„Mother” este unul din cele mai laudate si mediatizate filme coreene ale anului 2009. Poate pentru ca marcheaza revenirea lui Bong Joon-ho in prim plan, la 3 ani dupa mega-succesul „The Host”, asteptarile fiind uriase de la acest tanar regizor de mare viitor. Poate pentru ca, recent, filmul a fost ales sa reprezinte Coreea de Sud la Oscarurile de anul viitor. Un lucru este cert: in primavara acestui an, „Mother” a castigat „Un Certaine Regarde” la Cannes, iar in rolul principal, Kim Hye-ja („Goong”), ajunsa la onorabila varsta de 67 de ani, interpreteaza rolul vietii. Aceasta este stralucit secondata de Won Bin (din „My Brother” si, pentru fanii serialelor coreene, din „Endless Love”) in rolul fiului.
Intr-un mic orasel coreean, nimic nu pare a tulbura linistea existentei cotidiene. Intr-o zi, Do-joon (Won Bin), un baiat despre care in scurt timp aflam ca sufera de o boala mintala, este lovit de un Mercedes, autorii actului fugind de la fata locului. Urmarind impreuna cu prietenul lui Mercedesul, cei doi ajung pe un teren de golf, unde se razbuna. Datorita interventiei d-nei Kim (Kim Hye-ja), mama lui Do-joon, care il cunoaste pe politistul de la sectie, fiul ei reuseste sa scape de acuzatia de atac. Dar in scurt timp are loc o crima oribila in linistitul orasel, iar Do-joon este din nou arestat sub acuzatia de crima. Mama lui este dispusa sa faca orice pentru a-i demonstra nevinovatia. Va reusi, aceasta, prin dragostea ei materna si hotararea sa, sa-l disculpe pe fiul ei, considerat si de politie tapul ispasitor perfect care rezolva un rar caz de crima ?
„Mother”, inainte de toate, este un film care se savureaza, scena cu scena. Structura si realizarea lui este tipic hitchcockiana; tensiunea este exploatata la maxim, iar fundalul sonot clasic exprima genial apogeul trairilor personajelor. In fapt, fiecare scena exprima geniul lui Bong Joon-ho, care reuseste sa redea atmosfera specifica thriller-urilor maestrului suspansului, Alfred Hitchcock. Iar daca urmariti atent filmul, la un moment dat, in scena reconstituirii crimei, ai impresia ca te afli intr-un film al unui alt maestru al filmului universal, Federico Fellini: oraselul pare unul italian de coasta, in care toata lumea se cunoaste; chiar si melodia ce insoteste acea forfota este parca desprinsa din nebunia (in sens pozitiv) a filmelor lui Fellini. Foarte probabil aceasta amprenta occidentala a fost unul din factorii care au determinat selectarea productie pentru premiile Oscar, alaturi de faima si imaginea extraordinar de buna de care se bucura Bong peste hotare. Nu este o melodrama, cum poate multa lume s-ar fi asteptat, ci mai degraba o drama plina de mister, care molipseste. Exista si un moment mort pe la jumatatea filmului, cand lumea pare a incremeni in loc si nimic nu se mai poate schimba, insa tensiunea revine curand in prim plan si va va tine in priza pana la final. Un final impresionant, care atinge sufletele spectatorilor, oferind definitia cuvantului „mama” intr-un sens cum nu a mai fost spus vreodata.
Un film la granita dintre artistic si comercial, ce aminteste de „Memories of Murder”, precedentul succes pe o tema similara al regizorului Bong Joon-ho. Realizarea, jocul actorilor, imaginea, scenariul, pana si coloana sonora – toate reusesc sa redea perfect ideea regizorului in incercarea dificila de a defini cuvantul „mama”. Vanatorii de capodopere nu trebuie sa rateze aceasta productie uimitoare. Nici un film coreean nu a castigat, pana in prezent, premiul Oscar, desi valoarea cinematografiei coreene este una foarte ridicata. Sa fie „Mother” primul film care va depasi aceasta bariera ? Raspunsul il vom afla la inceputul anului viitor.
Han Sung si Yoo Joo se casatoresc in ciuda faptului ca bunica lesinase in baie. Aceasta ceremonie pare sa-l starneasca si mai mult pe Han Kyul care tine sa se casatoreasca cat mai repede cu Eun Chan. Mama lui Eun Chan incearca sa o convinga pe aceasta sa nu-si mai faca atatea griji in privinta modului cum se vor descurca dupa casatoria ei. Eun Chan insa, nu se lasa convinsa nici de mama ei si nici de Han Kyul care incepe sa faca tot felul de presupuneri in legatura cu adevaratul motiv al refuzului ei incapatanat. Eun Chan isi afirma insa din ce in ce mai curajoasa dorinta de a deveni o femeie realizata si independenta spre exasperarea lui Han Kyul care nu pare dispus sa o inteleaga. Daca la Han Kyul totul pare a fi mai mult o problema de orgoliu masculin, pentru Eun Chan propria realizare pare a fi o nevoie profunda si un semn al maturizarii. Ce probleme mai au de rezolvat cei doi pana sa devina un cuplu cu adevarat ?
Han Kyul a decis sa nu mai plece in SUA, dar iubita lui e foarte ingrijorata – desi e fericita sa il aiba aproape, se simte incurcata ca el renunta la visul lui de a crea jucarii. El o linisteste, e foarte placut si interesant si la „Coffee Prince”, si ii spune ca nu renunta la a pleca in SUA doar din cauza ei, ci exista un cumul de factori care l-au facut sa ia decizia.
Cea de-a doua parte sequelului Ju-On, intitulata „The Grudge: Girl in Black”, aduce in prim plan un nou puzzle de destine, in acelasi stil lansat de regizorul mexican Gonzalez Inaritu cu Amorres Perros. Cel de-al saselea film din serie si, totodata si cel mai nou, este produs de cunoscutul Takashige Ichise si regizat de Mari Asato („Twilight Syndrome”, „The Boy grom Hell”), care este si co-scenarista, alaturi de Takashi Shimizu. Intr-unul din rolurile principale apare o actrita deja cunoscuta la noi din productia „Kung Fu Chefs”, Ai Kago (21 de ani), actorul Koji Seto (cunoscut fanilor serialului Koizora) sau Maria Takagi (din „Noroi – The Curse”). Acest film, ca sic el precedent din serie (Old Lady in Black) au fost lansate direct pe dvd, in Japonia, in aceasta vara, celebrand un deceniu de la prima productie din aceasta serie de filme extrem de gustata de publicul din intreaga lume.
„Treeless Mountain” [Muntele despadurit] este, deja, un film cunoscut nu doar in Coreea de Sud, ci in intreaga lume. Prezent la aproape toate festivalurile importante de film, dar si la cele de mai mica anvergura (inclusiv la TIFF 2009), productia a obtinut 3 premii si o nominalizare, unul dintre lauri fiind obtinut la prestigiosul Festival de la Berlin din acest an. Filmul este regizat de Kim So Yong, mult laudata dupa filmul de debut, „In Between Days” (2006), film premiat la vremea lui la Sundance si Berlin. In rolurile principale au fost distribuite doua fetite extraodinare, care la vremea filmarilor nu implinisera, inca, 10 ani. Acestea au o prestatie cum rar vezi pana si la „copiii-minune” ai Hollywoodului, o interpretare atat de naturala incat filmul reuseste, datorita lor, sa te introduca inca din primele clipe intr-o dimensiune a vietii cotidiene de putini cunoscuta.
Han Kyul ii prezinta bunicii sale situatia financiara a cafenelei, demonstradu-i chiar inainte de termenul pe care i-l acordase ca si-a respectat promisiunea si ca este capabil sa faca orice isi propune. Cu acesta ocazie, Han Kyul isi arata afectiunea fata de bunica lui si, discret, ii strecoara o intrebare: „Ar trebui sa nu plec?”. Bineinteles ca bunica e foarte fericita, dar tot il intreaba suspicioasa: „Te-a mituit cineva?”. De asemenea, Han Kyul ii prezinta tatalui sau oferta de franciza pentru cafeneaua „Coffee Prince” si va reusi sa aiba o discutie sincera cu el.
„My Girlfriend is an Agent” este unul din marile succese ale acestui an in materie de filme comerciale lansate in Coreea in 2009. Pe de o parte filmul a obtinut peste 20 de milioane de dolari incasari la box office, fiind cel de-al patrulea film coreean al acestui an sub acest aspect. Mai mult decat atat, in primul weekend de la premiera au fost vandute peste 465.000 de bilete, dupa rularea in cinematografe strangand peste 4 milioane de bilete vandute, filmul ramanand in top ten-ul box-office-ului din Coreea timp de 9 saptamani la rand. Pe de alta parte, succesul lui se datoreaza nu atat scenariului plin de imaginatie si neprevazut, cat prestatiei si popularitatii actorilor din rolurile principale: Kim Ha-Neul (interpreta din Ditto, Too Beautiful to Lie sau Lovers of 6 years) si Kang Ji-Hwan (recent vazut in Rough Cut). Interesant e ca cei doi actori au jucat impreuna si intr-un serial recent, „Telecinema”, astfel ca aceasta colaborare nu poate decat sa demonstreze inca o data uriasul lor talent.
Toate problemele par sa se fi rezolvat. Han Kyul ii cere lui Eun Chan sa se intalneasca cu el in seara aceea. Surprinzator, Eun Chan ii spune ca nu poate caci are de invatat si, in plus, mama ei o cearta ca vine atat de tarziu acasa. Nedumerit, Han Kyul o intreaba cand vor mai putea fi impreuna in aceste conditii dar, imediat isi da seama ca Eun Chan se amuza pe seama lui. Atmosfera aceasta relaxata si optimista continua si acasa la Han Kyul unde cei doi gatesc impreuna. La un moment dat, conversatia va ajunge si la problema plecarii lui iminente la New York. Han Kyul ii propune lui Eun Chan sa mearga cu el si ii descrie posibila lor viata impreuna. Dar, desi aceasta posibilitate o emotioneaza, Eun Chan e constienta ca nu se poate duce cu el in SUA si sa-si lase mama si sora fara niciun sprijin.
Dupa revenirea in prim plan a lui Tony Jaa, cu”Ong Bak 2″, poate al doilea cel mai asteptat film thailandez din 2009 este „Power Kids”. Care e secretul reusitei acestui film ? Scenariul extrem de captivant, scenele de lupta care uimesc pe oricine, in special ca e vorba de niste copii care sunt protagonistii lor, dar si interpretarea naturala si plina de perspective a unei noi generatii de copii-actori despre care, probabil, se va mai auzi in viitoare filme de gen. Nu in ultimul rand, filmul este produs de acelasi producator care a stat in spatele unor succese internationale ca „Ong Bak” si „Chocolate”, de departe cele mai de succes filme thailandeze din toate timpurile.
E un film la care s-a lucrat 4 ani inainte sa aiba, in sfarsit, premiera in martie 2009. Una din problemele cu care echipa de la filmari s-a confruntat a fost varsta protagonistilor, care spre finalul filmului sunt evident mai mari decat apar la inceputul lui. Filmul se numeste, in thailandeza, in traducere libera, „Cinci eroi dupa o inima”, nefiind vorba de o metafora, cum s-ar putea crede, ci de o inima adevarata care devine elementul in jurul caruia s-a construit scenariul. Partial, filmul a fost inspirat din evenimente reale petrecute intr-o provincie thailandeza, unde cu cativa ani in urma un spital a fost atacat si capturat de o grupare rebela. Nu ar trebui uitata contributia actorilor-copii, care au invatat artele martiale si, lucru demn de mentionat, si-au facut singrui unele cascadorii extreme de spectaculoase ! Nu in ultimul rand, pe langa actorii-copii debutanti, fanii il vor putea revedea pe Johnny Nguyen, protagonistul din productia vietnameza de succes „The Rebel”, intr-un rol despre care criticii spun ca a fost o risipa de talent: rolul de terorist fioros, care mai mult incaseaza pumni decat vorbeste.
Cu toate ca unii critici nu au primit prea bine aceasta productie mult asteptata, iar in Thailanda succesul de casa a fost, de fapt, un fiasco, distribuirea filmului in afara Thailandei a salvat investitia celor de la Sahamongkol Film. Dar nu mai trebuie sa mire pe nimeni acest lucru, in special ca industria de film thailandeza nu este una care sa aprecieze prea mult propriile productii, dovada ca primele 3 pozitii din box-office-ul din acest an sunt ocupate de producti Hollywoodiene. Thailanda e departe de respectul si sustinerea de care se bucura, din partea spectatorilor, filmele coreene sau cele japoneze in tara lor.
Han
Dupa ce Han Kyul si-a recunoscut propriile sentimente intr-un mod atat de surprinzator si emotionant, lucrurile par sa se fi linistit intre el si Eun Chan. Ajunsi acasa, cei doi au o prima conversatie de „indragostiti” si isi promit ca de a doua zi nu se vor mai certa ci doar isi vor zambi si vor vorbi. Cumva incurajata de aceasta promisiune, Eun Chan hotaraste ca a venit timpul sa-i spuna lui Han Kyul adevarul despre ea. Desi ii este teama de reactia pe care acesta ar putea sa o aiba in fata marturisirii ei, Eun Chan isi alege niste haine mai feminine si pleaca la cafenea. Acolo insa nu il gaseste pe Han Kyul ci pe Ha Rim care se arata extrem de dezamagit si de indignat de faptul ca ii mintise atata timp. Intr-un tarziu, Han Kyul soseste si el la cafenea si, pentru prima data, dispozitia lui pare sa nu se mai fi schimbat peste noapte.
„Tulpan” este un film magnific al regizorului kazah Sergei Dvortsevoy, dupa cum o spune si prezentarea de pe posterul filmului – „Cel mai premiat film la nivel international al anului 2009” ! De fapt, este vorba de o coproductie internationala in care au fost implicate 5 tari: Kazahstan, Rusia, Germania, Polonia si Elvetia. Filmul a obtinut nu mai putin de 11 premii la festivaluri internationale de prima mana din intreaga lume, si 3 nominalizari: 2 premii la Karlovy Vary, unul la Montreal, Tokyo, Dubai si Zurich. Anul acesta a castigat un premiu la Asian Film Award (un fel de Oscaruri ale Asiei), iar apogeul a fost atins la Cannes, unde a castigat premiul „Un Certain Regard”. „Tulpan” a fost propunerea Kazahstanului la premiile Oscar din acest an.
Sergei Dvortsevoy, regizorul filmului, un etnic rus minoritar din Kazastanul de astazi se afla la debutul cu un film artistic, realizand, pana acum, doar documentare. Aceasta experienta l-a ajutat sa prezinte in detaliu viata nomada, reusind chiar sa insereze unele detalii hilare din trecutul sau de inginer prin intermediul personajelor filmului. Intervievat de o publicatie ruseasca, Dvortsevoy spunea: „Mereu incerc sa gasesc ceva poetic in viata de zi cu zi, ceva metafizic. Cand observ un fenomen social si il contemplu, gasesc ceva mai profund, o imagine… Tot ce trebuie sa faci e sa gasesti o cale de a o reda. Trebuie sa o observi cu atentie. Imi place sa privesc, sa observ viata. Iar acesta este lucrul esential. Daca iubesti viata, vei vedea o multime de lucruri, trebuie doar sa fii atent la ele. Problema e ca celor mai multi dintre oameni pur si simplu nu le place realitatea. O gasesc sordida, neinteresanta, asa ca incearca sa i se sustraga. Se tem de ea. Eu, din contra, iubesc realitatea. Sunt doar indragostit de viata.”
Ca sa preluam sintagma autorului unei cronici a acestui film, „daca si voi sunteti indragostiti de viata, incercati „Tulpan„. Este, poate, cea mai frumoasa recomandare posibila pentru un film deosebit. Veti redescoperi lumea stepei dintr-o cu totul alta perspectiva decat cea mongola (din „Mongolian Ping Pong”), un univers nomad care aminteste de destinele individuale din recentul „Tokyo Sonata” al lui Kiyoshi Kurosawa si de deriva personajelor dinainte de regasire. Un film nascut din praful desertic al vietii grele duse departe de civilizatie, care reuseste sa nasca, la randul ei, vise si sperante, chiar daca titlul filmului e simbolul deziluziei insasi si a profundei absente a implinirii.
Eun Chan si Han Sung se intalnesc din intamplare intr-un magazin din cartier. Aceasta e ocazia perfecta pentru ca cei doi sa-si lamureasca sentimentele unul fata de altul. Eun Chan stie foarte bine ca nu mai are niciun fel de sentimente romantice fata de Han Sung dar, in acelasi timp, nu vrea sa piarda un foarte bun prieten. Din aceasta cauza, propunerea ei e foarte simpla: sa uite acel sarut pentru ca numai astfel pot continua sa fie prieteni. Sinceritatea lui Eun Chan, desi dureroasa, e apreciata de Han Sung care trebuie sa admita cu un suras amar ca viata i-a scos in cale o prietena adevarata. Dar, daca Eun Chan isi deschide sufletul in fata lui Han Sung, recunoscand ca il place foarte mult pe Han Kyul, acesta din urma ii va marturisi la randul sau lui Ha Rim cauza starii groaznice in care se afla.Ca un adevarat prieten, Ha Rim nu se va arata socat de sentimentele pe care Han Kyul le are fata de „micul Chan” iar a doua zi il va certa pe Eun Chan pentru ca e nepasator fata de suferinta „fratelui”sau.
Se spune ca intotdeauna partea a doua dintr-o trilogie e cea mai greu de realizat, pentru ca reprezinta o punte intre intrarea in atmosfera trilogiei (cu prima parte) si curiozitatea explorata la maxim a dezvaluirii misterului din ultima parte. „The Last Hope” reuseste sa faca o punte de legatura exceptionala fata de prima parte, insa, per ansamblu, filmul a pierdut la explorarea acelui mister care a fascinat in partea intai. Filmul a obtinut peste 29 milioane dolari la box-office, apropiindu-se de cele 39 de milioane obtinute de prima parte. Si aceasta parte a doua este fidela mangai originale a lui Naoki Urasawa, astfel ca fanii ei nu vor fi dezamagiti. Putem spune fara a gresi ca filmul este manga originala, atat de fidela e transpunerea ei pe ecran.
O continuare captivanta, originala, cu o multime de rasturnari de situatie si evenimente neprevazute. Noi personaje ies la rampa, pe langa vechea garda, imbatranita, desigur. Cine este Prietenul ? Ce plan diabolic pune la cale pentru implinirea noii profetii ? Si, mai ales, va putea Kanna si prietenii unchiului ei sa impiedice distrugerea omenirii de catre maleficul Prieten ? Intrebari la care veti afla raspunsul urmarind aceasta mult asteptata continuare. Partea a treia promite a fi mai mult decat exploziva. A, o recomandare pentru neavizati: obligatoriu trebuie vazuta (sau revazuta) prima parte din trilogie, altfel va fi greu sa va descurcati cu aceasta continuare, existand un mare numar de personaje si intrigi care se intrepatrund. Si e de preferat sa fie vazuta cu putin timp inaintea vizionarii partii a doua. Veti intelege de ce. Vizionare placuta !
Din moment ce au hotarat ca vor fi „frati”, Han Kyul se comporta ca atare si pregateste micul dejun. Eun Chan il intreaba insa daca aceasta schimbare a relatiei dintre ei inseamna ca il va iubi mai mult. Pentru ca lui Han Kyul nu-i place termenul „iubire”, Eun Chan vrea sa stie daca macar il va trata mai bine. Han Kyul ii raspunde ca asta nici nu ar fi prea greu, iar cei doi par foarte fericiti. Dar daca lucrurile par sa se fi linistit intre Eun Chan si Han Kyul, nu acelasi lucru se poate spune despre Yoo Joo si Han Sung. In seara in care a vazut-o pe Eun Chan plecand in mod precipitat din casa lui Han Sung, Yoo Joo a inteles exact ce se intamplase si refuza sa-l mai vada. Yoo Joo se vede pusa intr-o situatie inedita pentru ea, aceea de a trebui sa lupte pentru relatia ei cu Han Sung.
Desi e luat prin surprindere de sarutul lui Eun Chan, Han Kyul nu reactioneaza exagerat. Intra putin in panica si il impinge pe Eun Chan spunandu-i ca e nebun, dar zambeste cand acesta sugereaza ca, de fapt, i-a placut. Desi incidentul ar fi putut sa conduca la o cearta intre un Han Kyul speriat de propriile sentimente si o Eun Chan nesigura, cei doi isi reiau conversatia afara. Eun Chan incearca marea cu degetul si il intreba pe Han Kyul cum ar fi fost daca era fata. Raspunsul pe care il primeste e departe de cel sperat si, ca si cand n-ar fi fost destul, Han Kyul ii spune ca ar trebui sa se insoare cu o fata bogata care sa fie pe placul bunicii si mamei lui.
Dupa ce il imbratiseaza o clipa pe Eun Chan, Han Kyul ii da drumul brusc si rade usurat spunand ca, de fapt, „nu e nimic”. Han Kyul o imbratisase anterior pe Yoo Joo sperand sa obtina confirmarea faptului ca mai este atras de femei si totul decursese atunci asa cum se astepta. Acum incearca acelasi lucru cu Eun Chan, sperand sa nu simta nimic.Dar reactia pe care o are e departe de cea asteptata, iar experienta se dovedeste la fel de zguduitoare si pentru el, si pentru Eun Chan. Amandoi vor trebui sa recunoasca, fata de ei insisi, ca intre ei e „ceva”.
Deranjat de faptul ca Yoo Joo nu i-a spus ca expozitia ei e sponsorizata de fostul ei iubit, DK, Han Sung merge la vernisaj cu Eun Chan. Vizita facuta la un salon de frumusete o transformase atat de mult pe baietoasa Eun Chan incat nici Yoo Joo, nici Han Kyul nu reusesc sa o recunoasca. Desi la inceput fata a fost incantata de invitatie, ajunsa la vernisaj isi da seama ca lucrurile sunt mai complicate decat crezuse. Cu aceasta ocazie isi da seama ca Yoo Joo este domnisoara A si ca cei doi sunt un cuplu. Han Kyul pune si el paie pe foc lasand sa se vada ce sentimente are fata de Yoo Joo. Simtind ca este in plus, Eun Chan pleaca, dar drumul spre casa e lung atunci cand intelegi ca trebuie sa renunti la o iubire care abia a inceput sa se cristalizeze.
Han Kyul, Eun Chan si Ha Rim iau micul dejun impreuna. Cu aceasta ocazie, Ha Rim le povesteste ca a fost dat afara din casa de parintii sai pentru ca nu vrea sa urmeze cariera pe care acestia i-o alesesera. Dar Eun Chan e genul de „prieten” care nu poate sa nu se implice si ii gaseste lui Ha Rim o locuinta. Sun Ki si Ha Rim vor ajunge sa locuiasca cu d-l Hong si vor trebui sa se obisnuiasca cu modul „exotic” in care acesta intelege sa traiasca. Hwang Min are si el nevoie de ajutor iar Eun Chan nu ezita sa-i fie alaturi.Modul in care Eun Chan se implica in viata colegilor ei il impresioneaza pe Han Kyul si il determina sa i se alature, la un moment dat.
In 1998, scenaristul si regizorul Takashi Shimizu a fost angajat de Kansai TV pentru a realize 2 segmente dintr-un j-horror („School of Ghosts G”). Cele doua segmente din film au fost atat de terifiante, incat filmul a avut un succes neasteptat. In consecinta, in 2000, Shimizu regiza Ju-On si Ju-on 2. In 2003, Shimizu regiza un film pentru marele ecran, cunoscut sub numele Ju-on: The Grudge, urmat la scurt timp de un sequel, Ju-On 2, care a fost considerat de catre unii cel mai bun film din seria Ju-On. Ambele filme s-au bucurat de un mare succes comercial si de aprecierea criticilor de film. Sam Raimi a ratat remake-ul hollywoodian dar, surpriza, Shimizu a fost contactat de americani s ail regizeze. Si a facut-o. In 2004 a aparut „The Grudge”, cu Sarah Michelle Gellar si Jason Behr, aducand incasari de 188 milioane dolari in intreaga lume. In 2006 aceeasi echipa realizeaza un sequel al versiunii americane, The Grudge 2, care nu a mai avut succesul scontat, aducand incasari de doar 71 milioane dolari in intreaga lume. Parea ca subiectul sa fi fost epuizat.
In 2009, la un deceniu de la lansarea francizei „Ju-On”, 3 productii cu acelasi nume au fost lansate in intreaga lume: 2 in Japonia, si una in Statele Unite. „The Grudge 3” s-a lansat direct pe dvd in State, ca un sequel dupa „Ghost House”. In aprilie, presa din Japonia anunta ca Takashi Shimizu si Taka Ichise vor superviza doua noi continuari ale seriei Ju-On: „The Grudge: Old Lady in White”, si „The Grudge: Girl in Black”, care au avut premiera concomitent in Japonia pe 27 iunie.