DIVERSE

Publicat: duminică 17 iulie 2016

Dai Sijie e o importanta personalitate a literaturii si filmului chinezesc, cu toate ca marile sale realizari au sosit in perioada in care s-a stabilit in Franta. Celebre sunt romanele sale “Intr-o noapte fara luna” si mai ales “Balzac si Micuta Croitoreasa chineza” (ambele disponibile in traducere in romana), dar si controversatele filme “The Chinese Botanist’s Daughters” (2006) si ecranizarea romanului sau “Balzac and the Little Chinese Seamstress” (2002), in care critica regimul comunist chinez si mai ales incalcarea drepturilor omului in China. E un lucru mai putin obisnuit ca un scriitor sa fie si regizor de film, insa pasiunea pentru a saptea arta a facut-o odata cu stabilirea in Franta in 1984, unde a mers cu o bursa de studiu, dupa ce a fost profesor de liceu in Chengdu, unde a studiat istoria artei. Paradoxal, inainte sa devina scriitor a regizat… 3 filme aclamate de critici, pana la “Balzac…” In varsta de 62 de ani, Dai Sijie (foto) s-a nascut in Chengdu, in provincia Sichuan, iar cel mai nou film al sau, “Night Peacock”, practic e o elegie dedicata orasului sau natal Chengdu si, in acelasi timp, orasului sau adoptiv, Paris, ce i-a adus notorietatea mondiala. Filmul e o coproductie chinezo-franceza, filmat atat in Chengdu cat si in Paris. Productia a avut premiera cu mai putin de 2 luni in urma in China, unde a fost prezentata o varianta cenzurata de 84 de minute, in timp ce in Franta, filmul are o durata de 121 de minute. “Night Peacock” a avut incasari de doar 3,8 milioane de dolari in China, insa acest lucru doar pentru ca e un film artistic, de festival, nu o productie comerciala, pentru mase. In rolul principal o revedem pe frumoasa Liu Yifei, ce revine pe marele ecran dupa aparitiile recente din “The Third Way of Love” si “For Love or Money”, o actrita delicata ce-si alege cu mare atentie rolurile, dovada si aparitiile rare din ultimii 3 ani (doar 3 roluri). Din fericire, relatia cu Song Seung-heon pare a-i prii, in acest an actrita avand anuntate inca doua pemiere, in afara de “Night Peacock”. Cunoscutul Leon Lai (Lady of the Dynasty, White Vengeance, Fire of Conscience si, mai ales Forever Enthralled) revine intr-un rol ce aminteste pentru cateva secvente de cel al lui Mei Lanfang din “Forever Enthralled”, cu deosebirea ca daca acolo interpreta opera de Beijing, aici interpreteaza opera de Sichuan. Liu Ye si Yu Shaoqun completeaza distributia excelenta a unui film minunat, pe care iubitorii de arta nu trebuie sa-l rateze.

Elsa (Liu Yifei) e o tanara pasionata de arta si muzica clasica, ce lucreaza ca solista la fluier in orchestra simfonica din Chengdu. Intr-una din zile e atrasa de sunetul unui fluier ce vine din interiorul unei curti, unde un domn de varsta a doua sta pe un piedestal, cantand o elegie viermilor de matase. Din vorba in vorba, il cunoaste pe Ma Rong (Leon Lai), profesor pasionat de cresterea viermilor de matase, ce in fiecare dimineata interpreteaza o elegie la fluier pentru creaturile vii din interiorul coconilor. Si cum ulterior revine sa-l revada, se indragosteste de el, in ciuda diferentei de varsta si a faptului ca profesorul era vaduv de 19 ani. Relatia dintre cei doi e prezentata cu ajutorul flashback-urilor, deoarece in prezent, la cateva luni distanta, o regasim pe Elsa stabilita la Paris, locuind intr-un internat international si continuandu-si studiile muzicale. Mai mult, are in grija niste viermi de matase adusi din China, carora se straduieste sa le gaseasca frunze de cenuser deoarece se spune ca daca acestia consuma asa ceva, din ei vor iesi cei mai frumosi fluturi din lume. Monotonia vietii cotidene, traite in singuratate, in inima Parisului, se rupe in momentul in care apeleaza la un artist tatuator, caruia ii cere sa-i tatueze un vierme de matase pe glezna. Tatuatorul e nimeni altul decat fratele mai mic al Ma Rong, Ma Jian Min, ce se simte atras aparent profesional de frumusetea tinerei chinezoaice. Lucrurile se complica cand, pe neasteptate, un tanar student pe nume Xiaolin da si el buzna in viata Elsei, bulversand-o total. Sentimentele pentru cei trei barbati sunt intretinute de amintiri, pasiunea pentru viermii de matase si pentru muzica… Dar pe care dintre cei trei il iubeste cu adevarat Elsa ?

Simplu, suav, tulburator. Astfel poate fi caracterizat “Night Peacock”, o drama romantica despre pasiunea pentru… Frumos, scris cu majuscule, fie ca e vorba de muzica clasica traditionala, de arta tatuajului, de stravechea crestere a viermilor de matase, de opera sichuaneza sau de frumusetea fizica propriu-zisa. Dai Sijie a reusit sa scoata la suprafata cateva din cele mai definitorii elemente ale culturii chineze, pe care ni le ofera ca pe o carte de vizita, imbinandu-ne sa iubim civilizatia chineza, traditiile si modestia unei natiuni cu o istorie mareata. Avem ocazia sa vedem cu alti ochi o mica parte din ceea ce are China sa ne ofere in materie de cultura. Aflam, astfel, despre specificul operei de Sichuan, ce difera de opera de Beijing atat de intalnita si mediatizata in filmele chinezesti. Aflam despre un instrument stravechi, shakuhachi, un fel de fluier din timpul dinastiei Ming despre care se stiu prea putine, deoarece traditia lui s-a pierdut, in China. Denumirea instrumentului e japoneza pentru ca in secolul VIII acesta a fost preluat din China si a capatat acest nume, ce vine de la lungimea sa (1,8 shaku). Aflam, apoi, despre arta tatuajului, si aceasta mai degraba specifica Japoniei (ati vazut vreun yakuza netatuat ?) si, nu in ultimul rand, poate elementul cel mai important din film, aflam despre indeletnicirea cresterii viermilor de matase. Legenda spune ca istoria matasii incepe in jurul anului 2640 i.e.n, cand Printesa Leizu ar fi scapat in ceasca de ceai un cocon de matase. Desfacand firul de pe gogoasa, i-ar fi venit ideea sa-l teasa, si asa s-a aflat despre ciclul de viata al viermilor de matase. Nu intamplator modul de obtinere al matasii a devenit unul din ele mai bine pastrate secrete ale Chinei, de mai bine de 3 milenii. Matasea putea fi purtata doar de Imparat si inalti oficiali ai Curtii Imperiale, si abia odata cu secolul XVII a putut sa fie purtata si de oamenii de rand. Sulul de matase a fost folosit si ca unul din cele mai pretioase daruri, in antichitate si evul mediu, si nu doar in China, ci si in tinuturile invecinate (uneori era chiar mai pretios ca aurul). Sa nu uitam nici de Drumul Matasii, principala cale de patrundere a tesaturilor de matase in lumea occidentala. Arabii au fost, insa, cei care au raspandit cultura viermilor de matase, dupa ce i-au invins pe persani (secolul VII), raspandind-o din Africa pana in Spania. Abia din anii ’70 ai secolului trecut, China si-a recucerit pozitia de lider mondial in productia de matase, devenind cel mai mare producator si exportator de matase din lume. Practic, cand spui China, nu spui doar arte martiale sau bucatarie traditionala, ci si cultura viermilor de matase. Revenind la “Night Peacock”, Dai Sijie ne arata latura trista a cresterii viermilor de matase: trecerea lor prin patru etape diferite de dezvoltare: ou, larva, pupa (crisalida) si adult intr-un timp relativ scurt, de doar 2 luni de zile. Dupa obtinerea coconului, cam la 2 saptamani, pupa din interior va incerca sa sparga coconul si sa iasa din el, devenind fluture. Aici e etapa in care intervine omul, care expune gogoasa de matase la temperaturi de peste 90 de grade pentru a ucide pupa din interior si a folosi firele de matase. Asta e soarta trista a viermilor de matase, care dupa ce au oferit ceea ce omul urmareste, sunt ucisi. Titlul filmului, “Night Peacock” (Paunul de Noapte) face trimitere la fluturii ce prind viata odata iesiti din gogoasa de matase si care, datorita hranirii cu un anumit tip de frunze in stadiul de larva (de obicei dud, insa de aceasta data cu frunze de cenuser, dupa cum o spune o scriere buddhista) vor avea niste aripi de o frumusete rara. Pentru ca o larva sa ajunga la stadiul de fluture, se subintelege ca viermele de matase trebuie sa supravietuiasca etapei iesirii din gogoasa. Aici e metafora subtila introdusa de regizor, ilustrata de tatuajul unui Paun de Noapte pe care Jian Min, artistul tatuator, il deseneaza pe spatele Elsei, prin talent si daruire. Paunul de Noapte, chiar daca are o existenta scurta, e un simbol al triumfului vietii si frumusetii in aceasta lume trista intunecata de lacomia umana. Iar zborul fluturelui nu poate simboliza decat libertatea, forma cea mai pura de a spune “traiesc”, chiar si numai pentru cateva zile. De multe ori omul nu ajunge sa se bucure de libertatea fluturelui, existenta sa fiind marcata de constrangerile de orice natura ale lumii in care traieste. In fiecare cocon exista ascunsa o viata, asa cum in fiecare fiinta umana exista un suflet viu, ce se poate implini doar exteriorizandu-se, iubind si lasandu-se iubit, traind la maxim fiecare clipa. Cantecul la fluier al lui Ma Rong, din mijlocul viermilor de matase ce dorm in tacere, e o elegie, o melodie trista ce ii calauzeste spre tristul lor sfarsit. Si totusi, in toata tristetea sa, elegia are puterea de a ajuta viermele de matase sa ajunga mai tarziu cocon. Minunata metafora regizorului Sijie, cu Elsa stand pe malul Sennei si cantand la fluier in fata orasului de dincolo de rau, orasul metamorfozat in cocon din care, cu ajutorul elegiei ei, sufletele curate trebuie sa eclozeze in Pauni de Noapte unici in frumusetea lor sufleteasca. O iluzie, desigur, ce defineste perfect optmismul debordant al Elsei. Iubirea pentru celor 3 barbati ce apar in viata ei intr-un timp scurt e bulversanta, dar fiecare isi are rolul bine definit: Xiaolin simbolizeaza iubirea adolescentina, atractia pentru frumos si sexul opus insa nu la nivelul superficial la care ar da de inteles acest tip de iubire; Jian Min simbolizeaza iubirea inteleapta, in care frumosul trece de granita vizibilului, a carnalului, devine imaginatie si, cu ajutorul acesteia, se transforma in arta. In sfarsit, Ma Rong simbolizeaza iubirea matura, usor superficiala cand vine vorba de pretuirea ei, insa o iubire sincera renascuta dupa o experienta dureroasa. Acestea sunt cele trei faze ale iubirii Elsei, dinainte de a se transforma in pretiosul Paun de Noapte…

Un film pur si simplu superb, un balsam pentru suflet, atat al nostru, spectatorul, cat si al regizorului, Dai Sijie, care priveste melancolic spre Chengdu-ul lui natal, de la inaltimea Turnului Eiffel. Veti gasi in acest film tot ce are mai romantic Parisul si China veche (Sichuan cu precadere), peisaje si locuri minunate, pe un fundal sonor de exceptie. Desi realizat cu mijloace modeste, specifice unui film independent, “Nigh Peacock” e o adevarata delectare artistica si vizuala, un spectacol al vietii si al mortii pus pe ritmul sacadat al operei sichuaneze, in care mastile sunt doar coconul fiintei din spatele lor.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 15 iulie 2016

Din 1997, legenda filmului chinezesc, Sammo Hung, nu a mai regizat vreun film, preferand sa apara ca actor in acestea, ca producator sau ca regizor al scenelor de actiune. In acest an, la varsta de 64 de ani, acesta revine in scaunul regizoral cu propriul sau film, “The Bodyguard” (cunoscuta si ca “My Beloved Bodyguard”). Rolul principal, desigur, ii revine. In fapt, “The Bodyguard” a fost un excelent prilej al acestuia de a colabora cu prieteni din industria de film chineza (in special din Hong Kong-ul natal), Tsui Hark, Yuen Biao sau Karl Maka avand cateva aparitii in roluri minore. In rol secundar, insa interpretand un personaj cu o importanta majora in scenariu, il revedem pe starul Andy Lau, ce a participat la proiect si in calitate de producator. Interesant este ca rolul principal i-a fost oferit de Sammo lui Jackie Chan, dar acesta a fost nevoit sa-l refuze datorita unor suprapuneri de proiecte si problemelor cu justitia ale fiului sau Jaycee Chan, ce in perioada respectiva a fost arestat pentru consum de droguri. Filmarile au durat o luna de zile (o perioada record pana si pentru un film chinezesc), iar unele scene au fost filmate chiar in Vladivostok, in Rusia. “The Bodyguard” a obtinut 8,4 milioane $ incasari in ziua premierei in cinematografe, si 52,3 milioane dolari incasari totale la box-office in China.

Ding (Sammo Hung) e un fost agent al Biroului de Securitate, pensionat de ani buni, ce s-a retras din Beijing tocmai in micutul orasel de la granita cu Rusia, Suizhen. Aici traieste singur, uitat de toti, intr-o casa darapanata inchiriata de la doamna Park, ce e indragostita lulea de el. Trecutul il urmareste, insa si ii da fiori, in special pentru ca nu se poate ierta pentru faptul ca intr-o clipa de neatentie, nepoata lui a disparut pentru totdeauna. De atunci, relatia cu fiica lui s-a racit total. Intr-una din zile, o fetita din vecini, Cherry, ii da buzna in casa pe fereastra, fugind de corectia tatalui ei. Protejand-o, Ding se imprieteneste cu aceasta, ce ii aminteste de nepoata lui disparuta, intre cei doi luand nastere o prietenie speciala. Insa tatal fetei, Li Zheng (Andy Lau) era un impatimit al jocurilor de noroc, iar aceasta patima oarba il va impinge spre mari incurcaturi. In plus, nici Ding nu este ceea ce cred toti vecinii, in afara de secretul sau din trecut ascunzand si o stapanire la perfectie a artelor martiale. Cand viata micutei Chery e amenintata de incurcaturile in care intra tatal ei, Ding devine, cu sau fara voia lui, bodyguardul acesteia. Mult iubitul ei bodyguard…

“The Bodyguard” este, la prima vedere, o productie de actiune, atat faima lui Sammo Hung cat si modul in care e promovat filmul in trailere si postere punand in prim plan aceasta idee. In realitate, insa, cu exceptia ultimelor 15 minute si a unor scene de actiune in prima jumatate a filmului (nu mai lungi de 4-5 minute), productia e o drama a unui fost agent din Biroul de Securitate ajuns la varsta sanectutii, retras intr-un orasel linistit din apropierea granitei cu Rusia pentru a medita la greselile ce i-au marcat viata. Si cum iertarea nu poate veni decat atunci cand te ierti pe tine insuti, pentru Ding incepe un proces de autoanaliza in tacare. O tacere ce e deranjata atat de proprietareasa la care sta in chirie, ce ii face ochi dulci, cat si de vecina neastamparata Cherry, o fetita de varsta nepoatei sale ce a disparut de ceva timp din neglijenta sa. Personajul lui Sammo Hung este, asadar, un bunicut taciturn, uneori enervant de taciturn prin replicile aproape monosilabice si mormaielile folosite in loc de raspuns, care te intrebi cand… va exploda. Se va intampla doar spre final, spre dezamagirea celor ce indraznesc sa vizioneze acest film pentru latura sa comerciala, de actiune. Din pacate, insa, vorbim de un film realizat intr-o luna de zile, iar acest lucru se vede in produsul final. Scenele de lupta ce incheie productia merita efortul vizionarii filmului pana spre final, dar sunt insuficiente pentru a sterge imaginea de ansamblu lasata de film. Personajele sunt insuficient analizate, daca scenaristul dorea sa aiba la baza o drama, chimia dintre ele pare fortata (e vorba aici atat de relatia lui Ding cu Cherry, cat si de a lui Cherry cu ttal ei, sau a lui Ding cu proprietareasa Park). Toate aceste legaturi intre personaje sunt aproape superficiale, ca si cum drama era de umplutura, si actiunea era baza. Probabil au existat anumite constrangeri bugetare ce au facut ca filmul sa fie de doar o ora si 30 de minute, explorarea personajelor necesitand o durata mai mare a filmului, o durata mai mare a filmarilor etc. Sammo Hung e excelent in scenele de lupta, cum a fost in intreaga sa cariera in astfel de ipostaze, insa ca actor, chiar actor veteran, lasa de dorit. Andy Lau apare prea putin in film pentru a putea sa te atasezi de personajul sau, cu toate ca e un actor cu experienta foarte iubit. Nici scenariul nu e ceva nemaipomenit, si insasi realizarea productiei aminteste mai degraba de un film de actiune de categorie B din anii ’90 facut de americani, in care cuvantul de ordine e graba, decat de un film de prima mana al secolului XXI. Una peste alta, un film comercial de la care nu trebuie sa ai mari asteptari, ce ne arata un Sammo Hung ce rezista inca eroic ca protagonist al scenelor de lupta, in ciuda varstei si greutatii corporale, dar si o ipostaza dramatica inedita in care putea fi mai convingator.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 12 iulie 2016

De la “Ice Rain” (2004), coreenii nu au mai realizat un film de amploare despre alpinism, si acela avand in centrul sau in final o poveste de iubire sfarsita in lacrimi cu Song Seung-heon protagonist. In plus, in centrul povestii din “Ice Rain” statea muntele Asiaq din Alaska, nicidecum Himalaya. Astfel ca anul trecut, realizatorii coreeni s-au gandit sa realizeze o prima productie de amploare a carui actiune sa se desfasoare in jurul muntilor Himalaya, poveste axata strict pe pasiunea cataratorilor pentru escaladarea muntilor. Ideea s-a dovedit una inspirata, filmul obtinand incasari de 45,8 milioane dolari la box-office (al treilea film coreean al anului 2015 dupa incasari), dupa o lansare chiar cu o saptamana inainte de sarbatorile de iarna. Nu neaparat faptul ca filmul avea la baza o poveste reala a atras publicul coreean in salile de cinema, ci gaselnita producatorilor, ce au marsat pe ideea ca in spatele filmului se afla echipa de productie ce a realizat productiile de mare succes “Haeundae” si “Ode to My Father”. Mai mult, distribuirea in rolul principal a lui Hwang Jung-min, ce venea dupa doua roluri senzationale in “Ode to my Father” si “Veteran” a constituit un alt atu al filmului. Ce se stie mai putin e ca initial, pentru rolul lui Hwang Jung-min au primit oferte Kim Myung-min si Lee Min-ki, care au renuntat datorita intarzierii productiei. Rolurile secundare sunt interpretate de actori cunoscuti, desi faptul ca acestia poarta mai tot timpul echipamente specifice alpinismului ingreuneaza recunoasterea lor (Jung Woo, Cho Seong-ha, Jung Yu-mi – cunoscuta din serialul “Discovery of Love” sau Ra Mi-ran – ce a si primit premiul pentru Cea mai buna interpretare feminina intr-un rol secundar acum o luna la Baeksang Arts Awards pentru acest rol). Regia e semnata de Lee Suk-hoon (The Pirates, Dancing Queen), iar scenariul e scris de o echipa formata din 5 scenaristi, povestea de baza fiind inspirata din realitate.

Uhm Hong-gil (Hwang Jung-min), cunoscut mai simplu drept “Capitanul”, e liderul unei echipe de alpinisti ce a scris istorie pentru Coreea. Impreuna cu neinfricatii lui camarazi, intre care se afla si o femeie, Myung-ae (Ra Mi-ran), Capitanul a atins nu mai putin de 14 din cele 16 cele mai inalte piscuri ale Himalayei, fiind primul alpinist asiatic ce reusea aceasta performanta, in anii ’90. Aflat mereu in cautarea unui sponsor care sa sustina financiar expeditiile, amicul sau Lee Dong-gyu (Cho Seong-ha) ii aduce tocmai la tabara-baza din Nepal un presedinte potent al unei publicatii sportive, dispus sa investeasca in viitoarea expeditie. Dar inainte sa inceapa discutia, un semnal SOS soseste de pe munte, un grup de alpinisti coreeni de la Universitatea Daemyung ratacindu-se de la drumul de coborare, unul pierzandu-si chiar viata. Capitanul reuseste sa-i salveze, in ciuda vremii aspre si a incapatanarii unui anume Moo-taek (Jung Woo), ce refuza sa abandoneze cadavrul prietenului sau pe munte. Ajuns la tabara-baza, acesta isi revine dupa 2 zile si se alege si cu o mustruluiala ca la carte din partea Capitanului, ce-l sfatuieste sa nu mai urce vreodata pe un munte. 7 ani mai tarziu, in 1999, Capitanul se pregateste de o noua expeditie. Destinul (sau poate altceva) face ca cei doi tineri pe care ii recomanda camaradul sau pentru a fi carausii echipei sa fi fost salvati cu 7 ani in urma de Capitan in Nepal, unul din ei fiind chiar incapatanatul Moo-taek. Dupa ce-i testeaza si e la un pas sa se debaraseze de ei, Capitanul ii accepta intr-un final, vazandu-le hotararea si entuziasmul. Si astfel incepe escaladarea varfului Kangchenjunga si, odata cu ea, aventura vietii pentru Moo-taek, respectiv ultimele expeditii pentru Capitan in vederea stabilirii unui nou record si a implinirii unui frumos vis. Dar muntele isi cere tributul pentru a se lasa admirat de la inaltime…

“The Himalayas” e un film in care se imbina doua genuri principale, comedia si drama, atmosfera lui fiind una relaxata, cu o tensiune interioara specifica pe masura ce ne apropiem de deznodamant.De la inceput trebuie spus ca nu e un film grandios, cum poate parea la prima vedere, ci mai degraba e o productie cu o poveste simpla despre prietenie si aventura escaladarii muntilor Himalaya, actiunea intinzandu-se pe durata a 12 ani. Numarul mare de personaje si purtarea echipamentelor specifice escaladarii face dificila recunoasterea si familiarizarea cu acestea, asocierea numelor lor cu fiecare personaj in parte, lucru care scade interesul spectatorului pentru firele colaterale ale povestii. Totusi, regizorul reuseste sa lase aceste personaje sa-si interpreteze partitura, axandu-se tot timpul pe firul principal si pe cei doi protagonisti, Uhm Hong-gil si Moo-taek. Hong-gil, bine interpretat de Hwang Jung-min, e un alpinist cu experienta, cunoscut in lume ca primul asiatic ce a reusit sa escaladeze 14 varfuri din Himalaya. Pentru cei ce nu stiu, muntii Himalaya sunt, in mod paradoxal, cei mai tineri munti de pe Pamant dar si cel mai inalt sistem muntos de pe planeta, care si in zilele noastre continua sa se ridice, in ciuda eroziunii la care e supus. In muntii Himalaya sunt 14 varfuri de pste 8.000 de metri, cele mai cunoscute tinte ale alpinistilor fiind Everest (8.849 m), K2 (8.611 m), Kangchenjunga (8.586 m) sau Nanga Parbat (8.125 m). In functie de limitele de inaltime, muntii Himalaya pot fi clasificati in 3 categorii: muntii de pana in 1.200 m inaltime (in sud), Himalaya Joasa (in partea centrala, cu inaltimi de pana la 4.500 m) si Himalaya Inalta, in Nordul lantului muntos ce strabate Asia Centrala, cu varfuri ce depasesc 8.000 de metri. Acesti din urma munti sunt sic ea mai spectaculoasa provocare pentru adevaratii alpinisti, multi pierzandu-si vietile in timpul escaladarii sau la coborarea de pe munte, din cauza furtunilor de zapada. Cele mai inaote varfuri se afla in doua tari, Nepal si Pakistan, cu toate ca lantul muntos strabate si China, India si Bhutan. Despre frumusetea peisajelor pitoresti ce le ofera acesti munti s-au facut numeroase filme si documentare, insa multi alpinisti si-au pierdut viata inainte de a reusi sa ajunga in varf, dupa cum si altii au scris istorie (si Romania are cativa astfel de exploratori ce au atins varfuri din Himalaya, precum Ticu Lacatusu, Horia Colibasan sau Alex Gavan) Coreea de Sud se poate lauda cu 6 alpinisti cunscuti, dar prin acest film cu siguranta Uhm Hong-gil e cel mai celebru. Acesta a escaladat de mai multe ori muntele Aconcagua din Argentina (cel mai inalt munte din America de Sud), iar in anul 2000, dupa 12 ani, a ajuns in varful K2, ceea ce inseamna, in lumea alpinismului, ca echipa lui a completat intreaga misiune de a escalada 14 varfuri mai mari de 8.000 de metri. A esuat sa escaladeze Everestul in 2005, dar a reusit in 2008, lucru pe care filmul nu il mai spune, din pacate. Si a mai reusit o performanta extraodinara: a fost prima persoana ce a reusit sa escaladeze 16 din cele mai inalte locuri de pe Pamant. In 2007 a atins cel mai inalt varf din Antarctica. In prezent, Hong-gil are 56 de ani, doi copii mari si se implica in activitati caritabile, fiind o celebritate respectata in Coreea.

Revenind la film, acesta se axeaza pe un episod real din viata lui Uhm Hong-gil, cand in timpul escaladarii varfului Kangchenjunga,a devenit mentorul a doi tineri alpinisti. Remarcabil e principiul ce-l calauzeste pe Capitan, cum ii spun toti, si modestia lui: “Niciodata nu cuceresti un munte. Doar iti petreci putin timp pe varf, cu permisiunea muntelui.” In fata unor astfel de principii calauzitoare, parasirea familiei pentru plecarea in expeditii nu poate aparea decat ca un instrument de a face familia mandra de el, iar personajul din film e prins intre aceste doua indatoriri, fata de familie si fata de pasiunea sa, muntele sacru. Una peste alta, un film reusit, emotionant spre final, cu o nota vesela pe parcurs pana la infruntarea cu muntele si greutatile ivite odata cu escaladarea. Nu e un film care sa spui ca aduce ceva nou genului (americanii au cam spus totul in domeniu), totusi e decent realizat, realist si fara tendinta de eroizare excesiva ce o vedem in alte productii coreene. Naturaletea si simplitatea cu care e spusa povestea iti da senzatia ca chiar participi la o escaladare, pas cu pas, a unui munte, pe alocuri filmul avand in el incluse elemente de film documentar, filmari realizate de o echipa de la tv ce sunt introduse in imaginea principala. Fara a excela, “The Himalayas” nu dezamageste, oferind o experienta placuta si, firesc, la un moment dat trista, despre lupta omului cu propria sa ambitie pentru imblanzirea Muntelui, dar si despre prietenie si loialitate. Mai mult ca sigur succesul acestui film se datoreaza interesului coreenilor pentru cunoasterea propriilor personalitati ce le scriu istoria.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 10 iulie 2016

Regizorul si scenaristul Na Hong-jin, care in anii trecuti a atras atentia cu doua productii “low budget” ce au fost mari succese de box-office, premiate la festivaluri de film (“Thr Chaser” si “The Yellow Sea”), revine in acest an in atentie cu un thriller supranatural, “The Wailing”. Finantat cu capital american de catre studiourile “20 th Century Fox” divizia Coreea, avand premiera cu nici 2 luni in urma, productia a reusit sa atraga foarte multi coreeni in salile de cinema. Doua saptamani la rand a fost nr. 1 la box-office, obtinand intr-un final incasari de peste 48,1 milioane dolari, suma care il situeaza, la jumatatea anului 2016, pe locul 2 la incasari. Nu neaparat povestea stranie si captivanta a atras publicul, cat distribuirea in film a starului Hwang Jung-min, care, paradoxal, interpreteaza un rol secundar, intrand in scena abia la jumatatea filmului. Rolul principal, in mod surprinzator, ii revine lui Kwak Do-won, o prezenta obisnuita in roluri secundare. Acesta face in sfarsit pasul spre rolul principal intr-un film important, colaborand pentru a doua oara cu Hwang Jung-min (prima oara in 2014 la “Man in Love”). Japonezul Jun Kunimura, un veteran cunoscut al filmului japonez (iar publicului occidental cunoscut mai ales din aparitia in “Kill Bill”) si atragatoarea Chun Woo-hee din “The Piper” si “Mother”, o actrita in plina ascensiune, completeaza o distributie interesanta si echilibrata a acestui thriller plin de mister ce dureaza doua ore si jumatate. Titlul filmului in coreeana este “Gokseong”, acesta fiind numele satului in care se petrece actiunea, astfel ca producatorul american a gasit repede un titlu mai mult metaforic decat cu o legatura directa cu actiunea, “The Wailing” (“Tanguirea”). Filmul a fost prezent in acest an la Festivalul de la Cannes, in afara competitiei principale.

Gokseong e un sat linistit dintr-o zona montana a Coreei, in care mai nimic nu se intampla. Localnicii isi vad linistiti de grijile cotidiene, atmosfera pasnica dandu-ti senzatia unui loc unic. Totul pana cand un cuplu de cultivatori de ginseng e omorat intr-un mod salbatic. Jong Goo (Kwak Do-won) e sergent in politia locala, si e trezit cu noaptea in cap pentru a merge la locul faptei. Locuieste cu sotia si soacra lui intr-o locuinta saracacioasa, si are o fiica minora la care tine foarte mult. Cazul se complica dupa ce la fata locului un localnic e gasit intr-o stare deplorabila, avand halucinatii, iar repede autoritatile locale incearca sa puna tragedia intamplata pe seama intoxicarii cu o ciuperca salbatica otravitoare. Dar la scurt timp, incep sa circule in sat tot felul de zvonuri despre o femeie stranie ce umbla despuiata in puterea noptii si ii innebuneste pe sateni, impingandu-i la moarte, dar si despre un japonez misterios stabilit recent in zona de munte, despre care se spune ca ar fi o… fantoma. Si cum evenimentele stranii continua, Jong Goo e trimis sa gaseasca dovezi pentru prinderea autorului crimelor ce au terorizat satul. In momentul in care fiica lui se imbolnaveste de aceeasi boala de care au murit mai multi sateni, in fata lipei de solutii din partea medicilor, Jong Goo accepta sa apeleze la un saman, Il Gwang (Hwang Jung-min), care sa-i salveze fata.

Desi “The Wailing” e un thriller plin de mister, cu un evident iz comercial, in spatele lui se ascunde o parabola religioasa de care nu am sti daca nu am da peste citatul biblic cu care se deschide filmul. Acesta face trimitere la momentul reintalnirii lui Iisus cu apostolii, dupa Inviere, in care Iisus spune ca “duhul nu are carne si oase”, spre deoebire de el, ce are maini si picioare. De fapt, daca e sa privim filmul din acest punct de vedere, putem intelege intentia regizorului si sensurile ascunse ale povestii infioratoare ce ne e adusa in fata ochilor. Intunecat si pesimist, ca anterioarele productii ale lui Na Hong-jin, “The Wailing” e un film tensionat, plasat intr-un decor total opus, relaxant, in care pacea si armonia par a domina. Tensiunea apare odata cu crimele ce se produc in satul Gokseong si cu imbolnavirile misterioase cu o boala pe care nici medicii nu o cunosc. Personajele demne de mila ce devin protagonistii povestii sunt un politist speriat de moarte de fantome si asupra caruia zvonistica creeaza conditiile prielnice instaurarii unei stari de panica ce il face sa aiba cosmaruri teribile; colegii lui de la sectia locala de politie, nici ei mai breji, care si-ar dori ca viata lor sa fie un etern “dolce far niente” si, eventual, sa urmeze intr-o buna zi si o promovare; familia politistului, oameni simpli si aparent plictisiti de monotonia zilnica. Lor li se adauga pe parcurs un saman dezinvolt interpretat de Hwang Jung-min, o tanara misterioasa ce apare in momentele de rascruce pentru a-l ajuta pe politist, cu sau fara intentie si, desigur, “suspectul de serviciu”, japonezul interpretat excelent de veteranul Jun Kunimura, elemental central in jurul caruia graviteaza povestea, sporindu-i misterul. Si totusi, dintre toate aceste personaje, adevarata inventie a scenaristului e politistul Jong Goo. Interpretat de un actor obisnuit cu roluri secundare, Jong Goo e un personaj mereu incruntat, ce-ti da impresia ca a scapat ultimul tren spre fericire si ca a ramas captiv pe viata in monotonia din satul Gokseong. Nu zambeste niciodata, cu toate ca are uneori o doza de umor negru, rafinat, ce nu poate fi trecut cu vederea. Starile lui oscileaza intre un umor parca nedorit nici de el si o spaima continua, ce tradeaza lasitate, confuzie, incoerenta. E un personaj care cauta raspunsuri facand un pas inainte si doi inapoi, si acestea cu timiditate, mai mult dintr-un instinct de autoconservare. E greu sa te astepti e la el sa ia o decizie curajoasa, astfel ca si atunci cand isi ia inima in dinti si se decide sa faca ordine, sa rezolve si el ceva, cum vede ca da de greu redevine persoana fricoasa ce o ia la sanatoasa. Jong Goo e un anti-mocdel, chiar daca e politist (supraponderabilitatea, faptul ca intarzie mereu la serviciu inventand tot felul de scuze sau pur si simplu punand o masa in familie mai presus de prezenta la timp la locul unei crime). Pe de alta parte, Il Gwang, samanul ce intra in scena cand lucrurile par fara iesire ne prezinta un Hwang Jung-min total acaparat de specificul meseriei practicate, ce da impresia ca e stapan pe situatie, ale carui ritualuri sunt de-a dreptul spectaculoase. Nu e un personaj de care sa te mai poti atasa deoarece intra in scena tarziu, are un scop si un rol precis si clar delimitat, iar portretul lui ne e prea putin zugravit pentru a-l cunoaste indeaproape. Oarecum rolul lui e de a inclina balanta intre Bine si Rau, e un factor aparent hotarator si lipsit de orice mister, dar uneori el mai mare mister e realitatea insasi, aparenta. “The Wailing” exact acest lucru il tinteste: realizarea unui joc intelligent al aparentelor, joc pe care nu-l poti sesiza la prima vizionare deoarece intreaga cheie a filmului sta in finalul sau, in lamurirea tuturor situatiilor inexplicabile. Din pacate, victima acestui joc al aparentelor e scenariul, care spre final devine ambiguu si oarecum enervant prin lasarea lucrurilor intr-o aparenta suspensie. In realitate, insa, aceasta suspensie e de fapt metafora lumii in care traim, una macinata de indoielile omului fata de semenii sai si, mai ales, de lipsa acstuia de credinta, de religiozitate. Raportarea fata de Bine si fata de Rau prin intermediul unei credinte (fie ea primitive precum samanismul, sau crestinismul) e ca si cum ai avea o arma pentru a te apara in fata necunoscutului. Cand ajungi sa ai indoieli si, cum spune Biblia, sa te increzi in falsi profeti, fara a putea deosebi Binele de Rau, omul devine unealta diavolului. Filmul are o tensiune graduala, ce va va tine cu sufletul la gura pana la final, insa cheia se afla tot timpul sub ochii spectatorului. Nimeni, insa, nu va da importanta lucrurilor simple, simbolurilor, toata lumea va cauta senzationalul, in deznodamantul acestui film, iar acesta si anumite raspunsuri aparent vor lipsi. In realitate, insa, raspunsurile sunt tot timpul sub ochii nostri, in film, doar ca nu avem ochi pentru acestea deoarece cautam altceva. Aici sta farmecul acestui film sobru, cu personaje schimbatoare, ce-si dezvaluie treptat adevarata natura, fascinant prin decorurile sale, poate putin prea lung ca intindere, dar care cu siguranta nu va va plictisi. Cu toate ca nu se ridica la nivelul unui “Moss”, un film coreean oarecum similar si ca intindere, decoruri, castiguri la box-ofice, atmosfera, etc, “The Wailing” e o provocatoare incursiune in lumea supranaturalului, ce nu dezamageste.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 8 iulie 2016

Sfarsitul tragic al Printului Sado este poate cel mai cunoscut episod din istoria regalitatii Joseonului, alaturi de cel al fondarii dinastiei si, desigur, al sfarsitului ei. Asta probabil si datorita faptului ca s-au realizat numroase ecranizari pentru micul ecran ce au dus, odata cu explozia Hallyu, la raspandirea istoriei si culturii coreene pretutineni pe mapamond. Ce se stie, poate, mai putin, este cum s-a ajuns la momentul tragic ce a marcat sfarsitul Printului Mostenitor Sado si cum a evoluat relatia tata-fiu de-a lungul timpului, element crucial in intelegerea unuia din cele mai emotionante momente din istoria Coreei. Lee Joon-ik (foto), regizorul lui “The Throne”, e celebru pentru ecranizarile sale de epoca, pline de rafinament si delicatete artistica, precum “The King and the Clown”sau “Blades of Blood”, insa spre deosebire de acestea si mai ales de ultima productie de epoca, “Battlefield Heroes”, in care umorul predomina, “The Throne” este cea mai grava si mai realista realizare a sa de pana acum. Distributia filmului i-a adus impreuna pentru prima oara pe doi exponenti a doua generatii diferite de actori, Song Kang-ho, un actor de top aflat la doar al doilea rol intr-un film de epoca (primul a fost in “The Face Reader”), si Yoo Ah-in, un tanar star in ascensiune, devenit celebru dupa rolul din blockbuster-ul Veteran. Recitalului celor doi, aflati in rolurile antagonice de Rege si Print Mostenitor, li se adauga rolurile secundare pline de expresivitate interpretate de o Moon Geun-young (sotia Printului Mostenitor, aflata la primul rol pe marele ecran dupa 8 ani), Kim Hae-sook (Regina Mama) sau So Ji-sub (in rolul regelui Jeongjo, fiul lui Sado, la maturitate, ce apare la final, in ultimele 10 minute ale productiei). “The Throne” a avut 15 nominalizari si a castigat 10 premii, intre care Cel mai bun, scenariu si muzica acordate de Asociatia coreana a criticilor de film, Cel mai bun actor (Yoo Ah-in) acordat la Blue Dragon Film Awards si, mai ales, Marele Premiu, Filmul anului 2015 in Coreea, acordat la Baeksang Arts Awards. Filmul a fost propunerea Coreei la premiile Oscar pentru Cel mai bun film strain, dar nu a fost desemnat pentru seara de gala. La box-office, The Throne s-a comportat foarte bine, filmul cu un buget de 8,3 milioane dolari avand incasari de 42,5 milioane, fiind depasit de doar 4 productii autohtone. Filmarile au durat doar 3 luni.

In a doua jumatate a secolului XVIII, Joseonul avea sa traiasca una din ele mai tragice povesti pe care istoria a consemnat-o. Urcat pe tron in urma mortii neasteptate a fratelui sau, Regele Yeongjo (Song Kang-ho) nu a privit niciodata tronul ca pe un tel in sine, considerand ca ocupa temporar aceasta pozitie. Dar odata cu trecerea anilor, a inceput sa se obisnuiasca cu rigorile impuse de cea mai inalta pozitie in stat si sa deprinda tainele carmuirii in conditiile permanentelor dispute dintre cele doua factiuni politice ale vremii. Dupa implinirea varstei de 40 de ani, are un copil, cel pe care avea sa-l numeasca postum Printul Sado (Yoo Ah-in). Inca de prunc ii acorda acestuia titlul de Print Mostenitor, oferindu-i o educatie stricta de la varsta de 2 ani. Dar pe masura ce creste, Sado pare mai preocupat sa-l deseneze pe Mong, catelul primit ca dar de nunta din Qing, sau sa invete manuirea sabiei, decat sa studieze asiduu, cum dorea tatal sau. Acest lucru duce, treptat, la o ruptura in relatia tata-fiu, devenita, pe masura trecerii anilor, tot mai apasatoare. Filmul analizeaza retrospectiv, rational si individual evolutia relatiei celor doi, pana la sfarsitul tragic al Printului Sado survenit in 1762, la doar 27 de ani.

Printul Sado (nascut ca Jangheon) a fost al doilea fiu al regelui Yeongjo (interpretat in film de Song Kang-ho). Datorita mortii subite a fratelui lui mai mare, a devenit automat Print Mostenitor, primind o educatie in acest sens. Doar ca acesta nu a mai ajuns niciodata sa urce pe tron. Istoria indica faptul ca ar fi suferit de o boala mintala si, dupa cum o arata si filmul, ca ar fi ucis oameni la intamplare in Palat. Acesta a fost inchis intr-un cufar de orez, in plina vara, unde a si murit dupa 8 zile. Moarte lui ramane o chestiune intens dezbatuta de istorici, existand doua teorii: cum ca moartea sa ar fi fost o “rasplata” pentru comportamentul sau ce a afectat imaginea Familiei Regale, si o teorie “conspirationista”, ce sustine ca uciderea lui a fost consecinta unor jocuri de culise ale adversarilor politici. Un secol mai tarziu a aparut aceasta din urma teorie, ce sustinea ca boala mintala a lui Sado ar fi fost inscenata, insa in “Memoriile Doamnei Hyegyeong”, scrise de sotia lui Sado, aceasta infirma teoria prin acuratetea cu care descrie tragicele evenimente. Numele de Sado (care s-ar traduce “Gandeste-te la el cu tristete profunda”) a fost acordat postum de catre tatal sau, insa reabilitatea imaginii Printului Jangheon a venit abia in timpul domniei fiului sau, Jeongjo.

“The Throne” e o fina introspectie a relatiei dintre un tata si un fiu, dintre un Rege si Printul sau Mostenitor, in care granita dintre personal si oficial e una extrem de volatila. Avem fata in fata doua personaje ale istoriei diametral opuse. Pe de o parte il avem pe Regele Yeongjo, un autodidact prun excelenta, ce constientizeaza ca doar daca este mai citit decat supusii sai poate controla si stapani Curtea si ministrii lacomi. De aici obsesia sa pentru studiu, pe care i-o insufla cu o insistenta ucigatoare fiului sau. Yeongjo e obsedat si de tinuta, care trebuie sa fie perfecta, in viziunea sa, sa emane autoritate si automat sa atraga respectul supusilor. Are si unele obiceiuri stranii. De exemplu, cand aude ce nu-i place, crede ca va avea ghinion si se spala pe maini si gura, dupa care se adreseaza unei persoane detestabile ca sa-i transmita ghinionul; cand iese pe o anumita poarta e bine dispus, cand iese pe o alta e suparat; etc. Pe de alta parte il avem pe Printul Mostenitor (viitorul Sado), care ajunge doar printr-un context nefericit in pozitia de a fi mostenitorul tronului. Moartea neasteptata a primului fiu al Regelui il pune pe acesta intr-o situatie delicata, de a ramane fara un urmas direct pe linie barbateasca care sa preia tronul. Desi are o varsta inaintata (peste 40 de ani), Regele incearca sa aiba un nou copil, in speranta de a fi baiat, cu o concubina, Doamna Yi. Bucuria faptului de a sti ca noul-nascut e baiat il face pe Rege sa-l desemneze pe acesta Print Mostenitor, si de la 2 ani sa ineapa educarea lui. Asadar, Sado nu a avut de ales, putem chiar spune ca aducerea lui pe lume a avut un scop precis. Intreaga lui copilarie a fost traita sub ochii stricti ai tatalui sau, ce a ajuns sa-i controleze viata si sa-i impuna mereu studiul in fata lucrurilor trecatoare odata cu varsta, precum joaca. Dar Sado, in fata constrangerilor parintelui sau, a inceput sa aiba cu totul alte peocupari, neglijand studiul si dezamagindu-si crunt tatal. Relatia dintre cei doi e foarte fin zugravita de regizorul Lee Joon-ik, ce o prezinta gradual, prin intermediul flashback-urilor, ce puncteaza fiecare etapa pe care Printul si-o rememoreaza in cele 8 zile de agonie dinaintea mortii. Iar filmul incearca sa fie cat poate de obiectiv cand vine vorba de judecarea celor doi. Regizorul ne prezinta atat viziunea Printului, cat si unghiul de vedere al Regelui, pe care in final le unifica intr-un dialog emotionant calau-victima, tata-fiu, Rege-Print Mostenitor.

Pentru Rege, lucrurile sunt foarte simple. El a ajuns pe tron doar pentru faptul ca fratele defunct nu a avut urmasi. A ajuns pe fundalul unor zvonuri, cum ca ar fi furat practic tronul fratelui sau, iar acestea vor fi dublate de originea lui oarecum umila, Regele fiind practic fiul unei slujitoare. Toate aceste lucruri ii vor eroda domnia si increderea in sine, nascand frustrari, reaprinse din cand in cand cand vreun oponent de-al sau e arestat si executat pentru ca i se reaminteste originea sa. Un lucru important, spre deosebire de alti monarhi inetati dupa putere, Regele si-a perceput functia ca fiind ceva temporar; mereu pretinde ca nu se agata de tron, chiar la un moment dat, in urma disputei cu Regina Mama, abdica. Toata relatia cu fiul sau Sado e construita tinand cont de aceste lucruri. Sado e mereu criticat, iar numirea lui ca regent e doar pentru a demosntra Curtii inutilitatea lui. Simti poe toata durata filmului raceala tatalui fata de fiu, si incerci sa ti-o explici. Raspunsul logic vine in momentul in care consulti ceea ce a consemnat istoria: un rege putea avea cate concubine dorea, mai putea avea si o Regina, iar cand aceasta murea sau era detronata putea avea o alta Regina. Se pune intrebarea: cat de mult poate sa iubeasca un astfel de tata pe unul sau pe altul dintre copiii sai, fie ei baieti sau fete, conceputi cu mai multe femei ? Noi suntem tentati sa judecam lucrurile dupa mentalitatea familiei moderne, spunand ca un tata isi iubeste fiul mai mult decat pe propria persoana, insa in cazul Familiei Regale, cum se spune in film, exista o vorba: “Copiii sunt priviti ca niste inamici”. In cel mai fericit caz pot lua nastere niste favoritisme, in functie de afinitatile copiilor, de interventia concubinelor pe langa Rege etc, dar in aceasta situatie, cand nu te poti bizui decat pe un singur urmas adus tarziu pe lume special pentru a urca pe tron, e evident ca intreaga afectiune se indreapta spre mostenitor. Si totusi, raceala Regelui sexagenar fata de fiul moribund in cufarul e orez e evidenta. Ea se naste in momentul in care vede apetitul scazut al lui Sado pentru studiu, razvratirea lui, neintelegerea rolului sau in viata. De la dragostea din primii ani, treptat se ajunge la o distantare intre cei doi, Sado crescand lipsit de dragostea tatalui sau. Acest lucru are efecte devastatoare asupra psihicului sau, macinandu-l in interior si ducandu-l spre boala mintala de care se imbolnaveste. Ajunge sa fie atat de detestat de tatal sau, ce se simte tradat chiar in fata supusilor sai, incat la un moment dat Regele ii spune ca daca ar mai fi avut un fiu, cu siguranta Sado nu ar fi fost cel ales pentru a urca pe tron. Regretele Regelui isi gasesc consolarea in descoperira nepotului sau, fiul lui Sado, care pentru a compensa lipsurile tatalui sau, incearca sa studieze sis a se ridice la nivelul asteptarilor bunicului. Dar asta nu inseamna ca ura tatalui fata de fiu scade. Razvratirea lui Sado si intrarea cu sabie in Palatul Regelui nu e decat pretextul pe care Regele il astepta, iar Printul i-o ofera pe tava, in exasperarea sa. E eliberarea de care au nevoie amandoi.

Titlul coreean al filmului este “Sado” (un titlu prea personal), insa titlul international, “Tronul”, e mult mai definitoriu pentru subiectul in sine. Tronul este un element plin de semnificatii. Daca in timpul domniei lui Yeongjo tronul era un loc “pentru moderarea deciziilor si tragerea la raspundere’, odata cu urcarea pe tron a nepotului Jeongjo tronul devine o arma a razbunarii si reconcilierii. De remarcat si coloana sonora a productiei, in care un loc aparte il are mantra budhista ce se repeta obsedant in mometele cheie ale filmului, transmitand un mesaj trist ce rasuna dincolo de lumea celor morti, oferind parca o consolare sufletelor moarte.

Un film de exceptie, ce-si merita cu prisosinta premiile si castigurile de la box-ofice. Desi actiunea lipseste aproape cu desavarsire, momentele de recital ale celor doi protagonisti sunt senzationale. Imaginile, decorurile, muzica, costumele, tensiunea ce creste gradual pe masura ce ne apropiem de deznodamant, modul in care e spusa povestea (ai zice ca despre episodul mortii Printului Sado n-ai avea prea multe de spus, insa dincolo de partea senzationala a lui, Lee Joon-ik reuseste sa scoata la suprafata substratul sensibil al momentului, sa-i dea consistenta si forta intr-un mod dea- dreptul impresionant), toate fac din “The Throne” o realizare cu valoare de document, realista si obiectiva, asa cum a ramas tragicul moment consemnat si in istorie.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil, dupa traducerea originala si profesionista a filmului in engleza realizata din limba coreeana, si nu dupa cea provenita pe filiera corupta indoneziana, facuta de amatori, ce a trecut prin filtrul a patru limbi (din coreeana in chineza, din chineza in indoneziana si din indoneziana in engleza).

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 6 iulie 2016

Cu „Spirits’ Homecoming” (ar trebui sa) ne gasim in fata unui film de reconstituire istorica a unei perioade nu prea cunoscute din al doilea razboi mondial, cand japonezii, in calitate de ocupant al Coreei, sunt atat de grijulii cu propriii militari incat, pentru a le reduce din stresul si paranoia luptei, instituie serviciul femeilor de reconfortare, in cadrul caruia adolescente de la 14 ani in sus sunt rechizitionate fara rusine de la familiile lor, pentru a fi folosite ca simple obiecte sexuale, la totala discretie a militarilor. Conditia fetelor este redusa la cea de sclavie, neindeplinirea intocmai a fanteziilor sexuale a opresorilor punandu-le in pericolul de a fi agresate cu barbarie sau chiar omorate. In acest climat obscur si tensionat urmarim destinul lui Jung-min si al lui Yeong-hee, doua fete ce s-au cunoscut, dupa ce-au fost luate de-acasa, in timpul transportului spre noua lor „viata”, ce curand li se va dezvalui ca „iadul pe pamant”. Dintre ele, spiritul activ, cea care asigura progresul actiunii, e Jung-min, care are un atu fata de celelalte, si anume credinta nestramutata, sadita de mama ei, ca ea va trece biruitoare peste toate greutatile, prin intermediul unei amulete cu nume lung si complicat. Increderea aceasta o transmite si lui Yeong-hee, ceea ce-i permite sa treaca peste toate grozaviile traite.

Dar filmul e mai mult decat o reconstituire istorica. E si una care transcende hotarul vietii si al mortii, pentru ca in lumea reala exista o adolescenta, Eun-kyung, sortita de la nastere a fi saman, care e puntea de legatura intre Yeong-hee, acum in varsta si bolnava de cancer, si Jung-min din timpul razboiului, si asistam la dialogul final, deslusitor si linistitor, intre cele doua. Titlul filmului se lamureste la sfarsit, cand Eun-kyung pregateste calea revenirii acasa a spiritelor, ceea ce-i prilejuieste si lui Jung-min reintanirea cu parintii.

“Spirits’ Homecoming”, o impresionanta drama de razboi ce pentru coreeni a avut o incarcatura emotionala aparte, a devenit la scurt timp de la premiera, un „hit” la box-office, reusind sa vanda mai mult de 1 milion de bilete in salile de cinema in primele 5 zile. Cu 23, 7 milioane dolari incasari, filmul a devenit a patra productie autohtona din prima jumatate a anului 2016 in privinta incasarilor, demonstrand interesul coreenilor pentru propria istorie si rana inca deschisa a ocupatiei japoneze, cu consecintele sale cele mai abjecte. In Coreea, filmul a fost un adevarat fenomen, lucru la care nici macar producatorii nu se asteptau. Dar acest lucru s-a datorat si unor evenimente ce tin de politica, deci practic e consecinta unui consens public manifestat pe doua fronturi. Sud-coreenii par a fi determinati atat in consolarea fostelor femei de reconfortare, ce au fost inca o data insultate de recentul acord intre Coreea de Sud si Japonia, ce nu include o cerere publica sincera de scuze din partea Japoniei, cat si in blocarea revizionismului istoriei din partea actualei administratii a Presedintei Park Geun-hye, ce a pus in aplicare un plan de a aduce autorii de carti de istorie coreeana sub controlul statului. Regizorul si scenaristul Cho Jung-rae a avut de intampinat o multime de dificultati pe durata productiei, care a fost oprita de mai multe ori din cauza problemelor financiare. Dar coreenii de rand s-au mobilizat, si cu ajutorul donatiilor facute de 75.200 de oameni filmul a putut fi finalizat. Numele tuturor donatorilor apare mentionat pe genericul de final al filmului. Apoi au aparut problemele privind distributia lui in cinematografe, premiera fiind de mai multe ori amanata din cauza lipsei de sali de cinema disponibile. Intr-un final, premiera a avut loc pe 1 martie, o data cu semnificatii aparte pentru istoria Coreei, cand se comemoreaza anual miscarea coreeana de rezistenta impotriva ocupatiei japoneze. Lumea a continuat sa sustina acest film, cumparand bilete in avans (9 zile la rand acest film a fost nr. 1 la rezervari de bilete de cinema in Coreea !) si semnand o petitie ca acest film sa poata rula in mai multe cinematografe. Daca va vine sa credeti, la acest film s-a lucrat timp de 14 ani, inainte ca productia sa fie finalizata, o importanta etapa fiind cea a documentarii. Dupa cum a spus un jurnalist ce a facut prezentarea filmului inaintea premierei sale, pentru coreeni, sa mearga sa vizioneze acest film nu a insemnat doar o modalitate de petrecere a timpului liber, ci mai degraba un fel de protest prin care filmul devine un mijloc prin care oamenii isi exprima nemultumirea fata de atitudinea politicului fata de acest subiect sensibil abordat. „E exemplul unui film ce coincide perfect cu evenimente de actualitate din societatea coreana, a carui receptie entuziasmanta peste hotare a afectat pozitiv si piata autohtona de film” (spre exemplu, celebrul New York Times a acordat o pagina prezentarii acestui film). In Coreea, la scurt timp de la lansare, filmul a devenit un fenomen social, multi profesori inchiriind sali intregi de cinema pentru a aduce grupuri de elevi la proiectii.

„Spirits’ Homecoming” are la baza povestea reala a lui Kang Il-chul (foto, 2001), o tanara coreeanca ce a fost fortata sa devina sclava sexuala pentru armata imperiala japoneza in anii ‚40. Nascuta in 1928, aceasta a fost dusa cu forta la asa-numitele „centre de reconfortare” ale armatei japoneze in 1943, cand avea doar 16 ani. Practic filmul portretizeaza lupta unei adolescente deposedate brutal de drepturile sale ca om si de demnitatea sa, in numele razboiului si militarismului. Spre deosebire de Germania, Japonia zilelor noastre n-a facut rectificari cand vine vorba de pozitia fata de crimle de razboi comise in trecut. Curentul de dreapta, nationalist, chiar considera inacceptabile argumentele Coreei sau Chinei, de exemplu, negand vehement conscriptia fortata a femeilor de reconfortare. Filmul nu cauta pur si simplu sa critice guvernul japonez sau sa ofera o consolare in memoria victimelor. In schimb, tinteste sa arate devastarea si tragedia cauzata de armata japoneza, si sa transmita un mesaj sensibil ca astfel de lucruri nu se mai pot repeta vreodata. Din aceasta perspectiva, „Spirits’ Homecoming” nu este o poveste despre „trecut”, cat mai ales despre „viitor”, un film ce are menire de a vindeca ranile trecutului. Iar cum in ziua de azi doar un numar mic din aceste victime mai traiesc, consemnarea si prezentarea povestilor lor lumii devine ceva imperativ.

Revenind la persoana ce a stat la baza povestii acestui film, Kang Il-chul, la 16 ani a fost „recurtata” fortat de un ofiter japonez, fiind dusa la un centru de reconfortare in Mundanjiang, China, fiind obligata sa lucreze ca sclava sexuala pntru soldatii japonezi. Spre sfarsitul razboiului, dupa ani de chinuri groaznice si abuzuri, a fost diagnosticata cu febra tifoida. Atunci, a fost transferata in afara taberei militare, impreuna cu alte fete considerate „inutile”, pentru a fi arsa. Chiar inainte de a fi aruncata in foc, a reusit o evadare dramatica, profitand de un atac surpriza al Armatei Coreene de Independenta. A ratacit prin China, unde s-a stabilit, tanjind sa revina inapoi in Coreea natala. Lucrul s-a petrecut abia in 1998, cand a decis sa revina in Coreea si sa stea intr-o locatie, „Casa Impartasirii”, alaturi de alte victime. In 2001, in timpul unei sedinte de psihoterapie prin desen a desenat „Fecioare Arzand”, in care descrie propria experienta. Vizita regizorului in acel loc, intalnirea cu aceasta si descrierea teribilelor sale experiente de viata l-au determinat sa scrie scenariul actualului film.

Asadar, avem in fata unul din cele mai tulburatoare filme coreene ale ultimilor ani, de un realism crud pe care istoria unora il neaga, iar a al altora incearca sa-l treaca cu vederea din cine stie ce interese politice meschine. O pagina de istorie ce nu trebuie uitata, pe care generatiile viitoare trebuie sa si-o insuseasca, pentru a nu se repeta. Un film-document cutremurator, sensibil si umanist, in definitiv despre istoria umanitatii, construit ca argument universal impotriva uitarii.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de lasedan si cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 3 iulie 2016

“Time Renegades” a fost o surpriza placuta in peisajul cinematografic coreean al acestui an. Lansat cu nici 3 luni in urma in cinematografele coreene, avand un buget redus si asteptari pe masura, nici cei mai optimisti membri ai staffului de productie nu s-au asteptat ca filmul sa conduca timp de 2 saptamani box-office-ul coreean. Mai mult, la sfarsitul perioadei de rulare in cinematografe, “Time Renegades” a obtinut incasari de 8,2 milioane de dolari, devenind al 5-lea film coreean al anului dupa 7 luni scurse din 2016. Distributia contine cateva nume cunoscute si publicului de la noi, atat din filme cat si din seriale. Lee Jin-wook revine intr-un rol ce are de-a face cu calatoria in timp, dupa “Nine: Nine Times Time Travel”, un serial destul de modest ce a atras mai degraba prin ideea sa decat prin realizarea in sine. Fara a excela in vreun fel, dovedindu-se mai degraba un actor mediocru pe marele ecran (dovada si faptul ca nici la acest al 4-lea rol intr-un lungmetraj nu este protagonist si nici macar nu convinge), Lee Jin-wook e clar surclasat de Cho Jung-seok, un actor deosebit de expresiv, ce seamana mult cu actorul chinez Louis Fan (Fan Siu-wong), ce e cu 7 ani mai mare ca el. Pe Cho Jung-seok am avut ocazia sa-l mai vedem in filme precum “My Love, my bride”, “The Fatal Encounter”, “The Face Reader” sau “Almost Che” (in debutul pe marele ecran, “Architecture 101” a si strans 2 premii pentru Cel mai bun debutant), iar daca va continua in acest ritm, in cativa ani va deveni un mare star al filmului coreean deoarece e un actor ce poate interpreta, datorita infatisarii, cu usurinta atat roluri pozitive cat si negative, iar astfel de actori sunt cei mai cautati de producatorii de film. Premiile pentru interpretare ce le are deja la activ spun totul despre talentul sau: cate 2 pentru “Architecture 101”, 2 premii pentru rolul din “The Face Reader” si alte 2 pentru rolul principal in serialul “You Are the Best !”. Rolul principal feminin, unul dublu, de altfel, ii revine actritei Lim Soo-jung, pe care ne-o amintim din ultimul serial in care a aparut acum 12 ani, “Sorry, I Love You”, dar si din filme precum “… ing”, “Sad Movie”, “I’m a Cyborg, But That’s Ok”, “Finding Mr. Destiny” si mai ales “All About My Wife”, pentru care a fost premiata ca Cea mai buna actrita la “Blue Dragon Film Awards”. Desi nu e o actrita al carei principal atu sa fie frumusetea, implicarea in rolurile ce le interpreteaza fac personajele ei agreabile. Doua piese cu greutate completeaza distributia, e vorba de Jung Jin-young (indragitul rege Yuri din “Kingdom of the Winds”) si Jung Woong-in (la fel de detestabil ca in “Empress Ki”). Lee Min-ho (cel mic, mai putin celebru ca tizul lui din “The Heirs”) are un rol secundar foarte bun in filmul regizat de nimeni altul decat Kwak Jae-young (foto), o legenda vie a industriei coreene de film, ale carui productii au pus serios umarul la renasterea filmului coreean pe fundalul exploziei Hallyu: My Sassy Girl, Classic, Windstruck.

Kim Gun Woo (Lee Jin-wook) e detectiv in politia din Seul. In noaptea de Anul Nou participa impreuna cu colegii la o misiune pe teren ce se sfarseste rau, fiind impuscat de infractorul incoltit. In aceeasi noapte, dar in anul 1983, Baek Ji Hwan (Cho Jung-seok), profesor de muzica la liceul Seogyeong, o cere in casatorie pe Yoon Jung (Lim Soo-jung), colega profesoara la aceeasi scoala. In aglomeratie, portofelul lui Yoon Jung e furat de un hot, Ji Hwan il urmareste pe acesta si, cand il incolteste, e injunghiat. Resuscitati si salvati in ultimul moment, Gun Woo, detectivul din anul 2015, si Ji Hwan, profesorul de muzica din anul 1983, ajung sa stabileasca o legatura dincolo de timp si spatiu, prin intemediul visului. Fiecare ajunge sa vada lucrurile pe care le vede celalalt, prin vis. Desigur, nici unul, nici celalalt nu e crezut de cei din jur, insa lucrurile se schimba cand, accidental, Gun Woo vede pe una din inregistrarile camerelor de supraveghere o tanara ce seamana leit cu Yoon Jung, logodnica interlocutorului sau din vis din anul 1983, plimbadu-se in lumea zilelor noastre. Mai mult, abordand-o, aceasta nu are cunostinta de Yoon Jung, pretinde ca se numeste So Eun si e profesoara la un alt liceu. Intrigat de aceasta coincidenta, dar si dupa ce primeste detalii din 1983 despre un caz tragic, Gun Woo incepe sa faca cercetari amanuntite. Ce descopera e un lant inevitabil de evenimente al caror curs mai poate fi schimbat de o singura persoana: Baek Ji Hwan, care inca nu a trait ceea ce urmeaza sa se intample !

“Time Renegades” e o poveste romantica ce poate fi incadrata genului “thriller/fantezie/crima”, o combinatie consistenta de adrenalina, romantism si drama tensionata care cu siguranta va cuceri pe cei fascinati de astfel de scenarii. Avand ceva din fantezia recentului “The Phone”, deosebindu-se de acesta prin faptul ca de aceasta data calatoria in trecut se face prin intermediul visului, nu al telefonului si undelor sonore, “Time Renegades” conecteaza destinele a doua personaje din doua spatii temporale diferite: Baek Ji Hwan, un profesor de muzica de liceu, ce traieste in anul 1983, si Kim Gun Woo, un detectiv din 2015. Raniti grav in aceeasi seara de Anul Nou, despartiti de 32 de ani, cei doi ajung sa fie salvati si, in mod miraculos, reusesc sa comunice prin intermediul visului. Mai exact fiecare vede viata celuilalt, din dimensiunea temporala a fiecaruia. Cu toate ca productia poate pune putin in incurcatura spectatorul in primele sale 20 de minute datorita multitudinii de personaje si nume, dar mai ales datorita alternarii prezent/trecut si de cateva zeci de ori in acest interval, odata realizata familiarizarea cu contextul, personajele, atmosfera si timpul, filmul devine captivant si in mod garantat nu te mai dezlipesti de el pana la final. Scenariul e original, si chiar daca ideea lui am vazut-o recent in “The Phone” sau in productia japoneza “Orange”, e clar ca fascinatia omului pentru calatoria in timp, prin orice mijloace, e tot mai mare. Nu trebuie sa existe nave cosmice sau intergalactice pentru a calatori intr-o alta dimensiune, e suficienta putina imaginatie si rezultatul poate fi peste orice asteptari. Pentru regizorul-scenarist Kwak Jae-young, “Time Renegades” nu e nici primul film romantic imbinat cu mister, si nici prima poveste romantica ce face trimitere la calatoria in timp. Incursiunea lui in genul thriller marcheaza o schimbare de directie in privinta abordarii. In mod nefortat, romantismul se imbina cu intriga si suspansul, regizorul folosind culori super saturate pentru a deosebi cadrele din anii ’80 de cele din prezent, intunecate, stilizate, prezentat in culori reci si sterse. O multime de elemente de noir ies la suprafata, iar uneori ai impresia ca esti intr-un film din anii ’40 de la Hollywood, cu toate ca actiunea se desfasoara in zilele noastre. Si personajele se incadreaza perfect in aceasta atmosfera. Personajul principal feminin, interpretat de Lim Soo-jung, desi are mai putin spatiu alocat decat actorii masculini, atrage atentia in rolul ei dublu. O fi personajul ei o victima a sortii sau de circumstanta, insa So Eun/Yoon Jung nu e genul care sa stea locului si sa-si accepte spasita rolul de victima a destinului. Nu asteapta sa fie salvata, incearca sa rezolve pe cont propriu situatii delicate, depasindu-si astfel conditia de obiect pasiv al iubirii. Lim Soo-jung se implica activ in poveste, dand personalitate personajelor sale ce nu sunt o caricatura a idealului romantic al unui barbat. Lee Jin-wook e total inexpresiv ca detectiv, insa personajul sau devine agreabil in momentul in care incearca sa surprinda audienta prin umorul sau. E clar ca acestui actor ii sta bine cand zambeste, iar rolurile grave, dramatice, nu sunt pentru el. Cho Jung-seok in rolul profesorului de muzica din anii ’80 e principala atractie in materie de interpretare. Are un sarm aparte, stie sa zambeasca si sa fie grav in acelasi timp, plus ca nu e un papa-lapte cand vine vorba de a da cu pumnul, personajul sau fiind unul in care cu adevarat o femeie poate avea incredere. Faptul ca soarta il transforma intr-o fiinta ce nu mai are nimic de pierdut face din Baek Ji Hwan cel mai ofertant personaj din scenariu. Cu o coloana sonora sinistra, ce te bantuie, filmul devine unul de atmosfera, amintind de o alta productie a ultimilor ani, “A Werewolf Boy”, a carui muzica a fost semnata de acelasi Kim Jung-seong. Cu un ritm bun, cu cateva rasturnari de situatie electrizante, cu un final satisfacator, “Time Renegades” ofera o experienta ce ii va surprinde in mod placut pana si pe cei mai sceptici fani ai genului. Iar daca acestia iubesc si romantismul, pe langa pasiunea pentru fantezie si calatoria in timp, “Time Renegades” va fi in mod sigur o delectare.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 1 iulie 2016

Iya pare un loc de basm, un sat dintr-o zona muntoasa unde timpul poare a fi incremenit. Si totusi, omul modern isi pune tot mai mult accentul asupra regiunii, exploatand-o si schimbandu-i ireversibil esenta. Viata linistita a comunitatii locale e tulburata de defrisarile ce duc la distrugerea culturilor de catre animalele salbatice pornite in cautare de hrana, dar si de construirea unui tunnel ce traverseaza un munte, ce urmeaza sa permita turistilor din intreaga Japonie sa viziteze mirifica asezare. Cu toate ca localnicii in varsta isi vad de viata lor de zi cu zi, cultivand pamantul pentru a se putea hrani iarna in aceasta zona cu clima aspra, cei tineri refuza sa mai traiasca in mica asezare rurala, unde nu au nici un viitor, zbatandu-se sa plece cat mai repede in ademenitorul Tokyo. Pe acest fundal, in sat soseste d-l Kudo, care incearca sa evadeze din obositorul si poluatul Tokyo dupa o disputa cu parintii, si sa se apuce de agricultura in aceste tinuturi. Inperceptibil, acesta se ataseaza de regiune si frumusetea ei, mai ales dupa ce o cunoaste pe Haruna si pe bunicul ei. Tanara adolescenta a fost gasita cu 18 ani in urma de un batran, fiind unica supravietuitoare a unui accident tragic. Locuind in continuare cu salvatorul ei taciturn, careia ii spune “bunicul”, Haruna asista neputincioasa la transformarea vietii comunitatii in fata modernitatii.

Adept al subiectelor ecologiste, regizorul si scenaristul japonez Tetsuichiro Tsuta abordeaza in cel de-al doilea film al carierei, “The Tale of Iya” o tematica ce de multa vreme e in atentia cinematografiei japoneze, fie ca e vorba de filme documentare sau de lungmetraj. In varsta de doar 29 de ani, Tsuta a fost numit de criticii japonezi de film un exponent al realismului social, Festivalul International de Film de la Tokyo calificand “The Tale of Iya” o “fantezie SF”, cu toate ca termenul SF nu are nici o legatura cu filmul in sine. Mai degraba aceasta incadrare fortata in limitele acestor termeni doreste sa traga un semnal de alarma cu privire la faptul ca interventia umana in cam ultimele zone virgine din natura va transforma prezentul intr-o fictiune ireala, intr-o deformare ireversibila a ceea ce inca nu s-a pierdut pentru totdeauna. Nu intamplator simbolistica acestui film artistic a atras atentia juriului festivalului de la Tokyo, ce l-a premiat cu o mentiune speciala la sectiunea “Asian Future”. Sensibilitatea lui Tsuta e apropiata de cea a scriitorului columbian Gabriel Garcia Marquez din nemuritorul sau roman “Un veac de singuratate”, cu care filmul are similitudini flagrante. Elementul de fantezie si supranatural nu doar ca influenteaza prezentul personajelor, viata lor de zi cu zi, ci si coexista poetic cu acesta, intr-un final acaparandu-l complet. Peisajele ce iti taie rasuflarea, de-a dreptul paradisiace, fie ca e vorba de ninsoare, ceata, ploaie sau vreme insorita, sunt o magie in sine. Filmul are un subiect minimalist, cu doua teme majore: frumusetea naturala a unor locuri nestiute, care odata intrate in atentia omului ajung sa fie exploatate pentru bani si sa fie iremediabil distruse. A doua tema e cum poti salva astfel de locuri paradisiace de la disparitie. Tragismul acestei situatii e minunat zugravit prin reflectarea disparitiei unui mod de viata, pentru localnici, pe care, in mod paradoxal, nici macar cei ce fug de oras, refugiindu-se aici, nu reusesc sa-l conserve. Filmarile au fost efectuate in Valea Iya din Shikoku, iar daca pe parcurs veti vedea multe cadre intunecate, trebuie spus ca acestea se datoreaza si peliculei folosite, “The Tale of Iya” fiind filmat pe pelicula de 35 de mm, un lucru foarte rar in ziua de azi, in plina era digitala.

In astfel de filme artistice, atentia in mod evident e distrasa de la subiectul in sine, ce de cele mai multe ori e unul simplist, fara elemente complicate, in lumina reflectorului stand de obicei decorurile, integrarea personajului in cadrul acestora, comuniunea stransa dintre om si natura. De cum patrunzi in satul Iya observi lucruri banale, o naturalete aproape salbatica: o batrana care bea apa de la un izvor si atrage atentia oraseanului Kudo venit din Tokyo, care, fascinat, scoate repede aparatul foto si surprinde un instantaneu; niste sateni cultivandu-si pamantul intr-un mod primitiv, dand cu sapa in solul pietros de munte; o casa veche acoperita de paie, facuta din lemn, ce sta aproaape sa se prabuseasca, inconjurata de niste papusi tacute din paie, in mijlocul carora sta o bunicuta ce asteapta… eternitatea. Toata linistea pe care o emana aceste elemente e brusc tulburata de mai multe cadre antitetice: scoala primara inchisa dupa 127 de ani si peisajul dezolant al unei cladiri pustii, vanarea animalelor ce se intersecteaza cu omul, protestele impotriva construirii tunelului in munte, despaduririle ce fac animalele sa iasa dupa hrana la campie, mediul lor natural fiindu-le afectat de interventia omului. Ceea ce initial parea intr-o armonie perfecta se afla, de fapt, intr-un echilibru fragil in care exista un singur numitor comun: omul modern distructiv. In opozitie cu acesta, intalnim “bunicul”, personajul pozitiv prin excelenta. El e exponentul trecutului, al traditiei, al vietii simple traite dupa normele transmise din stramosi. Hainele lui sunt ponosite, simple, iar daca ar fi sa te iei dupa aspectul lor, ai crede ca bunicul traieste in alta epoca istorica, poate in vremea samurailor. Vaneaza cu pusca pentru a se hrani, cultiva pamantul sapandu-l de dimineata pana seara, cara apa din vale pana in varful dealului unde e terenul cultivat, traieste intr-o armonie perfecta cu natura ce e ca o divinitate ca-l hraneste si-i permite sa traiasca. Bunicul nu scoate nici o vorba nici atunci cand “nepoata” Haruna incearca sa intretina un dialog cu el si, cum spune la un moment dat cineva, “e ca un copac sau ca o stanca”. Bunicul e “omul bun” ce nu a fost inca alterat de lacomie, bani sau alte tentatii ale acestei lumi, ce a avut sufletul ca in singuratatea sa sa creasca o fetita mica pana la maturitate. Iesirea lui din scena cand simte ca Haruna a ajuns la varsta la care trebuie sa-si ia zborul si sa-si construiasca un viitor e emotionanta tocmai prin prisma faptului ca realizeaza ca misiunea lui in aceasta lume a fost indeplinita. Nu in ultimul rand, personajul Haruna, in jurul careia se construieste firul epic si viata bunicului, desi e inca un copil, ca adolescenta incepe sa se intrebe ce trebuie sa faca mai departe: sa plece la oras si sa urmeze un colegiu, pentru a-si face un rost in viata, sau sa ramana alaturi de bunicul sau pentru totdeauna ? O dilema care o macina in interior, desi nu o va arata, mai ales cand vede ca lumea in care a copilarit incepe sa se descompuna, cand vede ca prietena ei, tinerii din sat se lasa atrasi de mirajul orasului, al masinilor luxoase, al internetului si al unui mod de viata modern. Mintea si sufletul ei duc un conflict surd. Oare care din ele va invinge ?

Un film superb despre optiunile in viata, despre alegerea unui drum care sa duca cat mai departe de un loc fara viitor, dar care, paradoxal, e un loc de vis, unic, la care orice fiinta ar visa. Finalul e o metafora inteligenta ce lasa loc de meditatie, facandu-te sa te intrebi daca in cele din urma personajul Haruna a ajuns, cumva, un element dintr-un vis frumos, muscata de vulpile fermecate din legendele locale sau, din contra, a patruns intr-o dimensiune temporara alternativa, in care papusile de paie ale bunicii au prins viata, facand-o sa rosteasca aievea “Bunicule” la vederea unui tanar ce-i cultiva gradina de zarzavaturi… O bijuterie cinematografica sublima, tacuta si imprevizibila, asemeni vietii in sine, ce ofera aproape 3 ore magice de delectare mintii si mai a sufletului.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 26 iunie 2016

Incercand sa calce pe urmele lui “Blue Spring Ride”, “Orange” a avut un succes neasteptat in momentul premierei sale in Japonia. Ca manga, “Orange” nu a reusit sa dea lovitura, cele 5 volume scrise si ilustrate de Ichigo Takano, publicate intre 2012 si 2015 nu au reusit sa stranga 1 milion de cumparatori in total (spre deosebire de “Blue Spring Ride”, ce a vandut aproape 6 milioane de exemplare). La box-office, insa, filmul “Orange” a fost o surpriza neasteptata a sfarsitului de an 2015, reusind sa obtina incasari de 28,2 milioane dolari (surclasand clar ecranizarea “Blue Spring Ride”, ce a strans numai 6 milioane de dolari). Kojiro Hashimoto, regizorul filmului, e cunoscut in special in lumea serialelor de televiziune, regizand mai multe j-drame intre 2011 si 2013 (Suzuki Sensei, Hard Nut, Piece sau Sprout). Live-action-ul “Orange” marcheaza debutul sau in regie de film de lungmetraj, rezultatul final fiind unul ce prevede un viitor promitator. Filmarile s-au realizat pe durata a 3 luni in oraselul Matsumoto, in care se si desfasoara actiunea povestii in manga originala. Cu nici 250.000 de locuitori, Matsumoto, situat in inima Japoniei, e un orasel linistit inconjurat de munti, celebru pentru peisajele sale extraordinare, pentru drumetii in scopul cataratului si pentru soba (taitei) ce au un gust aparte. Filmul incearca sa prezinte si atractiile micutului orasel, cum ar fi festivalul Bon-Bon, de pomenire a mortilor, cu dansuri specifice, castelul Matsumoto, altare si Cararea Timpului din padurea Agata, dar si sakura, inflorirea ciresilor in toata splendoarea lor. In olurile principale intalnim actori tineri cunoscuti in special din diverse seriale japoneze, precum Kento Yamazaki (din recentul serial Death Note) si Tao Tsuchiya (ce a aparut in celebra serie Rurouni Kenshin), ce a si fost premiata pentru rolul principal feminine din acest film pentru adolescenti de catre Academia Japoneza de Film cu premiul “Bobocul Anului” (un premiu acordat de obicei actorilor aflati la inceput de cariera).

Toamna, inceputul celui de-al doilea an de liceu pentru tanara Naho (Tao Tsuchiya), in micutul orasel de provincie Matsumoto. Impreuna cu Azu si Takako, cele mai bune prietene ale ei, cu ochelaristul Hagita si cu laudarosul Suwa, cei 5 formeaza un grup unit de liceeni ce-si traiesc viata la maxim in cei mai frumosi ani ai ei, ai adolescentei. In momentul in care Naho implineste 16 ani, un eveniment cu totul neasteptat se produce, marcandu-i nu doar al treilea an de lieu, ci intreaga viata: primeste o misterioasa scrisoare de la… ea insasi, din viitor, de peste 10 ani ! In respectiva scrisoare, Naho ce a implinit varsta de 26 de ani o roaga pe cea de 16 ani sa faca anumite lucruri pentru a sterge regretele cu care a ramas un deceniu mai tarziu in suflet. Si totul se leaga de noul elev care se transfera tocmai din Tokyo in clasa ei, aratosul si timidul Kakeru (Kento Yamazaki). Urmand pas cu pas indiciile primite din viitor, Naho incearca, fara sa inteleaga la inceput, sa schimbe cursul firesc al unor evenimente, si descopera, in acelasi timp, fiorii primei iubiri, indragostindu-se de Kakeru. Va putea, oare, Naho, sa schimbe viitorul in prezent, evitand un destin tragic ?

“Orange” e un melanj de fantezie cu romantism specific anilor adolescentei, iar succesul filmului se datoreaza in primul rand fascinatiei generatiei tinere pentru astfel de povesti ecranizate dupa manga. Cel mai bine simti povestea atunci cand ai varsta personajelor si traiesti parca aceleasi emotii ca acestea: bucuria acceptarii intr-un grup de prieteni sau, din contra, tristetea respingerii, fiorii primei iubiri, fascinantele jurnale mai mult sau mai putin secrete, activitatile de clasa si momentele memorabile din anii de liceu etc. Distribuirea in rolurile principale a doi actori apropiati ca varsta de perioada adolescentei (20 de ani ea, 22 de ani el) a facut ca totul sa para realist exprimat, pornind de la sentimente de bucurie si tristete si mergand pana la atmosfera generala din clasa in care invata elevii. Singurul lucru nerealist e latura fantezista, si nu atat prin fantezia in sine, cat prin modul in care aceasta este pusa in scena. Naho se trezeste ca primeste o scrisoare din viitor, de la ea insasi, cea de peste un deceniu. Scrisoarea e destul de consistenta, e formata din mai multe pagini, in care se relateaza anumite evenimente care s-au petrecut, sugerandu-se solutii pentru a schimba acele lucruri care peste 10 ani au lasat regrete adanci in sufletul ei. In mod logic, Naho ar fi putut citi intreaga scrisoare intr-o ora, insa nu citeste decat referirile la fiecare zi in sine, astfel ca nu afla decat cu cateva ore inaintea petrecerii evenimentelor despre derularea acestora. De dragul povestii, desigur, se poate trece cu vederea aceasta naivitate a scenariului filmului si a benzilor desenate, dar daca ai pretentii la ceva mai serios n-ai cum sa ignore acest aspect. Si mai e un lucru ce pare o scapare a realizatorilor filmului: daca Kakeru, cel in jurul caruia se construieste intreg viitorul lui Naho, in prezent, e surprins in contextul relatiei sale cu mama lui, apoi cu bunica lui, daca ceilalti elevi fac trimitere la parintii lor (cum e fata a carei mama are o patisserie si zilnic le aduce colegilor ei cate o paine cu diverse arome), ei bine Naho nu doar ca nu aminteste de parintii ei, dar mereu e infatisata, acasa, locuind singura, pregatind singura de mancare, lecturandu-si misterioasele scrisori fara a se ascunde in camera ei. Din lumea lui Naho lipsesc complet parintii. Initial te-ai astepta ca aceasta scapare aparenta a realizatorilor sa ascunda o cheie a filmului, dar nu e deloc asa. Trecand, insa, cu vederea peste toate aceste scapari, “Orange” trebuie savurat pentru ceea ce doreste sa transmita: o poveste de iubire adolescentina, pura, si, mai presus de ea, o poveste despre prietenie la o varsta schimbatoare, la care maturizarea incepe sa-si faca loc printre jocurile copilariei, schimband viziunea despre viata si impunand asumarea unor decizii. Permanenta oscilatie intre prezent si viitor, intre viitorul ce devine prezent, peste 10 ani, intre prezentul ce devine trecut ce nu mai poate fi recuperat sau schimbat, sunt fascinante si aducatoare de mister. Coloana sonora si peisajele superbe te cuceresc iremediabil, reusind sa te integreze in atmosfera unica a micutului orasel Matsumoto, pe care zau ca ti-ai dori sa-l vizitezi dupa vizionarea filmului. Cele aproape 2 ore si jumatate trec ca si neobservate, sit e fac a te intrebi oare ce misiuni mai inventeaza Naho din viitor pentru a-si sterge regeretele. Daca ar exista posibilitatea de a ne intoarce undeva inapoi in timp si a corecta anumite lucruri pentru ca pe viitor sa nu avem regrete, care ar fi acestea ? Cu siguranta am fi egoisti si ne-am gandi doar la cum sa ne schimbam viata personala. “Orange” e despre altceva: despre cum sa schimbi viata cuiva care la un moment dat a fost in preajma ta cativa ani, stergandu-ti propriile regrete atunci cand refuzand sa faci ceva, sa daruiesti ceva, ajungi sa te schimbi pe sine, imperceptibil, devenind o alta persoana. Aceasta este insasi esenta adolescentei: sa te descoperi pe sine prin intermediul celorllati. Sentimentele sunt doar niste instrumente folosite ca pretext pentru a ne transforma. Un film frumos, extrem de sensibil si placut de urmarit, plin de romantism, ce ne invata ca adolescentii pot fi, uneori, mai maturi decat adultii.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 21 iunie 2016

Filmul de debut al regizorului coreean Kwon Oh-kwang, „Collective Invention” (2015), e o satira dulce-amara inteligenta, ce ne ofera mult mai mult decat o poveste banala fantezista realizata cu buget redus. Realizand pana in prezent doar scurtmetraje, regizorul Kwon Oh-kwang ne da senzatia, la un moment dat, ca primul lui film de lungmetraj e de fapt un scurtmetraj lungit cu ajutorul dialogurilor. Incercand sa dea o nota vesela situatiei tragice (e drept suprarealiste) prezentate in film (un barbat sufera o mutatie genetica si se trezeste peste noapte… cu un mare cap de peste in locul capului sau obisnuit), acesta reuseste sa scoata la lumina lucruri mult mai profunde, transformate intr-o arma critica ascutita la adresa societatii actuale si rapacitatii firii umane. Adevaratul film nu e ceea ce se vede, povestea in sine, ci ceea ce se ascunde in spatele ei. Scenariul simplist si original trimite mai degraba la un film japonez, fiind ceva nou in peisajul cinematografic coreean. Elementele de drama umana, combinate cu cele suprarealiste si cu umorul negru (extrem de critic) au avut un impact negativ asupra publicului amator de filme din Coreea, obisnuit cu povesti mai comerciale si mai spectaculoase, de aceea productia nu a avut, in cele 3 saptamani cat a rulat in cinematografe, incasari mai mari de 635.000 $. Scenariul, scris de acelasi Kwon Oh-gwang, a castigat concursul de scenarii “Proiectul Fluture” destinat regizorilor de film organizat de CJ E&M, si, odata cu aceasta, si posibilitatea finantarii. Unul dintre producatorii filmului a fost insusi celebrul regizor de filme artistice Lee Chang-dong (Oasis, Secret Sunshine, Poetry). In rolurile principale avem doar actori talentati, precum Park Bo-young (mult mai energica decat in “Youb Call It Passion”, amintindu-ne de obraznica Jung-nam din “Speed Scandal”), Lee Chun-hee (la unul din primele roluri importante de pe marele ecran, un actor talentat care e timpul sa faca saltul spre roluri principale, “Collective Invention” fiind un prim pas in acest deziderat) sau Lee Kwang-soo (participant cunoscut la longevivul show tv “Running Man” al celor de la SBS, care interpreteaza un rol in care cu greu va fi recunoscut, cel al mutantului cu cap de peste). Si actorii din rolurile secundare sunt prezente cunoscute din multe alte filme si seriale: Jang Gwang, Lee Byung-joon, Jung In-gi sau Kim Hee-won.

Drama lui Park Goo (Lee Kwang-soo) incepe in urma cu 5 ani, cand pentru a castiga niste bani rapid si usor, accepta sa participe la testarea unui medicament revolutionar ce urmeaza a fi lansat pe piata. La nici 24 de ore de la administrarea tabletei, Goo constata ca incepe sa se transforme, devenind un mutant cu cap de… peste. Speriat de turnura pe care o iau evenimentele, acesta fuge din clinica si se ascunde la prietena lui, Joo-jin (Park Bo-young). Relatia celor doi nu e tocmai cea a unui cuplu de indragostiti, ci mai mult conjuncturala, astfel ca dupa ce-si revine din socul de a-l vedea mutant, Jin-joo nu ezita ea insasi sa-l tradeze si sa-l dea pe mana clinicii de unde evadase, in schimbul unei sume de bani. Gasind insa in acest caz unul care sa-i aduca o oarecare notorietate in mediul online, aceasta incepe sa spuna povestea “prietenului” sau pe mai multe forumuri, insistand ca acesta e devenit din om, peste. Un sef de departament de la un post tv decide sa investigheze cazul si trimite sub acoperire un tanar reporter aspirant, Sung-won. Misiunea acestuia e aparent simpla: sa ia un interviu mutantului Park Goo, in schimbul obtinerii unui loc de munca permanent in televiziune. Ancheta pe care o incepe pe cont propriu Sung-won va zgudui societatea coreeana prin dezvaluirile ulterioare, dar, dincolo de asta, ii va permite tanarului aspirant sa invete ce inseamna responabilitatea si profesionalismul in jurnalism.

Goo este un tanar absolut obisnuit ce nu iese in evidenta cu nimic pana in momentul in care partea superioara a corpului sau se transforma in peste. Astfel se si explica titlul ales de catre producatori pentru acest film, identic cu cel al tabloului lui Rene Magritte (foto), pictor suprarealist, ce desena prin anii ’40 un peste ce avea picioarele unei femei, esuat pe o plaja (un fel de caricatura a unei sirene). Tabloul lui Magritte inlatura misterul si frumusetea din jurul sirenei, eliminand lucrurile ce par naturale, facandu-le deranjante si dezvaluind stranietatea din spatele celor mai obisnuite lucruri. Iar tocmai aceasta stranietate e ideea ascunsa a filmului: uneori un om obisnuit e un monstru tocmai prin faptul ca in spatele aparentei sale normalitati se ascund lucruri intunecate, pe cand un mutant, ce are chipul deformat, poate ascunde o realitate deformata despre sine insusi. Omul nu trebuie judecat dupa aparente, ci dupa ceea ce ascunde de ceilalti. Aasadar, un om devine peste; cum ar trebui sa abordam acest lucru? Faptul ca Lee Gwang-soo este cel ce joaca rolul mutantului nu trebuie sa va duca cu gandul la personajul din emisiunile de divertisment, acest lucru nu are relevanta pentru film. Actorul a stat ore bune la cabina de machiaj pentru a i se realiza masca si a i se scoate-o zi de zi, la inceputul si dupa filmari, dupa cum o demonstreaza si clipul alaturat. Nu il veti vedea decat in cateva cadre ca persoana obisnuita, pe toata durata filmului aparand cu masca, deci aceasta va fi perceptia spectatorului asupra personajului sau.

Goo e doar pretextul acestei povesti. Toti incearca sa profite de pe seama lui, sa obtina beneficii materiale, de imagine, celebritate, care sa ii ajute pe viitor, cand acesta nu va mai fi printre ei. Oricat de crud ar fi acest adevar, el exemplifica cel mai perfect viata in lumea grabita a zilelor noastre, importanta semenilor si ipocrizia in general a unei societati calauzite de mirosul banilor si nu de ratiune. Binele celuilalt e doar un pretext pentru supravietuirea sociala, iar aici filmul ascunde cateva mesaje inteligent mascate, precum aluzia la cazurile de abuzuri sexuale din biserica romano-catolica (rafinat transmisa intr-o scena de tot rasul consumata intr-o biserica baptista in care elementele crestinismului se imbina cu elemente samaniste) sau dilema interesanta progres vs incalcarea drepturilor omului, care in secolele trecute nu putea sta, de exemplu, in calea industrializarii, dar care azi e un subiect sensibil la care toata lumea e atenta. Personajul principal al filmului este, de fapt, Sang-won, excelent interpretat de Lee Chun-hee. Acesta mereu si-a dorit sa faca jurnalism pentru a scrie lucrurile asa cum sunt. Dar, descoperindu-l pe Goo, pestele in devenire, se simte pierdut, nestiind care ar fi cel mai corect lucru de facut. Personajul sau va trece printr-o transformare (a se citi maturizare), consecinta a unui proces de constiinta conflictual interior, invatand repede tainele meseriei pe care doreste sa o practice, dar si capcanele acesteia, in fata carora isi striga literalmente neputinta.

Aceasta este satira pe care incearca regizorul Kwon Oh-kwang sa o abordeze. Nici presa, nici sistemul juridic, nici macar cel politic, nici comunitatea stiintifica sau cea religioasa, nici familia, nici macar o persoana individuala din “Collective Invention” nu are vreo idee despre cum ar trebui sa trateze un om care a devenit pe jumatate peste peste noapte. Si in majoritatea timpului, incercarile lor de a ajuta nu se termina cu bine, deoarece sunt deseori si cu usurinta abatuti din drum. Sang-won si Joo-jin sunt deseori incapabili duca la bun sfarsit chiar si cele mai simple lucruri, fiind distrasi atat de societatea in care traiesc, un mediu toxic deformat de puterea banului, cat si de propriile imperfectiuni. Probitatea lor morala e pusa la grea incercare in momentul in care vad ca insusi tatal mutantului Goo incearca sa profite de pe urma propriului fiu. Ce pot ei, niste straini, ce nu stiu mai nimic despre Goo, sa faca ? Cu ce poate fi mai presus constiinta lor fata de cea a unui membru al familiei victimei ? Dar societatea in care traim, are ea oare constiinta ? Geniala fraza introdusa la un moment dat de scenarist in film, ce spune: “intr-o lume divizata, doi mutanti complet diferiti au ajuns sa se ciocneacsa”. Daca unul din mutantii la care se face referire se stie clar ca este Goo, Omul Peste, celalalt mutant e unul metaforic, invizibil: societatea insasi in hidosenia ei. Un film diferit de ce vedem in fiecare zi, o “Inventie Colectiva” esuata asemeni sirenei distorsionate a lui Magritte pe tarmul secat al unei societati contemporane abjecte si insensibile la drama interioara a individului, ce se trezeste tot mai insingurat si mai neputincios sa respire viata si sa radieze speranta semenilor sai.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 si chocolate_cleo – asiacinefil.com

Publicat: duminică 19 iunie 2016

Nascut din pasiunea pentru analiza instinctiva si profunda a relatiilor interumane prin intermediul imaginilor si sunetului a regizorului si scenaristului coreean Lee Yoon-ki, “A Man and a Woman” se inscrie in tipicul filmelor anterioare ale acestuia, “Come Rain, Come Shine”, “My Dear Enemy” si “This Charming Girl”. Castigator al premiului pentru Cel mai bun regizor la Baeksang Arts Awards cu “My Dear Enemy”, Lee Yoon-ki a ales-o din nou pe Jeon Do-yeon protagonista (ca in “My Dear Enemy”), actrita de 43 de ani avand din nou o prestatie la inaltimea renumelui sau, amintindu-ne de Jeon Do-yeon din “Secret Sunshine”, ce i-a adus premiul pentru Cea mai buna actrita la Cannes. Pentru ca distributia sa fie completa si filmul mai atragator, in rolul principal masculin a fost distribuit Gong Yoo, aflat la primul sau rol intr-o drama cu nunate artistice. Desi e un actor croit pentru roluri romantic-comice, acesta a incercat in ultimii ani si altfel de roluri, in filme precum Silenced, The Suspect, si, in acest an, Train to Busan, un mult asteptat blockbuster comercial. Dezavantajat in mod evident de infatisarea blanda ce nu-l recomanda pentru toluri de actiune sau dramatice, Gong Yoo se achita doar pe jumatate de rolul din acest film, mai exact de latura romantica a personajului sau, pentru cea dramatica nefiind prea convingator. Ca de obicei, Lee Yoon-ki a reusit cu un buget deloc ridicat sa puna pe picioare o drama intima despre oameni obisnuiti si problemele lor de comunicare si intelegere in interiorul si in exteriorul relatiei de cuplu. Obtinand 1,4 milioane de dolari incaari la box-office, o suma mai mult decat decenta pentru un film de festival, “A Man and a Woman”, filmat partial in Estonia, parafrazeaza deloc intamplator titlul unui celebru film al lui Claude Lelouch, “Un homme et une femme”, ce a scris istorie pentru cinematografia franceza, europeana si mondiala in 1966. Cu toate ca preia doar ideea relatiei extraconjugale, fara a avea vreo legatura cu filmul clasic, putem spune ca realizarea lui Lee Yoon-ki aduce ceva din atmosfera clasicului francez, cu toate ca regizorul, ce-l considera pe Hou Hsiao-hsien mentorul sau, a recunoscut ca e puternic influentat in stilul sau de regizori americani de filme independente din anii ’70-’80, precum Robert Altman, Woody Allen sau fratii Coen.

Sang-min (Jeon Do-yeon) si fiul ei Jong-hwa se afla departe de casa, tocmai in glaciala Finlanda, unde Jong-hwa urmeaza o terapie pentru deficientele mintale grave de care sufera. Pana si plecarea fiului ei intr-o tabara la Tampere o ingrijoreaza pe Sang-min, care ar fi dorit sa-si insoteasca fiul. La locul de plecare in tabara, sub impulsul stresului despartirii temporare de Jong-hwa, Sang-mi cere involuntar un foc pentru a-si aprinde tigara, unui barbat, Ki-hong (Gong Yoo). Din vorba in vorba, cei doi coreeni, straini in tara lui Mos Craciun, decid sa plece cu masina la locul unde se afla tabara copiilor lor, pentru a se convinge, in sufletul lor, ca totul e in regula. Din vorba in vorba, cei doi se imprietenesc si, tot involuntar, apare atractia. Fara a ezita, cei doi traiesc clipa, profitand de o ninsoare care ii blocheaza inr-o padure. Peste 8 luni, cei doi se reintalnesc mai mult sau mai putin accidental in Coreea. Amintirea clipelor din Finlanda e inca proaspata in mintile lor, iar tentatia adulterului reapare… Doar ca de aceasta data lucrurile sunt mai complicate, familia fiecaruia si greutatile din viata de zi cu zi schimband datele problemei.

“A Man and a Woman” e o poveste romantic-dramatica despre doi oameni cu probleme similare pe care destinul ii aduce impreuna intr-un loc indepartat. Sa fie o coincidenta, sau chiar mana destinului ? Amandoi sunt coreeni, si se intalnesc in indepartata Tara a celor o mie de lacuri. Mai mult decat atat, problemele lor sunt similare: Sang-min e mama unui baiat cu retard mintal, pe care-l aduce la o terapie speciala in Helsinki, in timp ce Ki-hong e tatal unei fetite ce sufera de depresie, aflata si ea la terapie de luni bune in capitala finlandeza. Insa pentru regizor conteaza prea putin daca intalnirea celor doi e urmare a destinului sau a unei coincidente. Personajele sale vad in aceasta intalnire o oportunitate de a evada din grijile cotidiene, si implicit aventura lor devine ceva tamaduitor, facandu-i sa uite de insingurarea pe care o traiesc in sanul propriilor lor familii: sotia lui sufera la randu-i de depresie, in timp ce sotul ei e mai tot timpul ocupat cu serviciul. Regasim in filmul lui Lee Yoon-ki aceeasi atentie speciala in analizarea lumii femeilor, zugravite din perspectiva acestora, insa de aceasta data vedem lucrurile si din perspectiva barbatului, ce se confrunta cu aceleasi probleme in familie. Lucrul inedit e faptul ca se mimeaza o relatie de cuplu, pe baza acestor fapte, cu doi protagonisti din doua casnicii diferite, ce reusesc sa gaseasca elemente in comun, altele decat suferintele ce ii apropie in mod firesc. Apropierea celor doi amanti porneste de la lucruri marunte, ce le remarca fiecare despre celalalt: ea e mereu obsedata, in momentele de neliniste, sa stie cat e ceasul, adica simte nevoia unui reper fix care s-o pastreze ancorata in normalitatea ce nu se regaseste in viata ei cotidiana. Eventual o tigara aprinsa are puterea de a o linisti, chiar daca nu simte neaparat nevoia de ea. El are prostul obicei, pe care ea i-l reproseaza, de a da raspunsuri vagi, fie cu da, fie cu nu, fapt ce tradeaza nehotarare, o stare de confuzie, lipsa de perspective. Fundalul sonor instrumental, excelent dozat si cu o incarcatura emotionala consistenta, da cel mai bine glas trairilor interioare ale celor doi, ce oscileaza intre nehotarare si descatusare, pe un crescendo ce duce emotiile lor la cote inalte. Imaginile superbe cu peisaje glaciale din Finlanda (de fapt Estonia, unde s-a filmat) contribuie la frumusetea artistica a acstei productii, aducand o stare de liniste necesara inaintea furtunii. “A Man and a Woman” e un film simplu si frumos deopotriva, in care simti vibratia dragostei dar si a suferintei, iluzia implinirii si amaraciunea vietii cotidiene atunci cand familia e un surogat al fericirii. Un film ce merita vazut si pentru interpretarea lui Jeon Do-yeon, una din actritele de top ale momentului in Coreea, care din nou incanta.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 16 iunie 2016

Cand numele lui Kim Ki-duk e amintit, orice cunoscator al filmului coreeean tresare, mecanic. Si asta pentru ca Kim Ki-duk a scris istorie pentru cinematografia coreeana contemporana, punand serios umarul, prin productiile si scenariile sale, la renasterea filmului coreean la sfarsitul anilor ’90 si la inceputul anilor 2000. Premiat pentru scenariile lui “3-Iron” sau “Rough Cut”, pentru regia unui “Dream” sau “Pieta”, avand la activ numeroase filme ce impresioneaza prin realismul lor crud si simplitatea complicatelor cai ale vietii pe care le releva, Kim Ki-duk a devenit unul din cei mai apreciati regizori coreeni la nivel mondial. Desi filmele sale sunt realizate cu bugete minuscule si sunt filmate intr-un stil ce dau impresia de graba (unele din ele sunt filmate in doar cateva zile !), acestea au puterea de a transmite o multitudine de idei si trairi pe care nu le poti simti decat lasandu-te prins in atmosfera atat de incarcata si totodata naturala a povestilor sale. In ultimii ani, Kim Ki-duk a inceput sa si produca filme prin intermediul propriei case de productii (“Kim Ki-duk Film”), majoritatea cu ajutorul apropiatilor ce l-au ajutat la anterioarele proiecte. Acestea este si cazul productiei “Godsend”, produsa de Kim Ki-duk, ce are la baza un scenariu scris tot de acesta. Regia lui e, insa, semnata de regizoarea Moon Si-hyun (foto), asistent de regie la alte 3 filme de-ale lui Kim Ki-duk, “Breath”, “Time” si “Pieta”. Aproape nu realizezi ca filmul nu este in totalitate realizat de Kim Ki-duk, regizoarea preluand de la marele regizor unele elemente specifice stilului acestuia pe care le simti pe parcursul derularii povestii. Lee Eun-woo, actrita foarte talentata dar din pacate ocolita de regizorii de filme comerciale, pe care am vazut-o si in “Moebius”, si mai tanara ei partenera Jeon Soo-jin (ce a aparut si in seriale precum “Heirs” sau “Descendants of the Sun”) sunt protagonistele unei povesti interesante, adanc ancorate in realitatea cotidiana, ce exploreaza chestiuni sociale de interes ale unei lumi tot mai putin atente la aproapele sau.

Seung-yeon (Lee Eun-woo) e o femeie trecuta de 30 de ani, marcata psihic de faptul ca nu poate avea copii. E casatorita cu un sot ingaduitor, ce are o situatie financiara destul de buna, insa simte ca increderea si casnicia poate fi consolidate doar printr-un copil. In consecinta, mai toata ziua ea sta pe culoarele unei clinici private, unde impanzeste toaletele cu anunturi privind cautarea unei mame surogat care sa aduca contra cost pe lume un copil. La un moment dat, da peste o tanara ce vine neinsotita la clinica de obstetrica, fiind insarcinata in 6 luni. So-young a ramas insarcinata cu prietenul ei, ce nici nu vrea sa auda de perspectiva de a deveni tata, la doar 23 de ani. Si cum nici ea nu intentioneaza sa devina mama, se decide sa avorteze. E momentul in care intervine disperata Seung-yeon, care ii propune ca in schimbul aducerii pe lume a copilului si al predarii acestuia ei, tanara sa intre in posesia masinii luxoase pe care ea o poseda. Fata accepta aceasta intelegere, si pentru a nu aparea insarcinata acasa, se retrage lunile ramase pana la nastere la o cabana la munte detinuta de Seung-yeon. Cele doua devin prietene, dar izolarea pe munte atrage dupa sine o serie de evenimente neasteptate, care le vor marca pe durata urmatoarelor luni vietile.

Dupa cum o spune si titlul, “Godsend” este o poveste despre un lucru neasteptat care se intampla atunci cand iti pierzi speranta ca s-ar mai putea intampla. Termenul de “mana cereasca” este poate cel mai potrivit pentru a transmite mesjaul ascuns al acestui film scris de Kim Ki-duk si regizat de o femeie. Nu intamplator vom regasi personaje feminine greu incercate, surprinse in etape diferite ale vietii (iesirea din adolescenta, respectiv inceputul unei casnicii), ce sunt aproape victimizate in opozitie cu personajele masculine, amorale si misogine, iresponsabile si interesate doar de vremelnicia unei vieti aventuroase. Prin excelenta femeia este cea care isi asuma, in “Godsend”, rolul partenerului matur in cadrul relatiei de cuplu, dispus sa-si asume si responabilitatile, desi acest lucru nu e unul realizat de la inceput, ci doar dupa parcurgerea unor momente delicate. In fapt, exista un cuvant de ordine legat de personajele acestui film: responsabilitatea. Fie ca e vorba de asumarea ei, fie ca e vorba, din contra, de fuga de ea. Seung-yeon e o fosta translator, care odata casatorita cu sotul ei, devine casnica. Pare, insa, a avea o problema, atat fizica (nu poate naste copii) cat si psihica (consecinta a problemei fizice, manifestata prin dorinta exasperanta de a infia sau de a dobandi un copil prin intermediul unei mame surogat, stare ce merge pana la deviatii comportamentale de genul mimarii unei sarcini cu ajutorul unei perne). In mod paradoxal, in dorinta ei nebuna de a avea un copil, personajul Seung-yeon poate da impresia ca are probleme psihice grave, insa tocmai de la acest personaj usor labil va veni acea doza de normalitate de care spectatorul va simti pe tot parcursul filmului ca are nevoie ca de aer. Toate personajele din jurul acesteia, desi par normale, se dovedesc lipsite de responsabilitate: sotul ei nu e interesat sa aiba un copil, vrea independenta, eventual din cand in cand o aventura extraconjugala. Sotia incearca sa se responsabilizeze pe sine si pe sotul ei, insa o face cu un scop: sa pastreze relatia cu acesta. Doar copilul poate intari aceasta relatie; absenta lui inseamna posibilitatea de a-l pierde pe partener, ce decurge din lipsa ei de incredere de sine, lucru firesc daca tinem cont de problema medicala de care sufera.

Tanara abia iesita din adolescenta, So-young, se trezeste peste noapte insarcinata si speriata de consecinte, cand vede ca din partea prietenului ei nu gaseste nici macar o incurajare sau asumare a sarcinii. Vede sarcina ca pe o anomalie, nu realizeaza ca e vorba de un suflet in interiorul ei care usor prinde viata si se lupta sa traiasca. Ea accepta targul (un termen dur dar realist pentru ceea ce incheie cele doua femei, un targ pentru o viata, ca si cum o viata e un obiect comparabil ca valoare cu o masina, fie ea si straina) dintr-un singur motiv: nu neaparat pentru a dobandi masina, pentru care invata sa conduca pe carari de munte, cat pentru a scapa de responsabilitatea de a deveni mama. Cum e previzibil, pe masura ce sarcina devine vizibila si se apropie termenul nasterii, So-young se transforma, incepe brusc sa se maturizeze in fata unor evenimente neasteptate ce o aduc atat de aproape de moarte. In acest fel, experienta din ultimele luni de graviditate transforma viziunea acesteia despre viata si, in mod neasteptat, o responsabilizeaza. De remarcat si modul in care sunt zugraviti barbatii in acest film regizat de o femeie, cu doua femei protagoniste. Daca initial, cele doua femei devin prietene, atmosfera fiind una aproape idilica, in momentul in care apar barbatii in scena, evenimentele iau o turnura neasteptata. Brusc apare tensiunea, ca e de natura sexuala sau psihica, iar filmul devine captivant. Actiunea are o desfasurare rapida, si in ciuda realizarii minimalistice, filmul reuseste sa transmita exact ceea ce a dorit Kim Ki-duk, anume pictarea un tablou al lumii contemporane, al relationarii in cadrul unui cuplu al secolului XXI in care fuga de responsabilitate si instrainarea intre oameni a devenit cuvant de ordine. Iar pe acest fundal, responsabilitatea de a deveni parinte apare ca un fapt divers ce nu poate schimba cu adevarat sensul vietii decat prin asumare comuna intre parteneri prin relationare, dialog, intelegere reciproca. Un film excelent, care desi nu are o distributie cu nume cunoscute, ne introduce perfect in lumea lui Kim Ki-duk, dincolo de care intotdeauna exista o raza de speranta.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 12 iunie 2016

Asa cum coreenii au ajuns, in ultimii ani, sa cam traga cu ochiul la productiile de peste ocean, imitandu-le si pierzand serios la capitolul originalitate, in acelasi fel piata coreeana de film a atras atentia investitorilor americani. Divizia locala a 20 th Century Fox, Fox Korea, a investit prima oara intr-un film coreean in 2013, cu ocazia lui “Running Man”, un thriller de actiune in stil hollywoodian cu Shin Ha-kyun protagonist. De atunci, Fox Korea si-a propus sa investeasca annual intr-un film coreean. Interesul american pentru industria coreeana de film e consecinta fireasca a dezvoltarii fantastice a acesteia in ultimele 2 decenii, cand Coreea de Sud a reusit sa ajunga al 5-lea cel mai mare teritoriu al box-office-ului la nivel mondial, dupa SUA, China, India si Japonia. Ei bine, in 2014 a venit randul lui “Slow Video”, productia asupra careia ne oprim acum, scrisa si regizata de Kim Young-tak. In mod suprinzator, scenariul si mai ales punerea in scena e una tipic coreeana, ce aminteste de povestile romantice de la ineputul anilor 2000. Parca regasim atmosfera din “Miracle of a Giving Fool”, primul scenariu scris de regizor Kim Young-tak, in 2006. In 2008 a debutat si ca regizor cu “Hello, Ghost”, ce i-a adus premiul pentru Cel mai bun regizor debutant la Baeksang Arts Awards. Elementul comun ce leaga “Miracle of a Giving Fool”, “Hello, Ghost” si “Slow Video” este, in afara aceluiasi scenarist, Kim Yiung-tak, si protagonistul, unicul si inegalabilul Cha Tae-hyun. Acesta a aparut in destul de putine filme in ultimii ani (doua aparitii “cameo” in “Steal My Heart” – 2013 si “The Con Artists” – 2014), fiind ocupat mai mult cu rolul din reality-show-ul “2 Days and 1 Night” in care apare de ani buni. Vestile sunt insa bune, deoarece in acest an il vom vedea in 2 productii (din care una e mult asteptatul remake dupa “My Sassy Girl”), iar la anul deja are anuntat un nou proiect. Nam Sang-mi, partenera din acest film, e cunoscuta cinefililor in special din seriale tv, precum “Goddess of Marriage” (finalizat diar cu cateva zile inaintea debutului filmarilor la “Slow Video”), “Time Between Dod and Wolf” sau “Gunman in Joseon”. In rolurile secundare distributia e la inaltime: Oh Dal-su, Ko Chang-seok, Kim Gang-hyun sau Ahn Kil-kang intr-un rol “cameo” de 1 minut la finalul filmului. Filmul nu a obtinut succesul scontat la box-ofice, incasand doar 1,17 milioane dolari.

Jang-bu (Cha Tae-hyun) lucreaza de cateva zile la un dispecerat de supraveghere video intr-un orasel de provincie coreean. In copilarie, parintii au descoperit ca are o problema oculara, despre care cel mai priceput oftalmolog din oras doar a citit in carti. Mai precis, acesta poseda acuitate vizuala dinamica, abilitatea de a vedea obiectele in miscare ca si cum acestea s-ar misca cu incetinitorul. Pentru a se manifesta aceasta trasatura, trebuie doar sa se concentreze asupra obiectelor in miscare. Dezavantajul e ca atunci cand alearga, isi pierde echilibrul, la fel ca atunci cand vede o lumina prea stralucitoare. Drept urmare, din copilarie poarta ochelari de soare tot timpul, fiind considerat de toti copiii un ciudat. Cu o singura exceptia, Bong Su-mi (Nam Sang-mi), prima lui iubire din anii copilariei, care de fiecare data ii lua apararea. Dar Su-mi paraseste orasul, iar Jang-bu se afunda in universul lui, traindu-si copilaria si adolescenta departe de lume, izolat in camera sa, devorand telenovele. Ajuns la maturitate deplina, peste 20 de ani, ramane fascinat de “telenovelele” reale ce le vede pe cele 200 de monitoare pe care trebuie sa supravegheze orice lucru suspect se petrece in orasel. Si, ca prin minune, intr-o zi zareste o fata de varsta lui, de care se indragosteste iremediabil. Ca prin minune, aceasta se numeste Su-mi, ca prima lui iubire. Poate renaste o iubire purtata unei fete, cu 20 de ani in urma, pentru o alta, cu acelasi nume ?

In mod evident, “Slow Video” nu a obtinut incasari mari la box-office dintr-un motiv extrem de simplu. Echipa de marketing ce s-a ocupat de promovarea lui a pacalit publicul, prezentand filmul ca fiind o comedie, aruncand momeala numita Cha Tae-hyun, care si azi, la 15 ani distanta, e tinut minte de fanii filmului coreean pentru prestatiile din comedii de succes precum “My Sassy Girl” sau “Speed Scandal”. In realitate, “Slow Video” e o productie romantic-dramatica, spre final chiar melodramatica, cu un usor aer meditativ, in mare parte narat de protagonist, cu flashback-uri si ganduri interioare exprimate aproape poetic. E normal ca atunci cand te duci pregatit sa te distrezi si constati ca trebuia sa vii cu batista la tine e mai greu sa transmiti din vorba in vorba ca “Slow Video” e ceea ce pare din trailer. Iar cand principiul “din vorba in vorba” nu functioneaza, un film e sortit esecului la box-office. Nu inseamna, insa, ca acesta e o productie de slaba calitate. Din contra, avem in fata o poveste plina de sensibilitate, cu mult romantism si cu o atmosfera degajata ce te invita sa-l savurezi atat pentru momentele amuzante cat si pentru cele mai triste. In definitiv, acesta prezinta un caz mai aparte al unui baiat cu o deficienta vizuala rara pe care o descopera in copilarie si care ii marcheaza existenta. In ciuda acestei situatii, incearca sa-si traiasca viata in mijlocul familiei sale, si ea greu incercata, purtand in suflet o dragoste sincera fata de simpatica prietena din copilarie Su-mi, de care soarta il desparte. Ajuns la varsta maturitatii, Jang-bu incearca sa se adapteze in societate, angajandu-se, in mod paradoxal, la un centru de supraveghere video al municipalitatii. Desi e privit ca un ciudat din cauza ochelarilor de soare pe care ii poarta tot timpul si a tacerii parca nesfarsite, acesta reuseste sa-si depaseasca conditia printr-o ambitie iesita din comun. “Slow Video” e, de fapt, povestea unui tanar trecut de 30 de ani, ce in ciuda greutatilor vietii are puterea de a extrage din el amintirile frumoase ale copilariei, de a le expune si de a le da viata, punand suflet in tot ceea ce face. Meseria pe care o alege presupune un contact vizual continuu cu oamenii, fapt ce il face sa-si construiasca propriul univers interior pornind de la lumea exterioara. Observa zi de zi aceeasi oameni mergand prin aceleasi locuri, presupune cat de complicata sau simpla le e viata, le citeste fericirea sau tristetea pe chipuri, dar acestia nu stiu de existenta lui. Si-ar dori sa fie el inusi protagonist in serialul tv pe care il vede zilnic pe cele 200 de monitoare ce-i rapesc atentia, si-ar dori ca macar unul din personajele zilnice sa-l salute sau sa-l recunoasca, dar cum e posibil acest lucru cand nu-ti traiesti viata decat in umbra, facand presupuneri ? Cea care ii zdruncina universul e o tanara, pe nume tot Su-mi ca prima lui iubire din copilarie. O observa zi de zi, se indragosteste de ea, iar cand afla ca se numeste Su-mi, ceva tresare inauntrul sau. Atras de fascinanta si indaratnica tanara de-o varsta cu el, intr-o zi, cand aceasta se pierde pe una din aleile nesupravegheate de camerele video, curiozitatea il atrage pe Jang-bu in serialul in care ajunge sa devina el insusi un interpret. Ce serial poate fi mai frumos decat viata reala insasi, isi spune in sinea lui, si astfel viata lui capata noi valente… Iar surprizele nu inceteaza sa apara. Un film superb, relaxant, plin de metafore si meditatii romantice despre viata si iubire, despre fericire si tristete, despre sperante si dezamagiri, intr-un cuvant despre viata, cu bune si cu rele. Un film despre sinceritatea iubirii si tragismul destinului, care va va emotiona si mangaia deopotriva sufletele prin sensibilitatea si frumusetea ce o emana.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 7 iunie 2016

“The Phone”, filmul de debut al regizorului si scenaristului Kim Bong-joo, a fost un neasteptat succes de box-office al anului 2015 in Coreea. Productia a fost nr. 1 in saptamana lansarii, la box-office, iar dupa cele 4 saptamani de rulare in cinematografe a reusit sa stranga nu mai putin de 10,5 milioane dolari incasari. Suma e una extrem de mare daca ne gandim ca distributia filmului nu are super-vedete in prim plan, “The Phone” depasind anul trecut productii mult mai bine cotate, precum “Chronicle of a Blood Merchant”, “The Magician”, “Empire of Lust” sau “The Trreacherous”, toate cu actori foarte populari in distributie. Filmul e o inedita combinatie de thriller cu fantezie, realizat in pur stil hollywoodian (se pare ca tinerii regizori coreeni se lasa cu totul inghititi de fascinatia Hollywood-ului, oferind, de altfel, ceea ce cere publicul, productii autohtone care sa faca concurenta celor americane). In rolul principal il revedem pe Son Hyun-joo, un specialist al thriller-urilor (The Chronicles of Evil, Hide and Seek, Secretly Greatly), interpretand din nou rolul unui personaj dezordonat si disperat, avand-o ca partenera pe Uhm Ji-won (din recentul “The Silenced”) Bae Sung-woo e din nou senzational in rol negativ (dupa ce l-am vazut si in “Office”, dar si in alte filme recente precum “Inside Men”, “You Call It Passion”, “Veteran” sau “The Beauty Inside”), confirmand ca e unul din cei mai cautati actori coreeni ai momentului, de roluri secundare. Cu un scenariu surprinzator, “The Phone” ofera aproape 2 ore captivante iubitorilor genului, confirmand asteptarile de la un astfel de film.

Viata avocatului Koh Dong-ho (Son Hyun-joo) pare a fi ajuns la momentul de apogeu. Sot si tata al unei fete de gimnaziu, implinit in plan personal, acesta e promovat si director juridic in plan profesional. Implicandu-se intr-un caz in care un sindicalist e batut, se trezeste cu scrisori de amenintare sosite acasa, pe care le ignora. Intr-una din seri, profitand de faptul ca fiica lui pleaca intr-o excursie, decide sa sarbatoreasca promovarea cu colegii. Desi sotia lui, Yeon-soo (Uhm Ji-won), se decide sa vina mai devreme acasa de la spitalul unde lucreaza, pentru o iesire la o cina in oras cu el, planurile ii sunt date peste cap de doua incidente: un accident usor care o retine in trafic, si o furtuna solara, care afecteaza telecomunicatiile, ingreunand contactul telefonic al celor doi. Intr-un tarziu, cand soseste acasa ametit de aburii alcoolului, avocatul Koh isi gaseste sotia fara suflare, ucisa cu sange rece de un hot ce le-a spart casa. Pentru acesta incepe cosmarul, invinovatindu-se pentru moartea sotiei, si nici la un an de la tragicul eveniment nu pare a-si reveni. Cand, in sfarsit, se decide sa ia viata de la capat si sa se angajeze din nou la compania unde a lucrat, spre bucuria fiicei sale, un apel straniu pe care il primeste urmeaza sa-i schimbe definitiv destinul… Si, exact ca in urma cu un an, o noua explozie solara are loc…

Povestea lui “Siworae” (mai bine cunoscut cinefililor ca “Il Mare”) pare sa fi fascinat atat de mult incat la 15 ani distanta se simte din nou nevoia de putina fantezie intr-un gen, thriller, care trebuie mereu reinventat pentru a capta atentia. Folosindu-e de fantezia romantica din “Il Mare”, “The Phone” reuseste sa imbine misterul cu tensiunea intr-un mod inedit, amintindu-ne de un alt thriller coreean celebru, “The Handphone”. Doar ca de data asta locul lui Uhm Tae-woong e luat de un alt coleg de generatie, Son Hyun-joo, un actor talentat dar pe care multi il considera fara carisma sau fara o infatisare conform standardelor actuale ale filmului coreean. Nu e nici fotogenic, nici inalt, infatisarea lui e aproape de a unei persoane comune, insa are marele atu de a sti sa interpreteze perfect personaje aflate in situatii limita. Si chiar daca nu e unul din preferatii publicului, cu siguranta ramane un actor de buna calitate, ce a reusit cu succes sa faca pasul de la rolurile secundare la cele principale, neavand nici pretentii financiare de nivelul starurilor. Uhm Ji-won, in rolul sotiei, nu straluceste, personajul ei fiind unul banal, “mielul dus la taiere” ce nu reuseste sa transmita emotia ce era de asteptat sa stoarca spre final niste lacrimi celor mai sentimentali dintre amatorii de thrillere. De altfel, desi scenariul e fascinant, chiar de-a dreptul electrizant, cele o ora si 45 de minute ale derularii lui par a fi insuficiente pentru a transmite si ceva emotie si sensibilitate. Desi vorbim de o familie, regizorul prefera sa insiste pe imperfectiunile capului familiei decat sa faca spectatorul sa se ataseze de protagonisti. Lipseste profunzimea din relatia celor doi soti, in timp ce relatia tata-fiica abia e conturata, in ciuda faptului ca dupa disparitia sotiei, se presupune ca cei doi ar fi trebuit sa devina mult mai atasati. Ne trezim cu o relatie tata-fiica in pragul rupturii, fara a se explica prea mult cum s-a ajuns in acest punct, nici macar prin tipicul pretext al varstei adolescentei. Lipsa totala de interes a regizorului scenarist pentru aprofundarea coeziunii familiei, si preocuparea doar pentru latura senzationala si de mister a povestii sunt un indicator al lipsei de experienta a acestuia. Insa ca thriller, filmul e bine construit, are tot ce e nevoie pentru a da culoare si tensiune, si mai ales are coerenta. Exista si cateva elemente ce nu pot sa nu fie laudate, cum e paralela trecut/prezent prezentata in timp real, ca si cum ai urmari un “reality-show” pas cu pas, minut cu minut, in care schimbarile scriu sau rescriu istoria. Ai senzatia, la un moment dat, ca totul e o cursa contra cronometru in care in fiecare moment astepti sa se intample ceva, ceva care sa schimbe totul si sa rastoarne lucrurile stiute, in ciuda logicii lor. Trecand cu vederea peste faptul ca probabil colosul Samsung a sponsorizat serios acest film in care isi promoveaza telefoanele inteligente in cel mai agresiv mod cu putinta, “The Phone” ramane un thriller de senzatie, o productie “de popcorn” coreeana autentica care fara indoiala ii va satisface pe toti amatorii genului. Fuziunea cu fantezia e una reusita, aceasta fiind de altfel si arma secreta a succesului acestui film. Nu trebuie ratat !

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 5 iunie 2016

Byun (Lee Sun-kyun) e un avocat de succes la o casa de avocatura privata. Are o reputatie buna, cu toate ca uneori meseria de avocat presupune si pledoarii in favoarea partii controversate dintr-un proces. La fel se intampla si cu ultimul sau caz, in care reuseste sa desfiinteze in fata instantei temerile ca un nou medicament aflat in teste, “Lomix”, ar fi cel care ar fi cauzat partii reclamante o boala incurabila, scurtandu-i viata. Succesul in acest caz il convinge pe presedintele companiei farmaceutice ce testeaza medicamentul , Moon, sa apeleze la aceeasi casa de avocatura pentru un alt caz, de aceasta data mult mai dificil. Kim, soferul sau, este arestat pentru uciderea prietenei sale, Han. Presedintele Moon e ferm convins ca angajatul sau de incredere nu ar fi comis niciodata o asemenea fapta, incredintandu-i avocatului Byun sarcina demonstrarii nevinovatiei acestuia. Singura problema este ca desi exista acuzatia de crima, nu exista un cadavru. Procuror de caz e desemnata Jin Sun-mi (Kim Go-eun), cea care, odata, fusese indragostita de Byun. Revederea celor doi nu e una care sa tradeze o despartire in cei mai amiabili termeni, insa ca doi profesionisti esavarsiti trebuie sa treaca peste orgoliile personale si sa rezolve acest dificil caz. Diferenta e ca ea va incerca sa faca totul pentru a convinge instanta de vinovatia inculpatului, in timp ce el va trebui sa demosntreze contrariul. Pornind pe cai diferite pentru aflarea adevarului, cei doi descopera o conspiratie de amploare ce pune acest caz intr-o alta lumina.

“The Advocate: A Missing Body” (cunoscut si ca “Angry Lawyer”), al doilea film al regizorului Huh Jong-ho, e un thriller dinamic cu accente comico-dramatice construit in jurul unui caz derulat initial in instanta, dar care mai apoi schimba decorul si atmosfera, devenind un caz specific mai degraba activitatii unui detectiv privat decat a unui avocat. Personajul principal e interpretat de excelentul Lee Sun-kyun (al carui rol se aseamana mult cu partitura anterioara din “A Hard Day”), care ne va cuceri din nou cu dezinvoltura si tenacitatea sa, in timp ce rolul principal feminin revine “baietoasei” Kim Go-eun (Eungyo, Monster, Coin Locker Girl, Memories of the Sword), ce interpreteaza un procuror insensibil ce-si reintalneste cu prilejul unui complicat caz ex-ul, cautand impreuna cu acesta aflarea adevarului. Cu 7,4 milioane dolari incasari la box-office, filmul poate fi privit, cum o spune si trailerul, din perspectiva avocatului diavolului – o sintagma consacrata de celebra productie hollywoodiana cu Al Pacino si Keanu Reeves – Byun ajungand sa incerce demonstrarea nevinovatiei intr-un caz de crima in care totul pare evident, mai putin prezenta cadavrului. Diavolul pare a fi presedintele Moon al unei companii farmaceutice, prin simplul fapt ca isi cladeste un nume in industrie pe cadavrele celor decedati in perioada testarii medicamentelor, iar pentru un avocat precum Byun, sursa banilor nu pare o problema, cata vreme pentru el prioritatea pare a fi demonstrarea calitatilor in meseria practicata. Se poate spune chiar ca Byun e un snob, innebunit dupa masini noi, ochelari de soare de firma si o tinuta aleasa, si ca imaginea e mai presus de toate. El realizeaza ca rezolvarea acestui caz dificil in care lipseste cadavrul, foarte mediatizat, il va propulsa in cariera, iar apropierea de un influent afacerist precum Moon e inca un atu pentru un viitor stralucit, in cazul unei reusite. Desigur, toate aceste perspective se ivesc doar dupa ce inculpatul, protejatul presedintelui Moon, sustine cu tarie ca nu a ucis-o pe cea pe care de fapt o iubea, reusind sa schimbe radical planurile si strategia de caz a avocatului de a-i obtine o sentinta mai usoara.

Filmul are un scenariu putin diferit de cel al thrriller-urilor clasice coreene, in sensul ca povestea initiala ajunge, pe la jumatatea filmului, la o lamurire, iar in ea se ascunde o noua poveste, un nou caz ce rastoarna toate realizarile de pana in acel moment, resetand filmul si conducandu-l spre un alt deznodamant decat cel preconizat. Sursa de inspiratie a acestui film pare a fi productiile hollywoodiene din anii ‘80-’90 cu o tematica similara, asa cum si alte filme coreene s-au indragostit de teme hollywoodiene (cum e cea a partenerilor – procuror plus ziarist sau alte combinatii diferite – in cautarea infractorilor). Nu inseamna ca s-a copiat ceva, ci doar s-a preluat o idee si a fost imbracata frumos, adaptata la specificul coreean si oferita pe tava asa cum o cere publicul. Iar preferintele in materie de film ale publicului coreean actual sunt evident indreptate spre specificul cinematografiei de peste ocean. Filme cu personaje dezinvolte si inteligente ce rezolva ingenios cazuri complicate sau dau spargeri ironizand pe toata lumea sunt clar de sorginte americana, bine ambalate si rafinate, insa de cele mai multe ori lipsite de originalitate. Dupa un film ca “The Advocate: A Missing Body” ramai cu 2 ore captivante de adrenalina si buna dispozitie, dar peste o saptamana ai uitat de el, tocmai pentru ca scenariul e unul prea comun si vazut de prea multe ori in zeci de alte filme (ideea de baza, desigur, nu particularitatile). Drept urmare, sa ne limitam la ceea ce regizorul isi propune sa ofere si sa ne bucuram de inca o prestatie de zile mari a lui Lee Sun-kyun, aproape un “one man show” ce nu are cum sa nu convinga, inclusiv pe cei mai sceptici, in privinta calitatilor sale interpretative.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 2 iunie 2016

Daca oamenii din industria coreeana de film ar fi avut propriul Hollywood, iar premiul Oscar ar fi fost rasplata suprema a eforturilor lor migaloase, cu siguranta “Inside Men” al regizorului Woo Min-ho ar fi fost marele castigator al anului 2015. Dupa ce a regizat doua thrillere captivante cu Kim Myung-min in rolurile principale (Man of Vendetta si The Spies), Woo Min-ho da lovitura cu thrillerul politic “Inside Men”, o adaptare dupa un webtoon intitulat “The Insiders” al stralucitului autorul Yoon Tae-ho, ce are la activ alte doua webtoon-uri celebre ce au fost deja ecranizate, “Moss” si “Misaeng” (o k-drama recenta ce s-a bucurat de un neasteptat succes). Exista doua versiuni ale filmului, una cenzurata, de 130 de minute, difuzata la tv pe canalele specializate, si cea originala, “director’s cut”, de 180 de minute, ce a si avut premiera in Coreea in noiembrie 2015 in cinematografe. Datorita mai multor scene violente, filmul a primit rating R (adica interzis minorilor), insa in ciuda acestui fapt a strans nu mai putin de 9,1 milioane de coreeni in salile de cinema, devenind filmul cu rating R cu cele mai mari incasari din toate timpurile. Timp de 4 saptamani la rand, “Inside Men” a fost lider de box-ofice in Coreea, obtinand 47,5 milioane dolari incasari (al 4-lea film coreean al anului 2015), deveniti aproape 63 de milioane de dolari dupa premiera lui si in alte tari. Desi productia diseca coruptia din societatea coreeana, avand un subiect care pentru multi poate parea anost si obositor (3 ore de actiune lenta si jocuri politice de culise pot fi o adevarata proba a rabdarii !), distributia de zile mari a fost o promisiune rasplatita din plin de interpretarea actorilor. Superstarul Lee Byung-hun straluceste nu doar pe afisul filmului, ci si prin interpretarea sa, in timp ce rivalul sau, Cho Seung-woo (The Sword with No Name, Marathon, Love Phobia), un actor pe nedrept periferizat de cineastii coreeni in ultimii ani, are o prestatie de senzatie. Calitatile lor deosebite au fost serios potentate de interpretarea actorilor din rolurile secundare, veterani cu nume precum Baek Yoon-sik, Lee Kyoung-young sau Kim Hong-fa. Lee Byung-hun a castigat pemiul pentru Cel mai bun actor la Asian Film Awards, productia beneficiind si de alte 5 nominalizari.

Deputatul Jang (Lee Kyoung-young) este principalul favorit la alegerile primare din Noul Partid, pentru a fi nominalizat in cursa electorala pentru presedintia Coreei. Rivalul sau din partid, deputatul Kim, incearca sa puna la cale un plan pentru compromiterea adversarului sau, apeland la seful Procuraturii din Seul. Cel ce urmeaza sa preia cazul deputatului Jang e un tanar procuror, Woo Jang-hoon (Cho Seung-woo), fost politist, ce are un mare dezavantaj: nu are conexiuni la nivel inalt sau o origine aleasa pentru a avansa la Procuratura Suprema. De cealalta parte, deputatul Jang nu sta nici el cu mainile incrucisate, avand relatii in toate domeniile importante. Astfel, campania ii e sustinuta de potentul presedinte al Mirae Motors, Oh, dar si de editorialistul-sef de la “Natiunea”, Lee Kang-hee, cu care se intalneste periodic pentru a pune tara la cale in petreceri private indecente, unde un fost gangster, Ahn Sang-goo (Lee Byung-hun), reprofilat presedinte al unei agentii de talente, ofera fete pentru placerea celor trei. In momentul in care izbucneste un scandal de proportii, ce implica Mirae Motors, sponsorul deputatului Jang, ce ar fi creat dintr-un imprumut ilegal un fond secret din care deputatul isi finanteaza ilegal campania, Ahn reuseste sa puna mana pe dosarul fondului secret. Insa fara a realiza in ce intra, viata i se schimba intr-o clipa.

“Inside Men” e un thriller politic genial despre inechitatea sociala si coruptia care macina o societate ce a facut un salt urias in ultimii 25 de ani, de la criza economica de la sfarsitul anilor ’90. Nu exista societate in care acest flagel sa fi fost eradicat in totalitate, iar coruptia, indiferent de mersul economiei sau de culoarea politica supravietuieste cameleonic sub diverse forme, bine mascata in insasi seva societatii, in randul rotitelor ce pun in miscare sistemul, ingreunandu-i functionarea, departe de ochii publicului. “Inside Men” aminteste de un film deja clasic al coreenilor din anii ’90, “The Terrorist” (1995), cu un subiect ce se aseamana flagrant, in care rolul pozitiv al unui politist in lupta cu sistemul revine lui Lee Kyoung-young, acelasi care in “Inside Men”, 20 de ani mai tarziu, il interpreteaza pe coruptul deputat Jang. Dincolo de asemanari sau alte paralele, filmul lui Woo Min-ho prezinta, in ciuda cinismului sau, o imagine realista a societatii coreene contemporane, in care lipsa de conexiuni pentru avansarea in cariera sau deschiderea tuturor usilor te condamna la anonimat. O alta tema preferata a regizorului e zugravirea intr-o lumina intunecata a coruptiei elitelor coreene, a acelei categorii care supravietuieste depinzand de o adevarata retea aservita propriilor interese. Modelul e unul universal valabil. Astfel, un politician, pentru a-si atinge telurile, are la degetul mic un mare trust de presa ce intotdeauna, cand are nevoie de compromiterea cuiva sau, din contra, de obtinerea unei partiniri pentru spalarea publica a unei imagini, se pune in miscare. Politicianul e deputatul Jang, iar trustul de presa e “Natiunea”. Sedintele ziaristilor in care se discuta ponturile si directiile de urmat in scrierea articolelor sunt pline de cinism, in timp ce inspiratia implorata la divinitate de editorul-sef Lee, unul din personajele cheie ale povestii, e sublima in hidosenia ei. Apoi, ca politician ai nevoie de un sponsor. Iar acesta trebuie sa fie un industrias cu bani, care sa pompeze milioane de dolari atunci cand se fac jocurile. Nu de alta dar beneficiile vor curge in anii de mandate, daca deputatul ajunge presedinte. Mirae Motors e compania ce deschide un fond secret in care intra un imprumut illegal de sute de milioane de dolari, ce alimenteaza poftele electorale ale politicianului. Si cum putina distractie nu strica, Ahn Sang-goo furnizeaza domnisoare apetisante pentru petrecerile destrabalate ale celor 3 sus-pusi, completand perfect o imagine dezgustatoare a politicianului zilelor noastre, valabila mai mult ca sgur nu doar in Republica Coreea. In comparatie cu aceasta schema relationala simpla si totodata atat de complicata prin implicatiile in diverse domenii, e prezentata meseria de procurer, in care in absenta unor sus-pusi care sa te protejeze si sa te propulseze esti un simplu catelus ce executa ordinele superiorului. E cazul lui Woo Jang-hoon (Cho Sang-woo in forma maxima), un singuratic irascibil al carui limbaj vulgar e cicatricea lasata de meseria de politist de provincie practicata in trecut, care cauta prin orice mijloace sa puna mana pe Jang, initial la cererea sefului sau, ce intra in jocurile politice din Noul Partid. Insa in timp, vanarea lui Jang devine o obsesie in numele dreptatii, a justitiei sociale si a onoarei de procuror al Republicii Coreea. Un film cu personaje complexe, foarte bine creionate si aprofundate pe durata celor 3 ore ale productiei, ce are un scenariu solid si bine pus in evidenta de regizor si de cei de la partea de montaj. Imagini excelente, cateva slow-motion-uri ce tradeaza tensiunea momentului, dar si cateva scene desprinse din alte filme coreene celebre (scena in care Lee Byung-hun conduce noaptea masina si canta o melodie “oldies” ne duce cu gandul la o scena trasa la indigo dupa Jo In-sung in “A Dirty Carnival”; scena in care Lee Byung-hun e tinut captiv intr-o sala iluminata cu neoane aminteste flagrant de una din anteriorul sau film, “I Saw the Devil” etc), toate dau culoare unui film de top, cu siguranta una din ele mai bune productii coreene ale ultimilor ani.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 29 mai 2016

Cel mai mare regizor coreean al tuturor timpurilor, Im Kwon-taek, revine la 79 de ani in scaunul regizoral cu cel de-al 102-lea film al carierei, “Revivre”. Cu o cariera prodigioasa, cu o multime de premii castigate la festivaluri nationale si internationale de film (printre care, cele mai importante: castigator al Ursului de aur la Berlin, al premiului pentru Cel mai bun regizor la Cannes pentru celebrul “Chihwaseon” si de 5 ori premiat ca Cel mai bun regizor la Grand Bell Awards), cu multe filme care la vremea lor au fost succese de box-ofice, Im Kwon-taek a reusit sa atraga atentia la nivel international asupra filmului coreean. Desi e un regizor “de scoala veche”, ce oricand poate gasi un termen de comparatie in randul marilor cineasti japonezi ai secolului XX, Kwon-taek a reusit sa se adapteze perfect timpurilor moderne, filmele sale transmitand mai tot timpul mesaje de actualitate, pline de profunzime si naturalete. “Revivre” e o drama inspirata dintr-o nuvela scrisa de Kim Hoon, premiata in 2004 cu Premiul Literar Yi Sang (unul din cele mai prestigioase premii literare acordate in Coreea din 1977 pana in prezent), Titlul literar al nuvelei este “Cremation” (“Incinerare”), insa poate fi tradus din coreeana si ca “From Powder to Powder” (“Din pulbere in pulbere”), facand aluzie la doua elemente cheie ale povestii: locul de munca al sotului, in cadrul unei companii de produse cosmetice, si incinerarea sotiei decedate, pulberea fiind elementul liant al celor doua. Filmul lui Kwon-taek il are in rolul principal pe veteranul Ahn Sung-ki, unul din preferatii regizorului, pe care l-a distribuit in numeroase filme ale sale. Va vine sa credeti sau nu, in “Revivre”, poate cel mai mare actor coreean al tuturor timpurilor interpreteaza, la 62 de ani, cel de-al 128-lea rol al carierei. Kim Ho-jung si cunoscuta Kim Gyu-ri completeaza distributia restransa a filmului. “Revivre” a castigat 4 premii (cel mai important fiind “Cel mai bun film” la “Baeksang Arts Awards”) si a avut 6 nominalizari.

Oh Jeong-seok (Ahn Sung-ki) lucreaza ca director executiv la departamentul marketing al unei celebre companii producatoare de cosmetice din Coreea, “Adelaide”. Respectat de angajatii sai si privit mai mult ca um prieten decat ca un sef, acesta pare, la 60 de ani, sa aiba deschis drumul spre avansare la functia de vicepresedinte al companiei. Insa promovarea nu este un tel in sine, directorul Oh considerandu-se implinit in plan profesional. La fel si in viata personala, unde e casatorit si e tatal unei fete la randul ei implinite. Fericirea personala este, insa, umbrita de boala sotiei sale (interpretata de Kim Ho-jung), operata in mai multe randuri din cauza unei tumori la creier, ce reapare. Supusa unei noi interventii chirurgicale, aceasta ajunge captiva in spital timp de 4 saptamani. Directorul Oh ii va fi principalul sprijin in aceasta dificila perioada, impartindu-se intre activitatea incarcata de la companie si ingrijirea sotiei sale. Insa in viata sa involburata de suferinta chinurilor sotiei sale, intr-una din zile patrunde o tanara angajata la departamentul sau, Choo Eun-joo (Kim Gyu-ri), ce are un farmec aparte. In mod inexplicabil, se simte atras ca un magnet de aceasta, cu toate ca constiinta ii spune cu totul altceva. Macinat de dilema in care fara voia lui intra, directorul Oh se vede pus in fata unei alegeri dificile.

“Revivre” e o autentica meditatie asupra vietii, mortii si iubirii din perspectiva unui om ajuns la apusul existentei sale. Directorul Oh Jeong-seok, remarcabil interpretat de Ahn Sung-ki, e un sot devotat, ce niciodata nu si-ar neglija familia si mai ales sotia. E genul de om care in momentul in care a rostit juramantul in fata altarului, nu ar putea niciodata sa calce stramb si sa comita o infidelitate fata de cea pe care si-a ales-o ca partenera pana la moarte. E interesanta aceasta imagine transmisa de regizorul Im Kwon-taek, a omului devotat familiei, o imagine care in ziua de azi rar o poti vedea in societatea moderna, in care adulterul si in general relatiile dintre un barbat si o femeie au capatat alte valente. Personajul pe care ni-l propune Kwon-taek e un cap de familie responsabil, sau, daca ar fi sa concretizam si mai mult, un om cu constiinta. Desigur, directorul Oh nu este persoana pe care ne-am inchipui-o din aceasta caracterizare, mereu joviala si optimista. Trece si el prin crize interioare, fie ca e vorba de boala de prostata de care sufera, fie ca e vorba de problemele cotidiene de la serviciu sau de boala necrutatoare a sotiei sale. Toate acestea ii afecteaza stima de sine, dar are capacitatea de a inabusi totul in tacere, intr-o meditatie surda a mintii, ce se conecteaza cu sufletul, ce are capacitatea de a vindeca, de a transforma suferinta in speranta. In timpul acestui dificil proces interior de autoanaliza descopera si tentatia, in momentul in care la companie apare o tanara angajata, domnisoara Choo. In comparatie cu sotia lui, ofilita de suferinta bolii necrutatoare, domnisoara Choo e o floare minunata a tineretii de mult trecute. Ea e mirajul a ceea ce trecerea anilor a lasat in urma, ea e elixirul iluzoriu al fericirii vesnice pe care prospetimea tineretii o insufla sufletului uman. Tineretea e o stare efemera, pe care oricine si-o doreste vesnica. Insasi compania la care lucreaza, de produse cosmetice, e una ce face cercetari pentru gasirea unor leacuri pentru a opri timpul in loc si a face ca prin formule chimice, trasaturile firesti ale trecerii anilor sa fie cat mai mult estompate. Ca un adevarat alchimist, directorul Oh descopera in domnisoara Choo nu doar muza care-l poate ajuta sa depaseasca impasul din viata personala, ci si formula magica prin care sufletul lui ar putea renaste, impulsul de care are nevoie pentru ca viata, cu toate rotitele ei, sa se puna din nou in miscare. Ajunge sa faca din noua angajata o adevarata obsesie, sa ii interpreteze zambetele si stralucirea ca false semnale transmise sufletului sau impovarat, si astfel se naste un conflict firesc intre suflet si minte, intre dorinta si constiinta. Pe de alta parte, regizorul face o analiza retrospectiva plina de realism si sinceritate a ultimelor saptamani din viata de zi cu zi a directorului Oh, in care ne dezvaluie o imagine putin diferita de cea de care am fi tentati sa ne-o facem. Viata de cuplu a celor doi soti e marcata de cele mai multe ori de tacere, in momentele in care cei doi raman singuri, sau de criticile discrete ale sotiei la adresa lui, fara o tinta anume. Ai senzatia de multe ori ca cei doi imita, doar, o viata de cuplu fericit (au chiar un caine la care ea tine foarte mult, ce nu reprezinta nimic pentru el), iar aceasta incertitudine e pastrata de regizor pana la final, intretinand-o prin comportamentul total neasteptat de sot iubitor, grijuliu si devotat pe care directorul Oh o arata in spital sotiei sale muribunde. Din aceasta perspectiva, Im Kwon-taek pune in scena un joc de oglinzi genial, reconstituind franturi din relatia celor doi soti, cu bune si cu rele, din ultimele luni de viata ale sotiei. Aceste oglinzi parca se sparg intr-o metaforica scena de final, in care directorul Oh, cel imbatranit de trecerea anilor, cu fata plina de riduri, gaseste intamplator o poza a lui din tinerete, in locul unde se astepta cel mai putin. Aici se sparge oglinda propriilor sale iluzii, aici se sfarseste visul frumos dar si cosmarul pe care le-a trait in acelasi timp, realizandu-si conditia de simplu trecator pe scena acestei vieti scurte si anevoioase, acceptand-o, asumandu-si-o. Un film cu o regie de exceptie, analitic si sensibil deopotriva, o realizare artistica cum numai mana unui mare regizor o poate plamadi. Iubitorii de filme artistice nu vor fi dezamagiti de “Revivre”, “arta de a trai din nou”.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.

Publicat: vineri 27 mai 2016

Regizorul coreean Kim Whee, cel care in 2012 debuta cu excelentul thriller “The Neighbors”, a revenit anul trecut cu o noua poveste cam din acelasi domeniu, “The Chosen: Forbidden Cave”. Acelasi Kim Whee a adaptat si scenariul, ce are la baza romanul “Moonyeogool” publicat in 2010 de Shin Jin-O. O coincidenta stranie: filmul, ce are un subiect similar cu cel din “The Vatican Tapes”, a avut premiera mondiala la Festivalul BiFan pe 24 iulie 2015, in timp ce productia americana amintita a avut premiera exact in aceeasi zi pe teritoriul Statelor Unite. Filmul, ce avea titlul initial de “Exorcistul”, este o fictiune plasata in zilele noastre despre un caz de posedare in Coreea de Sud. Poate suna ciudata o asemenea tema intr-o tara in care aproape jumatate din populatie s-a recunoscut atee, insa armele de lupta impotriva Raului vor proveni atat din samanismul coreean (descantece si instrumente cu puteri asa-zis magice) cat si din crestinism (Biblia). In fapt, cineastii sud-coreeni nu fac decat sa se inscrie in trendul popularelor filme horror despre spirite si posedari ce fascineaza de cativa ani si care au trecut de mult granitele Hollywoodului. Specificul sud-coreean e dat de elementele de mitologie si saamanism, combinate cu tehnici moderne si efecte interesante. Kim Sung-kyung din “We Are Brothers” si “The Deal” apare in rolul unui psihiatru cu capacitati de tamaduitor spiritist, ajutat de mai tanarul sau colaborator mediu, interpretat de Kim Hye-seong, la ultimul rol inaintea incroporarii. Desi nu a avut o cariera extraordinara in ultimii ani, Kim Hye-seong a capatat o oarecare notorietate dupa aparitia in serialul “Kingdom of the Winds”. Rolul principal feminin e interpretat de Yoo-sun (Gabi, Never Ending Story).

Specialistul in psihiatrie Shin Jin-myung e un doctor psihiatru si un profesor reputat, expert in cazuri de posedare. Asistentul sau mai tanar, Ji-kwang, e un mediu cu capacitati supranaturale, ce poate, prin telepatie, sa ia legatura cu lumea spiritelor, fie ca e vorba de persoane aduse in stare de hipnoza sau de persoane decedate recent. Intr-una din zile, doctorul Shin primeste pe e-mail un mesaj cu o fotografie misterioasa a aunui tablou, de la un prieten, Ju-yeol, alaturi de care a activat ca medic militar in trecut. Acesta ii solicita un consult, pentru el si sotia sa. La nici o zi de la primirea mesajului, doctorul Shin afla ca prietenul sau a sfarsit tragic intr-un accident de masina, in timp ce sotia lui, Keum-ju, aflata pe locul din dreapta, a scapat cu doar cateva zgarieturi. Participand la funeralii, doctorul o cunoaste pe Keum-ju, proprietara unei galerii de arta si mama unei fetite mici, al carei comportament il pune pe ganduri. In scurt timp constata ca femeia are stari ciudate, din care cand isi revine nu mai stie ce anume s-a intamplat. Cu ajutorul unei producatoare de documentare si al asistentului sau, doctorul Shin incearca sa desluseasca misterul din spatele acestui caz, folosindu-se de abilitatile sale profesionale.

“The Chosen: Forbidden Cave” se departeaza de tipicul altor filme de gen coreene ale ultimilor ani. Lipsit de momentele de teroare ale unor elevi speriati de cine stie ce blesteme planeaza asupra unui loc sau de prezenta spiritelor razbunatoare cu par lung care aduc cu ele suspansul, filmul are o abordare diferita, mult mai stranie si mai axata pe elemente de mitologie decat orice horror obisnuit coreean. Prima parte a filmului combina psihiatria cu exorcismul, rezultand un fir epic destul de captivant, in special ca misterul e intretinut printr-o serie de evenimente supranaturale ce-si fac loc in intriga. Keum-ju are un comportament destul de bizar, iar in momentul in care aceasta isi incepe terapia, fiind supusa unei sedinte de hipnoza, doctorul Shin constata lucruri surprinzatoare. In partea a doua, scenariul devine mai mobil, implicand noi personaje in firul epic si schimband decorul atat fizic cat si ca spatiu temporar, alternand flashback-urile cu evenimente din prezent. De aceasta data, decorul mirific al insulei Jeju e invaluit de misterul unor evenimente reale petrecute in trecut, ale caror consecinte reverbereaza pana in prezent. Apelul la un eveniment tragic din trecutul Coreei aduce o nota de profunzime scenariului, dand filmului un accent realist neasteptat pentru un film horror. Avand toate ingredientele de care are nevoie un horror misterios plin de elemente supranaturale, “The Chosen: Forbidden Cave” ofera o tensiune decenta si ceva mai mult decat spaima gratuita indusa spectatorilor. O poveste reala tragica e impletita inteligent in fictiune, transmitand o pagina intunecata a istoriei insulei de care putini stiu. Desi e realizat cu un buget redus, filmul e de o calitate superioara multor horror-uri coreene recente, dovedindu-se o incursiune interesanta si palpitanta in spirala genului “exorcism”, ce incepe sa prinda tot mai mult contur in Coreea. Pentru o comparatie pertinenta, asteptam aparitia lui “The Priests”, un film coreean similar ca tematica, dar care a avut si un buget mai mare, si o distributie pe masura, productie ce s-a lansat in Peninsula in toamna anului trecut.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 25 mai 2016

Ceea ce au inteles regizorii si scenaristii coreeni perfect in ultimii ani e ca pentru a revigora un gen, in ziua de azi, trebuie sa aduci mereu ceva nou, care sa suprinda audienta. Multi regizori se orienteaza spre scenarii inspirate din cazuri reale si spre un amestec de genuri, unele extreme (comedie si drama la un loc), cautand parca o identitate pentru productia lor. E bine ca un gen sa fie mereu reinventat, dar uneori trebuie sa stii sa si exploatezi la maxim perfectiunea artistica a unui gem. De exemplu, dupa nenumarate cautari si scenarii cu lipsuri evidente, genul thiriller a reusit, cativa ani la rand, sa ofere ceea ce audienta dorea de la astfel de filme: tensiune, scenarii coerente si pline de surprize si rasturnari de situatie, fara ambiguitati si clisee reluate la nesfarsit. Productii recente, insa, au inceput sa marcheze un evident declin al genului, ca si cum ar mai fi fost nevoie de noi cautari si inovatii. E suficient sa amintim in acest sens un “Fatal Intuition” sau un “Chronicles of Evil”, in care fuziunea cu genul politist/crima si asocierea lui cu elemente supranaturale a complicat povestea, dar a si scazut din coeziunea subiectului per ansamblu, thriller-ul diluandu-se intr-un amalgam mai mult sau mai outin ofertant. In privinta comediilor coreene, se observa o revenire cu pasi mici si siguri a acestora in prim plan. Unele reiau teme din comediile coreene “clasice” de acum 10-15 ani, imbracandu-le intr-o haina noua, altele incearca sa fie cat mai originale. Si in acest caz, fuziunea cu alte genuri si diversificarea tematicilor abordate, ce trebuie sa fie cat mai de actualitate, desprinse din realitatea cotidiana, a devenit elementul definitioriu. Coreea are o multime de actori de comedie valorosi, iar explozia show-urilor tv a dat nastere notiunii de “comediant” in adevaratul sens al cuvantului. Pe acest fundal, e firesc sa incerci sa recuceresti locul de frunte pe care filmele de comedie il aveau acum mai bine de un deceniu in cinematografia coreeana. Insa cu alte arme. Regizorul Shin Han-seol se reinventeaza la 7 ani de la “A Tale of Legendary Libido” si ne propune o noua comedie “fierbinte” cu un subiect original si totodata de actualitate. Cu veterana Kim Soo-mi la ultimul rol principal din cariera (anul trecut si-a anuntat retragerea) si cu o distributie cu actori din toate generatiile, multi cunoscuti din seriale de televiziune, “Granny’s Got Talent” imbina umorul extrem cu drama intr-o productie in mod evident plina de culoare la propriu si la figurat, mai ales cand vine vorba de limbaj. Filmul a reusit sa stranga 3,5 milioane de dolari la box-office, ceea ce nu e deloc putin pentru o comedie fara actori care sa umple salile de cinema prin popularitatea lor.

Parasind inchisoarea dupa cea de-a treia condamnare a vietii, doamna Lee (Kim Soo-mi) decide sa-si traiasca putinul timp ramas, la cei 80 de ani ai ei, linistita si pe cat posibil impacata cu cei pe care soarta a facut sa-i neglijeze o viata intreaga. E vorba de cei doi fii ai ei, din doua casnicii diferite, Seung-hoon (Jeong Man-sik) si Joo-hyun (Kim Jung-tae). Traumatizati, traind prin orfelinate si lipsiti de dragostea materna, acestia au pasit pe drumuri diferite in viata. Seung-hoon e un functionar tacut si docil, casatorit cu fiica unei parvenite arogante ce ii dicteaza prezentul si viitorul, avand un copil de gradinita. Casnicia nu ii merge deloc bine, perspectiva unui divort fiind iminenta. Joo-hyun e un imatur pe care nici sotia nu reuseste sa-l puna la punct, fiind un impatimit al jocurilor de noroc. Datoriile accumulate la acestea ajung la sume astronomice, avand pe urmele sale camatari si indivizi periculosi. Doamna Lee ii daruieste acestuia singurele economii facute in anii cat a fost inchisa, iar in privinta celuilalt fiu, pune la cale un plan prin care sa devina, pentru un timp, menajera familiei acestuia. In paralel, un post de televiziune organizeaza un concurs inedit de insulte, iar producatoarea show-ului e trimisa pe teren sa gaseasca concurenti priceputi la… injuraturi. In momentul in care intamplator o aude pe doamna Lee suduind in parc, realizeaza ca are in fata ei un “bun cultural”. De aici pana la a o face pe aceasta sa constientizeze ca are un mare talent nu mai e decat un pas. Convinsa mai mult de problemele financiare ale fiului ei cartofor si de premiul urias al competitiei, doamna Lee accepta sa participe la ineditul show tv, luand porecla de “Bunicuta Naibii”. Ce urmeaza intrece orice imaginatie.

In cea mai mare parte a sa comedie, fara a lipsi accentele dramatice si o usoara tenta meditativa realista, “Granny’s Got Talent” exploateaza tema spectacolului ca instrument de rating in lumea televiziunii. Un show de insulte in direct pe micul ecran e o premiera in Coreea, o tara in care tot ce este tabu sau mai putin decent e prezentat in mod discret si la ore inaintate, pentru a nu deranja. Tocmai datorita acestui motiv, filmul a primit calificativul “nerecomandat sub 18 ani” din partea comisiei ce reglementeaza clasificarea materialului audio-vizual. E adevarat ca in limba coreeana, limbajul in cea mai mare parte a duratei filmului e unul colorat, abundand de cuvinte si dialoguri mai putin decente, insa o adaptare adecvata din partea traducatorului poate face ca un film “nerecomandat sub 18 ani” sa poata fi urmarit fara probleme de toata lumea. Ce trebuie remarcat e faptul ca cineastii coreeni au devenit din ce in ce mai inventivi, reusind sa abordeze tematici tabu pentru societatea coreeana traditionalista intr-un mod inteligent, dand elementului tabu o conotatie aproape fireasca in contextul modului de abordare al firului epic. La fel s-a intamplat in “The Treacherous”, dar si in recenta comedie “Love Clinic”, filme extrem de reusite in ciuda subiectelor “fierbinti” abordate. In “Granny’s Got Talent” vom asista la o cavalcada de injuraturi nostime – doar e vorba de o competitie de injuraturi, in care fiecare trebuie sa fie inventiv si dezinhibat pentru a pune mana pe marele premiu -, care puse intr-un alt context ar putea fi deranjante, insa pe fundalul acestei competitii devine un factor ce nu poate decat sa binedispuna pana si cele mai pudice persoane. Actrita Kim Soo-mi – cunoscuta pentru dezinvoltura si lipsa de inhibitii in exprimare (sunt celebre pariurile facute inaintea filmelor in care apare, cum a fost cel in care promitea ca va purta bikini daca unul din filmele in care a fost distribuita atingea un anumit numar de spectatori in salile de cinema) – da un adevarat recital, la 64 de ani, interpretand o bunicuta cu 16 ani mai mare in varsta. Echipa de la machiaj si-a facut de minune treaba, reusind sa o imbatraneasca in cateva scene astfel incat sa para cu adevarat o bunicuta octogenara, lucru accentuat de mersul aplecat. Tinand cont ca pe parcursul filmului are de injurat, de cantat rap, se da pe un tobogan de copii si canta pana si un cantec de leagan, actrita reuseste sa isi duca la bun sfarsit partitura intr-unul din cele mai solicitante roluri ale prodigioasei sale cariere. Daca va fi sa fie ultimul ei film, se poate spune ca Kim Soo-mi s-a retras in glorie. Cu mult umor si cu doza obisnuita de lectii de viata pe care cam toate filmele coreene le ofera, “Granny’s Got Talent” ramane o comedie inedita si indrazneata, pe care daca o vezi asa cum se doreste a fi vazuta de catre realizatori, nu ai cum sa nu ai parte de o portie de buna dispozitie garantata.

Traducerea si adaptarea au fost realizate in premiera in Romania de uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 22 mai 2016

Regizorul lui “Love 911”, Jung Ki-hun, revine in prim plan cu o comedie mai aparte, de aceasta data inspirata nu din lumea pompierilor, ci a ziaristilor. De fapt, filmul este doar in prima jumatate a sa o comedie, transformandu-se treptat intr-o drama sociala, ce descrie perfect provocarile meseriei de reporter, compromisurile si satisfactiile unei meserii deloc usoare, mai ales in secolul vitezei si al internetului, in care concurenta pentru informatii e acerba. Filmul are la baza un roman publicat in anul 2010, iar distributia ofertanta, ca si trailerul apetisant cand vine vorba sa incluzi in el doar momentele comice au atras destul de multa lume in salile de cinema, productia filmata in decursul a doua luni reusind sa stranga aproape 3,5 milioane de dolari incasari. Criticii de film au fost unamim de acord ca filmul portretizeaza perfect lumea birourilor coreene ale marilor companii, guvernata de o ierarhie ce poate fi dureroasa pentru cei de la baza ei datorita presiunii psihice si mentale la care sunt supusi de catre superiori. In rolurile principale – doar actori talentati si populari. Park Bo-young interpreteaza rolul principal feminin, unul de o cu totul alta factura decat in recentul “The Silenced”. Si cum rolurile din comedii ii vin de minune (a se vedea prestatia din “Speed Scandal”), in “You Call It Passion” aceasta isi demonstreaza din plin talentul, interpretand fara cusur un reporter aflat la inceput de cariera ce are de infruntat criticile tuturor. Jung Jae-young (The Plan Man, 11:00 AM, Broken, Moss) ne ofera inca un recital actoricesc desavarsit, interpretand in stilu-i caracteristic, cu mult aplomb, un sef de departament irascibil, cinic si de neoprit. In roluri secundare, nume ca Oh Dal-su, Jin Kyung, Bae Sung-woo sau Ryoo Hyoung-kyung dau culoare productiei. De remarcat aparitia in film a tanarului actor Yoon Gyun-sang, chiar in rolul unui actor implicat fara voia sa intr-un scandal de proportii, Gyun-sang aparand in ultimii ani in cateva seriale populare, precum The Time We Were Not In Love sau Six Flying Dragons.

Do Ra-hee (Park Bo-young) e o tanara care dupa multe cautari reuseste sa fie acceptata ca stagiara la un ziar de stiri pe nume “Dong-myung”. Repartizata la departamentul Divertisment, entuziasmul lasa loc incet altor sentimente, pe maura ce descopera realitatea din spatele meseriei de reporter. Pe langa faptul ca are cel mai mic salariu din companie, devine tinta ironiilor tuturor, mai ales a sefului ei, Ha Jae-gwan (Jung Jae-young), o persoana necrutatoare, ce mereu urla la angajati, cu sau fara motiv. Acesta are o obsesie: sa distruga imaginea unui star de film, Woo Ji-han, pe care il critica mereu prin articole defaimataore scrise de oamenii lui din redactie. In fapt, tinta lui e presedinta Jang de la JS, compania care il impresariaza pe actor, si care se afla in razboi deschis cu ziarul “Dong-myung”, nepermitand ziaristilor publicatiei sa se apropie de star. In momentul in care toata lumea se eschiveaza de la o misiune data de seful Ha, in urma unui accident al starului, tanara stagiara Ra-hee e trimisa la spital sa afle detalii cat mai amanuntite pentru defaimarea starului. Fara voia ei, Ra-hee se trezeste prinsa in razboiul de la distanta dintre seful Ha si presedinta Jang, iar in momentul in care afla unele lucruri secrete despre starul de film, ajunge intr-o mare dilema…

Titlul filmului, “You Call It Passion”, poate induce in eroare, mai ales daca asteptarile de la aceasta productie sunt in directia unei comedii romantice tipic corene. Desi debuteaza ca o comedie despre intamplari la locul de munca, treptat drama inlocuieste tonul vessel, productia devenind una cat se poate de serioasa si realista, dezvaluind adevaruri de culise din spatele meseriei de reporter. “Pasiunea” din titlul filmului se refera, de fapt, la pasiunea pentru meseria practicata, nu la o poveste romantica intre doi protagonisti. Exista un fir romantic, cel al relatiei dintre Do Ra-hee si unul din colegii stagiari, dar acesta e pur si simplu formal, explorat doar pe fuga de regizor. Meseria de reporter e vedeta filmului, iar Do Ra-hee e exponentul perfect al acesteia. Situatiile hilare, ca si cele dramatice din a doua jumatate rezulta din expunerea relatiei senior-junior din cadrul companiei, ce pare a fi una de tipul “caine si pisica”, cu multe momente de tensiune dar si de deconectare. Pe la jumatatea sa, filmul pierde din consistenta, stagnand putin cand e schimbat macazul, insa partea a doua ne ofera multe lucruri interesante, in special ca anumite aspecte din firul povestii se regasesc in viata tuturor celor ce lucreaza in astfel de companii. Filmul este subtil, ascunzand niste mesaje profunde, poate cel mai important fiind cel al moralitatii in meseria de jurnalist. Ca reporter pe chestiuni mondene, materialul de lucru sunt zvonurile si ponturile, ce trebuie investigate. La capatul acestor investigatii se afla adevarul, insa acesta poate diferi in functie de modul in care e privit de fiecare. Atunci cand obiectivitatea e corupta de puterea banului, adevarul nu poate fi decat distorsionat. Exista loc de moralitate intr-o lume a compromisurilor si intelegerilor tacite, in care conexiunile dicteaza adevarul ? Ca tanara stagiara, Do Ra-hee crede cu tarie ca da. “You Call It Passion” e o satira amara a ceea ce a ajuns show-biz-ul coreean dominat de agentiile de impresariere ce nu de putine ori isi exploateaza in scop financiar vedetele, dar si o impresionanta reconstituire realista a adevaratei fatete a presei coreene, aflata sub asaltul concurentei televiziunilor si internetului, in care rapiditatea aflarii unei informatii poate face diferenta intre supravietuire si disparitie. Un film cu un subiect extrem de delicat, cu mesaje bine acunse si articulate de interpretarea lui Park Bo-young si Jung Jae-young, ce formeaza un duo credibil prins in dilema unor alegeri dificile. Care va fi alegerea lor ?

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.

Page 13 of 51

sus

Night Peacock (2016) – o elegie simplã, suavã şi tulburãtoare semnatã de Dai Sijie

The Bodyguard (My Beloved Bodyguard) (2016) – Sammo Hung, când legendele apun…

The Himalayas (2015) – Hwang Jung-min, între ambiţie şi loialitate

The Wailing (2016) – o parabolã terifiantã, întunecatã şi pesimistã despre Rãu ca opus al Binelui

The Throne (Sado) (2015) – o finã introspecţie asupra tragicului sfârşit al prinţului Sado

Spirits’ Homecoming (2016) – tragismul istoriei ca antidot al uitãrii

Time Renegades (2016) – douã dimensiuni temporale, o singurã iubire

The Tale of Iya (2013) – paradisul terestru, imposibila himerã a omului modern

Orange (2015) – regrete şi antidotul lor într-o fantezie romanticã de succes pentru adolescenţi

Collective Invention (2015) – suprarealismul stranietãţii lucrurilor normale

A Man and a Woman (2016) – Jeon Do-yeon şi Gong Yoo, între responsabilitãţi şi tentaţiile sufletului

Godsend (2014) – o dramã scrisã şi produsã de Kim Ki-duk despre responsabilitate în societatea contemporanã

Slow Video (2014) – Cha Tae-hyun, romantic incurabil în orice situaţie

The Phone (2015) – un thriller fantezist de succes ce ne aratã de ce e importantã comunicarea…

The Advocate: A Missing Body (2015) – Lee Sun-kyun, avocatul-detectiv al diavolului

Inside Men (2015) – Lee Byung-hun şi Cho Seung-woo între setea de rãzbunare şi dreptatea socialã

Revivre (2015) – frumuseţe cenuşie în filmul cu numãrul 102 al legendarului Im Kwon-taek

The Chosen: Forbidden Cave (2015) – despre exorcism şi posedare în Coreea de Sud

Granny’s Got Talent (2015) – talentele ascunse ale unei bunicuţe mai puţin obişnuite

You Call It Passion (2015) – Park Bo-young şi Jung Jae-young între dileme etice şi raţionale