primele tari din lume in materie de progres tehnologic), pentru simplul fapt ca o astfel de productie pentru a avea succes la public are nevoie de un buget consistent si de un scenariu care sa aduca ceva nou fata de numeroasele povesti de gen ecranizate la Hollywood de mai bine de jumatate de secol. Science-fiction-ul e un gen fascinant, dar extrem de pretentios cand vine vorba de ecranizare. Recentul film al lui Bong Joon-ho, “Snowpiercer”, e unul din cele mai reusite filme sf facute de coreeni, insa a avut un buget urias, de nu mai putin de 39 de milioane de dolari. “11:00 AM” a avut un buget minuscul si un regizor lipsit de faima si viziunea unui Bong Joon-ho. Astfel, avem parte de un film limitat de ingradirile bugetului, cu cateva efecte speciale putin costisitoare si extrem de static pentru genul sau. In plus, foarte multe imagini sunt cadre intunecate in care cu greu poti distinge ce se intampla. Calatoria in timp e elementul ce pune in miscare povestea si mobilizeaza personajele, transformand filmul intr-unul mai degraba ce insista pe analiza psihologica a personajelor decat pe actiunea in sine. Si nici aceasta latura aleasa de regizor nu reuseste sa te impresioneze prea mult pentru simplul fapt ca datorita duratei scurte a filmului (sub 100 de minute), legaturile dintre personaje si dramele personale ale acestora abia sunt creionate, incat punctul forte al scenariilor coreene – acela de a reusi sa faca spectatorii sa se ataseze de personaje atingand coarda sensibila – e ratat complet. Daca dam toate aceste lucruri la o parte, putem spune ca “11:00 AM” e un film aproape tipic american, de consumatie, de care ai uitat la cateva ore dupa ce l-ai vizionat, insa care iti ofera pe moment satisfactia de a fi fost prins intr-o poveste captivanta, intr-un joc psihologic ce ridica intrebari si stimuleaza imaginatia.

Ceea ce merita remarcat la acest film e modul diferit de mentalitatea occidentala in care e privita scurgerea timpului Timpul trece, prezentul devine viitor, viitorul devine prezent, prezentul devine trecut. Poate interveni omul in acest ciclu ce are aparent un singur sens, inainte ? Cel care lasa in urma prezentul, transformandu-l in trecut, e chiar timpul. E evident ca acesta nu poate fi oprit in loc, dar omul il poate stapani cu adevarat ? Trecutul poate fi consemnat, da nastere la amintiri iar in cele din urma ne va inghiti pe toti. Prezentul poate fi inteles din dorinta fireasca a fiecaruia de a se adapta si a tine pasul cu el. Dar viitorul ? Lucrurile care nu s-au intamplat inca ? Ele nu pot da nastere la regrete pentru pierderea unei fiinte dragi sau pentru alegerile gresite ce le-am facut la un moment dat in viata, pentru ca pur si simplu e acel timp care la un moment dat va urma, e o fila alba inca nescrisa, numita “ziua de maine”. Stralucita a fost plasarea, de catre regizor, la inceputul filmului, ca motto, a unui citat din Biblie: “Nu te fali cu ziua de maine, caci nu stii ce poate aduce o zi”. Intr-adevar, o zi, desi pare un interval scurt in “eternitatea” unei vieti, nu e niciodata asa cum ne-o inchipuim. Dar ideea cea mai importanta a acestui film, tipica gandirii asiatice in general, e perceptia destinului. Poate fi destinul schimbat, poate viitorul sa salveze prezentul sau trecutul ? Gandirea si filosofia asiatica vorbeste de destin ca de ceva dat, un lucru implacabil asupra caruia oricat ai interveni, te va conduce acolo unde iti este scris. Personajele din “11:00 AM” au sansa de a vedea cu ochii lor ce se va intampla in nici 24 de ore si au increderea ca pot schimba destinul astfel incat evenimentele sa nu se petreaca. Sa fie asta doar o iluzie sau omul chiar are puterea de a schimba viitorul inca nepetrecut ? Raspunsul la aceasta intrebare il putem afla citind orice carte religioasa din orice credinta a acestei lumi: imperfectiunea omului e cea care il transforma intr-o fiinta limitata si neputincioasa. Proiectul masinii timpului a luat nastere dintr-o ambitie si o dorinta de a cauta corectarea destinului sau mai bine zis pacalirea lui. E cumva omul divinitate, pentru a avea dreptul de a sfida randuiala ei ? Aceasta e provocarea lansata de “11:00 AM”. Pacat de resursele limitate care nu i-au permis regizorului sa faca din el o productie memorabila, scenariul avea potential, insa ramane un film ce merita vazut cel putin o data.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil