Rezultate de căutare pentru „King and the clown” – Asiacinefil

Publicat: joi 18 iunie 2009

king-and-the-clown-ost Interpreta: Lee Sun Hee

Melodie: „Fate” – extras pe de coloana sonora a filmului „The King and the Clown” (2005)

Traducerea in romana: maman_12003 (Asia Team Romania)

lee-sun-hee Lee Sun Hee este interpreta melodiei „Destin” de pe coloana sonora a blockbuster-ului coreean „The King and the Clown”. Nu e doar o simpla cantareata din industria muzicala coreeana, ci o veterana, debutand in 1984. In anii de debut a fost extrem de populara, fiind considerata una din cele mai bune cantarete din Coreea. Dintr-un simplu zvon, anuntat de KBS in 2006, in 2007 stirea a fost confirmata: Lee Sun Hee a anuntat ca se va retrage din cariera muzicala. Aceasta a decis, acum 2 ani, sa isi incheie cariera in Coreea, plecand sa traiasca in Statele Unite. S-a dus sa studieze engleza si sa-si continue studiile muzicale la o scoala americana. In varsta de 45 de ani, Lee a debutat in 1984 cu superba melodie „To J”, care a ajuns, intr-un top all time al al melodiilor pop coreene pe pozitia a doua. Pana in zilele noastre, Lee Sun Hee e considerata cea mai buna vocalist ape care a avut-o vreodata Coreea.

Aceeasi melodie interpretata live (subtitrare in limba engleza)

BONUS:
„To J”, melodia care a consacrat-o si propulsat-o pe Lee Sun Hee

Publicat: miercuri 17 iunie 2009

the-king-and-the-clown In 2005, un film coreean spargea toate recordurile de incasari, fascinand cu povestea sa. „The King and the Clown” a obtinut in doar o luna incasari de peste 70 milioane de dolari, devenind unul din cele mai profitabile filme facute vreodata in Coreea. Si astazi, la 4 ani de la lansarea lui, acesta ramane un punct de referinta atat sub aspectul succesului financiar cat si a celui al povestii sale. Regizorul Lee Jun-ik revenea pe ecran la 2 ani dupa succescul cu filmul de debut „Hwangsanbul”, si aduce cu el o pleiada de actori care astazi au devenit niste nume in filmul coreean: Jeong Jin-yeong (interpretul regelui Yuri din serialul de succes „Kingdom of the Winds”, sau al afaceristului fara scrupule din „Sunny”), Lee Jun-Gi (Lee Jun Ki) – din Virgin Snow, May 18 sau Iljimae si Kam Woo-seong din serialul „Alone in Love”. Pana in prezent, „The King and the Clown” a ramas cel mai de succes film din istoria cinematografiei coreene. Filmul este inspirat din fapte reale si are o structura dramatica aproape shakespeariana; rolul clovnilor se aseamana cu cel al bufonilor din piesele lui Shakespeare ce-si satirizau lorzii, insa succesul mare pe care filmul l-a avut se datoreaza si acestui fapt. In realitate, satirizarea regelui de catre clovni aminteste, coreenilor, de perioada dictaturii militare care s-a sfarsit abia in 1992.

In Coreea, la inceputul secolului 16, o trupa de saltimbanci circula din targ in targ distrand oamenii. Printre ei e indraznetul si inteligentul Jang-sang si cel ce ii e mai mult decat prieten, frumosul si tacutul Gong-gil. Jang-sang nu mai poate suporta umilinta de a-l vedea pe Gong-gil vandut pentru cate o noapte celui ce poate oferi bani buni pentru asta si se revolta impotriva sefului trupei. In incaierarea ce se creaza, e la un pas de a fi schilodit pe viata, dar e salvat in ultimul moment de retrasul Gong-gil. Nevoiti sa fuga pentru a scapa cu viata, cei doi decid sa plece la Seul, ca sa inceapa o viata noua. Insa la Seul indrazneala lui Jang-sang si frumusetea lui Gong-gil le atrag noi necazuri, implicand-i in viata politica de la curtea regelui.

king-and-the-clown-poster-lateral O poveste frumoasa si plina de umanism, unul din filme coreene de mare succes. Jocul actorilor este fascinant, o adevarata demonstratie de arta pura, iar costumele amintesc de filmele lui Im Kwon-taek care slavesc traditiile si etnografia Coreei. Filmul are adanci radacini in istoria si cultura coreeana, iar pentru ca toate aceste lucruri sa ajunga nealterate la publicul occidental, filosoful coreean Kim Yong-ok s-a oferit voluntar sa traduca acest film pentru „release-ul” aparut in Occident. Actuala subtitrare in limba romana cuprinde multe date suplimentare preluate din aceasta traducere in engleza, tocmai pentru o redare cat mai exacta a sensurilor unor cuvinte si situatii. Cine nu a vazut acest film, nu trebuie sa-l scape, iar cine l-a vazut, il poate revedea cu o subtitrare de calitate, asa cum aceasta capodopera o merita din plin. Vizionare placuta !

Publicat: duminică 21 august 2016

La un an distanta dupa memorabilul “The Throne”, ce reconstituia implacabilul destin al Printului Sado, Lee Joon-ik, regizorul lui “The King and the Clown”, ne propune o noua reconstituire biografica, de aceasta data viata unui poet coreean mai putin cunoscut publicului, Yun Dong-ju. Cu actiunea desfasurandu-se in timpul celui de-al doilea razboi mondial, intr-o vreme in care limba coreeana a ajuns sa fie interzisa de japonezi, iar coreenii au fost fortati sa adopte nume japoneze, “Dongju: The Portrait of a Poet” urmareste viata lui Yun Dong-ju si a varului sau, Song Mong-gyu, un activist politic fervent, pe fundalul perioadei zbuciumate a anilor ’30 si a sfarsitului razboiului. Filmat in intregime in alb-negru, filmul reda perfect nu doar atmosfera cenusie a acelei perioade, ci si a poemelor si versurilor scrise de Yun Dong-ju, ce nu a avut sansa sa si le vada publicate in timpul scurtei sale vieti. Pentru rolul poetului Yun Dong-ju, actorul Kang Ha-neul (pe care recent l-am vazut in “Like for Likes” sau “Twenty”) a trebuit sa slabeasca mai multe kilograme pentru a se apropia de infatisarea reala a poetului, insa efortul a meritat, mai ales ca prestatia lui plina de forta artistica creioneaza la perfectie nu doar personajul istoric Yun Dong-ju, ci si constrangerile mediului si epocii in care a activat asupra firii sale poetice. Insa surpriza placuta a filmului e actorul Park Jung-min (din “Bleak Night” si “Office”), ce-l interpreteaza ireprosabil pe prietenul si varul lui Yun Dong-ju, Song Mong-gyu. Acesta a si castigat premiul pentrul Cel mai bun actor novice la Baeksang Arts Awards, gala ce l-a recompensat pe Lee Joon-ik cu Marele Premiu pentru realizarea sa, altfel spus filmul sau a fost considerat cel mai bun film coreean al anului 2016. La box-office productia s-a deescurcat extrem de bine, obtinand incasari de peste 7,5 milioane de dolari, demonstrand o data in plus interesul publicului coreean pentru propria istorie (Spirits’ Homecoming, un alt film istoric acoperind o perioada similara de timp si realizat cu un buget infim, a umplut salile de cinema, in prima parte a acestui an, in Coreea).

Anii ’30. Yun Dong-ju (Kang Ha-neul) si Song Mong-gyu (Park Jung-min) sunt din copilarie cei mai buni prieteni. Amandoi s-au nascut in satul Myungdong din provincia Jilin, locatie aflata azi pe teritoriul Chinei, in imediata vecinatate a Coreei de Nord, fiind si veri pe linie materna. Amandoi impartasesc o pasiune comuna, dragostea pentru literatura, iar in momentul in care adolescentul Mong-gyu castiga un concurs de poezie organizat de un cotidian cunoscut coreean, intreaga familie il ridica in slavi. Acest lucru starneste o mica umbra de regret in sufletul lui Dong-ju, al carui talent e recunoscut de toata lumea dar care nu reuseste sa debuteze ca poet din cauza ca nu are posibilitatea sa-si publice poemele. Lucrurile devin si mai complicate in momentul in care autoritatile japoneze intentioneaza interzicerea folosirii limbii si scrierilor coreene, impunand inclusiv schimbarea numelor coreene in nume japoneze. Studiind si absolvind Colegiul Yonhi din Gyeongseong (Seulul de azi), cei doi decid sa plece la studii in Japonia, la Kyoto, la celebra Universitate Imperiala. In Japonia, drumurile celor doi se despart pentru un timp, Dong-ju ajungand sa-si cunoasca mentorul, poetul Jeong Ji-yong, o fata, Kumi, fiica unui profesor de literatura engleza, care il va ajuta in visul sau de a deveni scriitor si pe profesorul universitar Takamatsu, un anti-militarist convins, de o vasta cultura literar-lingvistica, care il va influenta si incuraja. Dar vremurile nu au timp pentru poezie, URSS declara razboi Japoniei, Japonia pierde teren pe front, iar asuprirea coreenilor ajunge insuportabila. In momentul in care prietenul sau Mong-gyu se implica in miscarea pentru independenta Coreei, consecintele pentru visul sincer al lui Dong-ju sunt ireversibile.

Desi pare simplu, filmul are o structura complexa. Prezentul ni-l infatiseaza pe Dong-ju in fata detectivului japonez care il interogreaza in 1944 in inchisoarea Fukuoka. Pe masura ce acesta formuleaza acuzatii la adresa lui, flashback-urile intervin si ne poarta inapoi in timp, pentru a oferi contextul acuzatiilor aduse in prezent. Aceasta tranzitie nu are neaparat ca scop crearea unei tensiuni dramatice, ci mai ales reconstituirea din imagini realiste si cenusii a vietii poetului coreean. E destul de neobisnuit sa vezi in ziua de azi ca se mai realizeaa filme alb-negru, iar la inceput acest lucru poate parea deranjant, insa pe masura ce povestea avanseaza si isi fac loc pe fundal versurile si poemele scriitorului, narate cu glasul lui Kang Ha-neul, ajungi sa intelegi rostul acestei gaselnite a regizorului. Scenariul lui Shin Youn-Shick (Rough Play, How to Steal a Dog ?), ce si produce filmul) e unul la inaltime, daca tinem cont de faptul ca acesta reuseste sa nu se departeze prea mult de figura istorica a scriitorului, dramatizarea potentand latura umana a acestuia in contextul anturajului de care se inconjoara atat in Coreea cat si in Japonia. Personajele cu care intra in contact, ca e vorba de tanara Lee Yeo-jin, fascinata de versurile lui, de japoneza Kumi ce-l indrageste, de profesorul Takamatsu, de diversii colegi sau prieteni de-ai lui sau de-ai varului sau, cu totii sunt niste trecatori ce asteapta parca pe peron sa vada cum trece trenul vietii lui Dong-ju. Cu totii sunt martori la talentul sau urias, il admira si il inteleg, dar se dovedesc neputinciosi in fata vartejului numit razboi si militarism. Dong-ju insusi e o persoana retrasa, introvertita (din acest punct de vedere personajul lui Kang Ha-neul seamana cu cel din “Like for Likes” al aceluiasi actor), ce refuza sa se implice in discutii cu tenta ideologica, politica sau sociala. E preocupat doar de lumea cuvintelor, de literatura, de transcrierea cartilor aduse pe furis de varul sau datorita relatiilor sale, altfel spus traieste intr-o alta lume, ignora constrangerile regimului de ocupatie japonez. Asta pana cand aceste constrangeri ajung sa-l afecteze direct: cand japonezii interzic folosirea limbii coreene si circulatia cartilor scrise in coreana, Dong-ju se vede nevoit sa scrie in japoneza. Automat din acel moment, visul de a publica primul sau volum de versuri si a deveni oficial un poet (desi toti ii spun “poet”, el nu se considera astfel tocmai pentru ca versurile sale nu au vazut lumina tiparului, deci nu a realizat nimic) devine unul tot mai indepartat. Trebuie sa traduca din coreeana in japoneza si, mai grav, sa gandeasca sis a transmita trairile lui interioare, ale sufletului si ale mintii, prin intermediul unei limbi care ii este straina. Mai apoi autoritatile ii impugn sa-si schimbe numele intr-unul japonez, si cu sau fara voia lui, devine din Yun Dong-ju “Hiranuma Doju”. Si ca si cum toate aceste injosiri nu ar fi fost suficiente, regimul de ocupatie da ordin ca din anul 1944, toti coreenii apti sa fie imediat inrolati in armata japoneza, urmand a fi trimisi in primele linii pe front pentru a lupta impotriva puterilor apusene ce inspaimanta Imperiul. Cum poate visul fragil si onest al unui simplu poet sa supravietuiasca in aceste conditii ? In aceasta situatie, radicalizarea varului sau, Mong-gyu, e perfect logica si justificabila: “Ce rost are literatura, daca nu poate schimba lumea ?” Ce cale va alege Dong-ju pentru a supravietui acestor provocari ? Yun Dong-ju a murit pe 16 februarie 1945, la doar 27 de ani, in inchisoarea Fukuoka, unde a fost inchis timp de 2 ani sub acuzatia de a fi fost implicat in miscarea pentru independenta Coreei. La doar 6 luni distanta, Japonia capitula si Coreea devenea independenta. Visul de o viata al lui Dong-ju s-a implinit in 1948, cand 3 colectii de manuscrise apartinand poetului au fost publicate postum sub numele… “Cerul, si Vantul, si Stelele si Poezia”, exact asa cum sugera poetul in film… O productie deosebita, sensibila si delicata ca un vers al unui poem genial, pe care iubitorii de literatura si istorie, intr-un cuvant de cultura, nu trebuie sa-l rateze.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 8 iulie 2016

Sfarsitul tragic al Printului Sado este poate cel mai cunoscut episod din istoria regalitatii Joseonului, alaturi de cel al fondarii dinastiei si, desigur, al sfarsitului ei. Asta probabil si datorita faptului ca s-au realizat numroase ecranizari pentru micul ecran ce au dus, odata cu explozia Hallyu, la raspandirea istoriei si culturii coreene pretutineni pe mapamond. Ce se stie, poate, mai putin, este cum s-a ajuns la momentul tragic ce a marcat sfarsitul Printului Mostenitor Sado si cum a evoluat relatia tata-fiu de-a lungul timpului, element crucial in intelegerea unuia din cele mai emotionante momente din istoria Coreei. Lee Joon-ik (foto), regizorul lui “The Throne”, e celebru pentru ecranizarile sale de epoca, pline de rafinament si delicatete artistica, precum “The King and the Clown”sau “Blades of Blood”, insa spre deosebire de acestea si mai ales de ultima productie de epoca, “Battlefield Heroes”, in care umorul predomina, “The Throne” este cea mai grava si mai realista realizare a sa de pana acum. Distributia filmului i-a adus impreuna pentru prima oara pe doi exponenti a doua generatii diferite de actori, Song Kang-ho, un actor de top aflat la doar al doilea rol intr-un film de epoca (primul a fost in “The Face Reader”), si Yoo Ah-in, un tanar star in ascensiune, devenit celebru dupa rolul din blockbuster-ul Veteran. Recitalului celor doi, aflati in rolurile antagonice de Rege si Print Mostenitor, li se adauga rolurile secundare pline de expresivitate interpretate de o Moon Geun-young (sotia Printului Mostenitor, aflata la primul rol pe marele ecran dupa 8 ani), Kim Hae-sook (Regina Mama) sau So Ji-sub (in rolul regelui Jeongjo, fiul lui Sado, la maturitate, ce apare la final, in ultimele 10 minute ale productiei). “The Throne” a avut 15 nominalizari si a castigat 10 premii, intre care Cel mai bun, scenariu si muzica acordate de Asociatia coreana a criticilor de film, Cel mai bun actor (Yoo Ah-in) acordat la Blue Dragon Film Awards si, mai ales, Marele Premiu, Filmul anului 2015 in Coreea, acordat la Baeksang Arts Awards. Filmul a fost propunerea Coreei la premiile Oscar pentru Cel mai bun film strain, dar nu a fost desemnat pentru seara de gala. La box-office, The Throne s-a comportat foarte bine, filmul cu un buget de 8,3 milioane dolari avand incasari de 42,5 milioane, fiind depasit de doar 4 productii autohtone. Filmarile au durat doar 3 luni.

In a doua jumatate a secolului XVIII, Joseonul avea sa traiasca una din ele mai tragice povesti pe care istoria a consemnat-o. Urcat pe tron in urma mortii neasteptate a fratelui sau, Regele Yeongjo (Song Kang-ho) nu a privit niciodata tronul ca pe un tel in sine, considerand ca ocupa temporar aceasta pozitie. Dar odata cu trecerea anilor, a inceput sa se obisnuiasca cu rigorile impuse de cea mai inalta pozitie in stat si sa deprinda tainele carmuirii in conditiile permanentelor dispute dintre cele doua factiuni politice ale vremii. Dupa implinirea varstei de 40 de ani, are un copil, cel pe care avea sa-l numeasca postum Printul Sado (Yoo Ah-in). Inca de prunc ii acorda acestuia titlul de Print Mostenitor, oferindu-i o educatie stricta de la varsta de 2 ani. Dar pe masura ce creste, Sado pare mai preocupat sa-l deseneze pe Mong, catelul primit ca dar de nunta din Qing, sau sa invete manuirea sabiei, decat sa studieze asiduu, cum dorea tatal sau. Acest lucru duce, treptat, la o ruptura in relatia tata-fiu, devenita, pe masura trecerii anilor, tot mai apasatoare. Filmul analizeaza retrospectiv, rational si individual evolutia relatiei celor doi, pana la sfarsitul tragic al Printului Sado survenit in 1762, la doar 27 de ani.

Printul Sado (nascut ca Jangheon) a fost al doilea fiu al regelui Yeongjo (interpretat in film de Song Kang-ho). Datorita mortii subite a fratelui lui mai mare, a devenit automat Print Mostenitor, primind o educatie in acest sens. Doar ca acesta nu a mai ajuns niciodata sa urce pe tron. Istoria indica faptul ca ar fi suferit de o boala mintala si, dupa cum o arata si filmul, ca ar fi ucis oameni la intamplare in Palat. Acesta a fost inchis intr-un cufar de orez, in plina vara, unde a si murit dupa 8 zile. Moarte lui ramane o chestiune intens dezbatuta de istorici, existand doua teorii: cum ca moartea sa ar fi fost o “rasplata” pentru comportamentul sau ce a afectat imaginea Familiei Regale, si o teorie “conspirationista”, ce sustine ca uciderea lui a fost consecinta unor jocuri de culise ale adversarilor politici. Un secol mai tarziu a aparut aceasta din urma teorie, ce sustinea ca boala mintala a lui Sado ar fi fost inscenata, insa in “Memoriile Doamnei Hyegyeong”, scrise de sotia lui Sado, aceasta infirma teoria prin acuratetea cu care descrie tragicele evenimente. Numele de Sado (care s-ar traduce “Gandeste-te la el cu tristete profunda”) a fost acordat postum de catre tatal sau, insa reabilitatea imaginii Printului Jangheon a venit abia in timpul domniei fiului sau, Jeongjo.

“The Throne” e o fina introspectie a relatiei dintre un tata si un fiu, dintre un Rege si Printul sau Mostenitor, in care granita dintre personal si oficial e una extrem de volatila. Avem fata in fata doua personaje ale istoriei diametral opuse. Pe de o parte il avem pe Regele Yeongjo, un autodidact prun excelenta, ce constientizeaza ca doar daca este mai citit decat supusii sai poate controla si stapani Curtea si ministrii lacomi. De aici obsesia sa pentru studiu, pe care i-o insufla cu o insistenta ucigatoare fiului sau. Yeongjo e obsedat si de tinuta, care trebuie sa fie perfecta, in viziunea sa, sa emane autoritate si automat sa atraga respectul supusilor. Are si unele obiceiuri stranii. De exemplu, cand aude ce nu-i place, crede ca va avea ghinion si se spala pe maini si gura, dupa care se adreseaza unei persoane detestabile ca sa-i transmita ghinionul; cand iese pe o anumita poarta e bine dispus, cand iese pe o alta e suparat; etc. Pe de alta parte il avem pe Printul Mostenitor (viitorul Sado), care ajunge doar printr-un context nefericit in pozitia de a fi mostenitorul tronului. Moartea neasteptata a primului fiu al Regelui il pune pe acesta intr-o situatie delicata, de a ramane fara un urmas direct pe linie barbateasca care sa preia tronul. Desi are o varsta inaintata (peste 40 de ani), Regele incearca sa aiba un nou copil, in speranta de a fi baiat, cu o concubina, Doamna Yi. Bucuria faptului de a sti ca noul-nascut e baiat il face pe Rege sa-l desemneze pe acesta Print Mostenitor, si de la 2 ani sa ineapa educarea lui. Asadar, Sado nu a avut de ales, putem chiar spune ca aducerea lui pe lume a avut un scop precis. Intreaga lui copilarie a fost traita sub ochii stricti ai tatalui sau, ce a ajuns sa-i controleze viata si sa-i impuna mereu studiul in fata lucrurilor trecatoare odata cu varsta, precum joaca. Dar Sado, in fata constrangerilor parintelui sau, a inceput sa aiba cu totul alte peocupari, neglijand studiul si dezamagindu-si crunt tatal. Relatia dintre cei doi e foarte fin zugravita de regizorul Lee Joon-ik, ce o prezinta gradual, prin intermediul flashback-urilor, ce puncteaza fiecare etapa pe care Printul si-o rememoreaza in cele 8 zile de agonie dinaintea mortii. Iar filmul incearca sa fie cat poate de obiectiv cand vine vorba de judecarea celor doi. Regizorul ne prezinta atat viziunea Printului, cat si unghiul de vedere al Regelui, pe care in final le unifica intr-un dialog emotionant calau-victima, tata-fiu, Rege-Print Mostenitor.

Pentru Rege, lucrurile sunt foarte simple. El a ajuns pe tron doar pentru faptul ca fratele defunct nu a avut urmasi. A ajuns pe fundalul unor zvonuri, cum ca ar fi furat practic tronul fratelui sau, iar acestea vor fi dublate de originea lui oarecum umila, Regele fiind practic fiul unei slujitoare. Toate aceste lucruri ii vor eroda domnia si increderea in sine, nascand frustrari, reaprinse din cand in cand cand vreun oponent de-al sau e arestat si executat pentru ca i se reaminteste originea sa. Un lucru important, spre deosebire de alti monarhi inetati dupa putere, Regele si-a perceput functia ca fiind ceva temporar; mereu pretinde ca nu se agata de tron, chiar la un moment dat, in urma disputei cu Regina Mama, abdica. Toata relatia cu fiul sau Sado e construita tinand cont de aceste lucruri. Sado e mereu criticat, iar numirea lui ca regent e doar pentru a demosntra Curtii inutilitatea lui. Simti poe toata durata filmului raceala tatalui fata de fiu, si incerci sa ti-o explici. Raspunsul logic vine in momentul in care consulti ceea ce a consemnat istoria: un rege putea avea cate concubine dorea, mai putea avea si o Regina, iar cand aceasta murea sau era detronata putea avea o alta Regina. Se pune intrebarea: cat de mult poate sa iubeasca un astfel de tata pe unul sau pe altul dintre copiii sai, fie ei baieti sau fete, conceputi cu mai multe femei ? Noi suntem tentati sa judecam lucrurile dupa mentalitatea familiei moderne, spunand ca un tata isi iubeste fiul mai mult decat pe propria persoana, insa in cazul Familiei Regale, cum se spune in film, exista o vorba: “Copiii sunt priviti ca niste inamici”. In cel mai fericit caz pot lua nastere niste favoritisme, in functie de afinitatile copiilor, de interventia concubinelor pe langa Rege etc, dar in aceasta situatie, cand nu te poti bizui decat pe un singur urmas adus tarziu pe lume special pentru a urca pe tron, e evident ca intreaga afectiune se indreapta spre mostenitor. Si totusi, raceala Regelui sexagenar fata de fiul moribund in cufarul e orez e evidenta. Ea se naste in momentul in care vede apetitul scazut al lui Sado pentru studiu, razvratirea lui, neintelegerea rolului sau in viata. De la dragostea din primii ani, treptat se ajunge la o distantare intre cei doi, Sado crescand lipsit de dragostea tatalui sau. Acest lucru are efecte devastatoare asupra psihicului sau, macinandu-l in interior si ducandu-l spre boala mintala de care se imbolnaveste. Ajunge sa fie atat de detestat de tatal sau, ce se simte tradat chiar in fata supusilor sai, incat la un moment dat Regele ii spune ca daca ar mai fi avut un fiu, cu siguranta Sado nu ar fi fost cel ales pentru a urca pe tron. Regretele Regelui isi gasesc consolarea in descoperira nepotului sau, fiul lui Sado, care pentru a compensa lipsurile tatalui sau, incearca sa studieze sis a se ridice la nivelul asteptarilor bunicului. Dar asta nu inseamna ca ura tatalui fata de fiu scade. Razvratirea lui Sado si intrarea cu sabie in Palatul Regelui nu e decat pretextul pe care Regele il astepta, iar Printul i-o ofera pe tava, in exasperarea sa. E eliberarea de care au nevoie amandoi.

Titlul coreean al filmului este “Sado” (un titlu prea personal), insa titlul international, “Tronul”, e mult mai definitoriu pentru subiectul in sine. Tronul este un element plin de semnificatii. Daca in timpul domniei lui Yeongjo tronul era un loc “pentru moderarea deciziilor si tragerea la raspundere’, odata cu urcarea pe tron a nepotului Jeongjo tronul devine o arma a razbunarii si reconcilierii. De remarcat si coloana sonora a productiei, in care un loc aparte il are mantra budhista ce se repeta obsedant in mometele cheie ale filmului, transmitand un mesaj trist ce rasuna dincolo de lumea celor morti, oferind parca o consolare sufletelor moarte.

Un film de exceptie, ce-si merita cu prisosinta premiile si castigurile de la box-ofice. Desi actiunea lipseste aproape cu desavarsire, momentele de recital ale celor doi protagonisti sunt senzationale. Imaginile, decorurile, muzica, costumele, tensiunea ce creste gradual pe masura ce ne apropiem de deznodamant, modul in care e spusa povestea (ai zice ca despre episodul mortii Printului Sado n-ai avea prea multe de spus, insa dincolo de partea senzationala a lui, Lee Joon-ik reuseste sa scoata la suprafata substratul sensibil al momentului, sa-i dea consistenta si forta intr-un mod dea- dreptul impresionant), toate fac din “The Throne” o realizare cu valoare de document, realista si obiectiva, asa cum a ramas tragicul moment consemnat si in istorie.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil, dupa traducerea originala si profesionista a filmului in engleza realizata din limba coreeana, si nu dupa cea provenita pe filiera corupta indoneziana, facuta de amatori, ce a trecut prin filtrul a patru limbi (din coreeana in chineza, din chineza in indoneziana si din indoneziana in engleza).

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 18 decembrie 2015

Istoria Coreei ne ofera o gama larga de figuri istorice pe care cineastii din peninsula le-au recreat atat pe baza datelor consemnate de anale cat mai ales cu ajutorul imaginatiei artistice. Prin intermediul acestor filme si seriale am avut ocazia sa cunoastem capitole mai mult sau mai putin stralucite din viata Celor Trei Regate antice, a Goryeo sau a Joseonului, productiile coreene trecand de mult dincolo de granitele tarii si starnind interesul pentru cultura si istoria coreeana in cele mai indepartate colturi ale lumii. Totusi, in acest an, regizorul Min Kyu-dong a surprins pe toata lumea cu cel mai recent film al sau, “The Treacherous”. Si asta deoarece pentru prima data un film coreean artistic de epoca abordeaza dintr-o perspectiva diferita viata unui rege. Mai mult, nu a oricarui rege, nu a unei figure cu care Coreea sa se poata lauda, ci a unui monarh obscur, Yeaonsan-gun, ce a avut o domnie de 12 ani la cumpana secolelor XV-XVI. Acest rege, ramas in istorie ca cel mai mare tiran al Joseonului, a fost portretizat si in productia de succes “The King and the Clown” din 2005, in care se sugera o nefireasca atractie a acestuia pentru un bufon efeminat de la Curtea sa. “The Treacherous” este insa o productie mult mai indrazneata, ce merge mult mai departe de atat, cum nu a mai mers nici un film coreean de epoca pana in prezent. Distributia este una de exceptie, cu un Kim Kang-woo halucinant in rolul regelui-tiran, si cu un Joo Ji-hoon aflat in fata rolului carierei, ce pastreaza aceeasi raceala si aroganta cu care ne-a obisnuit din “Princess Hours”, dar care ne ofera ceva mai mult decat un rol negativ clasic. Lim Ji-yeon, frumoasa actrita ce a fost partenera lui Song Seung-heon in “Obssessed” revine intr-un rol provocator, in timp ce Lee Yoo-young (al carei personaj e rivala personajului lui Lim Ji-yeon, concubina Seol) a fost recompensata la Blue Dragon Film Awards din acest an cu premiul pemntru Cea mai buna actrita debutanta. Cu un buget de aproape 6 milioane de dolari, filmul a obtinut peste 8 milioane de dolari incasari la box-office in Coreea, performand mult mai bine decat mult mai promovatul “Memories of the Sword”. Filmul a mai avut 3 nominalizari, din care 2 pentru imagine si una pentru costume. Filmul e bazat pe fapte reale consemnate in Analele dinastiei Joseon.

In anul 1505, Joseonul se afla in penultimul an al domniei celui de-al 10-lea monarh al dinastiei, Yeonsan-gun. Marcat de uciderea cu un deceniu in urma a mamei sale de catre inamici interni, regele isi pierde ratiunea si declanseaza o baie de sange. Toti adversarii politici sunt eliminati, odata cu toti cei suspectati ca ar fi putut contribui la moartea Reginei. Toata nebunia e declansata de un vesmant, pretins al Reginei, patat de sange, in care aceasta ar fi murit de otrava asasinilor, vesmant adus noului rege dupa ani buni de credinciosul sau ministru Im. Datorita loialitatii, acesta, impreuna cu fiul sau, Soong-jae, prieten din copilarie al Regelui, sunt numiti “Ofiteri de Recrutare a Femeilor Frumoase”, un birou nou creat ce a semanat ura si teroarea in tara. Avand ca scop gasirea unei concubine care sa poarte urmasul Regelui la tron, biroul a abuzat de autoritatea conferita de Rege si a luat cu forta din tot Joseonul 10.000 de femei, ce au fost puse la dispozitia Regelui. Im Soong-jae a vazut in aceasta autoritate conferita sansa ideala de a elimina rezistenta rivalilor politici, fiicele si sotiile acestora ajungand in haremul Regelui. In momentul in care Consoarta Regala decide ca e momentul sa-si recupereze autoritatea pierduta la Curte, mizand pe concubina Seol sa-l seduca pe Rege, Im Soong-jae porneste in cautarea unei fete care sa faca acelasi lucru pentru el, in vederea prezervarii autoritatii pe langa Rege. O confruntare de la distanta intre cei doi rivali incepe… miza fiind seducerea unui rege nebun !

Cunoscut ca cel mai rau tiran din istoria dinastiei Joseon, Yeonsan-gun a ramas cunoscut pentru actele sale barbare si pentru cele doua epurari impotriva elitei de carturari ai vremii. Faptele descrise in acest film – luarea cu forta a mii de fecioare si femei din intreaga tara si transformarea lor in instrumente ale propriilor placeri ale regelui, dar si transformarea prestigioasei universitati Sungkyunkwan in locul de joaca si de nebunii al acestuia – sunt conforme cu realitatea consemnata de Analele vremii. Povestea mamei regelui Yeonsan-gun e si a interesanta. Dupa moartea primei sotii a Regelui Seongjeong, acesta si-a ales o concubina ca noua sotie, pe Doamna Yoon. Aleasa pentru frumusetea sa, in scurt timp aceasta l-a nascut pe printul Yeonsan, dar a devenit temperamentala si extrem de geloasa pe concubinele din Palat ale Regelui, neezitand chiar sa o otraveasca pe una din ele. Intr-una din nopti, l-a lovit pe rege, urmele agresiunii ramanad pe trupul acestuia. Afland de acest lucru, Regina Mama, celebra Regina Insu, a exilat-o pe Regina Yoon, deposedand-o de titlul regal. Dupa mai multe incercari de a-si recapata influenta la Curte, intr-un final ministrii au decis otravirea ei. Aceste lucruri nu apar prezentate in film, insa cunoasterea lor usureaza intelegerea contextului ce declanseaza tirania lui Yeonsan-gun. Intrarea in posesia camasii ce ar purta pe ea, chipurile, sangele mamei sale otravite, a dus la o reactie violenta a Regelui, ce ucide cu propriile sale maini doua din concubinele tatalui sau, responsabile de otravirea mamei sale. Insasi bunica lui, Regina Insu, va muri dupa ce e impinsa de Yeonsan in urma unei altercatii. Mai multi oficiali ce au sustinut executarea mamei sale au fost ucisi, cazand victime si altii care au fost de fata si nu i-au impedicat. Insusi Primul Ministru a fost dezgropat si capul i-a fost sfaramat. Universitatea Sungkyukwan a fost inchisa, ca si templul din apropiere, fiind transformate in locuri pentru banchetele sale aberante. Pentru ca poporul a inceput sa-l insulte pe rege in alfabetul hangul, acesta a interzis alfabetul. Toate aceste lucruri apar reflectate in excelenta productie a lui Min Kyu-dong, ce poate fi fara rezerve numita una din cele mai bune productii coreene de epoca ale anului 2015, daca nu chiar cea mai buna.

Personajele principale au fost interpretate magistal de doi mari actori. Kim Kang-woo il intruchipeaza pe tiranul Yeonsan probabil mai convingator decat a fost acesta in realitate. Nu stii nici un moment cand acesta e lucid sau are mintea intunecata de ganduri perverse, vezi in privirea lui o sclipire diabolica si pe chip un ranjet sinistru ce-i tradeaza nebunia. Singura urma de umanitate o vezi in putinele momente de luciditate, si cam toate sunt marcate de amintirea mamei sale otravite de rivali. Kim Kang-woo interpreteaza cel mai convingator monarh din ultimii ani de pe marele ecran din Coreea, nici macar Lee Byung-hun n-a fost mai convingator in rolul regelui Gwanghae din Masquerade. Insa Kang-woo a avut si marele avantaj de a interpreta un personaj controversat, iar experienta din rolul negativ din “Slingshot” dar si din alte filme si seriale s-a vazut din plin. Kang-woo e perfect in roluri negative, de psihopati si nebuni, pe cand Lee Byung-hun, s-a vazut in recentul “Memories of the Sword”, nu reuseste sa impresiuoneze in roluri negative, poate si datorita numeroaelor roluri pozitive avute de-a lungul carierei, ce au creat publicului o imagine de baiat de treaba.

Daca Kim Kang-woo impresioneaza, Joo Ji-hoon e desavarsit in rolul ministrului Im Soong-jae, prietenul din copilarie al Regelui, care sties a profite la maxim de boala acestuia. Im Soong-jae e la fel de crud ca regale, pare lipsit de orice urma de umanitate, e un dezmatat si in aceasta situatie nu e de mirare ca face jocurile regelui fara nici o remuscare. Desi il are in umbra pe tatal sau, Im Soong-jae ajunge sa creada ca il controleaza pe rege, o iluzie care ramane de vazut pana la final cat a fost de reala. Ce e interesant in “Treacherous” e ca nici un personaj masculin nu e unul pozitiv. Astfel ca toata atentia publicului se va indrepta spre personajul Jung-hwa (interpretat de Lim Ji-yeon), o fiica de macelar ce va deveni instrumentul lui Im Soong-jae pentru a-l seduce pe rege. Toate asteptarile pozitive vor veni de la Jung-hwa, ce intruchipeaza omul simplu din popor, ce nu a fost contaminat de nebunia de la Curte si de dorinta de putere. Ea va deveni justitiarul prin excelenta care, din nou, ramane de vazut daca va reusi, pana la sfarsit, sa indeplineasca aceste asteptari ale publicului, si mai ales daca va fi lasata de istorie.

Probabil cel mai indraznet film coreean de epoca facut vreodata, excluzand productiile ieftine cu tenta erotica ce au inceput sa-si faca loc recent in peisajul cinematografic sud-coreean si care nu au nici o valoare artistica, “The Treacherous” e o incursine in lumea nebuna a unui tiran ce usor poate fi comparat cu celebrul Caligula, o pagina trista a istoriei coreene prezentate cu un realism dezarmant. Un spectacol vizual de exceptie, costume de epoca minunate, un scenariu captivant si solid – chiar daca unora mai pudici filmul li se va parea usor iesit din tipare (nu intamplator in Coreea a primit rating +18, fiind interzis minorilor), un joc al actorilor de povestit generatiilor viitoare, toate fac din “The Treacherous” cea mai interesanta productie coreeana de epoca a acestui an.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizatad e cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 25 iulie 2015

Actorul Song Seung-hun e in discutii pentru a se alatura echipei de actori ce vor filma k-drama istorica “Saimdang, The Herstory.” Agentia actorului a transmis urmatoarea stire catre media: „Song Seung-hun a primit o oferta de a interpreta rolul principal in k-drama ‚Saimdang, The Herstory’. Nu a confirmat acceptarea rolului, insa il ia in considerare, printre alte proiecte ce le mai are in vizor.” Daca acesta va accepta rolul, actorul va reveni intr-un serial de televiziune la mai bine de 2 ani distanta de „When a Man Loves”. “Saimdang, The Herstory” va fi proiectul ce va marca revenirea pe micul ecran a indragitei actrite Lee Young-ae, ce nu a mai aparut intr-un serial din 2003, de la „Jewel in the Palace”. Echipa de productie a serialului va finaliza in curand lista de actori si va incepe filmarile in august. Premiera e programata la inceputul lui 2016, pe canalul SBS.

Actorul Kam Woo-sung, ce a aparut in recentul serial „Spring of My Life” dar si in succesul „The King and the Clown”, a primit oferta de a interpreta rolul principal masculin, insa a refuzat rolul. Song Seung-hun a aparut pentru prima data intr-un serial istoric in 2012 („Dr. Jin”), la 17 ani de la debutul in cariera de actor. Acesta si-a exprimat regretul pentru acest lucru, afirmand ca nu stie de ce nu a ajuns sa fie distribuit mai devreme intr-un serial istoric. Poate raspunsul la aceasta intrebare il stiu cel mai bine fanii, care il considera cel mai potrivit pentru roluri romantice. Cert este ca „Dr. Jin” a fost o mare provocare pentru el, atat actoriceasca cat si un veritabil test de rezistenta fizica, cu filmari in plina vara la temperaturi de 35 de grade, in care trebuia sa poarte costume traditionale ale vremii si peruci. Va accepta Song Seung-hun repetarea acestei experiente, la 39 de ani ? Vom afla in zilele urmatoare.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 2 mai 2015

In decembrie 1967, doctorul Christiaan Barnard facea primul transplant de inima din lume la spitalul Groote Schuur din Africa de Sud, producand un imens impact mediatic pe tot globul. De-a lungul timpului, aparatura si metodele chirurgicale s-au diversificat si evoluat, ajungand ca aceasta interventie chirurgicala sa fie una uzuala si raspandita in toate tarile, dand o sansa celor cu speranta de viata aproape zero. De la un timp insa, au inceput sa apara discutii si diverse teorii precum ca intre donator si receptorul organului transplantat se face si un transfer din personalitatea donatorului, dar inca nimeni nu a tras vreo concluzie stiintifica. Anatomic vorbind, se stie ca celulele organului transplantat contin informatiile organismului originar, iar relatarile in care receptorii s-au “trezit” cu unele insusiri pe care nu le aveau inainte de transplant nu sunt putine.
„The Spring Day of My Life” este o melodrama coreeana din 2014, ce are ca subiect un transplant de inima si viata de dupa cu repercusiunile si schimbarile din viata primitorului. Nu trebuie sa uitam ca tema a fost deja abordata de unul din cele 4 seriale de aur ale „Endless Love”, „Summer Scent” (2003), producatorii mizand pe aceeasi reteta. Lee Boom-yi este o tanara de 27 de ani care se confrunta din copilarie cu o grava boala de inima. Mama ei este directorul unui spital, iar tatal si logodnicul ei sunt medici, si cumva la limita legii fac in asa fel sa fie prima pe lista de urgente pentru un transplant atunci cand se iveste un donator, fortati de faptul ca starea ei se degrada de la o ora la alta. Trec cinci ani de la operatie, si simtindu-se vinovata ca nu a cinsit cum se cuvine darul care i s-a facut, hotaraste sa mearga in insula Udo din Jeju, fiindca auzise din intamplare ca de acolo ar fi donatorul ei, caruia vrea sa-i multumeasca si sa-i promita ca fiecare zi o va trai bine, cu bucurie si recunostinta. Aici intalneste doi copii care ii devin, pe loc, foarte dragi, ca si cum i-ar fi cunoscut de o viata, si apoi si pe tatal lor, Kang Dong-ha, directorul unei fabrici de procesare a carnii de vita, care are o casa pe insula si unde vine o data pe an sa comemoreze moartea sotiei sale petrecuta cu cinci ani in urma.
Intalnirea lor are loc sub auspicii nu prea bune, cei doi tachinandu-se reciproc, dar ceva ii atrage unul spre celalalt, lucru de care nici unul nu este constient la inceput; dar curand ea va descoperi ca gandul ei este mereu la acest barbat mult mai in varsta decat ea, care este fratele logodnicului ei si care mereu ii daruieste cate ceva, mai mult decat ii poate ea inapoia. Intalnindu-se mereu din intamplare, se surprind amandoi destainuindu-se ca se plac unul pe altul, dar sperand ca o sa le treaca si incercand sa stea departe unul de altul pentru-ca nefirescul situatiei era prea evident. Insa destinul le-a pregatit altceva.

Kang Dong-ha (Kam Woo-sung, The King and the Clown, King Geunchogo) are un stil propriu de a-si conduce afacerea cu carne unde este un director stimat de toata lumea. Se invinovateste pentru tragicul accident al sotiei sale, fiind convins ca va ramane singur, avand grija de cei doi copii pe care ii are si cu care are o relatie foarte buna. Mereu cu amintirea ei in gand, nu isi da seama ca o alta femeie este pe cale sa umple golul din viata lui, iar cand realizeaza ca Boom-yi, femeia pe care el o considera o copila, il face sa simta ca are o inima in piept, bate in retragere, negandu-si sentimentele, neingaduindu-si o astfel de relatie la varsta si situatia lui. Fiind un tip cerebral, nu accepta cu usurinta sa lase o alta femeie sa intre in viata lui, incearca din rasputeri sa puna stavila placutelor sentimente care il cuprind in preajma lui Boom-yi. Dar degeaba mintea spune “nu” cand inima spune “da”, si prin ce modalitate ai putea alunga primavara care patrunde in intunecata ta viata?

Lee Boom-yi (Choi Soo-young – Dating Agency Cyrano) s-a rugat mereu ca cineva sa moara ca ea sa traiasca, si poarta cu ea aceasta vinovatie, dar hotarata sa duca o viata cat mai buna cu ajutorul inimii ce i-a fost data, si ca viata “de pomana” pe care o are de acum sa fie numai bucurie. Este logodita cu Kang Dong-wook, care este medic in acelasi spital unde ea este nutritionista, si chiar daca parintii ei se impotrivesc ca ea sa lucreze, continua sa-si faca meseria cu abnegatie si daruire. Cand il cunoaste pe Dong-ha si pe cei doi copii, ramane uluita de familiaritatea care se formeaza intre ei si firul nevazut care ii aduce mereu impreuna, dar si disponibilitatea de a-i ajuta pe copii ori de cate ori acestia au nevoie de sfaturi; astfel ca nu poate sa nege atasamentul total fata de ei. Cand isi da seama ca gandurile ei sunt mereu la acest barbat trecut de prima tinerete si pe deasupra si la fratele logodnicului ei, incearca sa-si ascunda sentimentele, constienta fiind ca va rani prea multe persoane. Cu o mama autoritara si un tata foarte intelegator este fericita totusi, dorind ca in jurul ei sa fie numai armonie si zile frumoase, si cu toate astea multe persoane vor fi inevitabil ranite de actiunile ei.
Kang Dong-wook (Lee Joon-hyuk – The Ecuator Man, City Hall, City Hunter) a devenit medic cu ajutorul fratelui sau mai mare, a fost indragostit de sotia fratelui sau in tacere, iar dupa moartea acesteia, pe care nu a putut-o salva, relatia dintre ei s-a racit foarte mult. A avut o relatie frumoasa cu Bae Ji-won, functionara in acelasi spital, pana la disparitia subita a acesteia pentru o perioada, si pe care el nu si-a explicat-o si nici nu i-a pus intrebari. Asista neputincios la evolutia relatiei dintre fratele si logodnica lui, vazand cu tristete ca intamplari din trecut se repeta. In consecinta, incearca sa grabeasca nunta pentru a fi sigur ca va castiga de data aceasta.
Bae Ji-Won ( Jang Shin-young – Empire of Gold, The Chaser ) poarta cu sine povara unei invinuiri, aceea de a convietui cu un barbat mai in varsta caruia i-ar influenta hotararile in legatura cu afacerile, dar si durerea de a nu fi inteleasa si ajutata intr-un moment critic de omul pe care il iubeste si de care incearca sa stea departe.
Si alte personaje asteapta sa fie descoperite in acest serial care a avut un rating mediu de 8 %, cu melodii dintre cele mai frumoase: Kim Tae-hyun cu Sometime, Gain cu I Believe, insasi Soo-young cu Wind Flower dar si altele la fel de frumoase. Regia serialului e semnata de Lee Jae-dong (I Miss You, Thank You), scenarist fiind Park Ji-sook (Hero). „The Spring Day of My Life” i-a adus un premiu de excelenta actritei si cantaretei Soo-young (Girls’ Generation). Un serial de urmarit, daca va plac melodramele, plin de surprize pe durata celor 16 episoade ale sale.

Prezentare realizata de Iuliana – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 6 decembrie 2014

Desi serialele istorice coreene si-au trait perioada de glorie in anii 2005-2010, dupa acest interval devenind previzibile si pline de clisee, dovada dorinta de abordare a unor tematici tot mai variate in ultimii ani (God of War – 2012, Empress Ki – 2013-2014), acestea au supravietuit, facand cu greu fata pretentiilor tot mai ridicate ale fanilor genului. Putini s-au mai aventurat in proiecte de seriale istorice cu peste 50 de episoade, producatorii coreeni preferand mai degraba sa nu anunte de la inceput un numar de episoade preconizate, stabilind din mers obiectivele in functie de ratingurile obtinute. Asa se face ca dupa anul 2010, multe seriale istorice s-au limitat la 20-24 de episoade, concentrand subiectul si facand povestea mult mai captivanta. In schimb, serialele de peste 50 de episoade au continuat sa existe, avand, insa, ritmul lor propriu si, in general, concentrandu-se in jurul personalitatii unui mare rege si a faptelor acestuia prezentate in amanunt cu ajutorul unui scenariu plin de imaginatie si fantezie. De multe ori mult prea statice, cu multe scene interioare plictisitoare si repetitive, serialele istorice cu zeci de episoade despica firul in patru cum se spune, insistand pe diverse aspecte colaterale povestii principale. Pentru cei care au rabdare sa le urmareasca, acestea au farmecul lor aparte, in special ca la fiecare mare proiect de serial istoric distributia e plina de figuri cunoscute ale filmului coreean. Cam toate aceste lucruri se regasesc si in “King Geunchogo”, cunoscut si sub numele “King of Legend”, o sageuk drama de 60 de episoade ce prezinta ascensiunea si domnia lui Geunchogo al Baekje, al 13-lea monarh al Baekje (346-375 e.n). Ca personalitate istorica, acesta a intarit puterea regala in detrimentul aristocratiei si a pus bazele guvernarii locale prin guvernatori numiti de Curte. A fost monarhul – si nu intamplator personalitatii sale i s-a dedicat un serial atat de lung – in timpul caruia Baekje a cunoscut expansiunea geografica si politica maxima. In timpul lui au fost stabilite primele legaturi diplomatice dintre Baekje si dinastia chineza Jin, iar ca o consecinta a expansiunii militare, Baekje-ul lui Geunchogo a avut intense schimburi comerciale cu China si Japonia. Multi invatati chinezi au fost invitati la curtea lui Geunchogo, fiind scrisa chiar o Istorie a Baekje ce preamarea faptele monarhului, care nu a supravietuit timpului. Dar toate aceste lucruri le veti descoperi urmarind acest captivant serial, regizat de 2 regizori cu experienta in astfel de proiecte, Yoon Chang-beom (Empress Myseongseong) si Kim Young-jo (Hong Gil-dong). In rolul regelui Geunchogo il revedem pe Kam Woo-sung, cel care a devenit celebru odata cu rolul din “The King and the Clown” (2005).

In anul 37 i.e.n, Jumong, ajutat de So Seo-no care i-a devenit sotie, a fondat regatul Goguryeo si a stabilit capitala la Jolbon. Cand divergentele dintre ei au devenit ireconciabile (Jumong si-a proclamat primul fiu, Yuri, ca print mostenitor in detrimentul celor doi fii pe care ii avea cu So seo-no si mai aparuse si prima sotie, Ye So-ya pe care o crezusera moarta), So Seo-no impreuna cu cei doi fii Onjo si Biryu, urmati de mai multi supusi au parasit Goguryeo urmand calea spre sud, unde au fondat regatul Baekje. Dupa moarte, aceasta a fost venerata de toti urmasii ei si numita bunica natiunii, la altarul ei venind sa se inchine sau sa ceara sfaturi sau ajutor toti cei aflati in impas.
Serialul “King Geunchogo” surprinde in primele episoade domnia regelui Biryu, al 11-lea rege al regatului. El a avut doua sotii, Hae Sosul, prima sotie cu care a avut trei copii, Yeochan, numit si print mostenitor de regele Biryu, Yeo-hwi si Yeo-san, iar cu cea de a doua sotie Jin Saha care facea parte din clanul Jin, Biryu a avut pe Yeogu si pe Yeo-mong. Yeogu va deveni mai tarziu regele Geunchogo supranumit si “regele razboinic”. Deocamdata este… un negustor de sare in Liaoxi, unde a fost trimis de tatal sau, regele Biryu, avand interdictie de a intra in palat.
Acest lucru este perceput de Yeogu, care respecta cu sfintenie ordinul tatalui sau, ca o indepartare de la problemele politice ale palatului si ale tarii, dar si ca o lipsa de afectiune din partea parintelui sau, de fapt regele Biryu nefacand altceva decat sa-l puna la adapost de uneltirile si dusmania primei regine, care vedea in ceilalti descendenti un pericol pentru printul mostenitor pe care dorea cu ardoare sa-l vada pe tron cat mai repede. Pentru asta nu va pregeta sa faca orice ii va implini visul si se va alia cu o veche cunostinta din tinerete, Bu yeo-jun, fiul regelui Bunseo, cel de al 10-lea rege al Baekje si care trebuia sa urmeze la tronul pe care Biryu a urcat ajutat de tatal sau.
Acum Bu yeo-jun isi doreste tronul inapoi. Pe langa ajutorul pe care il primeste de la cea de a doua regina, se aliaza si cu regele Sayu din Goguryeo la care o trimite pe fiica sa, printesa Yeo-hwa, sa ceara ajutor si eventual o alianta prin casatorie. Yeo-hwa este prietena din copilarie cu Yeogu, au impreuna multe amintiri si intamplari, iar cand se intalnesc dupa multi ani, adulti fiind, isi dau seama ca se iubesc, dar rivalitatile si situarea lor in tabere adverse ii indeparteaza unul de altul, si sansa de a se mai intilni este tot mai indepartata chiar daca la un moment dat Yeogu ar fi vrut sa o ia cu el in Liaoxi.
Vremurile tulburi din Baekje dupa moartea regelui Biryu si exilul lui Yeogu il propulseaza pe Bu yeo-jun pe tron, devenind astfel al 12-lea rege al Baekje, o domnie scurta zguduita de neintelegeri intre factiuni, de tradari si razbunari. Orbit de dorinta de a se vedea pe tron si avid de putere, noul rege promite regelui din Goguryeo, devenit ginerele sau, sa-i cedeze mai multe teritorii si fortarete care fusesera cu greu cucerite si cu mari jertfe umane in timpul regelui Biryu. Pe principiul, dezbina si stapaneste, regele Sayu al Goguryeo priveste cum teritoriul Baekje a devenit un camp de lupte unde se leaga si dezleaga aliante, intrigile nu mai contenesc, fratii se lupta intre ei, toti invocand binele tarii, de fapt tinand cont numai de interesul propriu.
Departe de toate acestea, Yeogu isi incepe ascensiunea spre tronul lasat mostenire de tatal sau. Inzestrat cu calitati de conducator, e un foarte bun strateg, puternic si neinfricat in lupte pe care le castiga una dupa alta, bun vizioanar. Si totusi taria lui ca de stanca se inmoaie in fata unei singure fiinte: Yeo-hwa, pe care o considera sotia lui pentru totdeauna. Serialul intruneste toate elementele unei sageuk drama cu intrigi politice, asasinate la comanda, lupte pentru putere, razbunari ,tradari, etc. dar si povestea de dragoste care pare imposibila pentru cele doua personaje. Si, bineinteles, si personajul vipera-vrajitoare aici in persoana primei regine, care, face si desface, comploteaza, acuza, face pe victima nevinovata, acel gen de persoana pe care astepti cu nerabdare sa o vezi pedepsita pentru tot ce a facut. Cea mai mare dorinta care o stapaneste este sa-l vada pe fiul ei Yeo-chan pe tronul tarii.

Crescut si educat de la o varsta frageda ca print mostenitor, devine arogant si indiferent fata de fratii lui, constientizand ca nu este inzestrat cu mari calitati, face mari eforturi de a se ridica la nivelul rangului sau, iar dorinta de a face o impresie buna tatalui sau il face sa comita mari greseli, ceea ce duce la retragerea titlului de print mostenitor, iar aceasta perspectiva da la iveala caracterul slab cu care este inzestrat.
Dintre frati, Yeo-hwi este singurul care se tine departe de comploturile care se pun la cale in familie; cu toate ca multe lucruri nu i se par la locul lor, prefera sa pretinda ca nu vede nimic. Tema comuna a multor seriale istorice – viitorul rege tinut departe de palat si crescut ca un om normal, urcat pe tron la momentul potrivit, un erou vazut ca salvatorul natiunii, bun si intelept – este intalnita si in acest serial, doar ca aici incepe in forta de la primele episoade, fara a mai trece in revista perioada copilariei care ni se arata totusi in scurte flashback-uri atunci cand personajele isi amintesc intamplari din trecut. Odata depasita bariera aparent incalcita a primelor episoade, atunci cand avalansa multor si diverselor personaje incepe sa se limpezeasca, veti fi martorii ascensiunii spre tron al celui de al 13-lea rege al Baekje – regele Geunchogo.
Sub conducerea lui, regatul Baekje va atinge apogeul dezvoltarii si extinderii teritoriale, va initia multe reforme, viata sociala va cunoaste imbunatatiri, puterea va fi consolidata, dar visul lui cel mai mare va fi unificarea peninsulei. Daca a reusit sau nu veti afla vizionand serialul, care are 60 de episoade si a fost difuzat in anul 2010 de televiziunea KBS1, avand un rating mediu de 10,6 %.

Prezentarea: Iuliana – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 8 noiembrie 2014

Un nou serial istoric, o noua pagina din fascinanta istorie a Joseonului se asterne in fata ochilor nostri, punandu-ne la incercare imaginatia si trairile. De aceasta data, insa, „The Fugitive of Joseon” ne prezinta o parte a istoriei in care intrigile, uneltirile si jocurile de culise ale palatului sunt conduse doar pentru satisfacerea setei de putere, de razbunare si mai putin din dorinta de a avea grija de problemele poporului sau a regatului in sine. Vizionand acest serial, cu siguranta vom fi tentati sa facem comparatii intre printii mostenitori prezentati in atatea seriale istorice – Printul Muhyul din Kingdom of the Winds, Printul Bongrim – Chuno, Printul Yi San – Furtuna la palat, Printul Jumong sau printul Chunghye al Goryeo din minunatul serial Empress Ki. Cu siguranta fiecare are valoarea, farmecul si rolul sau in istorie, insa de aceasta data il vom cunoaste pe Printul Lee Ho (cunoscut mai tarziu cu numele de Regele Injong), interpretat de tanarul actor Im Seul-ong (membru al formatiei 2 AM), aflat la al doilea rol din cariera, o personalitate istorica diferita de cele mai sus enumerate. Pe Lee Dong-wook, personajul central al serialului, il vedem in primul sau rol istoric, dupa ce ne-a obisnuit ani de zile cu aparitii in filme si seriale romantice, in timp ce Song Ji-hyo din „Emergency Couple” revine intr-un rol preferat, de epoca, dupa ce am mai vazut-o in Jumong, Gye-baek si, mai ales, A Frozen Flower. Cu o distributie consistenta, cu figuri cunoscute in special in seriale de epoca, plin de actiune si suspans, „The Fugitive of Joseon” nu a excelat in ce priveste ratingurile, atingand punctul maxim de rating odata cu episodul 11, dupa care serialul a cunoscut o panta descendanta, fapt ce a determinat producatorii sa reduca numarul episoadelor de la 24 cate erau programate initial la 20.

Pentru a intelege mai bine momentul din istoria Joseonului in care se desfasoara actiunea serialului, sa ne reamintim cateva date… Urmasul regelui Seongjong, nascut de Regina Yun, printul Yeonsan, devine print mostenitor si il succede la tron pe tatal sau in 1494 sub numele de Regele Yeonsangun. La inceputul domniei a fost un conducator inteligent si abil, dar dupa ce afla adevarul despre moartea mamei sale, dorinta de razbunare face din el un rege crud si razbunator. Lumea se temea de modul sau despotic de a conduce in contrast cu domnia liberala a tatalui sau.
Actiunile intreprinse de el pentru a-si potoli setea de razbunare raman cunoscute in istorie ca Prima Epurare a Invatatilor – anul 1498. A Doua Epurare a Invatatilor -anul 1504, a presupus interzicerea folosirii alfabetului, inchiderea universitatii nationale, iar sirul razbunarilor continua pana in anul 1506, cand este detronat si trimis in exil unde si moare. L-am intalnit si noi in „Giuvaerul palatului” – unde a fost portretizat ca cel mai prost rege pe care l-a avut Coreea – sau in „The king and the clown” unde este portretizat ca un rege fascinant emotional si sexual.

Dupa detronarea lui, este pus rege fratele sau vitreg, printul Jinseong – devenit Regele Jungjong – al 11-lea rege al Joseon. Uns rege in urma complotului unor oficiali, la inceputul domniei sale, Jungjong s-a straduit mult sa stearga urmele lasate asupra tarii de catre Yeonsangun. A facut o reforma la scara larga a guvernului, impreuna cu unul dintre secretarii sai, Jo Gwang-jo si multi politicieni liberali. Totusi, reforma a primit opozitia nobililor conservatori, cei care au condus lovitura din 1506. Chiar si regele era constient ca reforma va da gres, fiind prea idealista si departe de realitatile acelor vremuri. In 1519, il ucide pe Gwang-jo de la curte si ii executa pe adeptii acestuia. Acest incident este cunoscut sub numele de Masacrul Gimyo al invatatilor. Dupa acest incident, Jungjong nu a mai avut sansa sa conduca de unul singur. Guvernul era condus practic de factiunile existente, fiecare sustinuta de o regina sau o concubina a regelui. Jungjong era un conducator generos, bun si foarte abil. Insa domnia sa a fost marcata de confuzii politice create de oficialii corupti, dar si de esecul reformelor sale. Politica sa a primit mereu opozitia membrilor guvernului si, spre deosebire de predecesorii sai, el nu a avut niciodata puterea sa isi aleaga oficialii la curte. Nu au fost multe realizari in timpul domniei sale, dar a fost clar o era mult mai linistita decat cea a lui Yeonsangun. Ramane bine cunoscut ca fiind regele care a numit pentru prima data o femeie ca doctor personal – pe Jang-geum, eveniment pe care l-am vazut si noi in minunatul serial „Giuvaerul Palatului”.

In acest context al istoriei, fiind primul fiu a regelui Jungjong si al reginei Janggyeong, il regasim in actiunea serialului pe printul mostenitor Lee Ho. Ramas orfan de mama, care moare imediat dupa nasterea sa, este crescut de mama vitrega, regina Munjeong si inconjurat de numerosi inamici. Avand o constitutie firava si bolnaviciosa, printul supravietuieste doar prin grija si dedicarea unor oameni devotati printre care bunicul doctorului regal Choi Won sau doctorul regal Min Dosaeng. Prieten apropiat al printului inca din copilarie, doctorul Choi Won (Lee Dong-wook) nu poate uita si nici ierta modul nedrept in care a fost dezonorat bunicul sau aflat in slujba printului si prefera sa ramana neobservat, fara ranguri inalte, dedicandu-se exclusiv vindecarii fiicei sale Rang, bolnava de tuberculoza. In numeroasele tentative de asasinare a printului mostenitor, orchestrate chiar de mama vitrega, inevitabil este atras si doctorul Choi Won. Asa cum in trecut bunicul sau a fost acuzat in urma unei inscenari, si doctorul Choi Won este acuzat pe nedrept de crima si ajunge fugar, pierzand totul casa, familia, fiica… Urmarit neincetat de ofiterul Lee Jeonghwan, poreclit Demonul Rosu, dar si de ucigasii platiti de conspiratori, in timp ce incearca sa evite capturarea sa, Choi Won continua sa caute un leac pentru fiica sa dar si sa gaseasca dovezi ale nevinovatiei sale. Isi gaseste aliati in doctorita Hong Dain, superioara ei -dr. Jang-geung si chiar in persoana printului mostenitor.

Daca la palatul regal totul este interpetat, vanat de inamici, negociat in functie de interes si putere, unde nu stii in cine poti avea incredere, in viata sa de fugar, Choi Won gaseste o lume in care devotamentul, daruirea, recunostiinta si prietenia sunt cu adevarat legatura dintre oameni… lumea talharilor – unde sef este „Barosul din Yangju”. O lume plina de violenta si lipsuri, dar in care iubirea pura si inocenta creste in inima rebelei Sobaek -fiica sefului talharilor, dispusa la orice sacrificiu pentru salvarea si sprijinirea doctorului Choi Won si a fiicei sale… sau devotamentul neconditionat si iubirea nemarturisita de Ggeokieong – omul de incredere al „Barosului” pentru vesela Sobaek care este mai presus decat propria viata. La periferia societatii iubirea si daruirea totala a parintilor pentru copii vine din inima, nu se negociaza si este intr-un contrast total cu lumea de la palat unde cea care se tot numeste „mama” printului mostenitor nu face altceva decat sa comploteze si sa conduca conspiratii pentru uciderea printului si inlocuirea lui cu propriului copil.

Va reusi printul mostenitor sa supravietuiasca numeroaselor tentative de asasinat si sa-i urmeze tatalui sau pe tronul Joseonului? Doctorul Choi Won va reusi sa-si reabiliteze numele sau sa-si salveze fetita de o boala incurabila? Va fi inabusita prietenia din copilarie dintre printul mostenitor si Choi Won de inscenarile puse pe seama doctorului sau de gelozia crescanda din sufletul printului? Intrebari la care raspunsurile vin rand pe rand, pe masura vizionarii serialului.

Un serial istoric in care vom descoperi caractere frumoase si puternice cum este asistenta medicala Hong Dain cu o personalitate extraordinara sau micuta Choi Rang – atat de bolnava dar atat de curajoasa si dedicata tatalui sau, in contrast cu personlitatile duplicitare, inselatoare si manipulatoare de la curtea regala. O aventura despre tradare, razbunare, ambitie, determinare, supravietuire si iubire pe un fundal istoric lipsit de stralucire.

Prezentarea: poet24 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 12 ianuarie 2013

Mult asteptatul “The Thieves”, filmul care de o jumatate de an uimeste intreaga Asie, a ajuns in sfarsit si in fata asiacinefililor. Iar tot ce a reusit sa obtina in aceste 6 luni e pe deplin meritat. In primul rand, vorbim de o productie a carei filmare durat nu mai putin de 7 luni, din mai pana in decembrie 2011, iar faza de post-procesare pana la pemiera din iulie 2012 inca 6 luni. Cu filmari in Macao, Hong Kong, Seul si Busan, “The Thieves” a avut parte de o echipa de actori comuna, atat coreeni cat si chinezi, doar nume unul si unul: Gianna Jun, Kim Yun-seok, Lee Jung-jae, Oh Dal-su, Simon Yam, Angelica Lee, Joo Jin-mo, Kim Hae-suk sau Kim Hye-soo. Regizorul si scenaristul Choi Dong-hun (ce s-a impus in industria coreeana de film cu productii de succes ca Woochi, Tazza sau Big Swindle) a reusit o munca perfecta, uniformizand si eliminand posibilele diferente ce puteau exista datorita conlucrarii dintre cele doua echipe – chineza si coreeana -, filmul fiind vorbit in nu mai putin de 4 limbi (coreeana, chineza, japoneza si engleza) fara ca acest lucru sa strice farmecul vizionarii sau sa deranjeze uin vreun fel privitorul. Cu un buget de 14,3 milioane dolari, “The Thieves” a dominat box-office-ul coreean timp de o luna de zile, obtinand incasari de 82,6 milioane de dolari, suma ce i-a conferit pozitia de lider al box-office-ului coreean din 2012. Parcursul acestui film la box-office a fost fenomenal: La scurt timp de la lansare, a fost primul film coreean din 2012 (la inceputul lui august) care a depasit 2 milioane de bilete vandute in Coreea. La 9 zile de la lansare, “The Thieves” a depasit liderul autohton la incasarile de la box-office de pana atunci, “Nameless Gangster”, devenind cel mai vizionat film coreean al anului cu 4,87 milioane de bilete vandute. La 13 zile de la lansare, “The Thieves” a depasit productia hollywoodiana cea mai vizionata in 2012 in Coreea, “The Avengers”, devenind cel mai vizionat film al anului 2012 in Coreea (incluzand aici si productiile straine, deci si cele americane, principalul competitor la box-office), cu 7,27 milioane de bilete vandute ! La 22 de zile de la lansare, “The Thieves” a intrat in clubul select al filmelor coreene care de-a lungul timpului au deposit 10 milioane de bilete vandute, ocupand pozitia a 6-a dupa “The Host” (locul 1 all time, cu 13 milioane bilete vandute), The King and the Clown, Brotherhood of War, Haeundae si Silmido. La 33 de zile a depasit 12 milioane bilete vandute, devenind al treilea cel mai bine vandut film coreean din toate timpurile, dupa The Host si King and the Clown. Pe 2 octombrie 2012, la 70 de zile de la lansare, “The Thieves” a devenit cel mai bine vandut film coreean din toate timpurile, cu peste 13 milioane de bilete vandute, si al doilea cel mai bine vandut film din Coreea din toate timpurile (dupa “Avatar”, ce are 13,3 milioane de bilete vandute in Coreea). Filmul a si fost apreciat la diverse festivaluri coreene de film si internationale, avand 11 nominalizari si castigand 9 premii. S-a vorbit, cum era de asteptat, si despre o asemanare intre “Thieves” si succesul hollywoodian “Ocean’s Eleven”, ins aregizorul Choi Dong-hun a declarat ca a realizat acest film fara a se gandi constient la productia de peste ocean. Desi asemanatoare ca subiect, regizorul a declarat ca filmul e mai apropiat de productia sa anterioara “Tazza The High Rollers” decat de filmul american, investind mai multa emotie in scenariul lui “The Thieves”.

In secolul XXI, nici hotii nu mai au frontiere, globalizarea afectand si aceasta bransa. Popie Lee Jung-jae), Zampano (Kim Soo-hyun), Guma de Mestecat (Kim Hae-suk) si Yenicall (Gianna Jun) sunt 4 hoti profesionisti din Coreea, fiecare specializat pe o anumita parte a operatiunii: Popie e cel mai vechi in bransa si totodata seful bandei. Zampano e baiatul ce se ocupa de tractarea corzulor cu ajutorul carora Yenicall patrunde pe geam sau in interiorul cladirilor unde urmeaza a avea loc spargerea, in timp ce Guma de Mestecat e o batranica simpatica care desi toata viata ei s-a ocupat de furturi, nu a reusit sa puna mai nimic deoparte. Si asta pentru ca exista o vorba in lumea hotilor: “hotii trebuie sa fure lucruri pretioase, insa pentru a scapa rapid de ele trebuie sa accepte preturi derizorii”. La fel se intampla cu ultima lor operatiune, cand reusesc sa fure de la fiul naiv al unui bogatas, impatimit colectionar de obiecte de arta valoroase, un obiect de patrimoniu chiar de sub nasul acestuia, in cel mai profesionist mod cu putinta (o munca colectiva ce reuseste sa pacaleasca pana si vigilenta agentilor de paza). Problema e ca in schimbul obiectului pretios gastii i se ofera o suma derizorie ce va trebui mai apoi impartita la 4, plus ca politia ajunge la locatia lui Popie in foarte scurt timp, iar problemele abia acum par sa inceapa. In fata acestei situatii, din senin celor 4 le pica o afacere “babana”. Macao Park (Kim Yun-seok), un fost partener de furturi de-al lui Popie, le propune celor 4 jefuirea unui seif ce contine un diamant pretios, “Lacrima Soarelui”, tocmai de la etajul 30 al unui cazinou celebru din Macao. Cei 4 urmeaza a fi ajutati de o echipa de hoti chinezi in frunte cu Chen (Simon Yam), carora li se mai adauga si Pepsee (Kim Hye-soo), fosta partenera a lui Popie si Macao Park pe vremuri, tocmai eliberata conditionat dupa un jaf esuat. Cele doua echipe – coreeana si chineza – vor trece peste neincrederea reciproca si vor colabora pentru atingerea telului comun. Dar desi se afla in fata jafului vietii lor, fiecare din cei 10 hoti are si alte ganduri…

“The Thieves” este unul din cele mai antrenante filme coreene facute vreodata, un proiect ambitios in care au fost inclusi si cativa actori din Hong Kong, cel mai sonor nume fiind, de departe, veteranul Simon Yam. E greu sa caracterizezi separate fiecare personaj in parte; in fapt, exista un singur personaj ce poate fi caracterizat in acest film, personajul colectiv, numit generic prin termenul de “hot”. Desigur, fiecare hot in parte e o individualitate, insa valorile fiecaruia se rezuma la un numitor comun: obtinerea unui lucru pretios prin inselatorie, prin trucuri, prin metode care ii deosebesc de persoanele obisnuite, cu anumite valori morale. In lumea hotilor nu se poate vorbi de moralitate ci doar de o lupta, cum spunea unul din personaje, Pepsee, cu sine. Tanara Yenicall chicoteste in momentul in care Pepsee ii spune aceasta vorba (de ce din toate lucrurile din acesta lume sa luptam cu noi insine ?”), dar va realiza pe parcurs cata dreptate avea “mama curvelor”, asa cum ii spunea ea experimentatei partenere de jaf. Acest personaj colectiv – Hotul – cu H mare, are un chip bizar, fiecare dintre cei 10 hoti imprumutand ceva din gena sa acestui erou negativ. Partea interesanta e ca Hotul nu fura de la oamenii cinstiti, ci de la cei ce prin bani negri au reusit sa faca averi, colectionari de arta avari si ingamfati, jucatori de poker inraiti ce traiesc pe picior mare si pierd la o mana zeci de mii de dolari. Lumea victimelor lor e intotdeauna un vis la care ei doar viseaza si si-l inchipuie in rolurile pe care le joaca la perfectie, intruchipand falsi jucatori de poker, oameni de afaceri instariti, uneori chiar playboy. Deci Hotul nu are motive sa regrete fapta care o comite, ce apare, in viziiunea sa, ca un act de “haiducie” pentru binele personal, pentru implinirea visului unei vieti lipsite de griji si, pe cat posibil, traite pe picior mare. Fiecare personaj isi aduce aportul la acest portret generic al hotului: Popie e razbunatorul dispus pentru bani sa faca orice, insa nu e in stare nici macar sad ea un pumn; Yenicall e mezina naiva si descurcareata in orice situatie, sloganul ei fiindu-i tatuat pe picior: “Happy end-ul e al meu”. Zampano e mai mult preocupat de aspectul propriu si de a o cuceri prin orice metoda pe Yenicall, deci e personajul ce aduce o nota de romantism Hotului. Guma de Mestecat afiseaza imaginea unei batranici dure, insa in realitate e o alcoolica ce mereu se teme in timpul misiunilor, oricat de usoare ar fi acestea. Pepsee e, asa cum se caracterizeaza, “frumoasa pe dianafara datorita fardurilor, dar putreda pe dinauntru”, in timp ce coordonatorul intregii misiuni, Macao Park, a facut avere cu doar 700 de dolari in buzunar, riscandu-i pe toti intr-un cazinou din Macao si castigand peste 8 milioane de dolari intr-o singura zi. Desigur, in 3 nopti i-a pierdut pe toti, dar asta nu mai conteaza pentru cineva care castiga usor banii. Din echipa hotilor chinezi, cel mai proeminent e Chen, un tip calculat, aparent echilibrat, serios, a carui neincredere e usor risipita de atractia ce o manifsta pentru Guma de Mestecat. Nu in ultimul rand, Andrew (inegalabilul Oh Dal-su) e hotul guraliv, caruia ii sare repede tandura si care are tendinta de a-i ironiza pe ceilalti, dar care la partea practica are carente grave. Julie e agenta dubla, ce alege o cale total diferita de urmat decat tatal ei – un renumit hot in arhivele politiei -, si sub acoperire accepta sa fie cea care urmeaza a sparge prin dibacia ei seiful cu pricina, insa ea nu e hoata decat pe jumatate. Imaginea hotului e completata de gena misteriosului Wei Hong, pe care nimeni nu l-a vazut dar care e un Traficant de arme si de obiecte de arta violent, temut in lumea interlopa, lipsit de orice scrupule, pentru care totul se rezolva nu prin dialog sau prin baterea simbolica a palmei, ci prin forta. Daca amestecam toate aceste trasaturi la un loc, regasim o imagine generica bizara a Hotului, care este si siret, si dibaci, si violent, si romantic, si naiv, si guraliv etc etc. Niciodata personajele de hoti nu au fost mai perfect intruchipate intr-un film coreean decat acest personaj colectiv al celor 10 personaje atat de diferite, in cele din urma…

Daca va intrebati de ce acest film a atins culmile si a devenit cel mai bine vandut film coreean din toate timpurile, trebuie neaparat mai intai sa-l urmariti. “The Thieves” are farmecul sau aparte, iar multitudinea personajelor si diversitatea de caractere sunt ca un joc de sah in care cunosti cu ce piese pornesti la drum dar nu stii care e deznodamantul, de ce e capabila fiecare piesa in parte. Nu doar distributia exceptionala a asigurat succesul productiei, ci si scenariul cu rasturnari de situatie, coerent datorita unor flashback-uri ponderate. Si nu in ultimul rand, mesajul subliminal transmis de scenarist, care cata vreme va exista aceasta lume, va fascina: nu e fermecator sa visezi ca peste noapte poti deveni, printr-un efort minim, lipsit de griji in ziua de maine, in aceste vremuri de incertitudine economica si sociala ? Curiozitatea i-a impins pe multi coreeni sa doreasca sa viseze la un astfel de mod de viata fie si doar pentru 2 ore si 15 minute cat dureaza acest film. Dar ce pacat ca nu poti devein bogat peste noapte decat in filme…

Traducerea acestui film a fost efectuata in premiera in Romania de uruma44 si gligac2002 – Asia Team Romania. In conditile in care limbajul de argou abunda in aceasta productie, neredarea conforma a acestuia ar fi scazut mult din farmecul filmului, din comicul de situatie si din gestica anumitor personaje. Din fericire, traducerea Asia Team a stiut sa puna in valoare fiecare replica, in mod fidel, lucru pentru care aceasta traducere merita apreciata. Vizionare placuta asiacinefililor a celui mai bun film coreean al anului 2012 !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: sâmbătă 22 decembrie 2012

Desi drama „Arang and the Magistrate” s-a terminat, starul Lee Jun-ki e in continuare in centrul atentiei, oferind o multime de interviuri. E prezent in toate revistele de profil !
Din moment ce „Arang and the Magistrate” a fost primul proiect dupa eliberarea sa din armata, in mod firesc drama e subiectul principal al tuturor interviurilor acordate. Lee Jun-ki a explicat de ce a ales un asemenea proiect: „A fost o drama destul de neobisnuita si m-am intrebat daca nu va fi catalogata drept o drama copilareasca. Aceasta „drama-basm” va face legatura cu lumea sumbra, presanta ? Cand am inceput sa citesc scenariul, am fost indiferent, ca apoi in mod uimitor, sa nu-mi mai pot dezlipi ochii de pe el. Episodul pilot a fost intr-adevar inedit, plin de imaginatie si n-am mai putut lasa scenariul din mana.”
Lee a avut mana libera in a-si modela personajul, a explicat c-a fost ideea lui sa-l faca pe Eun-oh un personaj activ: „La inceput, Eun-oh n-a avut scene de actiune. I-am sugerat regizorului sa implice personajul in astfel de scene. Dupa ce m-am intors din armata, mi-a fost mult mai greu sa filmez scene de actiune.Viteza mea a fost mult mai mica, iar loviturile mult mai grele.Am participat direct la conceperea scenelor de actiune fiindca imi cunoasteam conditia fizica. Am avut parte de scene pe care stiam ca trupul meu le poate executa in asa fel incat publicul sa fie multumit.”
Desi povestea din „Arang and the Magistrate” a fost una inedita si plina de actiune, raitingul a plasat constant drama pe locul al doilea in preferintele spectatorilor.Aceasta a concurat cu drame ca „Nice Guy” sau „Gaksital”, obtinand in medie un raiting de 12,8 %.
Lee a recunoscut ca toata lumea a fost dezamagita in privinta raitingului si cu totii si-au exprimat ingrijorarea in legatura cu valorile mici obtinute de dramele difuzate in aceasta perioada. Totusi, el si-a exprimat recunostinta pentru un rating constant motivand: ”Am fost in stare sa intru in pielea personajului meu cu Kwon Oh-joong si Shin Min-ah alaturi. Shin Min-ah este o profesionista, o actrita care s-a dedicat intru totul dramei. Dupa atata vreme, am simtit ce inseamna sa joci. La inceput nu am fost in stare sa ne ridicam la nivelul asteptarilor, dar faptul c-am fost laudat de atatia oameni mi-a dat curaj.”
A continuat:„As minti daca as spune ca n-am fost dezamagit de cateva lucruri din drama. Fiindca Eun-oh e un magistrat aspru, nu are o personalitate distractiva. Ca actor, a fost amuzant sa-l interpretez pe Yong in Iljimae. Asta iti permite sa realizezi o gama de expresii, dar aici regizorul mi-a spus sa nu fac prea multe. M-am gandit ca oricat de artagos ar fi Eun-oh, totusi are personalitate, asa c-am inceput sa-i schimb felul de-a vorbi si actiona.” Un alt aspect care l-a dezamagit a fost latura romantica a dramei. A spus: ”La inceput m-am gandit ca este o drama romantica. Atunci i-am asigurat pe reporteri si pe fani ca voi fi in stare sa exprim dragostea adevarata…”
Dar dupa cum stim, drama a pus mai mult accentul pe latura supranaturala.”Si altii s-au simtit frustrati. Ca actor am incercat din greu sa nu ma las prada unor asemenea emotii si sa ma dedic rolului meu pana la final.” Intrebat daca n-ar vrea sa revina intr-o drama obisnuita acesta a marturisit: ”Am acceptat drama pentru ca mi s-a parut o poveste antrenanta, cu o dragoste mistuitoare, dar nu consider ca este momentul sa apar intr-o drama obisnuita. Ma atrag dramele cu povesti diferite, speciale. Acum simt ca e amuzant sa joc in drame de fictiune, poate lucrurile se vor schimba dupa ce implinesc 35 ani.” A continuat: „Mi-ar placea sa joc un rol asemanator regelui Sejong din „Tree with Deep Roots”, dar la varsta mea nu cred ca publicul m-ar prefera. Inca sunt lipsit de experienta. Vreau sa incerc atunci cand voi fi mai matur. Asta nu se poate intampla in curand, dar cred c-as putea sa arat acea latura. Rolul pe care doresc cel mai mult sa-l incerc este cel al regelui Yeonsan (regele Joseonului din „King and the Clown”)”.

R: Cum te-ai simtit inainte sa fii eliberat din armata ?

Cu o saptamana inainte de eliberare n-am putut sa dorm. Cei de la sediul central au spus ca se asteapta prezenta unui numar ridicat de fani, asa ca au inceput pregatirile. Mi-am spus: „Am pierdut mult din popularitate. Voi avea parte de o mare umilinta ?” Am fost bucuros ca m-am intors pe platourile de filmare imediat dupa eliberare. Am simtit o mare presiune, dar emotional am fost satisfacut si am castigat incredere.

R: Ce s-a schimbat la tine dupa armata ?

La inceput, actorul Lee Jun-ki, persoana Lee Jun-ki si militarul Lee Jun-ki s-au aflat in discordanta. Asa ca m-am dedicat fara rezerve serviciului militar. Cateodata, in serile in care ma uitam la televizor, inima-mi batea puternic si ma gandeam: „Acolo ar trebui sa fiu…” Am invatat cum sa las asta deoparte si sa accept realitatea. Inainte de armata nu puteam sa beau in locuri accesibile si pastram distanta fata de femei pentru a evita scandalurile. Am realizat ca intr-adevar am exagerat.

R: Cum a fost viata in armata ? Cum ti-ai petrecut timpul ?

In primele zile, a fost dificil sa ma acomodez. Nu eram obisnuit sa traiesc intr-un astfel de mediu, cu o multime de oameni diferiti. In fiecare zi se intamplau lucruri pe care nici macar nu-mi le imaginam ca s-ar putea petrece. Asta ma facea sa fiu confuz. Lucrurile s-au imbunatatit dupa aproximativ trei saptamani. M-am cufundat in munca, am luat in serios lectiile de tir si orele de exercitii fizice, astfel am fost pe locul patru din doua mii de oameni.

R: In timp ce ai fost in armata, ai implinit 30 ani .

Ca actor, inaintarea in varsta nu-i un lucru rau. Si gama mea de roluri s-a extins. Cand ma uit la tinerii actori (cei care au implinit 20 ani) cum ar fi Kim Soo-hyun, Song Joong-ki, Lee Min-ho si Jang Geun-seok, ma gandesc „Nu cred ca eram atat de bun la varsta lor… sunt chiar buni.”

R: Cum te simti dupa ce ai stat doi ani departe de platourile de filmare ?

Regizorul impreuna cu ceilalti actori m-au ajutat mult. Dar am fost nelinistit la gandul „Eu sunt singurul schimbat.” Din fericire sunt tipul de personalitate care se apropie primul de ceilalti, asa ca m-am adaptat repede. Imi place sa ma imprietenesc repede cu ceilalti.

R: Daca ar trebui sa dai o nota dramei „Arang and Magistrate”care ar fi aceasta ?

Nu simt ca am dreptul sa dau o nota. A fost o drama care m-a facut sa fiu stresat si ingrijorat, dar din fericire rezultatul n-a fost unul rau. Am fost ingrijorat cand am fost gata sa apar in fata publicului rece si sa fiu evaluat, dar fanii si telespectatorii au avut o multime de lucruri bune de spus, asa ca am castigat incredere in mine.

R: Am auzit ca ai fost o sursa de buna dispozitie la filmari.

Sunt genul de persoana care nu poate sta linistit si ma comport copilareste. M-am implicat in multe situatii si cei din echipa chiar m-au intrebat „Nu esti obosit?”. Oamenii au spus ca se asteptau sa fiu crispat si efeminat, dar sunt exact opusul.

R: Cum a fost sa lucrezi cu Shin Min-ah ?

A fost bine. Sa fiu sincer, la inceput mi-am facut multe griji. „Arang and Magistrate” a fost prima mea intalnire cu Shin Min-ah si din prima zi parerea ei preconceputa despre mine a fost spulberata. M-am gandit ca va fi dificil sa o cunosc, asa ca m-am comportat intr-un mod copilaresc si amuzant la prima intalnire pentru a depasi stanjeneala. In schimb, ea mi-a spus „Jun-ki-sshi, imi pare rau dar daca vei continua sa te comporti asa, va fi prea incomod.” Asa ca mi-am dat seama c-am aplicat o tactica gresita si am luat-o mai lent. (Rade) Mai tarziu, dupa ce am devenit mai prietenos, am descoperit o persoana foarte buna. In mod normal, actritele au tendinta de a dori sa arate numai partile frumoase si depun eforturi sa pastreze o imagine rafinata, dar Shin Min-ah nu face asta. Arang (Fantoma) nu e un personaj usor de interpretat. A fost nevoita sa se tavaleasca pe jos, sa renunte la aspectul sau ingrijit. Daca incerca sa arate bine, personajul ei devenea enervant. Min-ah are un caracter puternic, asa c-a fost un sprijin mare pentru mine si m-a ajutat foarte mult. Ca actor e seniorul meu. Am simtit ca exista un motiv pentru care ea e atat de iubita. Isi cunoaste slabiciunile si incearca sa devina mai buna. Am facut eforturi sa devenim prieteni. Mai tarziu, cand ne-am familiarizat cu personajele, am avut discutii despre scenariu si totul a devenit mai usor.

R: In acest an, au existat doua filme („The Thieves and Gwanghae”, „The Man Who Became King”) care au vandut peste 10 milioane de bilete. Acest lucru cum te face sa te simti ?

Ma ambitioneaza, ma face sa fiu invidios. Atunci cand „The King and the Clown” a vandut peste 10 milioane de bilete in 2005 a fost un lucru neobisnuit, dar in zilele astea se pare ca se intampla frecvent.(Rade) Va trebui sa joc intr-un film in curand.

R: Fan clubul lui Lee Jun-ki e unul neobisnuit.

Fanii sunt mandria mea. Inainte de-a pleca in armata, fan clubul era de neegalat, dar in vremurile astea cred ca sunt si alti actori care au fan cluburi la fel de mari. Intr-un fan club vestile se raspandesc mult mai repede, cu totii aduna informatii si astfel se creeaza o baza mare de date.

R: Fanii te influenteaza in alegerea proiectelor ?

Imi aleg singur proiectele. Vreau sa incep un nou proiect cat mai repede, dar inainte de asta voi avea cateva intalniri cu fanii mei si un nou album de pregatit. Am planificat si o sedinta foto, am o multime de idei si un nou concept.

R: Ce zici de intalniri ?

Raspunsul meu la aceasta intrebare este intotdeauna acelasi. Chiar daca am o prietena, as spune „nu am”, si daca nu as avea una, la fel as spune „nu am”. Nu am planuri de a avea o relatie publica. Inainte de a ma casatori, nu vreau ca relatiile mele sa fie cunoscute. Daca toata lumea stie, e dificil ca dragostea sa devina rodnica.

R: Te pricepi sa-ti gestionezi viata privata ?

Cred ca da. Nu ies prea mult de unul singur. In trecut n-as fi baut decat intr-o camera privata, fara femei in preajma. Daca erau evenimente private la care se consuma alcool, mergeam cu managerul meu. Am fost foarte atent. Desi in aceste zile nu mai fac toate astea. Am dat autografe pentru fani chiar in timp beam ceva intr-un local.

R: Ai actori pe care ii consideri rivali ?

Nu. Sunt atatia actori minunati si prezentabili, e dificil sa alegi unul drept rival. Ce-i sigur e ca anul acesta am fost dat afara de Kim Soo-hyun, inchis de Song Joong-ki, si Jang Geun-seok a fost cel care a facut curatenie in departamentul Hallyu. (Rade)

Intrebat despre popularitatea sa in strainatate a spus „Sunt activ in strainatate, dar mereu sunt intrebat de reporteri care e dezavantajul de a fi vedeta Hallyu. Atunci imi piere elanul.” Lee Jun-ki Se pare ca arde de nerabdare sa se intoarca la treaba. Dupa doar patru zile de la incheirea filmarilor pentru drama „Arang and the Magistrate” analiza scenarii pentru urmatorul proiect. A recunoscut: ”E foarte dificil sa fii singur. Daca sunt singur, nu mai primesc energie de la ceilalti si ma simt ca intr-o colivie. Am tendinta de a ma simti foarte singur. In armata a fost pentru prima data cand am inchis televizorul si m-am dus la culcare. Cand sunt acasa, daca inchid televizorul am un sentiment de teama.”

Asadar, ce ne va arata in viitor ? El a raspuns:”Mental sunt intr-o stare buna. M-am intors din armata si ma simt mult mai responsabil. Fara sa-mi pierd concentrarea, vreau sa fiu un actor reprezentativ pentru Coreea, un actor care isi arata potentialul. Un actor in care puteti avea incredere…”

Articol realizat de alinabv – asiacinefil.com

Publicat: miercuri 23 iunie 2010

Regizat de Kim Cheol-han si Shin Jae-Hyeok, 2 regizori debutanti, “The Outlaw” tradeaza o puternica influenta venita dinspre Hollywood. Probabil ca regizorii au crezut ca reteta americana va asigura succesul comercial al peliculei, dat fiind ca in ultimii ani multe productii americane s-au impus la box-office-ul din Coreea. Oricum, este un lucru destul de rar sa vezi un film coreean facuta dupa modelul american, ca productii autohtone. In rolul principal apare Kam Woo-Seong, starul care alaturi de Lee Jun-ki impresiona in “The King and the Clown”, sau care facea furori in “:Big Bang”. Poate cu cateva kilograme in plus pentru rolul de politist, acesta are o interpretare buna, insa parca lipseste ceva rolului sau; poate o partenera care sa fi adus acea nota de sentimentalism in productie. Desi apar 3 actrite in rolul feminin care ar fi putut sa duca la o atractie intre personajele principale, relatia cu niciuna dintre ele nu e explorata pana la punctual in care spectatorul sa se ataseze de vreunua din ele. E, de altfel, imposibil ca in doar 90 de minute sa prezinti 3 relatii diferite care sa capete profunzime. Insa nu aceasta a fost tinta productiei.

Oh Jeong Su este un detectiv de la Omucideri, apreciat de colegii sai pentru prolificitatea in rezolvarea cazurilor de crima. La un moment dat, insa, o serie de crime aparent fara legatura, comise la intamplare, aduc spaima in randul populatiei. Victimele sunt toate femei lipsite de aparare. Detectivul Oh sufera, dupa spusele colegei sale, de PTSD – stres posttraumatic, care poate fi transmis anchetatorului, ce ajunge sa experimenteze durerea si frustrarea victimelor, ca urmare a implicarii emotionale in cazurile anchetate. In urma cu 7 ani, acesta a cunoscut o victima a unui abuz urmat de sechestrare. Aceasta a reusit sa scape, iar detectivul Oh pe masura implicarii in caz, se indragosteste de victima abuzata, cu care se si casatoreste. Insa in mod inexplicabil sotia lui paraseste domiciliul, cu putin timp inainte de a i se naste fiica. Dincolo de aceasta drama personala, detectivul Oh se trezeste urmarit de nenorociri, toate persoanele dragi avand de suferit fara a-si explica de ce. Toate acest frustrari izbucnesc in momentul in care sistemul judiciar comite o mare nedreptate, iar Oh decide sa paraseasca politia si sa-si faca dreptate de unul singur, in conditiile in care societatea macinata de coruptie ii refuza dreptul de a afla adevarul.

Un thriller care incepe sovaitor, punand in fata spectatorului piesele puzzle-ului si lasandu-l sa rataceasca intr-un scenariu salbatic desprins parca din filmele cu psihopati de la Hollywood. In prima parte umanitatea se rezuma la manifestari animalice, la niste crime comise cu sadism si la niste raspunsuri senine ale unor psihopati care nu doresc decat sa-si traiasca viata lor bolnava privindu-i pe altii cum mor pentru placerea lor. Prima parte a filmului ne prezinta o realitate sadica a societatii (chiar daca in final regizorul a avut inspiratia de a spune ca totul este o fictiune care nu are legatura cu realitatea), o copie fidela dupa filmele horror americane. Surprinzator, insa, dupa introducerea destul de sangeroasa in subiect, lucrurile devin mult mai interesante, iar filmul se transforma in ceva captivant, presarat pe alocuri cu ironie fina destul de nelalocul ei, dat fiind genul filmului. Dintr-un horror, filmul se transforma intr-un thriller de actiune cu parfum dramatic, care incearca sa te faca sa uiti ororile din prima parte. In nici un caz nu este un film recomandat minorilor. Per ansamblu, o productie de inspiratie americana, deloc originala, cu valente a la “The Punisher”. Pentru fanii filmelor coreene, “The Outlaw”, poate fi o dezamagire pentru ca lipseste ceva la capitolul profunzime, legatura dintre personaje fiind prea putin explorata. Intr-o oarecare masura filmul are ceva din “M.W”, o alta productie recenta japoneza realizata dupa o reteta hollywoodiana. In schimb, pentru fanii thrillerelor combinate cu actiune si putin horror, “The Outlaw” ofera tot tacamul, inclusiv o rasturnare de situatie cu totul neasteptata in final.

Publicat: luni 19 aprilie 2010

Actorul coreean Lee Jun-ki isi va amana data incorporarii in vederea satisfacerii stagiului militar pana la incheierea contractului aflat in curs, a declarat agentia JG care il impresariaza. Conform unui oficial al agentiei, Lee a primit o notificare de la Administratia militara coreeana de recrutare prin care i se cerea sa se prezinte in intervalul acestui an pentru a-si atisface stagiul militar obligatoriu de 2 ani. „Dar el a cerut amanarea termenului deoarece momentan lucreaza la un film si la un serial”, a adaugat reprezentantul agentiei. „Incorporarea e ceva ce va trebui sa se produca, si se va produce fara nici un dubiu. Dar consider ca trebuie sa duca la bun sfarsit proiectele in curs inainte sa mearga in armata”. Acesta a adaugat ca detaliile finale in privinta acestei probleme vor fi lamurite in aceasta saptamana.

Lee, in varsta de 29 de ani, a devenit celebru dupa rolul clownului travestit in blockbuster-ul „The King and the Clown”, si dupa serialul „Iljimae”, care a avut un mare succes in Coreea. In prezent, starul lucreaza la filmul „Grand Prix”, unde o are partenera oe Kim Tae-hee, ale carui filmari au inceput in aceasta luna, iar la sfarsitul acestui an va aparea in serialul SBS de 24 de episoade, „Faith”.

Publicat: sâmbătă 20 martie 2010

Filmul coreean „Blades of Blood” a fost vandut in 5 tari inaintea premierei sale, dupa cum sustin producatorii lui, Achim Pictures. Trailerul acestei productii a fost proiectat la a 60-a editie a Festivalului de film de laBerlin, si 5 tari – Germania, Belgia, Oalnda, Luxemburg si reprezentantul Americii de Sud – au cumparat deja drepturile de difuzare inainte premierei filmului in Coreea ! Filmul istoric este inspirat din seria manhwa a artistului Park Heung-yong si a fost regizat de apreciatul regizor Lee Joon-ik, ce a produs si alte filme celebre, precum „Hwangsanbul” sau „The King and The Clown”, acesta din urma fiind cel de-al treilea cel mai vizionat film coreean de la box-office din toate timpurile, in Coreea.

„Blades of Blood” este un film despre oamenii din categoriile de jos, care lupta pentru egalitate sociala in timpul epocii Joseon. In rolurile principale au fost distribuiti Cha Seung-won (din recentul serial de success „City Hall”), ce interpreteaza un personaj ce doreste sa devina rege, si Hwang Jeong-min (din „You are my sunshine” – filmul), ce interpreteaza un orb cu extraordinare abilitati in manuirea sabiei. Filmul va avea premiera in Coreea de 29 aprilie 2010.

Publicat: luni 22 februarie 2010

„Shadows in the Palace” este filmul de debut al scenaristei Kim Mee-jeung, care a facut parte din echipa de productie a unor filme ca „King and the Clown” sau „Once Upon a Time in a Battlefield”. De altfel, filmarile (care nu au avut la dispozitie un buget prea mare) s-au realizat in aceeasi locatie unde s-a filmat si „King and the Clown”. Filmul poate fi considerat o impletire de genuri: partial drama de epoca, partial film de mister, si partial film de groaza. E vorba de fapt de o fictiune despre asa-numitele „gungnyeo”, in fapt servitoare de la palatul regal care trebuiau sa-l slujeasca pe rege in societatea traditionala coreeana.

Palatul tipic din perioada dinastiei Joseon era divizat in mai multe parti. Una din aceste parti era destinata asa-numitelor „slujitoare de la palat”. Odata intrate in acest univers, tinerele fete jurau supunere, respectarea cutumelor si celibat, dedicandu-si vietile bunastarii regelui si tanarului lui mostenitor. Insa in spatele usilor inchise exista o ierarhie, o dinamica complexa si multe intrigi si secrete ascunse. „Shadows in the Palace” spune o astfel de poveste: regele Joseonului, neavand urmas cu regina lui, o lasa insarcinata pe concubina lui, Hee bin, care ii daruieste un fiu. Imparateasa-mama conditioneaza recunoasterea acestui prunc ca mostenitor al tronului de obligativitatea ca copilul sa fie adoptat de regina ca fiu, fapt care ar fi dus la transformarea ambitioasei concubine intr-o simpla mama-purtatoare. Aceasta refuza acest rol, avand ambitii mult mai mari, pe fondul pasiunii regelui fata de ea. Pe acest fundal, cea mai credincioasa slujitoare a concubinei este gasita spanzurata. Chun-ryung, o doctorita de la Palat, constata in urma autopsiei ca slujitoarea fusese strangulata, nefiind vorba de o sinucidere, cum I se sugereaza pentru a nu izbucni un imens scandal la Palat. In acelasi timp, insa, scoate la iveala un adevar de neiertat: cu putin timp in urma, slujitoarea daduse nastere unui prunc. Prinsa intre dorinta de a afla adevarul si cutumele care consemneaza pedeapsa cu moartea pentru slujitoarele care isi pierd fecioria cu altcineva in afara regelui, asupra tinerei doctorite incep sa se faca presiuni pentru ascunderea adevarului.

In afara de faptul ca filmul are in distributie aproape in intregime actrite, si partea de productie, de filmare si de regie a fost realizata in principal de femei. Daca va asteptati, din acest motiv, la un film mai sensibil, asteptarile va vor fi inselate, „Shadows…” prezentand in unele cadre scene de cruzime medievala care oricand pot concura cu filme similare ale genului (maini taiate, unghii smulse, ace implantate in corp si multe alte lucruri infioratoare). Violenta filmului nu face decat sa redea cruzimea unui sistem in care femeile si trupurile lor sunt niste simple spite la o roata care se invarte neincetat, ducand spre afirmarea ambitiilor unora si a slabiciunilor celorlalte.

Filmul incearca reconstituirea unei franturi dintr-o pagina de istorie nescrisa. Este greu sa intelegi viata slujitoarelor de la Palat din trecut in lipsa inregistrarilor in arhive despre ele. Pentru cinefilul contemporan, obisnuit cu regulile unei altfel de societati, acest lucru va fi cu atat mai greu de inteles, ca urmare a vidului cultural intre acele vremuri si vremurile de astazi. In general, filmele a caror actiune este plasata in trecut sfarsesc prin a ne spune mai multe despre societatea in care traim in present decat despre epoca prezentata pe ecran. Sa fie acesta un lucru condamnabil ? Filmul este, in definitiv, un act de imaginative, iar faptele istorice, atunci cand sunt putin cunoscute, nu fac decat sa permita imaginatiei sa se exprime. „Shadows in the Palace” este un exercitiu de imaginatie despre o lume care chiar daca a existat intr-o cu totul alta forma, reuseste sa ofere cinefilului o experienta inedita si terifianta, fara a-i curma apetitul pentru arta cinematografica.

Publicat: vineri 18 decembrie 2009

time-between-dog-and-wolf Dupa ce l-ati vazut in Iljimae si in alte 3 filme traduse de echipa noastra („The King and the Clown”, „Fly, Daddy, Fly” si „May 18”), a sosit momentul sa-l vedeti pe Lee Jun-ki intr-o ipostaza cum nu l-ati mai vazut, in serialul de succes „Time Between Dog and Wolf”. Starul a ajuns la o mare popularitate in intreaga Asie si gratie acestui serial de actiune, cu tenta dramatica, utilizatorii de pe internet votandu-l pe Lee drept cel mai popular actor coreean in 2008 (lucru care nu ar trebui sa mire cate vreme acelasi an 2008 l-a adus din nou in prim plan pe Lee, odata cu Iljimae). Lee Jun-ki o are ca partenera in acest serial pe Nam Sang Mi, care si-a facut o cariera in comedii si comedii politiste, precum „Sweet Spy”, „Spy Girl”, „She’s on Duty” sau „Too beautiful to lie”. In serial aceasta interpreteaza un personaj onest, cu o personalitate puternica, extreme de apreciata de cei din jurul ei. Celalat personaj care graviteaza in jurul eroului acestui serial este Chong Kyung Ho, cunoscut fanilor k-dramelor din „Sorry, I love you” sau recentul „Princess Ja Myung Go”. Acesta interpreteaza rolul prietenului din copilarie al lui Lee Jun-ki, dar pe care destinul il va pune intr-o situatie ingrata, pe care urmeaza sa o descoperiti urmarind serialul.

lee-jun-ki-tbdaw Serialul a avut, la momentul difuzarii la televiziunea coreeana MBC un rating, la nivel national, in medie de 16%. Titlul filmului este o metafora; o metafora a devenirii. In limba franceza exista o expresia: „entre chien et loup”. Aceasta isi gaseste explicatia in momentul de dupa apusul soarelui, cand intunericul se asterne si alunga ziua, si cand, datorita amurgului, nu poti realiza daca animalul din fata ta este un caine credincios sau un lup siret si flamand. Sangeriul acelei atmosfere stranii iti transmite o teama; teama de necunoscut, teama de a nu putea face distinctia intre realitate si iluzie, care brusc devin niste termeni vagi. Este momentul in care fara sa vrei simti ca viata te invita sa-i arunci o privire retrropectiva, pentru ca te simti pierdut inttre jocul realitatii si cel al imaginatiei. Ora dintre caine si lup este momentul de cumpana din calea devenirii unei persoane. Si fiecare episod al acestui serial este o astfel de ora.

Subiectul serialului este unul captivant, cu un final pe masura. Sub cerul stralucitor al Thailandei, o tanara procuror de origine coreeana se straduieste sa trimita dupa gratii membrii unei uriase organizatii interlope, numita banda Cheong, motivate fiind nu numai de spiritul de justitie si datorie, ci si de moartea sotului ei, care a pierit in conditii incerte, dar legate de aceeasi banda. Lupta ei e continuata de fiul sau Soo Hyun si de familia care l-a adoptat pe acesta dupa moartea mamei, lucrand ca tanar ofiter de securitate la Agentia Nationala de Securitate a Coreei de Sud. El este insa impins pe calea dezonoarei de firea sa nestapanita si de o intalnire neasteptata, in urma esecului in prima sa misiune ca agent de securitate. Din acel moment viata lui ia o turnura nedorita si periculoasa, nu numai pentru el, ci si pentru toti cei dragi lui. Sub ochii nostri se desfasoara o poveste captivanta despre ura si razbunare, despre loialitate si prietenie dincolo de moarte, unde pana si iubirea are regulile ei proprii si nefiresti.

Un serial captivant, care te va tine cu rasuflarea taiata la fiecare episod din cele 16. O delectare pentru fanii Lee Jun-ki si pentru amatorii serialelor de calitate asiatice. O traducere pe masura serialului, marca Asia Team Romania, oferita in exclusivitate in Romania de www.asiacinefil.com.

Publicat: marți 15 decembrie 2009

Subiectul serialului este unul captivant, cu un final pe masura. Sub cerul stralucitor al Thailandei, o tanara procuror de origine coreeana se straduieste sa trimita dupa gratii membrii unei uriase organizatii interlope, numita banda Cheong, motivate fiind nu numai de spiritul de justitie si datorie, ci si de moartea sotului ei, care a pierit in conditii incerte, dar legate de aceeasi banda. Lupta ei e continuata de fiul sau Soo Hyun si de familia care l-a adoptat pe acesta dupa moartea mamei, lucrand ca tanar ofiter de securitate la Agentia Nationala de Securitate a Coreei de Sud. El este insa impins pe calea dezonoarei de firea sa nestapanita si de o intalnire neasteptata, in urma esecului in prima sa misiune ca agent de securitate. Din acel moment viata lui ia o turnura nedorita si periculoasa, nu numai pentru el, ci si pentru toti cei dragi lui. Sub ochii nostri se desfasoara o poveste captivanta despre ura si razbunare, despre loialitate si prietenie dincolo de moarte, unde pana si iubirea are regulile ei proprii si nefiresti.

Publicat: marți 14 iulie 2009

poster-personaje-legend

In aceasta a patra parte a articolului vom face cunostinta cu interpretii personajelor din serial. Cine sunt ei si ce mai fac in ziua de astazi ?

Yoon Tae-young, interpretul lui Ho-gae, a fost, lucru interesant, pregatit mai intai pentru o cariera manageriala. Ca si Lee Philip, Yoon are studii efectuate in Statele Unite, fiind licentiat al universitatii din Illinois pe specializarea „Managementul afacerilor”. Se trage dintr-o familie instarita, tatal lui fiind nimeni altul decat vice-presedintele celebrei companii Samsung Electronics. De religie buddhista, acesta s-a casatorit, chiar in timpul filmarilor la „The Great King”, cu Im Yoo-jin. Nunta lui a fost una foarte mediatizata, la ea participand peste 4.000 de oameni de afaceri, politici si figuri proeminente din societatea coreeana, inclusiv actualul presedinte Lee Myung-bak. Cuplul proaspat casatorit nu a primit daruri de nunta sau flori, insa au oferit o masa pe cinste tuturor invitatilor, pretul unui meniu pentru o persoana fiind de aproximativ 1.500 de dolari. Doar 200 de invitati au participat la ceremonia propriu-zisa, restul urmarind-o pe ecrane-gigant. Cel mai nou rol in care a fost distribuit e cel din serialul „Strike Love”, in care el este un jucator de baseball. Cum acesta e un sport popular in Japonia, se asteapta un succes in insula, serialul fiind deja cumparat de o televiziune japoneza. La randul lui, Yoon e destul de popular in Japonia, popularitate castigata in special datorita rolului din The Great King, chiar daca acesta a fost partial negativ. dalbi-si-jumuchi

Pe Park Sung Woong (interpretul lui Jumuchi) l-ati vazut jucand in „Open City”, iar recent, a interpretat roluri in serialele „East of Eden” si „Cain and Abel”. In varsta de 36 de ani, acesta l-a interpretat pe Jumuchi, fiorosul luptator mercenar indragostit de Dalbi. Ceea ce putini stiu, insa, este faptul ca cei doi nu au format un cuplu doar in serial, ci si in viata reala. Pe 18 octombrie 2008, Park s-a insurat cu Shin Eun Jung (interpreta lui Dalbi, care in „Legend” se indragosteste tocmai de Jumuchi). Mai mult decat atat, acestia au fost distribuiti impreuna nu doar in serialul „Legend”, ci si in recentul „East of Eden”.

ohkwangrok Popularul actor coreean Oh Kwang Rok, interpretul maestrului lui Sujini din satul Guh Mool, in varsta de 49 de ani, a jucat in cateva filme de mare succes, precum „Trilogia razbunarii” a lui Park Chan-wook (in toate cele 3 parti), A Moment to Remember, Me. Socrates, A Bittersweet Life sau „Seven Days”, dar si in serialul „Perhaps Love” din 2007, interzis in Coreea. Mai recent a putut fi vazut in filmul „Marine Boy”, in rolul doctorului care il ajuta pe traficantul de droguri sa-si supravegheze „baiatul marin”. Acum aproximativ o luna, actorul a fost arestat pentru consum de marijuana. Conform politiei, Oh, este suspectat de faptul ca ar fi fumat marijuana cu mai multe ocazii, inclusiv o data in februarie, in propria lui casa din Seul, alaturi de cel care i-a furnizat „materialul”, presedintele unei companii din domeniul tehnologiei informaticii. In scandalul ce a iesit la iveala acum o luna, pare a fi implicat si regizorul de animatii Kim Moon-saeng.

lee-ji-ah Lee Ji Ah este frumoasa interpreta a lui Sujini din serial. In prezent in varsta de 28 de ani, actrita a castigat o mare notorietate datorita acestui rol, pentru care a primit 4 premii: premiul de popularitate, premiul pentru cea mai buna actrita debutanta si premiul pentru cel mai bun cuplu, alaturi de Bae Yong-joon, la MBC Drama Awards in 2007, iar la cea de-a 44 –a editie a Baeksang Awards a castigat premiul pentru cea mai buna actrita debutanta. Actrita mai poate fi vazuta in „Beethoven Virus” sau „Style”, 2 seriale nou noute lansate in Coreea. Lee are o educatie aleasa; a copilarit in California si a urmat Pasadena Art Center College of Design. Vorbeste fluent engleza, coreeana si japoneza. De curand a debutat si in muzica, ca interpreta, odata cu serialul „Beethoven Virus”, lansand pe un post de televiziune o melodie intitulata „Love Virus”, fondurile stranse cu aceasta ocazie fiind donate unei organizatii internationale non-guvernamentale. Mai mult, pentru rolul din „Beethoven Virus” actrita a invatat sa cante la vioara, dupa peste 100 de lectii. Profesoara care a invatat-o a declarat ca daca nu ar fi avut talent muzical, nu ar fi reusit sa invete la timp sa cante la instrument. Actrita este implicata si in domeniul modei, avand, dupa cum am aratat, pregatire in domeniu chiar in Statele Unite. Dupa promovarea brandului de jeansi „Dressed to Kill”, Lee a anuntat ca va lucra ca designer pentru compania detinatoare a brandului in Coreea, mai ales ca pana acum a realizat designul mai multor tricouri. La marile evenimente de gala, isi poarta hainele elegante pe care ea insasi si le pune pe hartie si si le realizeaza.

moon-so-ri Moon So-ri, interpreta personajului Ki-ha, este una din cele mai bine cotate actrite coreene ale momentului. Este absolventa a universitatii Sungkyungwan si a debutat in cariera de actrita in cadrul unui grup de treatru, in care a activat 2 ani la rand. Odata intrata in lumea filmului, mereu si-a dorit sa revina pe scena de teatru. A colaborat cu marele regizor Lee Chang-dong, care a distribuit-o in primul ei rol, in succesul „Peppermint Candy”. Dar primul rol mare il are in Oasis, unde interpreteaza o tanara paralizata, ro, pentru care primeste premiul pentru cea mai buna actrita debutanta la Venetia, in 2002. Apoi a urmat rolul total opus din ” Good Lawyer’s Wife”, fiind premiata cu premiul pentru Cea mai buna actrita la Festivalul international de film de la Stockholm. Pana la „The Great King” a mai castigat un premiu la Salonic pentru rolul din „Family Ties”, iar dupa serial a prin un rol care a adus-o din nou in atentia lumii cinematografice coreene, in lovitura de box-office „Forever the Moment”. In 2006, Moon So-ri s-a casatorit cu Jang Ju-hwan, regizorul lui „Save the Green Planet”. In prezent, actritei de 35 de ani i s-a incredintat rolul principal din viitorul film al apreciatului regizor Hong Sang-soo.

leephilip Lee Philip, interpretul lui Cheoro, lord al fortaretei Gwanmi, este unul din starurile coreene populare ale momentului. Aratosul actor este absolvent al universitatii George Washington din Boston, fiind educat in Statele Unite si vorbind fluent engleza. Actorul, in varsta de 28 de ani, a debutat pe ecran cu rolul din „The Great King”, in 2008 fiind distribuit intr-un nou serial, „The Slingshot”. Ca actor debutant, exact ca Lee Ji-Ah (interpreta lui Sujini), acesta s-a descurcat de minune in rolul ce l-a avut de interpretat, fiind un nume de care cu siguranta se va mai auzi in urmatorii 2-3 ani, cand probabil va exploda intr-un rol mare.

tata-si-fiu Jang Hang Sun, interpretul nerabdatorului general din Julno Heuk Gae, avea la vremea serialului 60 de ani. E o figura cunoscuta in lumea filmului coreean, jucand si in succesul The King and the Clown si, recent, si in „The Game” (The Devil’s Game). Fiul lui din serial, Dalgu, interpretat de Kim Hyuk, este si fiul lui din viata reala.

VA URMA

Publicat: vineri 9 mai 2008

Jung Jin Young (Jeong Jin Yeong) este unul din actorii de top coreeni ai momentului. Nascut in 1964 (45 de ani), interpretul legendarului rege Yuri din serial este un familist convins, fiind casatorit si avand un baiat. A castigat premiul de excelenta pentru prestatia din „Kingdom of the Winds” si s-a remarcat in cateva filme care au facut istorie in Coreea zilelor noastre: „The King and the Clown”, „Sunny” sau „Green Fish”. In „Sunny” joaca extraordinar rolul unui afacerist fara scrupule ce incearca sa faca bani pe frontul din Vietnam, in plin razboi. Este, fara indoiala, lucru demonstrat si prin prestatia de senzatie din serial, unul din marii actori coreeni din toate timpurile.

Publicat: duminică 6 august 2017

Lee Jun-ik, regizorul coreean din spatele unor succese de casa precum “The King and the Clown”, “Sunny”, “Blades of Blood” sau “Battlefield Heroes”, a devenit, in ultimii ani, cel mai apreciat regizor coreean de filme biografice. Productii precum “The Throne” sau “Dongju: The Portrait of a Poet”, cele mai recente ale sale, nu doar ca au fost apreciate de critici si au fost premiate, dar au ramas deja in istoria filmului coreean drept niste biografii memorabile, pline de acuratete, ale vietii unor personaje ale istoriei mai indepartate sau mai recente ale Coreei, greu de egalat vreodata. Dupa “Dongju”, Lee Jun-ik a ales sa se opreasca asupra vietii unui alt personaj al istoriei coreene a acelorasi vremuri (anii interbelici), de aceasta data mai putin cunoscut, Park Yeol. Profitand de izbitoarea asemanare fizica cu activistul coreean din anii tineretii sale, Lee Jun-ik l-a distribuit in rolul lui Park pe Lee Je-hoon. Devenit celebru odata cu rolul din “My Paparotti” si apoi din k-drama “Secret Door”, unde l-a intruchipat pe Printul Sado, Lee Je-hoon a ajuns la varsta maturitatii artistice, optand pentru roluri din ce in ce ai complexe, care ii pun in valoare talentul. Partenera ii este Choi Hee-seo, ce a aparut inr-un rol secundar si in “Dongju”, o actrita mai putin cunoscuta dar foarte talentata, ce joaca ireprosabil rolul iubitei lui Park. Filmul fiind vorbit in mare parte in japoneza, are in distributie in roluri secundare si actori japonezi, insa actorii coreeni nu de putine ori isi rostesc replicile chiar in japoneza. De remarcat protagonista Choi Hee-seo, ce interpreteaza rolul iubitei japoneze a lui Park, care tot timpul vorbeste in japoneza extrem de cursiv si care are momente in care da de inteles ca incearca sa rosteasca unele replici in coreeana rar, atenta sa nu greseasca pronuntia, cu un evident accent japonez ! Nici nu ti-ar trece prin cap ca de fapt e o actrita coreeana, atat de bine se descurca in aceasta ipostaza. Filmarile au durat doar o luna de zile, din ianuarie pana in februarie 2017, fiind una din cele mai rapid filmate productii ale lui Lee Jun-ik, insa acest lucru nu afecteaza in vreun fel calitatea interpretarii, scenariului si productiei in ansamblul ei, ce e una deosebita. In primul weekend de la lansare, in prima saptamana din iulie 2017, “Anarchist from Colony” a obtinut incasari de 5,9 milioane dolari, ocupand prima pozitie la box-office, incasarile totale ridicandu-se la 16 milioane de dolari.

In Tokyo-ul anului 1923, Park Yeol (Lee Je-hoon) e un tragator de ricsa ce-si castiga existenta cu greu, avand mereu de infruntat aroganta clientilor japonezi. In paralel e poet si are vederi anarhiste, fondand mai multe astfel de grupari, ultima fiind numita “Revolta”. Fascinata de poemul sau “Caine Nebun”, o japoneza, Kaneko Fumiko (Choi Hee-seo), nu doar ca doreste sa se alature gruparii, dar se si indragosteste la prima vedere de Park. Fara a sta mult pe ganduri, ii propune acestuia sa locuiasca impreuna, baza convietuirii urmand a fi un acord de coabitare. “Revolta” era un grup anarhist de sorginte socialista, din care faceau parte si alti coreeni cu vederi similare ce lucrau in Japonia, iar Park avea si un plan, pentru a iesi in evidenta: sa cumpere o bomba din Shanghai si sa o foloseasca pentru asasinarea Printului japonez. Dar lipsa fondurilor, a unor membri hotarati si cu oarecare carte transforma acest deziderat inr-un vis. Desi incearca ei insisi sa creeze o bomba, lipsa de cunostinte ii impiedica sa-si atinga pana si acest tel. Pana cand un cutremur de proportii loveste regiunea Kanto (celebrul cutremur din 1923, ramas si astazi in istorie), iar Tokyo-ul cade in haos. Doar principiile il impiedica pe Park sa nu profite de acest dezastru natural pentru a actiona impotriva autoritatilor japoneze, considerand ca nu poporul japonez e tinta sa. In schimb, in fata revoltelor ce mocnesc, autoritatile pun la cale un plan diabolic, nascut de o minte la fel de diabolica…

Park Yeol a fost un anarhist coreean si un activist pentru independenta Coreei din perioada interbelica, nascut in 1902. Amintirea luptei acelei generatii pentru independenta Coreei (pe atunci numita inca Joseon) e indisolubil legata de celebra Miscare de la 1 Martie 1919, una din primele forme de rezistenta a coreenilor la ocupantul japonez. Puternic influentati de principiul autodeterminarii formulat de Woodrow Wilson, activistii coreeni au dat chiar citire unei proclamatii de independenta. Mai mult de 1.500 de demonstratii la care au participat 2 milioane de oameni au avut loc in Joseon in acea zi, miscarea fiind inabusita in sange de interventia militara japoneza. Park Yeol a participat la acest moment istoric, ce i-a marcat existenta viitoare, sporindu-i frustrarea si sadind in el evidente convingeri anarhiste. Suspectat de autoritatile japoneze ca a participat la Miscare, Park a fost nevoit sa fuga din Joseon in acelasi an, tocmai in Tokyo. Aici si-a castigat existenta ca tragator de ricse, intalnindu-se in paralel cu studenti coreeni activisti, creand un grup anarhist intitulat “Proscrisii” (o satirizare a modului in care erau priviti coreenii de autoritatile japoneze). Din acest grup facea parte si o tanara, Fumiko Kaneko, o anarhista si nihilista nascuta in Japonia. Pana la un anumit punct, copilaria ei a fost una fericita, dar ulterior familia ei s-a destramat, ea insasi nefiind inregistrata in evidentele autoritatilor pana la varsta de 8 ani. Si asta pentru ca parintii ei nu erau casatoriti oficial. Acest lucru a facut-o “invizibila” autoritatilor educationale, invatand carte pe unde apuca, fara a avea vreo diploma oficiala de absolvire a unei scoli. A plecat ulterior in Joseon, la o ruda, care a crescut-o, fara a o infia vreodata, dar cel putin avea un avantaj: a urmat o scoala obisnuita, in sfarsit. Desi tratata cu duritate, trebuind sa suporte corectii si neglijari, Fumiko a fost trimisa la 16 ani inapoi in Japonia la familia ei, ajungand la varsta maritisului. In 1920 ajunge in Tokyo si incearca sa supravietuiasca pe cont propriu. A incput sa fie marcata de miscarea socialista si de amintirile neplacute ale asupririi coreenilor de catre japonezi din Joseon. De la socialism a alunecat spre anarhism si nihilism, iar in 1923 l-a cunoscut pe Park Yeol, ce ii impartasea multe din idei. Impreuna, cei doi au publicat doua reviste in care subliniau problemele coreenilor sub ocupatia japoneza si isi exprimau ideile radicale. Paradoxal, niciodata cei doi nu au facut parte oficial direct din Miscarea coreeana pentru Independenta. Prin activitatea lor au intrat in atentia autoritatilor japoneze, care ii monitorizau, iar dupa marele cutremur din 1923, au fost arestati. Ce a urmat este descris cu lux de amanunte in filmul lui Lee Jun-ik, ce cuprinde ultima perioada a vietii celor doi indragostiti rebeli.

Nu putem trece cu vederea faptul ca “Anarchist from Colony” se inscrie in puternicul curent antijaponez ce a cuprins si industria de film din Peninsula Coreeana, ce redescopera propria istorie prin raportarea la abuzurile comise de japonezi in perioada colonialista. “Blue Swallow”, “Modern Boy” sau “Assassination” sunt deja istorie, pentru ca noi si noi productii de epoca reflecta exploatarea si masacrele comise de ocupantul japonez impotriva populatiei coreene. “Dongju”, “Spirits’ Homecoming” sau recentul “Battleship Island” sunt cele mai indraznete productii recente ce abordeaza aceasta tematica, aducand o usoara nota de victimizare a coreenilor, perfect de inteles in contextul istoric al regiunii. Acelasi sentiment de raceala e insa valabil si dinspre Japonia, care pentru multe orori comise de regimul imperialist nu si-a cerut nici pana in ziua de astazi iertare, unele lucruri find chiar negate cu fermitate. Pe acest fundal, “Anarchist from Colony” nu scapa prilejul de a arata inca o data fata adevarata a Imperiului Japonez interbelic dar, lucru interesant, de a si intinde o mana inspre reluarea dialogului si intelegerii dintre cele doua natiuni. Park Yeol, in mai multe randuri, afirma ca ideile sale anarhiste sunt indreptate nu impotriva poporului japonez, ci a regimului imperial, a clicii din jurul Imparatului, ce impiedica propriul popor sa cunoasca iluminarea si sa-si aleaga singur propria soarta. Mai apoi, exista un moment savuros in film, in care un procuror cu 9 ani mai in varsta decat Park e trimis sa-l ancheteze, iar dialogul dintre cei doi, desi e tinut intr-o sala de judecata, e unul cat se poate de amical si rational. Cu ajutorul unor note de umor evidente, Lee Jun-ik destinde atmosfera incordata, reusind sa transpuna cateva glume ce subliniaza specificul natiunii coreene. Umorul nu umbreste stiulul realist al regizorului, ce pare a fi lasat de mult in urma filmele comerciale de la inceputul carierei sale. Lee Je-hoon ne impresioneaza din nou nu doar cu asemanarea fizica cu personajul istoric, ci si prin interpretarea sa deosebita. Scenariul e plin de consistenta, si desi evolutia evenimentelor e lenta, iar actiunea e un lucru secundar, productia reuseste sa te tina captiva in fotoliu din primul pana in ultimul moment. Ca si celelalte doua productii anterioare, filmul lui Lee Jun-ik e o veritabila fresca a vietii unui activist anarhist mai putin cunoscut pana si coreenilor, dar care are puterea de a-i reda adevarata dimensiune istorica lui Park Yeol, cea de simbol al luptei coreenilor pentru propria independenta nationala. Un film remarcabil, pe care cei ce stiu mai putine despre lupta coreenilor pentru independenta in perioada colonialista nu trebuie sa-l rateze. Istoria este, in definitiv, cea care ne invata sa nu uitam. Trecutul si oamenii sai.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Page 1 of 3

sus

Search results for: King and the clown

The King and the Clown (2005) MV

The King and the Clown (2005)

Dongju: The Portrait of a Poet (2016) – Lee Joon-ik şi povestea tragicã neştiutã a tânãrului poet coreean Yun Dong-ju

The Throne (Sado) (2015) – o finã introspecţie asupra tragicului sfârşit al prinţului Sado

The Treacherous (2015) – povestea celui mai mare tiran al dinastiei Joseon

Song Seung-hun ofertat de producãtorii lui „Saimdang The Herstory”

The Spring Day of My Life (2014) – o melodramã dupã reţeta de succes a lui „Summer Scent”

King Geunchogo (King of Legend) (2010-2011) – epopeea celui mai important monarh al regatului Baekje

The Fugitive of Joseon (Heaven’s Order) (2013) – Lee Dong-wook la debutul intr-un rol de epoca

The Thieves (2012) – cel mai bine vândut film coreean din toate timpurile, tradus în premierã în România de Asia Team !

Lee Jun-ki: Despre armatã, actorie şi „Arang and the Magistrate”

The Outlaw (2010)

Lee Jun-ki îşi va satisface stagiul militar începând cu sfârşitul acestui an

„Blades of Blood” a fost vândut în 5 ţãri înaintea premierei din Coreea !

Shadows in the Palace (2007)

TIME BETWEEN DOG AND WOLF (2007)

Time between Dog and Wolf (2007) – un nou serial tradus de Asia Team Romania

The Great King, Partea a 4-a: Destinul actorilor: cine sunt aceştia ?

Jeong Jin Yeong (aka Regele Yuri)(Kingdom of the Winds)

Anarchist from Colony (2017) – Lee Je-hoon, îndrãgostit şi rebel în noua producţie a lui Lee Jun-ik