Partea a doua a povestii lui John Woo, „The Crossing – Part II” s-a lansat in aceasta vara in China, fiind mult-asteptata de cei ce au indragit povestea plasata in China primilor ani postbelici. Cum era de asteptat, deoarece filmarile la aceasta productie au fost lungi si au durat aproape un an de zile, fiind realizate intre iulie 2013-august 2014, producatorul a decis lansarea a doua filme in loc de unul, povestea fiind una vasta, intinsa pe durata mai multor ani consecutivi. Acest lucru nu a putut decat sa ii convina de minune lui John Woo, ce a putut dilata povestea si, totodata, surprinde mult mai multe detalii si fire secundare in firul principal. In continuarea primei parti, aceeasi echipa de actori ne delecteaza cu interoretarea perfecta a unor roluri deloc usoare, intr-un decor cenusiu al unei Chine macinate de razboiul dintre nationalisti si comunisti, ce a produs atatea drame pe parcursul sau. Song Hye-kyo si Huang Xiaoming, Takeshi Kaneshiro si Masami Nagasawa, Zhang Ziyi si Tong Dawei isi continua aventura permutandu-se intre Shanghai si Taiwan, intr-o poveste in care soarta se joaca cu fiecare dintre ei, punandu-i in cele mai cinice situatii cu putinta. Acelasi profesionist desavarsit, Zhao Fei, e director de imagine, in timp ce coloana sonora e asigurata de acelasi maestru Taro Iwashiro. Filmul e produs de Terence Chang, prietenul de decenii al lui John Woo, filmul insusi fiind realizat de marea familie de prieteni a lui John Woo, atat actori cat si staff, cu care a colaborat si la alte productii anterioare de succes. Cu un buget de 48,6 milioane de dolari pentru ambele parti, prima parte s-a comportat la nivelul asteptarilor, cu 32,3 milioane de dolari incasari. Partea a doua a strans 21 de milioane de dolari in 3 saptamani, ceea ce inseamna ca filmul a adus profit, cum era de asteptat de la inceput.
Ianuarie, 1949. Nordul Chinei cade in mainile Armatei de Eliberare, iar zilele in care Shanghai-ul mai poate rezista in fata ofensivei comuniste sunt numarate. Macinat de mitinguri si proteste studentesti pacifiste devenite tot mai violente, Shanghai-ul acelor vremuri e departe de locul idilic din perioada interbelica. Yu Zhen (Zhang Yi) lucreaza ca sora medicala voluntara, in speranta ca isi poate intalni iubitul, un soldat plecat pe front care i-a furat sufletul. In momentul in care afla ca acesta ar putea fi in Taiwan, armata nationalista incepand de ceva vreme evacuarea Shanghai-ului, incearca cu disperare sa faca rost de bani de bilet pe vapor. Cu pretul biletului schimbandu-se de la o zi la alta datorita inflatiei, sansele sa stranga bani vanzandu-si trupul devin tot mai mici. Va fi induratoare soarta cu ea ? Intre timp, doctorul Yan Zekun (Takeshi Kaneshiro), ce a servit intr-un lagar armata japoneza in timpul celui de-al doilea razboi mondial, fapt ce ii creeaza in prezent probleme cu autoritatile, se intoarce in Taiwan, unde isi regaseste familia, sau mai bine zis ce a mai ramas din ea. Astfel descoperim drama personala a acestuia si a familiei sale, dar si povestea de iubire cu o femeie japoneza, din timpul celui de-al doilea razboi mondial, ca si motivele pentru care mama lui Zekun era impotriva acesteia. Nu in ultimul rand, departe de zbuciumul razboiului, pe insula incearca sa se readapteze la o viata normala Yunfen (Song Hye-kyo), sotia generalului Lei, care in curand trebuie sa nasca. Destinul tuturor acestor personaje va fi iremediabil marcat de tragedia scufundarii vaporului „Taiping”, petrecuta cu doar cateva ore inaintea Anului Nou Chinezesc din 1949…
Anumiti critici de film de prin partile apusene nu au fost prea atisfacuti e continuarea povestii din „The Crossing”, dar acest lucru e perfect firesc in conditiile in care ritmul in care e spusa povestea e unul foarte lent, pigmentat cu foarte mult romantism. Vocea naratorului, care se schimba in functie de context de la un personaj la altul, e foarte prezenta, amplificand caracterul epic al realizarii. In ce priveste nemultumirea unora, ea e perfect justificata deoarece producatorii au stiut sa dea promovarii filmului exact ceea ce publicul occidental s-ar fi asteptat: anume spectacol si pop-corn. Daca urmariti trailerul, jumatate din el prezinta secvente din timpul catastrofei maritime din 1949, insa in realitate, doar ultimele 30 de minute din „The Crossing – Part II” (deci din totalul ambelor parti de peste 4 ore, doar 3o de minute !) prezinta – cu mult mai putine efecte speciale decat n-a obisnuit de exemplu „Titanic”, tragedia petrecuta. Asta denota faptul ca echipa de la promovare
a incercat sa atraga publicul in salile de cinema exact cu ceea ce publicul s-ar fi asteptat sa vada intr-o proportie mai mare din film: efecte speciale spectaculoase, si, pana la urma, o poveste similara cu cea din „Ttitanic”. Normal ca atunci cand te pregatesti sa vezi un „Titanic” made in China si constati ca ai parte de romantism si melodrama lenta in cea mai mare parte a filmului, esti dezamagit. Sau poate putin suparat ca cineva care a facut trailerul a reusit sa te duca de nas. Iar de aici pana la a folosi cuvinte ascutite si poate nemeritate la adresa acestei superbe realizari, pentru a crea curente de opnie, e un simplu pas. Doar ca cei care au indragit prima parte a productiei, cu siguranta vor fi la fel de incantati si dupa vizionarea celei de-a doua parti, indiferent de ce ar spune „formatorii de opinie din Occident”, probabil satuli si ei de atatea efecte speciale de la popcornul american pe care-l servesc de dimineata pana seara, ca asa e cand ai industrie de film superdezvoltata, esti ocupat 24 din 24 de ore.
Lasand la o parte parerile nemultumitilor, trebuie spus ca partea a doua a filmului insista asupra dramei Taiwanului din anii de dupa ocupatia japoneza, dar si a celor prinsi fara voia lor in razboiul ideologic de atunci. Vanatoarea de comunisti a dus la o adevarata psihoza in Taiwan, soldata cu executarea a mii de oameni nevinovati, iar insasi familia lui Zekun, revenit in Taiwan, e afectata de aceasta realitate trista a acelor timpuri tulburi. John Woo exploreaza cu sensibilitate aceasta trauma nationala, oferindu-ne o perspectiva realista si cruda asupra terorii acelor vremuri, un chip trist al dezumanizarii in numele ideologiei. Pe de alta parte, aceasta psihoza e intr-un fel de inteles, practic Taiwanul devenind ultimul bastion nationalist, iar infiltrarea de comunisti pe insula ar fi putut fi dezastruoasa pentru nationalistii lui Chiang Kai-shek si viitorul lor. Dincolo de aceste realitati, care in prima parte sunt vag zugravite, e remarcabil modul in care John Woo reuseste sa duca atatea fire epice mai departe, in paralel, fara a deranja spectatorul, ce e tinut mereu in priza, curios ce se mai intampla cu fiecare personaj. E ca si cum ai avea in mana o telecomanda si ai fce turul canalelor tv, tragand cu ochiul la viata fiecaruia si revenind la acelasi personaj cateva cadre mai tarziu. Din punctul de vedere al montajului, totul este perfect. Cat despre imagini, sunt adevarate opere de arta, aproape niste tablouri impresioniste cu multe umbr si pete de culoare cenusii si sterse, intocmai ca acele vremuri.
O intrebare fireasca pe care ti-o pui inca din prima parte e de ce povestea insista pe mai multe personaje care aparent nu au nici o legatura intre ele. Acestea se perinda intre Shanghai si Taiwan, trec unele pe langa altele, nu interactioneaza sau daca o fac, o fac la nivel formal, fara a se atasa neaparat unele de altele. Toate au impresia, la un moment dat, ca s-au mai vazut undeva, dar nu stiu unde si mai ales cand. Toate aceste piese ale puzzle-ului au logica lor, iar pe masura ce ne apropiem de tragicul sfarsit, intelegem rabdarea lui John Woo de a duce cu atata talent si daruire fiecare poveste de viata pana in acel punct terminus, unde fiecare isi implineste soarta pentru care a fost menit. Desi trailerul acestei parti a doua a povestii insista mult pe tragedia asemanatoare „Titanicului” traita si de chinezi (cu deosebirea ca vaporul in discutie nu era unul exclusivist), nu ar trebui sa etichetam filmul prin prisma acestui nefericit eveniment. Iar acest lucru nu l-a dorit nici John Woo, anume ca peste ani, filmul sau sa fie etichetat drept „Titanicul chinezilor” sau „Titanicul chinezesc”. Dovada acestei dorinte e insusi titlul celor doua parti, „The Crossing”; probabil daca voia sa reflecte tragedia din 1949, John Woo si-ar fi numit filmul „Taiping”. Si e bine ca nu a facut-o,
fiind perfect constient ca un film precum „Titanic”, in varianta chinezeasca, ar fi trebuit sa aiba un buget de cel putin 5 ori mai mare ca cel pe care l-a avut la dispozitie, adica macar cat al „Titanicului” (200 milioane de dolari). Oricat o fi China de puternica sub aspect financiar, industria chineza de film nu a ajuns inca sa arunce pe fereastra cu asemenea sume cum isi permit americanii. Dar asta nu inseamna ca o cinematografie nu poate realiza productii minunate si memorabile cum e acest „The Crossing” cu mult mai putini bani. In definitiv, americanii nu pot fura nici istoria, nici talentul, nici specificul asiatic, oricate imitatii ieftine ar face la Hollywood, caricaturi de filme de arte martiale sau remake-uri de proasta calitate vandute sub un ambalaj nou si spectaculos. Felicitari lui John Woo pentru aceasta realizare deosebita, plina de sensibilitate, romantism si dramatism, si „Thank you, America” pentru ca ai cizelat un asemenea regizor talentat care isi rasplateste acum din plin concetatenii, aducand venituri importante industriei chineze de film. Jos palaria, Mr. John Woo, pentru aceasta realizare grandioasa !
Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil









In aceste zile s-a confirmat faptul ca viitoarea productie hollywoodiana 3D „Mulan” va incepe sa fie filmata in octombrie in China continentala. Cum se putea altcumva decat ca cunoscuta vedeta asiatica de la Hollywood, Zhang Ziyi, sa interpreteze rolul lui Mulan ? Zhang va fi nu doar interpreta giganticei productii, ci va si produce acest film. Poate va intrebati care vor fi costurile ambitioasei productii hollywoodiane ? Ei bine, se zvoneste ca filmul va costa, atentie, nici mai mult nici mai putin de 100 de milioane de dolari !
Filmul va fi co-finantat de Disney si de alti investitori din China, si va fi regizat de Chuck Russell (The Mask, The Scorpion King, Eraser). In ce o priveste pe Zhang Ziyi, aceasta o va interpret ape Mulan, insa va fi si producatoare. In ultimii ani, a crescut interesul acesteia pentru implicarea in munca din spatele culiselor unor productii in care a jucat si ea. Acum, ca s-a stability ca filmul va fi filmat in format 3D, costurile initiale estimate au sarit de la 80 de milioane la 100 de milioane de dolari. Deoarece nu s-a stabilit actorul din rolul principal masculin, zvonuri recente indica deja un favorit, in persoana actorului si interpretului de muzica pop Leehom Wang (vazut recent in „Little Big Soldier” alaturi de Jackie Chan). Acesta a raspuns prin intermediul managerului sau, ieri: „Nu am primit o invitatie de a interpreta rolul, insa sper ca voi avea sansa de a lucra cu o actrita atat de exceptionala precum Zhang Ziyi”.
Cu statutul sau de star international, cu o expunere constanta in media si cu castiguri apropiate de 200 milioane yuani in ultimul an (aproximativ 30 milioane dolari), starul filmelor cu arte martiale Jackie Chan, in varsta de 56 de ani, ocupa prima pozitie in top. Anul trecut, Chan a fost prima celebritate care a tinut un concert pe celebrul stadion olimpic din China „Cuib de Pasare”, iar cel mai nou film al sau, „Little Big Soldier”, a depasit 150 milioane yuani (22 miliaone dolari) incasari la box-office numai in China. Pe a doua pozitie s-a situat interpretul taiwanez Jay Chou, ce si-a rotunjit averea cu aproape 120 milioane yuani (17,6 milioane dolari). Strategia acestuia, din ultimul an, de a patrunde si in alte domenii (pe langa muzica a jucat mai multe roluri in filme, chiar a regizat) a dat roade, situandu-l pe pozitia a doua in topul incasarilor la general, si pe prima pozitie la categoria „Cantareti” in toate cele 3 regiuni ale Chinei. Fosta lui prietena, Jolin Tsai, s-a situat pe pozitia a 7-a in topul incasarilor cantaretilor, cu 46,5 milioane yuani (6,9 milioane dolari) castigati anul trecut. Pozitia a treia din topul Forbes al Celebritatilor din China e ocupata de starul din Hong Kong Andy Lau, a carui „nunta secreta” a focalizat tot anul trecut atentia media si a industriei de entertainment. La aceasta se adauga munca lui neincetata de-a lungul anului, care i-a adus castiguri de 86,2 milioane yuani (12,6 milioane dolari).
Pozitia a 5-a in top revine actritei chineze Zhang Ziyi, datorata in mare parte expunerii din media cu prilejul a numeroase scandaluri in care a fost implicata de paparazzi sau de capriciile ei. In decembrie 2009, un grup de barbati mascati au facut scandal la un hotel din Beijing, dupa care au aruncat cu cerneala neagra peste o reclama imensa reprezentand-o pe actrita. Dar pe langa diverse ipostaze intime in care a fost surprinsa de paparazzi in compania logodnicului ei, multi-milionarul Vivi Nevo, vedeta filmului chinez a fost implicata intr-un mare scandal ce a atras atentia intregii media, care a urmarit evolutia evenimentelor. Mai exact, in anul 2008, la Festivalul de la Cannes, Zhang a initiat o campanie de strangere de fonduri in vederea ajutorarii familiilor victimelor cutremurului din Sichuan din 2008, care a luat vietile a 60.000 de oameni. Au donat multe vedete, cum ar fi Vicky Zhao sau Zhou Xun, dar si cantareata Na Ying. Insasi Zhang Ziyi a declarat ca va dona aproximativ 200.000 de dolari. Unii sustin ca actrita nu ar fi realizat, insa cert este ca media a descoperit ca fondurile stranse in 2008 nu au fost nici pana la inceputul lui 2010 virate in conturile Crucii Rosii Chineze, ramanad in mod fraudulos, aproape 18 luni, in conturile actritei. Acest scandal a tinut-o pe Zhang pe prima pagina a ziarelor si pe copertele a numeroase reviste, aducandu-i numeroase critici publice. In acest an, actrita a incercat sa evite astfel de scandaluri, insa cu toate acestea, castigurile nu i-au fost afectate prea mult, castigand in ultimul an 69 milioane de yuani (10 milioane dolari), cu doar 9 milioane yuani (1,3 milioane dolari) mai putin decat castigase cu un an in urma.
Cum s-au descurcat celelalte vedete din China sub aspectul castigurilor financiare in anul 2009 ? Cei „4 Regi Divini”(foto), cum sunt numiti de presa din Hong Kong, s-au descurcat destul de bine. In afara lui Andy Lau, situat pe pozitia a treia, ceilalti 3 „Regi” au reusit sa-si faca loc si ei in top 100. Aaron Kwok ocupa pozitia a 15-a, cu 5,2 milioane dolari castigati, Jacky Cheung – pozitia a 32-a, cu 4,7 miliaone dolari, si Leon Lai pozitia a 76-a, cu aproape 1 milion de dolari. Cu rolul principal in „Ip Man”, Donnie Yen a castigat enorm nu doar in popularitate, ci si o multime de propuneri de alte roluri principale, situandu-se pe locul 8 in privinta castigurilor, cu 12,6 milioane dolari. Fostul star al filmelor de actiune, Jet Li, ocupa pozitia 24 in top, cu 13,9 milioane dolari castigati, in timp ce vedeta Chow Yun Fat, care a revenit in industria chineza de film, ocupa pozitia 23, in timp ce cuplul Tony Leung/Carina Lau ocupa pozitia 37, respectiv 41, cu 2,7 milioane si 3,1 milioane dolari. Actrita chineza Tang Wei, care a fost interzisa in China dupa rolul seducatoarei lui Tony Leung din „Lust, Caution” a reusit sa castige anul trecut 730.000 dolari, situandu-se pe pozitia 96. Vicky Zhao, care de curand a dat nastere unei fetite, ocupa pozitia 20 in top, cu castiguri de 2,9 milioane dolari.
Dupa cum am anuntat intr-un 
Succesul de casa in China al primului film in calitate de producator al celebrei actrite Zhang Ziyi a sporit ambitiile acesteia, vizand pentru urmatorul proiect o tinta mai larga. Conform hollywoodreporter.com, Zhang lucreaza alaturi de prietenele ei Wendi Murdoch si Florence Sloan la producerea unui film vorbit in engleza, „Snow Flower and the Secret Fan”. Si Zhang va juca in viitorul film, care va fi regizat de cineastul chinezo-american Wayne Wang, cel care a regizat si comedia romantica „Maid in Manhattan”. Cu actiunea plasata in China secolului 19, filmul bazat pe romanul omonim al Lisei See vorbeste despre prietenia de o viata a doua femei. Filmarile sunt preconizate a incepe la inceputul anului viitor in China.
Republica Populara Chineza a selectat filmul biografic „Forever Enthralled” al cunoscutului Chen Kaige pentru a reprezenta tara la competitia anuala a premiilor Oscar, la sectiunea Cel mai bun film strain. Filmul lui Chen este o biografie a celui mai celebru interpret de opera al Chinei din toate timpurile, Mei Lanfang, interpretat de actorul Leon Lai. In film, care e o coproductie chinezo-taiwaneza, joaca de asemenea, si Zhang Ziyi. Va fi pentru a treia oara cand Chen Kaige va reprezenta China la Oscaruri, celelalte doua nominalizari fiind pentru productiile „Farewell My Concubine” si „The Promise”. Nici un film din China continentala nu a castigat vreodata premiul pentru cel mai bun film strain. A existat un Ang Lee, care in 2001 a castigat Oscarul pentru filmul vorbit in mandarina „Crouching Tiger, Hidden Dragon”, insa acesta a intrat in competitie pentru Taiwan.
Mai mult de 100 de celebritati din lumea filmului chinez au participat, in urma cu o saptamana, la cea de-a 13-a editie a premiilor Huabiao, singurele premii din lumea filmului atribuite in China, intr-o ceremonie organizata la Beijing. Premiile au fost impartite unui numar mare de castigatori: Chen Kaige, regizorul lui „Forever Enthralled” si Feng Xiaogang, regizorul lui „The Assembly”, au castigat premiul de cel mai bun regizor chinez al anului 2009. Zhang Hanyu (The Assembly”) si Guo Jinglin („Yuan Longping”) au castigat premiul pentru cel mai bun actor chinez al anului, in timp ce premiul pentru cea mai buna actrita a revenit lui Zhang Ziyi („Forever Enthralled”) si lui Fan Zhibo („Emergency”).
In acest an, pentru prima oara au fost acordate premii cineastilor chinezi din afara Chinei. John Woo a fost onorat cu premiul de Cel mai bun regizor chinez ce activeaza in afara Chinei pentru filmul epic de razboi „Red Cliff”. Donnie Yen si Shu Qi au primit premiile pentru cei mai buni actori chinezi ce activeaza in afara Chinei. Lansate in 1957, premiile de film Huabiao se tin, din 2005, bianual. Unul din invitatii de marca ai editiei din acest an a fost Jackie Chan (care si-a lasat mustata, dupa cum se poate observa din fotografia alaturata), atat in calitate de invitat care a decernat premii, cat si de participant la ceremonie. Premiile sunt considerate, pentru lumea filmului chinez, un echivalent al Oscarurilor americane.




