Buckingham Palace, resedinta oficiala a monarhului britanic, a fost in premiera gazda pentru o productie indiana ! Realizatorii filmului „Veer” regizat de Anil Sharma, cu Salman Khan in rolul principal au primit permisiunea de a face filmari in incinta palatului, acest privilegiu revenind doar delegatiilor regale aflate in vizita in Anglia. Buckingham Palace e un teritoriu sacru pentru regalitatea britanica, nefiind permisa vreodata vreo activitate comerciala in cuprinsul ei. Pana la productia finantata de compania indiana Eros International. Realizatorii au sustinut ca „nu ar fi existat nici o alta locatie care sa fi facut dreptate scenariului”. Acestia au primit permisiunea de a folosi pentru filmari cunoscuta locatie pe o durata de 4 ore, pentru care palatul a primit onorariul de 50.000 de lire sterline !

Filmarile la „Veer”, o poveste epica a unui razboinic indian, au durat 6 luni de zile, premiera filmului urmand a avea loc spre sfarsitul acestei luni. Producatorul Vijai Gatani, vorbind despre eforturile pentru a convinge palatul regal britanic, spunea: „Ne-a luat aproximativ 3 luni de insistente continue pe langa oficialii britanici pentru a obtine permisiunea. Din fericire ne-au acceptat solicitarea, si din moment ce Regina iesise in oras in acea zi, totul s-a intamplat pe loc”. Uneori, asa se scrie istoria unor filme…

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Dupa ce afla ca in curand va fi aleasa o noua concubina pentru rege, in locul lui Won-bin, Song-yeon e hotarata sa se mute pentru o vreme in alta localitate, cu fratele ei. Dae-soo o vede cat de mult sufera in tacere si se decide sa ii spuna adevarul regelui, renuntand la ea pentru totdeauna. Acesta ii marturiseste lui Dae-soo ca el ar fi vrut si inainte ca Song-yeon sa fie a lui, dar fata l-a refuzat si nu vrea sa o oblige, oricat ar tine la ea. Prinzand curaj de la cateva pahare de bautura consumate cu regele, Dae-soo ii spune acestuia ca in inima fetei nu axista altcineva ij afara lui San, si ca doamna Hye-gyeong a fortat-o pe fata sa nu il accepte. La rau, departe de capitala, pe piatra unde a stat alaturi de San cand erau copii, Song-yeon isi ia in gand ramas bun de la acesta, cu braul amintirilor trecute in mana, apoi se intoarce la casa fratelui ei. Pe piatra singuratica, braul uitat are inca impregnat in el dorul fetei si durerea renuntarii… Cand Song-yeon se intoarce, cautand cu disperare braul drag, il gaseste in mana unui barbat care ii spune cu dor: ” Nu stau in fata ta ca imparat. Te rog sa devii femeia mea nu ca imparat, ci ca barbat. Nu mai pot astepta. Niciun cuvant al tau nu ma poate alunga.”

Va accepta Song-yeon sa calce peste hotarele statornicite de traditie si rang, de dragul omului iubit ?

Pentru a scapa de interogatorii, Mak-seo recunoaste ca Song-yeon a ingrijit in casa ei un ranit care apoi a fost dus de acolo. Abia ajunsa acasa, dupa ce ranitul ii paraseste casa, ea afla ca acesta este de fapt fratele ei. Insa nu are timp sa se bucure de acest lucru, fiind arestata de catre secretarul Hong. Insa in loc sa coopereze cu el pentru prinderea ranitului, Hong constata cu uimire ca fata nu coopereza la interogatoriu. Hong este constient ca se joaca cu focul, dar trimite la casa fetei un detasament care sa il aresteze pe necunoscut, fiind convins ca ea il ascunde. Song-yeon are un singur sprijin, pe Dae-soo, care afla de la ea ca ranitul e fratele ei. Regele e uimit sa afle de arestarea prietenei lui de o viata, mai ales ca in peregrinarile sale a aflat ca acei crestini arestati de secretar, si conducatorul lor, lordul Yang sunt niste oameni blanzi si plini de bunatate, precum ii invata doctrina crestina.

Regizorul Park Chan-wook a fost desemnat „Cel mai bun regizor” pentru thrillerul cu vampiri „Thirst”, la cea de-a 12-a editie a premiilor Director’s Cut 2009. Asociatia regizorilor coreeni de film l-a premiat pe actorul Song Kang-ho cu premiul pentru „Cel mai bun actor”, in semn de recunoastere a prestatiei actoricesti exceptionale din acelasi film. Song a interpretat rolul unui preot catholic care, in urma unui transfer de sange misterios se transforma intr-un vampir lacom. Premiul pentru „Cea mai buna actrita” a revenit veteranei Kim Hye-ja, care a avut un rol important in filmul lui Bong Joon-ho, „Mother”. Aceasta a avut o prestatie remarcabila, interpretand o mama aflata in pragul nebuniei care se lupta pentru a demonstra nevinovatia fiului ei ce sufera de tulburari mentale si caruia I se pune in carca o crima. Regizorul, actorul si producatorul Yang Ik-joon a castigat premiul pentru „Cel mai bun regizor de film independent” cu aclamatul sau success international „Breathless”, o poveste despre victima violentei domestice care se maturizeaza si devine la randu-i o bruta agresiva.

Premiile de anul trecut acodate in decembrie marcheaza cateva recorduri. Astfel, a fost pentru a patra oara cand Park Chan-wook a castigat premiul pentru Cel mai bun regizor, in datile precedente fiind premiat pentru „Joint Security Area”, „Sympathy for Mr. Vengeance” si „Old Boy”. De asemenea, actorul Song Kang-ho a castigat pentru a 5-a oara premiul pentru Cel mai bun actor, dupa „Joint Security Area”, „Memories of Murder”, „The Host” si „Secret Sunshine”.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Filmul regizat de Jingle Ma, „Mulan”, a fost promovat peste masura in China. Acest lucru nu este o noutate pentru Jingle Ma, care a avut in spatele sau o echipa formidabila la precedentul sau film, „Butterfly Lovers”, ce a investit mult in partea de promovare, filmul neavand succesul scontat. De aceasta data, „Mulan” a fost promovat intens inaintea premierei sale din China de acum o luna de zile din mai multe motive. In primul rand datorita coloanei sonore, Stefanie Sun fiind pe culmile popularitatii in lumea muzicala chineza. Apoi deoarece vorbim de Mulan, una din cele mai cunoscute eroine ale culturii chineze. Nu in ultimul rand, promovarea pompoasa s-a facut si deoarece in rolul principal a fost distribuita Vicky Zhao Wei, cea mai indragita si cunoscuta celebritate chineza a momentului, nu doar in China. Iar vanzarile au reflectat toate aceste atu-uri. In primele 6 zile de la premiera, filmul a strans peste 50 milioane de yuani (aproximativ 7 milioane de dolari). Nu au fost cele mai mari incasari la un film difuzat in China (record detinut de Red Cliff) in prima sa saptamana, insa pare un succes consistent al cuplului Chen Kun-Vicky Zhao Wei. Mai degraba asistam la un succes cu repetitie, deoarece acelasi cuplu de actori a obtinut o mare reusita in urma cu un an si jumatate cu Painted Skin.

Se pare ca portile succesului sunt larg deschise pentru „Mulan”, dupa „Red Cliff” acesta fiind o noua productie care cu siguranta va rula in cinematografele din Statele Unite si din intreaga lume, deja mai multe companii de distributie la nivel international achizitionand drepturile pentru acest film. Ce-ar fi ca acest articol sa se incheie cu o ironie fina ? „Multumim, Disney !”. Cam acestea ar fi cele 2 cuvinte magice care de la premiera in China au girat succesul acestei productii in intreaga lume. De aceasta data Hollywood-ul se vede redus la ipostaza de simpla locomotiva pentru cinematografia chineza. Poate ca cineva de la Hollywood va realiza ca desi traim intr-o lume globalizata, nu poti asimila cultura unui popor intr-un film comercial de animatie care nu transmite nimic din spiritul si traditiile respectivei culture, si ca poate e mai bine sa privesti in propriul creuzet cultural si sa nu importi ceva doar de dragul unui remake sau al unor castiguri financiare pe care le poti obtine sau nu. Cum ar fi ca chinezii sa faca un film epic despre… Pocahontas ?

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Patru staruri coreene care starnesc palpitatii in randul fanilor din intreaga Asie – Lee Byeong-Heon, Jang Dong-gun, Song Seung-heon si Won Bin – au fermecat 70.000 de fani japonezi ce s-au adunat pe Tokyo Drome la sfarsitul anului trecut la festivalul Hallyu organizat anual in Japonia. A fost pentru prima oara cand cele 4 vedete au urcat pe aceeasi scena intr-un eveniment promotional. Debutul evenimentului a intarziat cu 30 de minute deoarece Lee Byeong-Heon trebuia sa participe la filmarile pentru ultimul episod al serialului la care a lucrat. Spre deosebire de ceilalti 3, acesta a plecat doar a doua zi cu avionul din Coreea spre Japonia. Politicos si fara falsa modestie, acesta s-a scuzat in fata fanilor spunand: „Sunt intr-o dispozitie aproape suprarealista. Sunt epuizat din cauza lipsei de somn, insa am fost trezit de uralele voastre.” A fost prima aparitie publica a lui Lee Byeong-Heon dupa scandalul in care a fost implicat alaturi de o fosta prietena a lui, care l-a acuzat, nefondat, de faptul ca ar fi abuzat de ea. Nu a facut nici un comentariu direct legat de acel scandal, insa a dat de inteles ca a trecut prin momente dificile: „Mi-a fost greu, atat fizic cat si mental, insa intalnirea cu voi intotdeauna ma revigoreaza”.

In ce il priveste pe Jang Dong-gun, acesta si-a salutat fanii in japoneza, starnind un val tumultos de aplauze. A surprins pe toata lumea in momentul in care a cantat la tobe. Cunoscut ca un fan avid de baseball si ca membru al unei echipe de baseball de amatori din lumea show-biz-ului, Jang a spus: „Visul meu e sa joc pe Tokyo Drome. Sunt aruncator in echipa mea”. Raspunzand remarcilor lui Jang, Song Seung-heon, vedeta din serialul de televiziune „Autumn in my Heart” spunea, cu umor, ca-si doreste sa devina baiatul de mingi al lui Jang, daca acesta ar fi ajuns intr-o zi sa joace pe Tokyo Drome. La randul lui, Won Bin, starul din premiatul „Mother” s-a declarat extrem de incantat pentru posibilitatea de a se intalni fata in fata cu fanii japonezi ai filmului coreean. „Abia am dormit azi noapte gandindu-ma ca va voi intalni. Vreau sa raman cu amintiri frumoase alaturi de voi”, a spus, curtenitor, acesta.

Vedetele si-au prezentat fanilor ultimele lor filme si seriale si au luat parte la diverse evenimente (sesiune de autografe, interviuri, conferinta de presa, vanzarede obiecte promotionale etc) alaturi de acestia. Toata lumea a fost multumita, plecand acasa cu gandul deja la festivalul care va avea loc la sfarsitul lui 2010.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Regele este pus pe ganduri de cele aflate de la ofiterii care au participat la arestri si incepe sa isi faca griji pentru secretarul Hong, pe care incerca sa il avertizeze in mod indirect, cu mult tact asupra greselilor comise. In loc insa sa ia aminte la cuvintele regelui, secretarul Hong ii pedepseste pe cei care au povestit regelui totul, ba mai mult, cere ca toate documentele care ajung la rege sa treaca intai prin mainile lui. De la moartea sorei sale, e complet schimbat, si prietenii sai, cei trei capitani ai regelui, privesc cu uimire si durere transformarea. El il alege pe capitanul Seo , ca fiind cel mai ascultator, sa ii indeplineasca anumite misiuni care pe ceilalti doi capitani i-ar fi facut sa puna intrebari. Si aceste misiuni nu sunt din cele mai corecte.

Un proiect intarziat te face mereu curios in privinta rezultatului final al acestuia. Acesta a fost si cazul celui mai nou film al regizorului lui „Heroes”, Samir Karnik. Intitulat initial „Roshan”, in cele din urma acesta a devenit „Vaada Raha… I promise”. Dar ce poate fi mai spectaculos la un film indian decat coloana sonora a acestuia ? De mai bine de o jumatate de secol Bollywoodul ne-a obisnuit cu filme presarate de lirism plin de emotie si pasiune, si pana in zilele noastre aceasta traditie este pastrata cu succes. Coloana sonora a filmului „Vaada Raha” este o placuta surpriza nu doar pentru amatorii de muzica buna indiana pe care filmele ne-o aduc in suflet, ci si pentru necunoscatorii genului. Melodia de dragoste ce reprezinta chintesenta intregii coloane sonore a filmului, „Kubul”, este compusa de Monty Sharna, un compozitor de la Bollywood de 39 de ani care s-a remarcat prin coloanele sonore ale unor filme de succes in ultimii ani: „Saawarya”, „Fox”, „Heroes”. In 2006 a facut parte din echipa castigatoare a Premiului Filmfare, cea a filmului „Black”.

Versurile melodiei au fost scrise de Sandeep Nath, textierul melodiilor de pe coloana sonora a lui „Sarkar Raj” (2008). Versurile sunt simple si agreabile, insa povestea de dragoste la care face referire e modest conturata in film. In fapt, daca asculti de cateva ori melodia, aceasta iti rasuna in minte o perioada mai lunga de timp decat durata in sine a melodiei, semn ca prinde si nu lasa indiferent pe cel ce o asculta. Din contra, starneste curiozitatea celor ce nu au urmarit inca filmul, sau trezeste amintiri nostalgice pentru cei ce tocmai l-au vazut. O melodie frumoasa, un bun inceput pentru un album care brusc poate deveni interesant pentru amatorii de muzica de film.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Yi San este un serial de 77 de episoade difuzat de televiziunea coreeana MBC intre septembrie 2007 si iunie 2008 si, incepand cu toamna lui 2009 si de TVR1, intr-un maraton care nu prea ofera multora sansa de a-l savura, si datorita orei nepotrivite de difuzare. Regizat de Lee Byeong-hoon, nimeni altul decat regizorul marelui succes „Jewel in the Palace”. Actorul din rolul principal, interpretul printului San – Lee Seo-jin, in varsta de 36 de ani – a fost nominalizat la Premiul pentru Popularitate la MBC Awards 2007, castigand Premiul de Excelenta pentru interpretare. In oglinda, colega ei din serial, interpreta prietenei din copilarie a printului, Han Ji-min, a obtinut acelasi premiu si aceeasi nominalizare, cei doi fiind nominalizati si pentru cel mai bun cuplu dintr-un serial al MBC in 2007. Serialul a fost recompensat pentru cel mai bun scenariu si pentru cel mai bun actor copil (Park Ji bin, interpretul printului din copilarie, care are un rol complex in primele 2 episoade ale serialului, si care recent a fost distribuit si in 2 seriale rivale, Queen Seon-duk si Empress Chun Chu). Dincolo de actorii straluciti, de nominalizari si premii, de bagheta regizorala, Yi San ofera o pagina de istorie zbuciumata scrisa in spatele zidurilor Palatului Regal, cu tabuurile si intrigile sale, cu farmecul si opulenta sa nemasurata.

Portret al regelui Jeongjo

Serialul portretizeaza viata regelui Jeongjo, al 22-lea rege din dinastia Joseon ( Chosun ) din Coreea, rege care trait intre anii 1752 -1800, si care a urmat la tron bunicului sau, regele Yeongjo. Regele Yeongjo a fost un rege renumit in istorie prin faptul ca a sprijinit intarirea confucianismului in tara sa, ca mijloc de refacere a tarii dupa anii grei de razboaie ai secolelor trecute. El a initiat si alcatuirea unei politii secrete formate din inspectori care aveau ca misiune inabusirea rascoalelor, dar si inlaturarea oficialilor corupti ai tarii. Cel mai dureros eveniment al domniei sale a fost sinuciderea fortata a fiului sau, printul Sado, din motive discutate si in prezent de istorici. Unele documente ale vremii afirma ca acesta era bolnav psihic si ucidea oamenii la intamplare, dar alte documente spun ca ar fi fost victima oponentilor sai politici. Regele Yeongjo a fost urmat la tron de fiul printului Sado, printul San, care devine rege sub numele de regele Jeongjo.

Lee Seo-jin, interpretul lui San

Regele Jeongjo este privit chiar si acum ca unul din cei mai mari regi ai Coreei, un vizionar care a incercat sa introduca in tara si la Curte multe reforme, deseori primite cu suspiciune si dusmanie de clasa conducatoare, un rege cu o mare simpatie pentru oamenii simpli.

Pe cand era doar print mostenitor, l-a cunoscut pe Hong Guk-yeong, un politician controversat, care l-a ajutat sa acceada la putere, dar care a fost apoi el insusi cuprins de febra puterii. Printul San s-a straduit, ca print si mai apoi ca rege, sa spele memoria tatalui sau. El a a trait intr-o epoca tulbure, peste care a reusit sa treaca cu ajutorul lui Hong, ducand la renasterea natiunii. A introdus numeroare reforme, a infiintat biblioteca imperiala, a permis accesul la pozitii in administratie a celor cu origine umila si a redus puterea aristocratiei. Din pacate nu a ajuns sa se bucure de reusita procesului pe care l-a initiat, murind brusc, din cauze misterioase, la o varsta relativ tanara. El a fost urmat la tron de fiul sau, Sunjo.

Pe acest fundal al realitatii istorice, serialul descrie cele mai importante evenimente ale vietii printului San, de la varsta frageda in care isi pierde tatal intr-un mod extrem de dureros, pana la varsta maturitatii, ca rege, folosind ca fir conducator prietenia ce se naste intre acesta si doi copii de origine umila, micuta dar perseverenta Song-yeon si dolofanul, dar credinciosul Dae-soo. Aceasta prietenie va dainui peste ani, in ciuda vicisitudinilor vietii si distantei, reprezentand un sprijin sufletesc care ii va ajuta pe fiecare, dar mai ales pe micul print San, sa reziste in mediul ostil, deseori la un pas de moarte. Serialul arata cum ajunge un copil sensibil, dar inteligent, sa se caleasca si sa se maturizeze, devenind apt de a prelua tronul si de a deveni regele poporului sau. Povestea urmareste in linii mari realitatea istorica, dar creaza de fapt o poveste minunata care te tine cu sufletul la gura, avand ca fundal intrigile dintre factiunile politice de la Curtea Regala, ale carei obiceiuri sunt redate cu o deosebita acuratete si culoare, captivand telespectatorul occidental si oriental, deopotriva.

Articol realizat de maman_12003 (c) www.asiacinefil.com

Tara: Coreea de Sud
An: 2009
Gen: Comedie
Regia: Kang Seok-beom
Cu: Lee Beom-soo, Kim Min-seon
Data lansarii: 8 octombrie 2009

Asupra regelui imbracat in hanei simple, in timpul raitei sale obisnuite de luare a pulsului tarii, se trage cu o pusca, fara insa ca sa fie ranit. Secretarul Hong presupune ca sunt de vina nobilii Noron si ii aresteaza fara nicio ancheta prealabila. Furia sa creste si mai mult cand afla ca sora lui, pedepsita sa stea afara in genunchi ore in sir, in ploaie, de catre tribunalul femeilor palatului, este in stare grava, si medicii regali nu reusesc sa o ajute. In sufletul lui, o invinovateste de cele intamplate pe regina, care e sefa femeilor din palat, si ranchiuna si ura il imping sa faca totul ca sa arate regelui ca e indispensabil. In scurt timp, Won-bin moare, aparent parasita de toti cei de la Curte, fara ca sa fie langa ea nici regele, aflat intr-o intrunire de razboi, nici regina, care a fost intoarsa din drum, in timp ce voia sa o viziteze, de insasi mama regelui. Fratele ei ii inchide ochii singur si plin de amaraciune.

Cand secretarul Hong merge la rege pentru a-i impartasi versiunea sa asupra celor legate de sarcina, o gaseste deja acolo pe regina, care stia deja totul. In primul moment crede ca regina l-a demascat, dar prin atitudinea si bunavointa regelui fata de el intelege ca aceasta nu a spus nimic incriminator. Un val de rusine il cuprinde vazand cat de mare incredere are Majestatea Sa in el, si cand vede ca si capitanul Seo este la un pas de moarte, grav ranit din vina lui, merge spasit la regina sa o intrebe de ce a facut asta si sa ii multumeasca. Regina insa il primeste rece si ii spune ca a facut-o ca sa il lase pe el sa marturiseasca totul, si ca bunavointa ei se opreste aici. In incercarea disperata de a salva situatia se incurca tot mai mult in fapte care nu ii fac cinste. Iar dae-soo si Song-yeon nu pot decat sa privesca cu groaza ca se intampla in jurul lor…

PARTEA 1 a articolului o gasiti AICI

I: Puteti sa ne vorbiti despre procesul scrierii si revizuirii scenariului ?

J.W.: Am avut intentia de a face acest film mult mai international, cu toate ca avea la baza un episod din istoria Chinei. Nu stiam cum vor reactiona oamenii din celelate tari. Am sugerat sa se faca o multime de schimbari in privinta personajelor. Am vrut sa le fac mai umane, decat niste super-eroi. In istoria reala, acesti eroi devin simboluri, iar unii din ei chiar niste zei, pentru tari din Asia. Toata lumea vorbeste serios despre ei. Am vrut o viziune moderna, si am sugerat sa adaugam o nota de umor si, de asemenea, sa crestem importanta rolului feminin. Unii au fost impotriva acestei idei. „Nu e istorie !”, le-am spus. „Nu fac o mini-serie pentru un canal de televiziune de documentare istorice. Eu fac un film !” De asta am pierdut o multime de timp cautand mai multi scenaristi. Unul e bun la dialoguri, altul la istorie, unul la organizare…

I: De ce a fost important pentru dvs sa aveti 2 roluri feminine puternic conturate ?

J.W.: Filmul e, in intregime, rezultatul muncii de echipa. Am considerat ca femeia ar trebui sa aiba un rol important in asta. Am vrut sa arat, de asemenea, ca femeia clasica, cunoscuta pentru frumusetea ei, poate avea si o personalitate puternica. Exact ca femeile din ziua de astazi. Foarte curajoasa, independenta, inteligenta. Uneori o femeie face o treaba mult mai buna decat un barbat. Fiica mea face. Femeile au, de asemenea, un suflet pentru familia lor si pentru tara lor. Ele pot face aceleasi lucruri ca si barbatii. Acestea sunt ideile mele. Printesa din versiunea asiatica a filmului are mai multe povesti ascunse in persoana ei: are o aventura cu un soldat inamic; nu e doar curajoasa si inteligenta, dar are si un suflet. Povestea ei aduce la suprafata mesajul anti-razboi. Intr-un razboi nu exista invingator. Cred ca aceasta e calea prin care poti internationaliza un film. Audienta din Occident e foarte obisnuita cu filmele de arte martiale si cu cele cu gangsteri. Kung-fu-ul e doar o parte a culturii noastre. Avem lucruri mult mai importante si mai interesante de aratat. Acesta nu e doar un film istoric chinezesc. Ai parte si de muzica, arta ceaiului, chiar de jocul de fotbal. Vroiam ca lumea sa stie ca jocul s-a inventat in China. In urma cu 2-3.000 de ani, chinezii foloseau acest joc pentru a-si antrena soldatii.

I: Indiferent de durata pregatirii unei filmari, o productie epica e mereu o provocare. Care a fost cea mai inovativa solutie a dvs ?

J.W.: Am avut 2.000 de oameni lucrand pe platourile de filmare, 700 membrii din stafful de filmare, 1.500 de soldati, sute de cai. Pe platouri au lucrat 12 echipe de cameramani, 4 echipe de realizatori, una de efecte speciale, una de cascadorii. Cu totii am lucrat in acelasi sector. A fost ceva colosal. Vremea a fost o provocare. Am lucrat impotriva celor mai neprielnice conditii meteorologice. Am inceput filmarile in plina vara fierbinte, iar unii oameni au suferit de insolatie. Am lucrat pe vreme si campii inghetate. Am avut un fir al povestii si eram pregatiti pentru orice. Am avut o echipa extraordinara din Statele Unite, o echipa de efecte speciale din Coreea, oameni din Hong Kong, China si Taiwan care ne-au ajutat. Toata lumea a conlucrat foarte bine. Cu totii au invatat unii de la ceilalti. Cu totii am lucrat impreuna, asemeni unei familii. Erau oameni de treaba, asa ca nu mi-am facut griji. E greu sa gasesti o cale de a termina cu bine o astfel de munca.

I: Preferati pregatirile sau filmarile propriu-zise ?

J.W: Oh, prefer filmarile. Ne-au luat un an, un an si jumatate de pregatiri. Prea mult. Mi-au lipsit vremurile de altadata din Hong Kong. As fi vrut sa filmez o productie fara un scenariu, asa cum am facut cu „The Killer”. Ne-am uitat pur si simplu la o poza, si asta a fost. Gandesc repede. Gandesc mult mai repede decat vorbesc. In fiecare zi spuneam echipei: „Bine, maine am nevoie de 30 de cascadori si de inca 50 de rezerva”. „Despre ce e vorba ?”, ma intrebau. „Nu stiu !”. Atunci imi inchipuiam, pe loc, cateva replici, le dadeam actorilor si ziceam: „Sa le filmam !” Am intregul film in minte, insa trebuie sa-l explic echipei. Nimic mai mult.

I: Cand ati venit prima oara la Hollywood, speram la stilul dvs e curat, la actiunea minunata care prinde, insa in ziua de azi toata lumea foloseste metoda editarilor dese. A fost o adevarata placere sa va revad stilul care v-a consacrat.

J.W.: Asta e ceea ce-mi place. Poate ca sunt putin demodat. A fost un film european, iar regizorul a facut sa tremure camera de filmare pentru ca acesta era stilul sau. A facut acest lucru pentru un motiv intemeiat. Si multi au invatat de la el. Acum, toate filmele sunt filmate la fel, fie ca sunt redate melodrame, un moment tensionat sau unul de actiune; toti fac sa „tremure” camera de luat vederi. Asta ma scoate din minti. E greu de spus ce fac. Ma tot intreb pentru ce mai au nevoie de mari vedete sa faca asta ? Imi place sa fac un film printr-o metoda traditionala, incet si simplu, si sa las spectatorii sa gandeasca, decat sa le spun ce simt.

I: Cand aveti de gand sa filmati musical-ul pe care il planuiti de atata timp ?

J.W.: Am un scenario. De 12 ani. E unul emotionant, o poveste captivanta. E un musical cu gangsteri. Dar trebuie sa gasesti un studio. Iar acestea tot mi-o repeta: nu exista piata pentru asta, acum. E o poveste americana. Aproape era sa fac „Chicago”. Mi l-au oferit mie. Dar din nefericire exista un conflict in agenda mea, pe atunci fiind ocupat cu „Windtalkers”. Vreau sa fac un remake dupa „Le Samourai”. Incerc sa gasesc un scenarist. Port negocieri legate de dreptul de autor, de contract… E antrenant. Un altul e „Marco Polo”. Un film american. In China lucrez la un proiect intitulat „Flying Tigers”. O poveste din lumea piratilor, o prietenie intre un chinez si un american.

I: „Red Cliff” a avut o primire extraordinara in China.

J.W.: Sunt foarte incantat ca filmul a reusit sa atraga publicul in salile de cinematograf. De obicei lumea prefera sa stea acasa si sa se uite la dvd-uri. O multime de tineri sunt interesati sa vada doar filme de la Hollywood. Au o calitate foarte buna, un buget impresionant si mari vedete. Si nu prea le pasa de filmele autohtone. Asa ca acesta e unul din motivele pentru care am facut acest film, cu efecte vizuale si sonore deosebite. Am vrut ca audienta sa stie: trebuie sa-l vezi neaparat pe un ecran mare, la cinematograf.

I: Daca nu ar mai fi fost porumbei, ce ati fi folosit ?

J.W.: Un fluture.

Interviu acordat de John Woo pe 16 octombrie 2009, in Statele Unite.

Articole realizate de cris999 © www.asiacinefil.com

 

Tara: Japonia
An: 2009
Gen: Drama
Regia: Hideki Takeuchi
Cu: Juri Ueno, Hiroshi Tamaki
Data lansarii: 19 decembrie 2009

Ueno Juri, Tamaki Hiroshi si restul actorilor principali din distributia lui „Nodame Cantabile: The Final Score – Part I” s-au adunat in Tokyo, purtand aceleasi costume din film pentru evenimentul marcat de prezentarea unei avampremiere la noua productie japoneza. Ueno si-a condus colegii din distributie spre sala de cinematograf unde a avut loc evenimentul, in zgomotul produs de 4.000 de fani care abia au asteptat sa vada continuarea marelui succes de pe micul ecran. Filmul este primul din cele 2 care vor marca sfarsitul seriei ce descrie iubirea dintre o pianista (Ueno) si un muzician de elita (Tamaki). „Nu e atat de usor sa creezi un film ca acesta, la scara mare, impachetat cu atat de multa energie. Sunt cu adevarat entuziasmata”, a spus Ueno in fata asistentei.

Dupa cum se stie, filmarile la „Nodame” au avut loc in 4 tari europene. Premiera primei parti a avut loc in aceasta luna, pe 19 decembrie, a doua parte urmand a fi lansata 3 luni mai tarziu, in primavara. Conform distribuitorului japonez Toho, nici un sequel la un film japonez nu a fost lansat atat de repede dupa primul film.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

De doi ani in randurile Cheongbangului, Kay, alias Soo Hyun, nu avanseaza de loc in rang, spre nemultumirea sefului NIS, dl Jung. Unica sa legatura cu tara e reprezentata de tatal sau adoptiv, care poate sa il viziteze pe ascuns, din cand in cand. Insa oportunitatea multasteptata se iveste

pe neasteptate, sub forma unei competitii de muai-thai, la care ca fi prezenti sefii organizatiei, in frunte cu Mao, care este expert in muay-thai, dar si amator de asemenea spectacole. Insa aceasta competitie a fost organizata de rivalii lui Mao, pentru a-l inlatura de la conducerea bandei, si a prelua puterea. Kay afla din intamplare ce se pune la cale chiar in momentul in care e disperat ca tentativa sa de a se apropia de sefii lumii interlope esueaza. Va lasa el, cu firea lui nestapanita, sa fie dus la bun sfarsit atentatul, scapand astfel de ucigasul mamei sale, sau va dezvalui totul lui Mao, pentru a ajunge in anturajul lui ?

„Vaada Raha” este regizat de Samir Karnik, regizorul lui „Heroes” (2008), oferind o poveste emotionanta despre puterea vointei. In rolul principal a fost distribuit Bobby Deol, fiul megastarului indian Dharmendra si fratele mai mic al lui Sunny Deol, o alta vedeta a filmului indian. Partenera lui in acest film este Kangana Ranaut, o tanara actrita ce a debutat in 2006 si care un an mai tarziu castiga pentru prestatia din „Gangster” nu mai putin de 8 premii ! Insa adevarata vedeta a acestui film este Dwij Yadaw, un pusti aflat la al patrulea rol din cariera, care are o prestatie plina de viata si fermecatoare. Coloana sonora este una de-a dreptul superba, cap de lista fiind melodia Kubul. „Vaada Raha” („Promit”) se inscrie in linia filmelor bune ale regizorului Karnik, ca „Heroes” sau „Nanhe Jaisalmer”. De aceasta data regizorul alege o tema emotionanta pe care o transforma intr-un film agreabil, inspirandu-se din povestea unei nuvele rusesti bazata pe relatia dintre doi pacienti intr-un spital.

Doctorul Duke este un medic de succes, optimist, ce raspandeste in jurul sau speranta in randul pacientilor bolnavi. Orfan de mic, acesta are o viata fericita alaturi de logodnica lui cu care urmeaza sa se casatoreasca. In plan professional, obtine un mare success in momentul in care o organizatie caritabila Americana ii ofera fonduri pentru lupta impotriva cancerului osos, care i-a rapus parintii. Dar un lucru tragic intervine si toate visele lui se transforma in cenusa intr-o singura clipa.

Un film ce merita vazut nu atat datorita prestatiei lui Bobby Deol si a copilului Dwij Yadaw, cat datorita povestii extraordinare si a coloanei sonore (disponibila in sectiuena Membru asiacinefil). Totusi, filmul sare prea repede peste unele etape, putandu-se foarte usor lungi durata lui de la 90 de minute la 2 ore. Kangana Ranaut, votata in 2006 cea dea treia frumusete de la Bollywood, isi iroseste talntul intr-un rol sters, aproape negativ. Desi pe alocuri filmului ii lipseste profunzimea trairii emotiie momentului, iar pe alocuri aceasta este mult prea intensa (a se vedea finalul) per ansamblu acest lucru trece neobservat. In ciuda faptului ca criticii de film considera „Vaada Raha” un film „lipsit de profunzime”, lucrurile de aceasta data ii contrazic. Este un film ce place si impresioneaza profund. Merita vazut neaparat !

Doamna Hye-gyeong e prea experimentata ca sa poata fi dusa de nas asa usor. Ea simte ca e ceva in neregula in cele intamplate, dar nu o banuieste pe Won-bin, ci pe medici regali, care probabil au dat un tratament gresit concubinei regale. Ea isi impartaseste banuielile regelui, care incepe sa cerceteze cu atentie contextul in care s-a intamplat totul. Dar pentru a-si proteja sora, secretarul Hong nu ezita sa apeleze la santajul medicului care i-a fost complice. Acesta o acuza pe regina, la indemnul secretarului, ca ar fi adus un remediu necunoscut si probabil daunator. Fara sa banuiasca nimic, regina ii face o vizita concubinei, dar acesta refuza sa o primeasca, incantata ca ceea ce la inceput parea o nenorocire, s-ar putea transforma intr-o mare victorie, fiindca inlaturarea reginei, ar insemna pentru ea un pas mai aproape de tron. Insa secretarul Hong nu reuseste sa isi inece remuscarile decat in bautura…

O veste imbucuratoare inveseleste palatul – doamna Won-bin a ramas insarcinata. Regina si doamna Hye-gyeong o inconjoara cu atentii si o alinata cat pot, ii fac daruri si insusi fratele ei e incantat. De aceea ea e ingrozita cand isi da seama ca totul a fost doar o alarma falsa, si ca de fapt nu este insarcinata. Medicul regal care nu a simtit sarcina la ultimul consult e ocolit sistematic. Unicul la care poate apela e fratele ei, care ramane inmarmurit de consecintele pe care le va avea daca familia regala va afla ca tanara Won-bin a ascuns ca nu e insarcinata. Chiar si intregul lor clan ar putea fi pedepsit pentru o asemenea minciuna. Hong se decide sa o ajute pe sora lui, ca sa se creada ca a piedut sarcina, convins ca asta nu este un gest lipsit de loialitate fata de rege. Dar unde incepe interesul personal si unde interesele tarii ? Secretarul Hong e tot mai putin constient de acest lucru, iar regina vaduva si lordul Choi privesc cu incantare asta.

Salvat printr-o actiune in forta de la moarte sigura, in ultima clipa, de Min Gi cu ajutorul fostului agent Byun, Soo Hyun cade prada disperarii din cauza esecului. Nu se poate proteja nici pe sine, atunci cum ar pute sa se razbune ? Alinat in bratele calde si dragastoase ale lui Ji Woo, se intoarce in Coreea, urmarit de privirea trista si geloasa a lui Min Gi. Acolo insa il asteapta o mare surpriza: insusi seful NIS ii propune sa isi duca la capat razbunarea, dar ca agent sub acoperire care sa se infiltreze in randurile Cheongbang-ului. Insa asta inseamna sa moar ca persoana pentru cei dragi, si sa traiasca in apropierea ucigasului mult cautat. Va accepta Soo Hyun o asemenea soarta, un asemenea sacrificiu urias, pentru a se razbuna ? Mai ales ca tatal sau adoptiv se opune cu incrancenare…