martie 2016 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: joi 31 martie 2016

“The Piper” (2015), filmul de debut al regizorului Kim Gwang-tae, e un amestec reusit intre un “Village” al lui M. Night Shyamalan si una din cele mai violente si lipsite de compromisuri productii pe tema razbunarii din cinematografia coreeana, “Bedevilled”. Filmul are la baza scenariul lui Kim Dong-woo, ce a si produs filmul, acesta fiind cunoscut pentru scenariile lui “Eye foe an Eye” si mai ales “71 Into the Fire”. Ca si in “71 Into the Fire”, fundalul povestii e Razboiul Coreean, mai precis anii de dupa semnarea armistitiului, insa fundalul e doar un pretext pentru a spori misterul. In realitate, toata actiunea se petrece intr-un sat de munte, unde timpul pare a fi stat in loc, razboiul si ororile sale ajungand la spectator doar prin vorbele personajelor, prin impactul acestuia asupra vietii lor. “The Piper” are, de fapt, la baza, un celebru basm al Fratilor Grimm, “Flautistul din Hamelin”, despre tragedia unui orasel din evul mediu de secol XIII, a carui tema e preluata de scenarist si plasata in Coreea postbelica. Filmul, cu un buget de doar 4 milioane de dolari, a reusit sa-si recupereze investitia la box-office, obtinand 5,5 milioane dolari, si a avut parte de 8 nominalizari. Vedetra filmului este, indiscutabil, starul Ryoo Seung-ryong, premiat in trecut pentru rolurile din “Miracle in Cell No.7”, “All About My Wife” si “Masquerade”. De remarcat interpretarea actorului veteran Lee Sung-min, in rolul principal negativ, dar si prezenta in distributie a actritei Chun Woo-hee si a lui Lee Joon, fost membru MBLAQ, care de cativa ani s-a dedicat serios carierei de actor si are mult potential, rolul negativ din acest film fiind cea mai clara dovada.

La scurta vreme de la semnarea armistitiului ce pune capat ostilitatilor din Razboiul Coreean, Woo-ryung (Ryoo Seung-ryong) si fiul sau, Young-nam, pornesc spre Seul. Young-nam e orfan de mama, ce a pierit in razboi din cauza neputintei tatalui sau, schilod de un picior, iar acum se indreapta cu tatal sau spre Seul pentru a i se vindeca boala de plamani de care sufera. Toata speranta lor sta intr-un biletel cu o adresa din Seul scrisa in limba engleza de un yankeu, care chipurile i-ar fi scris ca daca soseste intr-o luna la Seul, ii poate salva viata baiatului. Woo-ryung isi intretine fiul cantand la fluier sau ajutand diversi vraci, de la care a furat meserie. Cum starea baiatului pare a se agrava, tatal decide sa se opreasca o zi, doua, in primul sat care le iese in cale. Pe drum, cei doi aleg sa mearga pe o poteca de munte, care ii conduce spre un sat. Satenii par pasnici, prietenosi, chiar daca tacerea si privirile lor intrebatoare sunt primele care ii intampina. In scurt timp, Seful satului le arata ospitalitate si accepta sa-i gazduiasca peste noapte. Ce nu stiu cei doi e ca satul ascunde un secret teribil. Chiar daca lucrurile par a se indrepta odata cu sosirea cantaretului din fluier, in scurt timp secretele incep sa iasa la suprafata…

“The Piper” nu mosteneste rigurozitatea stilului lui Shyamalan cand vine vorba de introducerea in atmosfera a spectatorului. Asemeni unui film cu un buget redus, scenariul intra repede in subiect, fara a face decat cateva scurte trimiteri la situatia celor doi drumeti, tata si fiu, aflati in drum spre capitala cu mari sperante, intr-o Coree ravasita de razboi dar a caror urme nu par a se vedea. Poate si pentru ca intreaga actiune se petrece in natura, iar mai apoi se muta intr-un sat de munte rupt de lume, in care satenii doar traiesc spaima razboiului, a invaziei comuniste, fara a fi participat in vreun fel activ la acesta. Lipsa de experienta a regizorului se vede si din redarea cliseului primului contact al celor doi drumeti cu satul: niste copii se joaca si, la vederea celor doi, se ascund de ei. Satenii isi intrerup munca, discutiile si activitatile in care erau implicati, aruncand priviri ciudate, scrutatoare si tacute catre noii veniti. Chipurile lor negricioase, arse de soare, hainele ponosite si privirile dusmanoase parca le-am mai vazut in “Bedevilled” sau “Sisily 2 km”, toate sunt deja un cliseu necesar pentru a induce o stare de tensiune. Mai apoi, odata ce in intampinarea drumetilor vine Seful satului, fara de care satenii nu fac nimic, situatia se detensioneaza, iar odata ce acesta accepta sa-i gazduiasca o noapte chiar in casa sa, satenii revin la normalitate, sarbatorind prima zi de nastere a unui copil, intrand in vorba cu cantaretul din fluier si profitand de cunostintele lui din domeniul medicinei, furate de la vraci de prin divere colturi ale tarii. Insa aceasta comunitate ascunde un mare secret. Satul nici macar nu apare pe vreo harta, iar atunci cand satenii ajung la limita disperarii, Woo-ryong banuieste care ar fi secretul satului. Cu toate ca principala lui grija e sa ajunga cu fiul lui in Seul pentru a fi tratat de boala de plamani de care acesta sufera, el accepta sa ajute satenii si sa le rezolve problema. Cum o face ? Simplu, ca un magician, cu fluierul. Un fluier fermecat ce poate alunga Raul si blestemele. In spatele acestei povesti pline de mister se ascunde, insa, o tragedie, pe care Woo-ryung nu o realizeaza. El e exponentul omului de rand fara prea multa educatie, naiv si bun din fire, ce nu se gandeste ca rautatea oamenilor poate avea consecinte dezastruoase. Suferinta provocata de moartea sotiei lui in razboi i-a lasat o rana adanca in suflet, deoarece se considera responsabil pentru ca din cauza piciorului sau lipsa nu a putut-o proteja pe mama copilului sau. Considera razboiul cel mai mare rau care se poate intampla oamenilor, dar nu realizeaza rautatea aproapelui sau, tocmai din cauza naivitatii sale. E insa o naivitate pozitiva, ce o gasesti la oamenii onesti, ce nu au fost inca corupti de samanta raului. Grija lui pentru singura familie ce o mai are, fiul sau bolnav, si increderea prea mare in aproapele sau il transforma intr-o victima sigura a celor pe care decide sa-i ajute. Iar ca tragedia sa fie si mai mare, un lucru interesant e ca aceasta va fi constientizata doar de catre spectator, care stiind engleza, va putea descifra “adresa” din Seul pe biletel, scrisa in engleza, limba pe care niciun personaj nu o cunoaste. Si, in pur stil coreean, totul se transforma dintr-odata intr-o crunta poveste de razbunare, in care din nou, fluierul, e instrumentul ce aduce din nou linistea, de aceasta data in sufletul lui Woo-ryong, intr-unul din cele mai necrutatoare moduri cu putinta (finalul e de-a dreptul infiorator, mergand pe principiul ca Raul trebuie smuls cu tot cu radacini, pentru a nu se mai multiplica).

Un excelent thriller cu accente horror spre final, in care verdele viu al unor peisaje superbe si luminoase de pe parcurs contrasteaza cu cadrele nocturne intunecate, luminate doar de facliile satenilor sau de cerul rosu scaldat parca in sange si de luna plina prevestitoare de nenorociri, insotite de sunete stridente si ochi de “bestii” ce stralucesc in intuneric. Regizorul ar fi putut insista mai mult pe latura realista a povestii, pentru a face coeziunea tata-fiu mai puternica, insa probabil preocuparea pentru crearea unei atmosfere de mister a prevalat. Pentru spectator, persista intrebarea, la final, daca personajul principal gaseste acea dreptate pe care o cauta prin razbunare sau doar ramane un simplu personaj impins de scenarist pana la limita extrema, dezumanizat complet. Remarcabila din nou prestatia lui Ryoo Seung-ryong, ce aminteste oarecum de anteriorul sau personaj din “Miracle in Cell No. 7”, dar si a personajului negativ interpretat de Lee Sung-min. Un film usor deprimant, insa pentru iubitorii genului cu siguranta nu e o dezamagire.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 30 martie 2016

Autor al comediei cu accente dramatice “Twilight Gangsters”, in care niste bunicute incearca sa jefuiasca o banca pentru a-si implini visul unei vacante exotice, regizorul si scenaristul Kang Hyo-jin revine in prim-plan cu o savuroasa comedie plina de fantezie intitulata “Wonderful Nightmare”. Filmul probabil nu ar fi atras atentia daca din distributia lui nu ar fi facut doua nume indragite ale filmului coreean, insa cu sau fara prezenta starurilor, mai mult ca sigur scenariul ar fi captivat iubitorii genului. Fara a avea pretentii la box-office, “Wonderful Nightmare” e o comedie de atmosfera ce are la baza o fantezie ademenitoare: cum ar fi sa ai sansa de a trai ultima luna de viata a altei persoane sis a te alegi cu un cosmar… minunat ? Song Seung-heon, la 39 de ani, incepe in sfarsit sa se desprinda de rolurile specifice altor etape ale vietii, interpretand un tata functionar la stat ce trebuie sa-si intretina o familie consistenta (o sotie si doi copii) si cu probleme. Desi se fac trimiteri la infatisarea sa si la faptul ca oricand ar fi reusit n viata ca model, profitand de infatisarea sa “divina”, Song Seung-heon incepe sa accepte roluri de personaje cu responsabilitati, nu doar de cuceritor fara obligatii, adolescent rebel sau tanar (sot sau aspirant) indragostit, si acestea incep sa ii puna in valoare calitati actoricesti pe care pana acum nu le-a aratat pe ecran. E o diferenta fata de rolurile sale de pana acum, atat ca si consistenta cat si ca numar de replici si de scene in care trebuie sa convinga nu prin look, ci prin cuvinte, ca e un actor adevarat. In schimb, Uhm Jung-hwa e din nou in forma maxima, plina de verva si hotarata, e adevarata delectare pentru cei ce o cunosc ca actrita din rolurile anterioare. De altfel, interpretarea din acest film i-a adus o nominalizare pentru Cea mai buna actrita la a 52-a editie a Grand Bell Awards, si chiar daca nu a castigat premiul, interpretarea ei – in special a momentelor comice – e de manual.

Ca cea mai celebra avocata din Seul, Lee Yeon-woo (Uhm Jung-hwa) are de-a face si cu cei mai pretentiosi clienti. Si nu de putine ori de dragul succesului si a banilor accepta cazuri controversate, cum e cel al unui presupus viol al fiului rasfatat al presedintelui HK Constructii asupra unei fete obisnuite, ce provine dintr-o familie saraca. Dispunand de experienta, mijloacele necesare (bani) si sange rece, Yeon-woo nu ezita sa stinga acest caz inainte de a deveni unul public si a crea probleme companiei. Si cum o mana spala pe alta, presedintele companiei ii rezolva, drept rasplata. intr-o luna, mutarea la biroul filialei din Statele Unite. Trebuie doar sa convinga proprietarii unor case darapanate sa accepte, in schimbul banilor, devansarea termenului pentru redezvoltarea zonei. Daca in planul carierei e o persoana de succes, in viata personala Yeon-woo a esuat complet. La 39 de ani nu este casatorita, nici nu are un iubit, calauzindu-se din copilarie (marcata fiind de disparitia pe mare a tatalui ei marinar, ce mai apoi a cauzat prin absenta si disparitia mamei sale) dupa principiul “barbatii nu sunt decat o povara pentru o femeie”, deci cel mai bine e fara ei, bazandu-te pe propriile forte. Cand toate pareau a merge bine, intr-o seara, gonind cu viteza pe o strada neiluminata, intr-un moment de neatentie are un accident de masina… Cand se trezeste, va avea parte de un adevarat cosmar… Un cosmar aparte…

Cuplul Uhm Jung-hwa-Song Seung-heon e unul plin de carisma, ce te binedispune, mai ales ca in ecuatie sunt si doi simpatici copii: un “pici” de Pregatitoare si o adolescenta cu clasicele probleme sentimentale si de adaptare specifice varstei. Atmosfera comica e intretinuta si de grupul mamelor vesele, de glumele lor mai putin sarate, de stilul lor de viata ce consta in trairea clipei, chiar daca saracia e un obstacol. Yeon-woo, personajul lui Uhm Jung-hwa, ajunge intamplator in situatia de mama, in ceea ce ea numeste un “cosmar”. Iar acest lucru nu e greu de inteles, date fiind deosebirile dintre Yeon-woo, avocata lipsita de scrupule de dinaintea accidentului, ce uraste barbatii din cauza unei trauma din copilarie si pentru care viata traita pe picior mare e o obisnuinta, si Yeon-woo care se trezeste intr-o familie modesta, fara multe mijloace materiale, ce traieste intr-un mediu mai putin fericit. Discrepanta dintre cele 2 stiluri de viata e, de fapt, o aluzie la prapastia din actuala societate coreeana, in care exista oamenii bogati, de succes, carora banii le ofera tot ceea ce sufltul le pofteste, inclusiv cumpararea tacerii celor saraci, si oameni obisnuiti, ce se confrunta zilnic cu probleme datorate lipsei banilor, acumularii datoriilor, cu tot ce atrag acestea dupa ele. Uneori ne mai spunem, in sinea noastra: “ce bine ar fi sa fiu in locul lui X”, insa “Wonderful Nightmare” ne arata ca a fi in pielea altcuiva nu inseamna intotdeauna o bucurie. La o prima vedere poate parea ceva simplist, chiar daca prin absurd am spune ca asa ceva ar fi posibil; in realitate, insa, problemele de acomodare, de acceptare a realitatii altuia ar fi ca un dus rece ce ne-ar face sa constientizam ca cel mai bine e in pielea noastra proprie, si ca a fi altcineva, a trai viata altcuiva, fie si pentru o zi, e ceva ce n-ar trebui sa ne dorim. Dincolo de latura sa fantezista (adue putin cu “The Beauty Inside”), “Wonderful Nightmare” ne ofera si mult amuzament, prin situatiile hilare care se nasc de pe urma vietii firesti a unui cuplu cu doi copii, dar si multa sensibilitate, pe masura ce povestea se apropie de sfarsit. Cu originalitatea specifica in transmiterea celor mai intense trairi ale sufletului uman, realizatorii coreeni ne vrajesc inca o data, ca de atatea ori, reusind sa transpuna pe ecran o idee fantezista cu mult umor si realism, lasandu-ne ca de obicei placut surprinsi de maiestria lor. Daca vreti sa va distrati copios, sa va lasati vrajit de o fantezie originala si, in final, sa va lasati invinsi, fara a protesta, de latura melodramatica a povestii, “Wonderful Nightmare” e alegerea perfecta. In mod sigur nu veti regreta !

Traducerea si adaptarea au fost efectuate de uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 28 martie 2016

Se spune ca celebra actrita Jeon Do-yeon va primi un salariu record pentru rolul din viitorul serial al tvN, „Good Wife”. Conform unor surse din industrie, aceasta e, in acest moment, cea mai bine platita actrita coreeana din intreaga istorie a televiziunii. Se zvoneste ca, pe episod, cota ei ar fi undeva la 90 de milioane de woni (aproximativ 77.000 $), depasind actrite de top ce-au aparut rcent in seriale de televiziune, precum Park Bo-young, Kim Hye-soo sau Choi Ji-woo. „Good Wife” va marca mult asteptata revenire pe micul ecran a vedetei dupa o absenta de 11 ani, si se pare ca acest factor a fost principalul ce a contat in procesul negocierii salariului. De la „Lovers in Prague” (2005), actrita a aparut exclusiv in filme pentru marele ecran.

Agentia ce o reprezinta si reprezentantii tvN au tinut sa lamureasca acest aspect, trimitand un comunicat de presa in care sustin ca salariul actritei pentru acest rol e, de fapt, mult mai mic decat se zvoneste, insa nu pot dezvalui suma exacta din motive de confidentialitate. „Good Wife” e un remake dupa un popular serial american difuzat de CBS, iar pe langa acest fapt, a reusit sa starneasca interesul fanilor nu doar prin revenirea pe micul ecran a lui Jeon Do-yeon, ci si prin distribuirea in rolul principal masculin a cunoscutului Yoo Ji-tae, starul din „Tenor Lirico Spinto”, si el o prezenta rara pe micul ecran, actor de top pentru marele ecran si, mai nou, regizor. Yoon Kye-sang, cunoscut pentru rolurile din „Road No.1”, „Beyond the Clouds” si din filmul „Poongsan”, e curtat pentru rolul ce va da nastere triunghiului din care se nasc complicatiile. Daca va accepta rolul, Kye-sang il va interpreta pe Seo Joong-won, presedintele unei firme de avocatura si prieten cu personajul lui Jeon Do-yeon. Desigur, cei doi au sentimente mai profunde decat cele de prietenie, totul in situatia in care personajul lui Do-yeon e casatorita cu personajul lui Yoo Ji-tae, un procuror de succes ce ajunge sa fie arestat cand ii era lumea mai draga pentru coruptie intr-un scandal politic. Sotia, fosta avocata, isi reia meseria dupa 13 ani, pentru a-si salva sotul… dar apare acest prieten avocat, si lucrurile se complica…

Intriga pare interesanta, sa vedem ce va aduce serialul, care pare de pe acum a fi o lovitura de imagine pentru tvN. Premiera va avea loc undeva in iunie 2016.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 26 martie 2016

Filmul lui Setsuro Wakamatsu, “Snow on the Blades” (cu titlul literal “Revenge of the Pomegranate Tree Hill”) continua trendul ultimilor ani in materie de filme “jidaigeki” (filme de epoca cu samurai) in cinematografia japoneza, ce insista obsesiv pe perioada de trecere de la Sogunat la Era Meiji. Productia din 2014 are la baza o nuvela cuprinsa in colectia de nuvele “Goroji dono Oshimatsu” publicata in 2003 de Jiro Asada. Acesta e un celebru autor japonez, ale carui scrieri au stat la baza a numroase ecranizari in Japonia si Coreea, printre care „Railroad Man” (1999), „Failan” (2001) sau „When the Last Sword is Drawn” (2003). Pentru iubitorii de k-drame, trebuie spus ca serialul in curs de difuzare „Come Back, Mister” are la baza una din scrierile sale. In rolurile principale, Wakamatsu a distribuit 2 actori de top, Kiichi Nakai si Hiroshi Abe. Kiichi Nakai a fost distribuit in peste 60 de filme si seriale, multe cunoscute si la noi, precum „Musashi”, „Dororo”, „The Warring States”, „Wild 7” sau „Wings of the Kirin” (unde a aparut chiar alaturi de Hiroshi Abe), insa apogeul carierei l-a atins in 2004, cand Academia Japoneza de Film l-a rasplatit cu premiul de excelenta pentru rolul principal din productia „When the Last Sword is Drawn” (film care, coincidenta sau nu, are la baza tot una din nuvelele lui Jiro Asada din colectia “Goroji dono Oshimatsu”. Hiroshi Abe e unul din cei mai indragiti actori japonezi ai momentului, ce nu mai are nevoie de nici o prezentare. In rolul principal feminin, iubitorii de filme japoneze o pot recunoaste pe celebra Ryoko Hirosue din „Lingering Spirits”, „Go, Masao !” sau „Departures”, care si de aceasta data e incantatoare prin blandetea pe care o emana in rolul sotiei intelegatoare de samurai. Filmul a avut 4 nominalizari in acest an la premiile Academiei Japoneze de Film si are o coloana sonora semnata de inconfundabilul Joe Hisaishi.

Perioada de sfarsit a Sogunatului, anul 1860. Shimura Kingo (Kiichi Nakai) e un modest vasal ce lucreaza in Edo si e propus sa devina asistent de palanchin al Tairo (Primul Ministru). Indemanatic in manuirea sabiei, acesta e acceptat in anturajul Primului Ministru, insotind transportarea acestuia in palanchin, alaturi de alte garzi de corp. Toate lucrurile par a merge bine pentru Kingo, care tot acum se casatoreste cu Setsu (Ryoko Hirosue) si, in plus, devine si cap al familiei, dupa retragerea tatalui sau, ce-i acorda incredere deplina. Intr-una din zile, insa, gaseste un bilet in care e anuntat ca in acea zi, Tairo va fi ucis. Ca un vasal supus, ii arata biletul Primului Ministru, insa acesta se lasa in voia Cerului, considerand ca daca Cerul va dori, il va proteja, si daca nu va dori, il va lua la el. Fara a lua masuri de pecautie suplimentare, cu un numar redus de garzi si pe o vreme ingreunata de intetirea ninsorii, palanchinul il transporta pe Tairo la Curte, pentru a participa la Festivalul Piersicului. Ceea ce urmeaza sa se intample ii va schimba radical viata credinciosului Kingo…

“Snow on the Blades” este, dincolo de subiectul sau ce pare desprins din filmele lui Hideo Gosha, o drama profunda despre conditia samuraiului intr-o perioada de schimbari sociale majore. Era Meiji aduce cu sine deschiderea totala a societatii japoneze spre lumea occidentala, cu transformari cu consecinte uneori dure la nivel social. Prin abolirea domeniilor feudale si crearea prefecturilor ca forma de organizare administrativa, practic samuraii vasali total dependenti de seniorul lor se vedeau ruinati. Ei primeau stipendii anuale constand intr-o anumita cota de orez ce-i asigura hrana lui si familiei sale; odata cu schimbarea oranduirii, samuraii, care nu stiau altceva decat sa manuiasca sabia, se vedeau obligati sa-si gaseasca ceva de lucru pentru a supravietui. Duelurile si folosirea sabiei e interzisa de autoritati, moda timpurilor se schimba, iar insasi straiele medievale ce-l defineau pe samurai devin demodate si luate in deradere. Samuraiul asista, fara voia lui, la disparitia unei lumi, a unui univers ce gravita in jurul artei de a manui sabia. Procesul e unul dureros si umilitor, cu atat mai mult cu cat societatea e necrutatoare fata de trecut, Sogunatul fiind considerat vinovat pentru inapoierea Japoniei fata de Occident. Apar noi categorii sociale, noi meserii; daca comertul cu kimonouri cunoaste un evident recul in fata patraunderii hainelor de moda occidentala, ce schimba complet imaginea societatii japoneze (costume ingrijite, palarii, rochii in stil occidental), in schimb apare categoria oamenilor de afaceri hrapareti, deseori asociati cu interlopi, ce calca in picioare orice principii cand vine vorba de recuperarea investitiilor sau imprumuturilor acordate. Exista o scena memorabila in film, in care samuraiul, omul trcutului, ajunge fata in fata cu omul de afaceri, omul modern al prezentului. Replica lui Kingo, samuraiul, e taioasa precum lama unei sabii: “Hei, omule de afaceri, samuraiul nu a disparut. Desi aratam altfel, suntem peste tot !” Scena are o incarcatura emotionala deosebita, ca si cum trecutul si prezentul se afla fata in fata, din ciocnirea lor nascandu-se mentalitatea de viitor a unei natiuni ce va deveni in scurt timp cea mai mare putere din Extremul Orient.

Fara a excela la capitolul actiune, latura comerciala fiind trecuta pe plan secund, povestea e bine structurata, mai multe fire epice si alternanta intre trecut si prezent scotand-o din imobilismul specific dramelor de epoca japoneze. Cu o coloana sonora de calitate si cu costume si decoruri de toata frumusetea, filmul pune usor in evidenta calitatile actoricesti ale celor 3 protagonisti ai povestii. Amintind de realismul trilogiei samuraiului a lui Yoji Yamada, “Snow on the Blades” ne ofera un spectacol vizual aparte pe fundalul unor vremnuri zbuciumate, in care pe ruinele Sogunatului medieval se plamadea Japonia moderna. Va reusi samuraiul sa supravietuiasca condamnarii sale de catre istorie ?

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 25 martie 2016

Coreea de Nord, cea mai inchisa si represiva societate de pe planeta. Condusa de un despot inpredictibil, ce nu a ezitat sa ordone executarea propriului sau unchi, banuit de punerea la cale a unui plan de preluare a puterii. Toate se petreceau in 2014, la 2 ani de la preluaea puterii de catre Kim Jong-un. Cu cateva saptamani inaintea executarii unchiului sau, dictatorul nord-coreean a permis unei echipe BBC sa filmeze pentru un reportaj in Pyongyang. Scopul reporterului Chris Rogers si a cameramanului sau, in cele 10 zile de sedere in capitala nord-coreeana a fost prezentarea nu neaparat a vietii de zi cu zi in Coreea de Nord, cat mai ales un experiment deschizator de drumuri. Putina lume stie, dar in Pyongyang exista o universitate – Universitatea de Stiinte si Tehnbologie (PUST) – conceputa sa deschida mintile viitoarei elite conducatoare a tarii. Finantata in intregime din bani occidentali, universitatea a luat fiinta prin donatii ale unor organizatii caritabile crestine in principal americane si sud-coreene. Profesorii care predau la ea sunt lectori americani ce au primit acordul autoritatilor sa predea studentilor. Un paradox, daca ne gandim ca America e inamicul de moarte al tarii, conform doctrinei nationale. Studenti sunt in principal tineri alesi pe spranceana, provenind din familii potente si bine asezate pe scara sociala, iar unii din ei sunt selectati sa plece sa invete pe perioade scurte in strainatate. Aceasta scoala unica e la standardele oricarei universitati occidentale, dispune de internet si de conditii pe care nici o scoala din Coreea de Nord nu le poseda. Insa in ciuda aparentei normalitati, controlul asupra studentilor si activitatilor acestora este unul strict, gardienii fiind la tot pasul si urmarind orice incercare indiscreta a reporterului de a obtine prea multe informatii de la studentii intervievati.

Reportajul este unul inedit prin insusi faptul ca nu oricine reuseste sa obtina permisiunea de a filma in Pyongyang. Desi insista in principal asupra chestiunii educationale si a impactului educatiei si pregatirii intelctuale a unei viitoare posibile elite care poate intr-o zi va prelua conducerea tarii, reportajul nu ocoleste si celelalte aspecte specifice societatii nord-coreene: cultul personalitatii, incalcarea drepturilor omului, lipsa de hrana si asistenta medicala, teroarea regimului. Reportajul prezinta aceste realitati din unghiul de vedere al occidentalului, a carui mentalitate e obisnuita cu democratia de cand lumea. Noi, romanii, insa, care am trecut printr-o dictatura similara, vom vedea cu alti ochi lucrurile, poate mai putin mirati sau socati decat occidentalul la vederea intreruperii alimentarii cu energie electrica a capitalei la orele 23, la ce inseamna propaganda regimului concretizata printr-un scurt program de stiri ce prezenta realizarile Maretului Conducator, controlul strict asupra individului si riscul represiunii imediate etc. Nu in ultimul rand, problemele societatii nord-coreene sunt prezentate succinct dar cuprinzator prin ochii unor analisti occidentali, ce vad in unele mici schimbari samanta unei posibile transformari a societatii, in anii viitori. Nimic despre o posibila unire cu Sudul, atat de la ordinea zilei in Coreea de Sud (exista proiecte comune Nord-Sud), semn ca pentru Occident, inaintea unei posibile unificari sta caderea regimului din Nord. Aceste lucruri nu se spun, ele se deduc urmarind exact ceea ce reportajul omite.

Cum este viata in aceasta universitate de elita din Pyongyang ? Ce invata studentii acolo ? De cata libertate se bucura studentii sau, din contra, de cat control ? Ce parere au lectorii occidentali ce predau aici si cum se integreaza ei pe durata sederii, in societatea atat de restrictiva nord-coreeana, unde crestinismul e interzis ? Pot lectorii straini sa schimbe mentalitatea unei gneratii spalate pe creier ? Pot acesti studenti sa aduca schimbarea intr-o tara in care poporul isi venereaza conducatorul ca pe un zeu ? Sau isi vor folosi cunostintele pentru perpetuarea regimului ? Sunt doar cateva intrebari la care acest excelent reportaj incearca sa raspunda. Mai trebuie spus ca “Educand Coreea de Nord” face parte din seria de reportaje BBC ce include si celebrul “Vin romanii !”, ce a starnit atata valva in Marera Britanie si mai la noi anul trecut.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania si in exclusivitate pentru asiacinefil de gligac2002 (Asia Team).

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 24 martie 2016

Preferintele publicului amator de k-drame din Coreea au luat-o razna odata cu „Descendants of the Sun”, primul serial coreean despre care s-a vorbit mai bine de jumatate de an despre faptul ca va fi prima k-drama din istorie filmata integral inainte de data premierei. Intr-un peisaj destul de searbad populat de seriale cu scenarii parca trase la indigo, cu finaluri mai mult sau mai putin trase de par ori pe placul fanilor, cu numere de episoade nesigure pana in ultimul moment, au trebuit sa vina chinezii cu bani sa bata cu pumnul in masa si sa faca ordine intr-o industrie haotica. Doar din interes financiar, producatorii au decis filmarea integrala a serialului inaintea premierei si difuzarea lui concomitenta in China si Coreea de Sud. Cum in ultimii ani China si-a deschis larg portile pentru Hallyu iar Japonia si le-a inchis fara nici un regret, in momentul actual China a devenit cea mai importanta piata de desfacere pentru industria de divertisment coreeana, dar si sursa de inspiratie sau… imitatie, nenumarate show-uri tv sau seriale autohtone fiind realizate dupa modelul original coreean, cu vedete locale.

Nu ar trebui sa mire pe nimeni daca pe viitor va deveni o moda finalizarea serialelor inaintea premierei, mai ales cand va fi vorba si de o premiera concomitenta in China. „Saimdang, the Herstory” urmeaza acelasi traseu ca „Descendants of the Sun”, si toata toamna trecuta s-a vorbit de mult asteptata revenire a lui Lee Young-ae pe micul ecran intr-un serial ce va fi difuzat concomitent in China si Coreea. Insa revenind la ceea ce face interesul prezentului articol, trebuie remarcat ca fanii k-dramelor s-au comportat destul de ciudat vis-a-vis de „Descendants of the Sun”, in sensul ca nu au mai contat pentru ei alternativele la cuplul Song Hye-kyo / Song Joong-ki. Parca dintr-odata au orbit la sarmul lui Park Si-hoo, revenit pe micul ecran dupa ani de absenta cu „Neighborhood’s Hero”, parca dintr-odata Rain si Lee Min-jung din „Come Back, Mister” (3,5% rating) sunt niste anonimi, nu niste vedete de prima mana, si parca dintr-odata Lee Jin-wook si Moon Chae-won, alte doua vedete foarte indragite, sunt total eclipsati sub aspectul ratingului in „Goodbye Mr. Black”. (3,6% rating)

Al 9-lea episod din „Descendants of the Sun”, difuzat ieri, a reusit sa treaca de un rating de 30%, lucru care nu s-a mai intamplat cu nici o k-drama din anul 2012. Atunci, „Moon Embracing the Sun” a reusit sa atinga acest rating. Unii, extaziati (cu siguranta cei din anturajul echipei de productie, ce platesc la greu elemente din media scrisa pentru a intretine o atmosfera entuziasta, dar si unele fane de k-drame cu capul in nori) au inceput sa vorbeasca de „sindromul Descendants”, dar unde sunt vremurile si actorii care cu 10-15 ani in urma scriau istorie cu ratinguri de vis ? „Hur Jun” atingea 63% rating, „Sandglass” – 64,5%, Jewel in the Palace – 57,8%, „Lovers in Paris” – 57,6%, Jumong – 51,9%, My Name is Kim Sam Soon 0 50,5%, „Baker King Kim Tak Gu” – 50,8%. La 30% se vorbeste de „sindrom” ? Pe cine pacalesc cei ce induc astfel de manipulari ?

Ultima gaselnita a coreenilor, care se estimeaza pe sine a numara aproximativ 51,5 milioane in anul 2015, e legata de un entuziasm inexplicabil in momentul in care au contabilizat numarul vizualizarilor de pe platforma online chineza iQiyi, ce a cumparat dreptul de difuzare online in China a serialului „Descendants of the Sun”. Pana in prezent, serialul „a ajuns la 1,1 miliarde vizualizari in China !”. Conform calculelor coreenilor, primele 8 episoade ale serialului au avut fiecare 100 de milioane de vizualizari, si tocmai in dimineata zilei de 23 martie numarul vizualizarilor a depasit 1,1 miliarde. In mod incredibil, preview-ul episodului 9 (cel difuzat ieri in Coreea si China) a avut nu mai putin de 22,5 milioane vizualizari ! Un clip de 30 de secunde ce oricum nu a dezvaluit nimic, va vine sa credeti ? Ce nu se mai spune in continuare, asa cum ar fi fost si corect pentru o informare obictiva, e ca populatia totala a Chinei e in jurul a 1 miliard 380 de milioane de oameni. Un simplu calcul ne arata ca daca ne lasam prinsi in logica coreenilor, pana la episodul 9 inclusiv, aproape toata populatia Chinei a vazut cel putin un episod din „Descendants of the Sun”, ceea ce desigur e o aberatie (in prezent, China are o populatie de 1 miliard 380 de milioane de oameni). In realitate, daca analizamn cifrele la rece, rezulta 100 de milioane de vizualizari pe episod, suma care raportata la populatia totala a Chinei, reprezinta un rating pe episod de sub 14%, altfel spus sub jumatate din cel mai bun rating atins in Coreea de Sud ieri. Desi procentul de rating e la jumatate ca in Coreea, numarul populatiei chineze ca urmareste serialul e, firesc, mai mare, in conditiile in care populatia Chinei e mai mare decat a Coreei de Sud cu de peste 27 de ori.

Asadar, ca sa concluzionam, „Descendants of the Sun” e un serial urmarit cu succes atat in Coreea de Sud cat si in China, are in distributie doi actori cu priza mare la public ce au reusit sa eclipseze nume sonore din industrie, spulberand concurenta, incepe sa inregistreze si ratinguri ridicate, de peste 30%, pe masura ce se apropie, incet, de ultimele episoade, si beneficiaza de o intreaga armata de militanti in media ce se straduiesc din rasputeri sa foloseasca tot felul de tertipuri pentru a exagera unele realitati cu scopuri evidente. Un singur comentariu facut pe un site unde s-a lansat stirea cu „1,1 miliarde vizualizari” spune totul despre cat de mult conteaza realitatea cifrelor pentru fanii k-dramelor: „Nu e o surpriza ca serialul a fost vazut de 1,1 miliarde (oameni) in China. Adica, e una din ele mai mari tari, cu aproximativ 1,38 miliarde oameni.” Cand citesti un asemenea raspuns, tot ce mai poti spune e: „No comment”.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 23 martie 2016

Se pare ca actorul Yoon Kyun Sang, ce s-a descurcat de minune cu rolul sau din “Six Flying Dragons” difuzat tot de SBS si incheiat recent, va fi distribuit intr-o noua productie a aceluiasi post tv, numita “Doctors”. Yoon Kyun Sang a mai jucat in “Faith” cu care a si debutat, in “Pinocchio” si in “The Time I’ve Loved You”. Ce au in comun toate aceste productii in afara de faptul ca actorul a jucat in ele ? Faptul ca toate sunt produse de SBS.

Producatorii serialului “Doctors” incearca sa o convinga si pe actrita Park Shin Hye sa semneze pentru rolul principal feminin; daca se intampla acest lucru inseamna ca ii vom revedea pe cei doi dupa ce au colaborat un pic, in trecut, si in “Pinocchio”.

O tanara femeie ce porneste in viata fiind gangster se zbate pentru a urca in ierarhie intr-un mod nu tocmai corect, dorind sa devina neurochirurg in cadrul unui spital. Personajul lui Park Shin Hye ar fi o tanara incapatanata si indrazneata ce trebuie sa-si invinga neincrederea in oameni. Trecutul sau este plin de lucruri ce au lasat cicatrici in jurul personalitatii sale si au transformat-o in cineva care nu doreste niciun fel de relatie, cu absolut nimeni.

Kim Rae Won (“Punch”) joaca rolul opus celui jucat de Shin Hye, fiind un specialist in neurochirurgie, un om amabil, plin de incredere si devotat muncii sale. Lee Sung Kyung (“Cheese in the Trap”) va juca rolul colegei de liceu a eroinei si va fi rivala sa din sectia de neurochirurgie. Aceasta provine dintr-o bogata familie de medici si se pare ca vor exista si unele conflicte cauzate de o prima iubire furata.

Yoon Kyun Sang ia in considerare rolul fiului unui celebru neurochirurg plin de bani. Personajul sau este fiul cel mare al unei familii care detine foarte multe companii, insa acesta se hotaraste sa devina medic pentru a scapa de ceea ce doreste tatal sau sa faca, si anume sa preia sefia acelor companii. Acesta viseaza la o viata normala, o cariera pe care sa si-o aleaga singur si o poveste de iubire fireasca, cu suisuri si coborasuri, lucru ce se va si intampla dupa ce se indragosteste taman de incapatanata doctorita slash gangster, a.k.a personajul lui Shin Hye.

Yoon Kyun Sang isi negociaza contractul deocamdata si se pare ca va accepta sa joace in serial. Desi cei doi nu au jucat prea multe scene impreuna in “Pinocchio”, ar fi interesant sa-i vedem impreuna in doua roluri principale. Sa speram ca totul se va termina cu bine si ca doctorita o va invinge pe gangstera din personajul lui Shin Hye).

“Doctors” va fi difuzat dupa “Jackpot”, incepand din luna iunie, la SBS.

(Sursa: dramabeans)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: marți 22 martie 2016

Pe 20 martie, cunoscutul actor coreean Jung Woo-sung a intrat in legatura cu fanii prin intermediul Facebook. Pentru a celebra aniversarea primului an de la crearea paginii sale oficiale de Facebook, starul a aparut in timp real in fata fanilor, tinandu-si promisiunea fata de acestia. Insa multi din fanii sai si-au aratat ingrijorarea in legatura cu recentul caz de frauda relatat de media, in care e implicat actorul. Acesta a comentat: „E in regula. A fost un incident nefericit, dar l-am depasit. Sunt bine. Lucrez din greu la cariera mea si ma descurc bine.” Recent, stiri cum ca actorul a fost una din victimele unui caz de frauda au invadat canalele media. Acesta a investit o anumita suma de bani alatrui de un cunoscut scenarist pe nume „Park”, si a suferit o pierdere financiara din cauza unei fraude. Reprezentantii agentiei lui Jung Woo-sung au declarat: „E adevarat ca a fost victima unei fraude. A fost ranit financiar si psihologic de cineva in care a avut incredere. A trecut ceva timp de cand s-a intamplat totul, si Jung Woo-sung nu doreste sa sufere mai mult deschizand un proces. De aceea nu va lua masuri legale viitoare.”

„Mi-am deschis pagina de Facebook pentru a fi mai aproape de voi toti si pentru a comunica mai bine cu voi. Dar nu stiu daca fac treaba cum trebuie. Vreau sa va tin la curent cu ceea ce fac, dar nu pot face poze la locatia unde filmez datorita unor restrictii, de aceea nu pot posta des pe cont”, a mai spus actorul. In cele din urma si-a exprimat aprecierea, spunand: „De acum inainte, voi face totul sa ma gandesc la alte cai de a comunica cu voi si a va tine la curent. Sunt mereu recunoscator pentru incurajarile voastre.”

In prezent, Jung Woo-sung filmeaza pentru viitorul sau film, „The King”, alaturi de Jo In-sung. Cu un scenariu oarecum fantezist, in stil hollywoodian, „The King” e un film de actiune despre lupta pentru supravietuire dintre oamenii puterii, ce controleaza Coreea, si un barbat ce doreste sa devina „regele lumii”. Filmul e programat a avea premiera in cinematografele coreene spre sfarsitul anului.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 20 martie 2016

Regizat de Gary Mak, un actor cunoscut in China cu peste 90 de roluri la activ, mai celebru pentru filmele regizate ca asistent de regie (The Monkey King, The Grandmaster, Bodyguards and Assassins, Am Empress and the Warriors) decat ca regizor deplin (The Road of Dead, Bar Paradise, Sex Duties Unit), “Inside or Outside”, o coproductie China-Taiwan-Coreea de Sud, e un thriller de actiune cu accente comice care tinand cont de distributie ar fi trebuit sa umple salile de cinema. Veteranul Simon Yam, taiwanezul Wallace Huo (“Honey Enemy”) si coreeanul Jang Hyuk formeaza o distributie suficient de solida pentru a atrage atentia fanilor genului asupra acestei productii. Intr-un rol secundar, un alt actor tanar coreean, Han Ji-seok (ce a aparut si in “After School: Lucky or Not 2” (2014)) debuteaza pe marele ecran in rolul unui gangster coreean. Cu toate acestea, “Inside or Outside”, in ciuda bugetului destul de consistent (10 milioane dolari), nu a reusit sa obtina decat 4 milioane de dolari incasari la box-office. S-ar putea sa fie de vina stilul in care e spusa povestea, total diferit de o clasica poveste de actiune chinezeasca, scenariul si mai ales punerea lui in practica avand evidente accente hollywoodiene. Scenaristul a spus despre film ca e o complexa poveste cu detectivi, cu un accent greu pus pe elementul psihologic. Desi regizorul a lucrat cu un scenarist si un producator tineri, firul narativ e bine dezvoltat, iar distributia pan-asiatica, bine organizata, face apel la audienta asiatica in ansamblul ei, nu doar la publicul chinez. Nu intamplator filmul a fost prezent la Busan, in toamna trecuta, la targul de filme ce s-a desfasurat odata cu festivalul de film.

Ou Jian (Jang Hyuk) e tanarul presedinte de succes al unei companii din domeniul IT. Softul “Internetul Lucrurilor” pe care l-a creat e primul cu peste 100 de milioane de utilizatori in intreaga lume. Nu de acelasi succes, insa, se bucura in viata personala. Casatorit cu o scriitoare de basme, Nan Fang, fiica unui potent afacerist ce i-a ridicat afacerea cu investitia sa, Ou Jian manifesta o neincredere ce merge pana la paranoia cand vine vorba de sotia lui. Aceasta tocmai a nascut o fetita, insa el se comporta foarte rece, evitand pana si sa-si ia fetita in brate. La randul ei, sotia il suspecteaza ca ar avea o relatie extraconjugala, mai tot timpul fiind plecat cu afaceri sau ocupat. La recomandarea bunei sale prietene, Nan Fang apeleaza la doi detectivi: Ah Le (Wallace Huo), un tanar sergent demisionar, dat afara temporar din politie pentru noncomformismul cu care solutiona cazurile, si Fei Xin (Simon Yam), un detectiv consultant cu un ascutit simt al intuitiei. Cei doi isi incep propria ancheta, insa pe parcurs lucrurile se complica, pe masura ce in poveste se implica o banda de gangsteri coreeni in cautarea unui tradator, dar si cineva din trecutul ascuns al lui Ou Jian, ce tot mai mult nu pare a fi sotul pe care Nan Fang il credea…

Titlul international al productiei, “Inside or Outside”, nu are foarte multa relevanta raportat la actiunea in sine a filmului. Cel mult s-ar putea traduce “Interior sau Exterior”, facand trimitere la latura psihologica a unei persoane, care in exterior poate fi in nenumarate feluri, schimbandu-si infatisarea, pe cand in interior ramane acelasi, trasaturile unei persoane fiind un lucru aproape imposibil de imitat sau confiscat. Si tot ca o aluzie la acest lucru, in asa-zisul birou al detectivului Fei, acesta isi primeste clientii stand intr-un scaun ce are forma unei masti albe, incat ai impresia ca mai degraba esti la un psiholog, nu la un detectiv. In fapt, aspectul psihologic e o latura importanta a acestui film. In termeni psihologici, totul oscileaza in jurul asa-numitului Efect Barnum, o tendinta de a accepta un tip vag de informatii ca specifice unei individualitati, cu precadere proprii. Capcana acestui fenomen e ca atunci cand cineva se adreseaza in termeni laudativi fata de propria persoana, nu realizezi ca respectivele laude se pot aplica la fel de bine si altora. Personajul lui Jang Hyuk, Ou Jian, sufera de acest efect, si desi la suprafata pare o persoana perfecta (are un fizic de invidiat, e ravnit de o multime de femei, desi e casatorit, are success in afaceri, se imbraca mereu irezistibil in costum), in interior e macinat de intrebari, banuieli, ce toate il duc in pragul paranoiei. Are senzatia ca cineva vrea sa-i ia viata, ca tot timpul e urmarit, ca sotia lui are o aventura cu un alt barbat, ca de fapt fetita nou nascuta nu e a lui, si totul poate continua cu achizitionarea unei arme, ce tradeaza nevoia de siguranta pe care singur nu si-o poate oferi, cu toate ca stapaneste foarte bine arte martiale. Accepta usor toate laudele ce i se aduc, insa sare ca ars cand o asistenta ii greseste numele, numindu-l “Qu Jian” in loc de “Ou Jian”, aducand fara voia lui la suprafata amintiri din copilarie care il ranesc, tradand eventuale complexe de inferioritate. Starea interioara a lui Ou Jian e principala sursa a suspansului acestui film. Toate suspiciunile lui sunt prezentate intr-o nota intunecata, pe un fundal sonor amenintator, culminand cu prezenta catorva personaje aproape grotesti (cum e clovnul ce-i vinde arma intr-un parc de distractii bizar, pustiu). Latura comica e asigurata de Simon Yam si de mai tanarul lui partener de investigatii, Wallace Huo. Cei doi intruchipeaza un cuplu clasic de detectivi (tipic Hollywoodian) cu principii putin diferite. Daca detectivul Fei (Simon Yam) considera ca are sarcina de a cauta adevarul dupa ce contul a fost in prealabil umplut de catre clientul in cautarea acelui adevar, fostul politist Ah Le (Wallace Huo) e de parere ca scopul lui e sa gaseasca dreptatea, chiar de-ar fi s-o faca voluntary, fara o plata. Cu aceste divergente de principii, cei doi formeaza un cuplu haios, Ah Le nefiind nici el ocolit de o latura intunecata. Desi filmul are un numar destul de mare de personaje, si piesele puzzle-ului sunt imprastiate fara indicii relevante la inceput (Ou Jian se trezeste, mergand linistit pe autostrada, cu o masina cazuta in fata lui de pe pod, in plina zi, din senin; anumite lucruri din trecutul sau sunt prezentate vag, printr-o fraza sau doua ce-I revin in minte; in biroul detectivului Fei se succed o multime de personaje ciudate dispuse sa plateasca bani frumosi pentru gasirea unor persoane sau animale), pe parcurs toate aceste elemente isi gasesc locul in tabloul final, rezultatul fiind un film captivant si revigorant, ce indica un nou suflu in tematica de gen in cinematografia chineza. Saturatele filme de actiune cu aceleasi scenarii parca trase la indigo incep sa isi diversifice tematica, rezultand productii interesante, care insa din pacate tradeaza o tendinta de apropiere de stilul hollywoodian. Cu un Simon Yam irezistibil si un Jang Hyuk facand fata cu succes unei productii internationale, cu scene ce tradeaza originalitatea indicatiilor scenice ale regizorului Gary Mak (scenele ii care suna clopotelul in mintea lui Simon Yam sunt geniale, sau modul in care rationeaza acesta) si cu o poveste incalcita bine repusa pe fagasul ei normal intr-un mod cat se poate de original, “Inside or Outside” ne ofera peste 100 de minute de adevarata delectare, in care combinatia de thriller, actiune, mister si comedie e pusa doar in slujba bunei dispozitii a spectatorului.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 18 martie 2016

Mood of the Day (2015) e o tipica comedie romantica coreeana care in mod normal ar fi trebuit sa se realizeze cu un deceniu in urma, dupa spusele producatorilor. Intr-un final, filmarile s-au realizat la sfarsitul lui 2014 si inceputul lui 2015, iar premiera a avut loc in cinematografe abia un an mai tarziu, in ianuarie 2016. In ciuda tuturor acestor intarzieri, pentru genul abordat filmul e unul extrem de placut de urmarit, avand faze relaxante si comice deopotriva, astfel ca lansarea in sfarsit a productiei cu doar 2 luni in urma a fost o decizie inspirata. La box-office, productia s-a comportat ca orice poveste romantica, avand aproape 1,9 milioane dolari incasari, acest gen nefiind unul care sa umple salile de cinematograf in perioada sfarsitului lui ianuarie. Se demonstreaza o data in plus ca vedete ale micului ecran nu au puterea de a-si atrage fanii in salile de cinema, acestia din urma fiind mai degraba un public imobil, captive in fata televizoarelor si calculatoarelor, de unde isi sustin idolii. Moon Chae-won are din nou un rol plin de buna dispozitie, charisma deosebita a actritei, mimica si gestica ei fiind o garantie a succesului rolurilor ce le interpreteaza. Are o naturalete ce ti-e dat sa o vezi doar la o Son Ye-jin, si o dezinvoltura unica, aceste trasaturi dand personalitate personajelor ce le interpreteaza. In schimb, Yoo Yeon-seok, pe care ni-l amintim din rolul Regelui din “The Royal Tailor”, ne da o lectie de cum ar trebui interpretat un rol masculine intr-o poveste romantica, chiar daca personajul sau e putin “indraznet” in propunerile pe care i le face fetei. Actorul da dovada de maturitate evidenta, talentul sau fiind incontestabil. Cei doi protagonisti au o chimie deosebita, dar cu cine nu are chimie radianta Chae-won ?

Soo Jung (Moon Chae-won) lucreaza la departamentul de publicitate al unei companii de cosmetice, si ziua pe care urmeaza sa o traiasca urmeaza sa-i schimbe viata. Desi pare o zi de toamna ca oricare alta, incepe cat se poate de prost pentru ea, fiind lovita in cap, in timp ce se grabea la serviciu, de o minge de bachet. Din acel moment, lucrurile par a merge din ce in ce mai prost. La companie presiunea este mare, deoarece jucatorul de baschet Kang Jin Chul, noul star in ascensiune al baschetului coreean, se zvoneste ca va semna un contract de publicitate cu compania la care Soo Jung lucreaza. Doar ca acestuia i s-a ivit sansa de a pleca sa joace in NBA, peste Ocean, iar semnarea contractului e pusa sub semnul indoielii. Mai mult, Jin Chul dispare fara urma, zvonindu-se ca ar fi fugit cu o fata. Nici managerul sau, Jae Hyun (Yoo Yeon-seok) nu stie nimic despre el. In momentul in care afla ca acsta s-ar afla in Busan, urca in primul tren si se indreapta spre orasul-port. In acelasi tren urca si Soo Jung, ce merge la Busan pentru o prezentare in numele companiei. Destin sau coincidenta, cei doi ajung colegi de scaun in tren. El o abordeaza, ea se fereste de avansurile lui, si, din vorba in vorba, constata ca au mai mult decat un element in comun, jucatorul de baschet fugar pe care amandoi au interesul sa-l gaseasca. Si incepe cea mai lunga zi a vietii lor, una plina de neprevazut si romantism, in Busan…

“Mood of the Day” e o comedie romantica in care aproape intregul spectacol e intretinut, in cele 100 de minute, de cei doi protagonisti, Moon Chae-won si Yoo Yoen-seok. Cateva numere comice presarate pe parcurs sunt asigurate de actorul Jo Jae-yun, in rolul amicului lui Jae Hyun, dar vorbim, practic, de un film jucat in doi, in care protagonistii acapareaza aproape fiecare scena. Soo Jung e o corporatista clasica, ce face totul pentru compania la care lucreaza. Trecuta de 30 de ani, viata ei amoroasa se poate rezuma la o prima iubire, adolescentina, consumata inainte de a implini 20 de ani, primul ei iubit casatorindu-se cu… prietena ei cea mai buna, dupa care intreaga ei viata graviteaza in jurul actualului ei prieten, unul nevazut, alaturi de care sta timp de un deceniu, fara a indrazni sa faca pasul urmator. Are principii clare cand vine vorba de relatia cu un barbat, e calculata la prima vedere, insa repede se da de gol cand vine vorba de slabiciuni. In aceste conditii, e victima sigura pentru indraznetul Jae Hyun, care ii spune pe sleau ca s-a indragostit de ea, facand-o sa roseasca. Iar de aici pana la o propunere indecenta – o aventura de o noapte fara obligatii pentru vreunul – e un singur pas, de care Jae Hyun nu are cum sa se impiedice. Jae Hyun da senzatia ca stie ce vrea de la viata, insa ii vine greu sa-i inteleaga pe cei din jur si faptul ca ceilalti pot gandi altfel decat el. E un playboy prin excelenta, cuceririle lui in materie feminina insirandu-se in Busan, aparandu-i in fata cand lumea ii e mai draga. Dar asta nu-l impiedica sa incerce totul pentru a o seduce pe aparent naiva Soo Jung. Cum se va descurca, ramane sa descoperiti. Cert e ca filmul, desi are cliseele specifice genului, e foarte amuzant, simplu si aducator de buna dispozitie, peisajele romantice ale Busanului si melodiile occidentalizate de pe fundalul sonor completand tabloul unui film placut, ce sigur va va delecta. Nota 10 pentru interpretarea celor doi protagonisti, fara de care probabil scenariul ar fi fost unul plictisitor…

Traducerea si adaptarea su fost efectuate in premiera in Romania de uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil. Timingul a fost refacut manual.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 16 martie 2016

In sfarsit se pare ca lucrurile se misca asa cum trebuie in privinta noii productii a celor de la SBS, un serial istoric cu o poveste ce se intampla in timpul dinastiei Joseon. Deja au fost date publicitatii doua teasere de promovare a serialului in care sunt prezentate o parte din personajele centrale jucate de Jang Geun Seok (in sfarsit o revenire a actorului dupa ce a fost acuzat pe nedrept de evaziune fiscala) si Yeo Jin Gu (“Orange Marmelade”), acestia fiind frati in serial.

Scenariul este in mare parte o fictiune, repovestind si redefinind perioada de inceput a anilor 1700, mai precis perioada regilor Sukjong-Gyeonjong-Yeongjo. Yeo Jin Gu joaca rolul viitorului rege Yeongjo, iar Jang Geun Seok este fratele uitat al acestuia, fortat sa-si ascunda originea nobila si sa traiasca precum un om simplu. Acesta devine cel mai mare cartofor al Joseonului, care se ridica impotriva lui Yeongjo, fiind in joc chiar soarta natiei.

Scenariul este scris de cel care a scris si “Warrior Baek Dong Soo” si vom revedea figuri familiare care au jucat si in acest serial, printre care si faimosul Choi Min Soo, un “greu” al marelui si micului ecran, ce va juca rolul regelui Sukjong, si Jeon Gwang Ryul, un alt “greu” al micului ecran, care va fi liderul rebel ce se va impotrivi lui Sukjong si Yeongjo, un fel de déjà vu avand in vedere ca acestia au avut roluri antagonice si in “Warrior Baek Dong Soo”.

Im Ji Yeon (“High Society”) este o femeie determinata sa-l ucida pe rege; Hyun Woo (“Awl”) va fi fratele vitreg al lui Yeongjo ce va fi rege pentru scurt timp inaintea acestuia; Yoon Jin Seo (“Girl Who See Smells”) va fi mama lui Yeongjo, celebra doamna Choi, in acest serial aceasta fiind prezentata ca o femeie fatala ce il controleaza pe un Sukjong indragostit lulea de ea; neadevarat din punct de vedere istoric, insa ideea nu poate strica scenariului, nu?

In al doilea teaser, Jeon Gwang Ryul este prezentat ca “cel ce umbla dupa tron”, Im Ji Yeon ca “cea ce umbla dupa viata regelui”, mesajul final fiind “Cei care viseaza la o lume noua. Jocul care va schimba soarta incepe acum.” O prezentare tipic coreeana, dramatica si misterioasa in acelasi timp.

“Jackpot”(Daebak) va incepe din 28 martie, dupa incheierea serialului “Six Flying Dragons”.

(Sursa: dramabeans)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: marți 15 martie 2016

Jung Yong-hwa, liderul cunoscutei formatii CN BLUE, va debuta pe marele ecran in rolul unui bucatar, intr-un film chinezesc. Productia a atras atentia atat prin faptul ca va fi una in format 4D, cat si prin investita de 38,5 milioane dolari a companiei de productie Emperor Motion Pictures din Hong-Kong. Filmul cu o tematica culinara va combina elemente de actiune, drama si comedie, pentru a oferi spectatorilor un spectacol pe cinste. Personajul principal, un bucatar, va fi interpretat de starul din Hong-Kong Nicholas Tse, ceilalti actori confirmati fiind You Ge si Tiffany Tang. Multi asteapta revenirea la actorie a cantaretului Jung Yong-hwa, care de 2 ani de zile, de la „The Three Musketeers”, nu a mai aparut in vreun serial de televiziune. Idolul are o baza larga de fani in China, datorita unei popularitati persistente dobandite in serialele de la inceputuri, precum „You’re Beautiful”. Mai recent, acesta a aparut in show-uri de televiziune din China, precum varianta autohtona a show-ului coreean „Please Take Care of My Refigeator” sau pe coperta revistei de moda Elle din China. In prezent, idolul e in turneu in jurul Asiei cu CN BLUE.

O alta stire ce priveste Coreea a sosit azi tot din China: serialul coreean „She Was Pretty” va avea un remake chinezesc, ca urmare a populartatii de care s-a bucurat in intreaga Asie. Conform unor surse locale chinezesti, remake-ul va fi o productie comuna coreeano-chineza. Autorul scenariului serialului coreean, Jo Seong-hee, se va ocupa de scenariul remake-ului chinezesc, in timp ce Dilraba (cunoscuta si ca Di Li Re Ba) e luata in considerare ca o candidata puternica pentru rolul principal feminin. Fanii chinezi ai Hallyu au reactionat pozitiv la stirea remake-ului lui „She Was Pretty”, datorita faptului ca k-drama a fost extrem de populara la data difuzarii, cu toate ca nu a putut fi difuzata simultan in Coreea si China. Mai ramane doar necunoscuta protagonistului masculin si a celor din rolurile secundare.

Iata ca daca japonezii cumpara cu bani grei seriale coreene, chinezii stiu sa fie mai originali si, cu stilul inconfundabil cand vine vorba de a imita, nu ezita sa profite la maxim de Hallyu, fie cooptand actori coreeni in filme si seriale chinezesti, fie realizand colaborari la remake-uri autohtone dupa seriale coreene de succes.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 14 martie 2016

„ ‚Descendants of the Sun’ reaprinde un interes feroce pentru serialele Hallyu in Japonia”, titra ieri un site ce prezinta in exclusivitate noutati mai mult sau mai putin interesante din lumea show-biz-ului coreean. In conditiile in care exista un sentiment anti-coreean extrem de puternic la ora actuala in Japonia, dovada a reorientarii Hallyu catre piata chineza, sa vii sa faci o astfel de afirmatie nu poate decat sa starneasca rasul. Nu de alta dar deformeaza complet realitatea; probabil s-or crede coreenii importanti, si poate ca au o imagine de sine mult exagerata cand vine vorba de a se raporta la ceilalti (lasand la o parte complexul autovictimizarii, atat in fata istoriei, cat si a perceptiei de sine – a se vedea numeroasele seriale si filme ce nu au alta tema mai originala decat razbunarea, de parca aceasta natiune s-ar fi nascut victima a tuturor, si a japonezilor, si a nord-coreenilor, si a americanilor a caror prezenta pe teritoriul coreean nu a fost prea bine primita inca de la inceputuri, dovada celebrul scandal al carnii de vita). Insa in mod cert nu aceeasi este parerea japonezilor despre Hallyu in general, principalul produs de export coreean de mai bine de un deceniu. Japonezii s-au saturat de serialele coreene cu scenarii repetitive, ce nu mai au nimic original, a caror calitate a scazut odata cu inlocuirea adevaratelor vedete Hallyu cu debutanti sau debutante venite via k-pop, nu neaparat cu talent actoricesc si de cele mai multe ori interesate doar de a-si face o imagine. In plus, industria serialelor de televiziune japoneze a progresat si ea, iar in fata nationalismului japonez nu poti face fata cu o k-drama daca nu ai argumente solide sa-l convingi pe japonez s-o vizioneze.

Tinand cont de aceasta realitate, sa vedem si stirea ce a starnit atata entuziasm in inima pro-coreeanului ce a scris articolul in cauza. Aflam, asadar, de la o sursa din industria de divertisment din Coreea, ca serialul “Descendants of the Sun” a fost vandut in Japonia la un pret estimativ de 100.000 $ pe episod. Cele 16 episoade ale serialului au avut o eticheta de vanzare de aproximativ 1,7 milioane dolari. Acest lucru inseamna o revenire pe linie de plutire, de la caderea brusca a pretului oferit de companiile japoneze de televiziune dornice sa cheltuie bani pe k-drama in ultimii 3 ani. Incepand cu „Winter Sonata” (2002), ce a ramas capul de afis al celor mai bine vandute k-drama in Japonia, piata japoneza a fost timp de un deceniu cea mai importanta piata de export a Hallyu din lume. In acest interval, companiile de televiziune japoneze se luptau feroce sa obtina drepturile de difuzare a diferitelor seriale ale Hallyu. Datorita acestei competitii acerbe, preturile drepturilor de difuzare au crescut vertiginos.

Pretul mediu al unui episod de k-drama a ajuns si la 300.000 $ in 2012, cand la acest pret a fost exportat in Japonia un episod din serialul „Love Rain” in care aparea starul Jang Geun-suk. Serialul, insa, s-a dovedit un mare esec, nereusind sa se ridice la nivelul costurilor de vanzare si al asteptarilor publicului, in Japonia declansandu-se un proces de scadere in popularitate a k-dramelor. Si alte seriale coreene au fost calificate ca dezamagitoare de fanii japonezi, contribuind la trendul descendent. Pe deasupra, in 2012, ca raspuns la participarea starului sud-coreean Song Il-gook la o competitie de inot ce promova pretentiile Coreei de Sud asupra insulei Dokdo, ministrul japonez al Afacerilor Externe de atunci declara: „Ne pare rau, dar va fi greu pentru el sa intre in Japonia. Consideram ca asta reprezinta sentimentul poporului japonez in intregimea sa”. Si acest incident a contgribuit la scaderea interesului pentru Hallyu in Japonia. Consecinta imediata a fost scaderea pretului pe episod de k-drama difuzata in Japonia la sub 100.000 $. Pe acest fundal tulbure, “Descendants of the Sun” a reusit sa mearga impotriva curentului, aducand bucurie multora din industria coreeana de seriale de televiziune.

In ciuda optimismului (atat al celor din industrie cat si al autorului articolului in limba engleza), va trebui sa treaca mult timp ca un alt serial coreean sa fie vandut cu 200.000 $ episodul, ca in vremurile bune, cel putin in Japonia. Exista asteptari de la serialul SBS „Daebak” (tot cu Jang Geun-suk protagonist), ce va avea premiera pe 28 martie, sa ajute la renasterea popuaritatii k-dramelor in Japonia, insa ceea ce autorul articolului in limba engleza numea „interes feroce” al japonezilor pentru k-drame e ceva apus de mult. De fiecare data cand cineva are interesul sa-si faca reclama la propriul serial, se gasesc laudatori si cantareti in struna ce lanseaza baloane de sapun, laudandu-si exagerat o marfa inca din timpul difuzarii, fara a lasa posibilitatea fanilor locali sa aprecieze, vazand si ultimul episod, daca serialul intr-adevar isi merita laudele. O astfel de strategie e paguboasa pentru imaginea unei intregi industrii, care odata era infloritoare. Vor intelege odata si producatorii coreeni acest lucru sau vor recurge in continuare la astfel de tertipuri pentru a recastiga o piata deja pierduta ?

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 13 martie 2016

“Teacher and Three Children” (2008) e penultimul film din cele 48 regizate in intreaga cariera de marele regizor japonez Kaneto Shindo. In 2008, la 95 de ani, Shindo a ocupat din nou scaunul regizoral, avand in spate o cariera stralucita, celor 48 de filme regizate alaturandu-li-se nu mai putin de 238 de scenarii de film, ce au stat la baza unor filme regizate de regizori renumiti, precum Kon Ichikawa, Keisuke Kinoshita, Tadashi Imai sau Fumio Kamei. “Teacher and Three Children” este un film cu multe semnificatii personale pentru Shindo. In primul rand, povestea lui se petrece pe meleagurile natale, in prefectura Hiroshima, unde se nascuse cu 95 de ani in urma. Pe atunci, in 2008, Shindo credea ca acesta va fi si ultimul sau film, astfel ca incarcatura emotionala a lui a fost una aparte. Din fericire, in 2011, acesta a mai regizat un film, “Post Card”, inspirat tot dintr-o experienta personala traita in anii razboiului, film care i-a adus 4 premii. In al doilea rand, “Teacher and Three Children” are la baza o poveste reala inspirata din copilaria regizorului, figura centrala a productiei fiind profesorul sau din scoala primara. In acest fel, Shindo aduce un omagiu persoanei care l-a format ca om pentru aceasta lunga viata plina de greutati, care s-a sfarsit dupa un secol (Kaneto Shindo a decedat din cauze naturale la o luna distanta de la implinirea centenarului, in 2012). Nu in ultimul rand, un alt element personal introdus in acest film e aluzia la meseria aleasa de elevul preferat al profesorului, aceea de scriitor de scenarii, care face evident trimitere la drumul ales in viata de insusi Shindo. Din distributia filmului fac parte nume mari ale filmului japonez, cei mai multi aparand si in ultimul film al lui Shindo, “Post Card”. Rolul emotionant al profesorului e interpretat magistral de veteranul Akira Emoto, in timp ce Etsushi Toyokawa si Shinobu Otake refac cuplul din “Post Card”. Filmul a castigat Marele Premiu al Festivalului de film de la Moscova in 2008.

Anul 1925, satul Ishiuchi, prefectura Hiroshima. Yoshio Ichikawa e un profesor de scoala primara respectat de toata lumea pentru modul in care relationeaza cu elevii. E indragit de acestia, dar nu ezita sa fie aspru cand elevii gresesc. Somnorosul clasei, Sankichi, e trezit din somnul ce l-a apucat la ore si pedepsit, insa in momentul in care afla ca bietul copil a trebuit sa lucreze parcela de orez noaptea, din cauza situatiei de acasa, profesorul se inmoaie si plange ca un copil in fata clasei pentru ca si-a pedepsit elevul. Yamakashi e seful clasei, fiind preferatul profesorului, dar si al lui Midori, care il iubeste in secret. O iesire in natura cu clasa ramane o amintiure de neuitat pentru Yamakashi si ceilalti, deoarece in timpul excursiei clasa da peste o filmare a unui film cu samurai, pe care cu talentul lui deosebit de persoana impiedicata, profesorul Ichikawa reuseste sa o strice. Asa cum o alta amintire memorabila e casatoria profesorului cu mai tanara lui colega de breasla Michiko. Odata cu incheierea anilor de scoala primara, drumurile elevilor se despart, iar Yamakashi pleaca in Tokyo, lasand in urma o Midori inlacrimata, ce nu a reusit sa-si exprime iubirea direct. Anii trec, iar peste 30 de ani are loc o reuniune de clasa, la pensionarea domnului profesor. Din cei 32 de elevi absolventi ai promotiei 1925, sunt prezenti doar 16. Intre ei, insa, si cei 3 elevi dragi profesorului: somnorosul Sankichi, indragostita Midori si preferatul sau, Yamakashi. Si amintirile incep sa se depene…

“Teacher and Three Children” e mai mult decat un film despre viata, pe care daca il vizionezi nu ai cum sa nu te lasi cuprins de nostalgie. Kaneto Shindo, desi e un regizor de scoala veche, al carui stil nu se regaseste in filmele colegilor lui de breasla mai tineri de astazi, stie sa imbine umorul cu drama cu o maiestrie specifica doar marilor regizori. Umorul lui e penetrant, ironic, pana la sarcasm, apeland la figuri de stil pentru a transmite in imagini idei. Si nimic nu este la intamplare introdus in acest film. De exemplu, in timpul excursiei cu scop pedagogic din natura, grupul de elevi da peste o filmare a unui film, si datorita galagiei create de elevi si unui incident nefericit petrecut pe platoul de filmare din aer liber, se isca o incaierare generala, din care cel mai sifonat iese profesorul Ichikawa. Scenele care se filmeaza pentru film sunt redate de regizor in alb-negru, pentru a transmite mai usor atmosfera si modul in care se faceau filme in anii ’20, in copilaria sa. Mai mult, un cap retezat de manechin il sperie pe micutul Yamakashi (interpretat la maturitate de actorul Etsushi Toyokawa) ce asista la scena si-l face sa urle de spaima, pana cand vorbele colegei Midori ca e un trucaj il linistesc. Insa pentru el, a fost un moment crucial in existenta, deoarece l-a facut sa-si gaseasca menirea, peste 30 de ani regasindu-l scriitor de scenarioi, in care el insui putea reteza din penel cate capete de personaje fictive dorea. Lasand la o parte stilul deosebit in care e spusa povestea, cu intercalari de flashback-uri si cu cadre mute cu personajele copii din trecut zambind, ce fac in mod emotionant o punte de legatura cu prezenul, 30 de ani mai tarziu, “Teacher and Three Children” este, mai presus de toate, o poveste despre relatia speciala dintre un profesor entuziast si elevii pe care ii formeaza inca de la primii pasi din viata. Profesorul Ichikawa e un model de profesor ce defineste o tipologie. Isi iubeste elevii, glumeste si e deschis cu acestia, stie sa se faca iubit de ei, cu toate ca uneori glasul lui ridicat si puternic iti da senzatia unei severitati ce atrage ca un magnet un firesc respect. Se inmoaie si plange ca un copil atunci cand greseste fata de elevii sai, pe care ii considera ca pe propriii lui copii, iar la batranete, cand se retrage, o face intr-o casa situate in fata scolii, doar pentru a putea auzi pentru tot restul vietii galagia facuta de elevi la scoala, pe care nu si-o poate scoate din minte. Dar si mai emotionant e gestul elevilor sai, care desi nu au mai pastrat legatura cu el sau intre ei, se reunesc 30 de ani mai tarziu, pentru a-i fi aproape profesorului lor drag pe care il considera ca un tata, ca un indrumator ce le-a deschis ohii in viata. De remarcat modul in care se oficializeaza momentele importante din viata unei persoane, in societatea japoneza rurala. Daca in “Postcard” am avut ocazia sa vedem modul in care familia si comunitatea isi lua ramas-bun de la defunct, intr-un cadru cat se poate de oficial, cu sunet de toba si alai zgomotos, de aceasta data prtrecerea pensionarii profesorului Ichikawa marcheaza retragerea acestuia dintr-o slujba din care a slujit comunitatea si societatea zeci de ani. Cadrul este cat se poate de solemn, organizarea e stricta, maestru de ceremonii fiind somnorosul Sankichi, devenit contabil la primaria satului. Profesorul si sotia lui stau in fata salii, pe un covoras, in timp ce elevii, unii din ei fara a se recunoaste, stau in fata profesorului, in pozitia sezand. La semnalul lui Sankichi, intr-o ordine anume, fiecare elev incepe sa-si povesteasca viata de pana atunci, dramele care ies la iveala (suntem in prefectura Hiroshima, sa nu uitam, unde americanii au lamsat o bomba atomica in 1945) fiind sfasietoare, unele stranind din nou lacrimile emotivului profesor. Momentul se incheie cu intonarea imnului scolii, cu aplauze pentru proaspatul profesor pensionat si cu un cadou memorabil primit de la elevi.

Chiar daca subiectul este apaent simplu si neatragator, povestea merge mai departe, se intinde si pe anii ce urmeaza acestei reuniuni, axandu-se pe relatia deosebita dintre cei 3 elevi apropiati profesorului si domnul si doamna profesoara. Pe masura ce firul epic se apropie de sfarsit, povestea devine din ce in ce mai emotionanta, fara insa a se dezlipi de specificul japonez al simplitatii si demnitatii umane ridicate la rang de opera de arta. Un film induiosator, sentimental, despre viata in general si vieti in special, de cele mai multe ori neimplinite sau netraite la maxim. Kaneto Shindo realizeaza o adevarata opera de arta cu “Teacher and Three Children”, un film deosebit despre valori fundamentale ale vietii, precum respectul si recunostinta, care innobileaza omul.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in pemiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 12 martie 2016

Un film bazat pe experientele oribile ale „femeilor de consolare” din cadrul bordelurilor japoneze din timpul Ocupatiei in perioada celui de Al Doilea Razboi Mondial, proces ce a durat 14 ani si la care au contribuit cu donatii peste 75 000 de oameni, este in box office-ul coreean.

Cho Jung Rae, care a regizat „Spirits’ Homecoming”, a fost inspirat in 2002 sa faca filmul cand a vazut desenul „Burning Women”, facut in perioada unei sesiuni de terapie la adapostul pentru fostele „femei de consolare”, de catre Kang Il Chul, care a spus ca a fost luata de soldatii japonezi pe cand avea 16 ani.

In acea perioada, Cho Jung Rae era voluntar la acel adapost numit „House of Sharring”. „Bunicile mi-au spus ca daca voi face un film, ar trebui sa-l fac cum trebuie, astfel incat povestile lor sa poata fi spuse. Asta a fost ce m-a motivat cel mai mult”, a spus Cho Jung Rae pentru Reuters.

Termenul de „femei de consolare” este un eufemism pentru fetele si femeile care munceau in bordelurile militarilor japonezi. Activistii sud-coreeni estimeaza ca au fost aproximativ 200 000 de victime coreene. Din 238 de femei care si-au impartasit experientele, numai 44 mai sunt in viata.

In prima saptamana de la premiera, „Spirits’ Homecoming” a fost in top in lanturile de cinema CJ CGV si Megabox cu un total de 1 735 174 de cinefili coreeni, dupa calculul celor de la Korean Film Council.

Premiera filmului a avut loc dupa ce in decembrie s-a decis un acord intre cele doua tari pentru a „rezolva pentru totdeauna” aceasta problema si pentru ca Japonia sa ceara scuze acelor femei si sa creeze un fond de aproximativ 1 miliard de yeni (apr. 8 750 000 $) ce ar urma sa fie folositi pentru a ajuta victimele. Aceasta problema a incurcat si racit relatiile dintre cele doua tari. Multi sud-coreeni, inclusiv unele victime, se opun acordului, spunand ca guvernul nu are niciun drept sa accepte scuzele in numele lor.

Filmul a primit un raspuns in general pozitiv in Coreea de Sud, cu un rating de 9,52 din 10 pe portalul Naver, filmul fiind deja prezentat pentu previzualizare in Japonia si Statele Unite.

„Am fost ingrijorat ca japonezii care vor vedea filmul impreuna cu prietenii lor coreeni vor pleca la mijlocul filmului, dar, in mod surprinzator, au spus ca spera ca multi oameni sa vada filmul si ca vor spune si altora sa-l vada”, a declarat Cho Jung Rae.

In timp ce Cho a venit cu ideea filmului acum 14 ani, o lipsa a investitorilor a pus in pericol realizarea lui, pana in aprilie 2015. Mai mult de jumatate din costurile de productie au fost sponsorizate de catre contribuabili individuali, reusind sa se stranga aproximativ 1,2 miliarde de woni (apr. 978 880 $). La finalul listei distributiei apare o lista cu numele celor care au donat, alaturi de desene facute de acele femei in timpul sedintelor de terapie.

„Sper ca acest film sa se faca foarte cunoscut, incat oricine din lumea asta sa il poata vedea si sa devina o calauza a pacii, sa nu mai fie niciun razboi si nicio suferinta pentru femei si copii”, a spus Cho.
„Spirits’ Homecoming” a avut premiera in Coreea pe 24 februarie, obtinand pana acum incasari de 16,5 milioane de dolari.

(Sursa: reuters.com)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: joi 10 martie 2016

In 1959, Ip Man (Donnie Yen) traieste impreuna cu sotia lui si fiul cel mic, Ip Ching, in Hong Kong. La o prima vedere viata lui pare lipsita de griji, fiind respectat de toti oamenii din cartier, care il gratuleaza cu un zambet, o strangere de mana sau o vorba de bine de fiecare data cand il vad. Doar cel mic mai strica putin atmosfera, neezitand sa se ia la bataie cu rivalul sau, e dragul demonstrarii superioritatii Wing Chun-ului. In urma unui astfel e incident, Ip Man cunoaste un simplu caraus de ricse, Tin Chi, care in ciuda statutului umil, stapaneste foarte bine artele martiale. Mai mult, descopera ca amandoi provind de la acelasi maestru din Foshanul natal, de la care au invatat Wing Chun-ul. Asa cum cei doi copii devin prieteni dupa o incaierare specifica varstei, si cei doi tati ajung sa se impace bine. Dar atmosfera pasnica din cartier e tulburata de Frankie (Mike Tyson), care prin interpusul sau, Sang, incearca sa puna mana prin forta pe scoala. In momentul in care proprietarul scolii refuza sa o vanda gangsterilor, acestia recurg la orice mijloace pentru a-l teroriza. Ip Man nu poate ramane indiferent si, in momentul in care se implica, intra automat in conflict cu exponentul stapanirii britanice, dubiosul Frankie.

Lansat de Craciun in Hong Kong, dupa un scandal legat de piratarea unor secvente din film inaintea premierei, ce au foist sustrase in timpul perioadei de post procesare din Australia, “Ip Man 3” incheie trilogia semnata de Wilson Yip, inceputa in 2008 si continuata 2 ani mai tarziu cu partea a doua. Desigur, succesul celor 2 filme a dus si la alte productii despre viata lui Yip Man, precum The Grandmasters sau prequel-ul despre Ip Man in tineretea sa, insa aceste 3 filme raman cele originale, in care Donnie Yen se identifica cu Ip Man. Desi nu-l revedem pe Louis Fan, rivalul si mai apoi prietenul lui Ip Man din primele 2 parti, distributia e una reusita, in rolul negativ de aceasta data compensand bine nimeni altul decat fiorosul Mike Tyson. Legendarul Yuen Woo-ping (71 de ani) e regizorul scenelor de actiune, de numele lui legandu-se, practice, tot ce inseamna filme de arte martiale importante din istoria cinematografiei din Hong Kong. Danny Chan il interpreteaza pe Bruce Lee in aceasta ultima parte a trilogiei. Cu un buget de 36 de milioane de dolari, filmul a fost un mare succes de box-office, obtinand incasari de 84,4 milioane dolari. Pana in prezent, “Ip Man 3” are 11 nominalizari. Daca prima parte a trilogiei s-a axat pe tema supravietuirii (in perioada celui de-al doilea razboi mondial), iar a doua pe tema readaptarii si castigarii traiului de zi cu zi in anii postbelici, aceasta ultima parte se axeaza pe tema vietii in sine. Il regasim pe Ip Man ajuns la apusul existentei sale ca un familist convins, ce nu ezita sa ia lectii de dans impreuna cu sotia, sa rezolve micile conflicte din viata pustiului sau din scoala primara, sau sa fie amabil cu toata lumea care ii arunca un zambet sau o strangere de mana. Donnie Yen e la fel de fermecator ca in celelalte parti, desi se vede ca anii au trecut si peste el. Cu o poveste interesanta, dar si cu scene de lupta spectaculoase, cu efecte speciale superbe si cu interpretare buna a intregii distributii, filmul cucereste, incheind in glorie una din cele mai reusite trilogii din istoria filmului din Hong Kong. Nu trebuie ratat acest film de niciunul din fanii genului, e o adevarata lectie de viata povestea reala a lui Ip Man, adusa cu atata daruire spre cunostinta tuturor de Wilson Yip.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 9 martie 2016

Yoon Si-yoon din „Mr. Perfect” si actrita copil Kim Sae-ron (cunoscuta in special din „The Man from Nowhere” si „I Am Father” vor aparea impreuna intr-un nou serial. Difuzat de canalul JTBC, seroalul, numit provizoriu „Mirror of the Witch” („Oglinda Vrajitoarei”), e o poveste de fantezie de epoca despre o printesa blestemata numita Seo Ri si un razbunator doctor Hur Jun (Heo Jun). Hur Jun (interpretat de Yoon Si-yoon) nu a mai fost niciodata portretizat astfel in vreun serial anterior, astfel ca toata lumea e curioasa cum va iesi povestea.
Yoon Si-yoon a fost incorporat in armata in aprilie 2014, rolul din „Mr/ Perfect” fiind ultimul din ultimii 2 ani. La sfarsitul lui ianuarie, acesta a fost lasat la vatra, iar acum va aparea in primul lui serial de epoca. Personajul sau, Hur Jun, e foarte inteligent si indemanatic, dar e desconsiderat deoarece e fiul unei concubine. Asa ca isi ascunde identitatea si traieste ajutandu-i pe cei in nevoie. Personajul lui Kim Sae-ron, Seo Ri, e o geamana ascunsa a regelui si reginei. Numele ei original e Yeon Hee, dar e blestemata si se transforma intr-o vrajitoare, motiv pentru care isi schimba si numele.

Yoon Si-yoon a declarat, ;egat de noul serial: „Am fost momit de „Mirror of the Witch” din cauza povestii sale unice. Cred ca va fi un proiect semnificativ pentru mine, din moment ce nu am incercat inca un serial de epoca, si din moment ce a trecut ceva timp de cand nu am mai jucat. Astept deja cu nerabdare filmarile. Voi da tot ce pot pentru a dezvalui farmece aparte ale lui Hur Jun ce nu au mai fost aratate pana acum. Ca rog acordati-mi multa sustinere.” Partenera ei, Kim Sae-ron, a spus: ”Am fost atrasa de farmecele stranii ale acestei povesti. Seo Ri se naste printesa, dar e o vrajitoare blestemata in acelasi timp. Initial m-a coplesit ideea sa accept acest rol deoarece parea o buna sansa pentru cariera mea, dar tocmai de asta sunt acum foarte agitata. Voi exersa din greu pentru a delecta audienta.”

Scenariul serialului, ce va fi regizat de Jo Hyun-tak, ce are la activ seriale precum Dae Mul, Dear You sau Who Are You ?, este inspirat din cartea „Dongui Bogam” , compilata de doctorul regal Hur Jun. Premiera serialului va avea loc in mai 2016, a esta fiind difuzat in zilele de vineri si sambata pe canalul de cablu JTBC.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 8 martie 2016

Ziua Internationala a Femeii in Coreea de Sud celebreaza realizarile femeilor si recunoaste lupta ce continua pentru egalitatea intre sexe. In Coreea de Sud, aceasta zi a fost recunoscuta pentru prima oara in 1920, insa pana in 1985 miscarile pentru drepturile femeilor nu au reusit sa se uneasca intr-una de amploare. Abia in 1985 s-a organizat primul mars national pentru drepturile femeilor, ce de atunci avea sa se organizeze anual sub egida KWAU (Asociatia Unita a Femeilor din Coreea), care in fiecare an de 8 martie organizeaza diverse evenimente ce au ca scop celebrarea figurilor marcante de femei ale Coreei si sublinierea problemelor femeilor. In fiecare an organizatia aduce in atentie figuri de femei ce au depus eforturi in plan politic si social pentru promovarea drepturilor femeilor.

Iata cateva din femeile simple coreene care au reusit sa schimbe viziunea despre femei in societatea coreeana, prin curajul lor. Unele s-au nascut in Coreea, altele departe de aceasta, pe continentul nord-american, reusind, insa, sa demonstreze ca prin ambitie si talent, pot face cinste ca femei nationalitatii coreene.

Nascuta in 1978, Yi So-yeon a fost prima femeie din familia ei ce a reusit sa primeasca educatie dincolo de gimnaziu. In ciuda originii relativ umile si a unui mediu familial in care nivelul educatiei nu era unul ridicat, So-yeon si-a descoperit pasiunea pentru stiinta dupa ce si-a ajutat tatal sa repare lucruri prin casa. In 2008, aceasta a invins 36.000 de aplicanti ce doreau sa devina primul si singurul astronaut din istoria Coreei, si primul om ce nu a implinit 30 de ani, din lume, care avea sa ajunga in spatiu. Aceasta a vorbit mult despre experientele ei ca femeie intr-un domeniu aproape exclusiv al barbatilor. So-yeon, care locuieste in prezent in Seattle, a aparut anul trecut in seria de documentare americane intitulata „Secret Space Escapes”. Pe 8 aprilie 2008, Yi se imbarca impreuna cu 2 cosmonauti rusi la bordul unei capsule Soyuz, zburand in spatiu. La data respectiva a fost a treiua femeie din lume ce ajungea in spatiu, dupa englezoaica Helen Sharman si iraniano-americanca Anousheh Ansari. Se spune ca pentru acest zbor in spatiu, Coreea de Sud ar fi platit Rusiei 20 de milioane de dolari. In timpul acestei misiuni, So-yeon a realizat 18 misiuni stiintifice in spatiu pentru Institutul de Cercetare Aerospatiala coreean. Revenirea pe Pamant nu a fost lipsita de emotii, capsula reusind sa intre pe orbita abia la a doua incercare, deviind de la traseul initial cu 420 km., Desi cei 3 cosmonauti de la bordul capsulei au scapat cu viata, ajunsa in Coreea, So-yeon a fost spitalizata datorita unor dureri la spate datorate aterizarii, care ulterior s-au dovedit a fi o reactie normala, consecinta a recompresiei spinale. Dupa revenirea pe Pamant, So-yeon a lucrat pentru Institutul amintit, a devenit ambasador al programului spatial coreean si a aparut in reclame tv. In 2014, So-yeon si-a dat demisia de la Institutul de Cercetare Aerospatiala din motive personale, urmand a se casatori cu un cetatean american si a obtine cetatenia americana, si dorind sa urmeze un doctorat in Statele Unite.

Song Han-nah e presedinta „Libertate in Coreea de Nord”, o organizatie non-profit ce urmareste sa ajute refugiatii din Coreea de Nord. Activitatea ei cu aceasta organizatie a fost cruciala in educarea oamenilor in privinta dificultatilor intalnite de refugiatii din Nord, afirmand ca e recunoscatoare ca i s-a incredintat acest rol: „Cel mai important factor in determinarea succesului nu e sexul, cu tu insati.” Song s-a nascut in Statele Unite, fiind nepoata unei femei ce a imigrat in Statele Unite inaintea Razboiului Coreean din ceea ce azi este Coreea de Nord. Inainte sa ajunga sa lucreze pentru organizatia non-profit, Song a lucrat in advertising. Pe atunci nu stia mai nimic despre situatia din Coreea de Nord, dar ceea ce avea sa o schimbe a fost o carte pe care a citit-o, „Acvariile din Pyongyang”, scrisa de Kang Chol-hwan. Transfug din Coreea de Nord, acesta a fost inchis, copil fiind, timp de 10 ani, in lagarul de concentrare Yodok, descriindu-si experientele din anii copilariei si adolescentei in aceasta carte. Motivata de aceasta carte, Song s-a inscris in organizatia non-profit „Libertate in Coreea de Nord”, iar in cativa ani a ajuns la varful acesteia, veniturile organizatiei dublandu-se in acea perioada.

Jeon Ga-eul a devenit prima sportiva nascuta in Coreea ce a ajuns in Liga Nationala de Fotbal Feminin din Statele Unite. In urma cu 2 luni, aceasta a semnat cu clubul de fotbal feminin din New York, Liga Americana fiind considerata lider mondial in fotbalul feminin dupa incasarile sportivelor. Ga-eul e o jucatoare de baza a echipei nationale de fotbal feminin a Coreei de Sud, devenind celebra dupa ce a primit premiul de Cea mai buna jucatoare de fotbal din 2010, la doar un an de la debutul in fotbal. Pentru echipa nationala de fotbal feminin a Coreei e Sud, Jeon, in varsta de 27 de ani, a jucat 72 de meciuri si a marcat 34 de goluri. Datorita contributiei ei importante, Coreea de Sud a reusit, anul trecut, sa ajunga in saisprezecimile Cupei Mondiale. Abilitatea in a mentine posesia asupra mingii sub presiune si indemanarea in a dribla adversarele i-au adus porecla de „Femeia Pericol” de la fanii coreeni.

Intr-o industrie dominata de barbati cum e cea media si a jurnalismului, producatoarea si regizoarea independenta de documantare Kim Young-me si-a facut un nume acoperind tematici despre care putini indraznesc sa vorbeasca. Calatorind in peste 80 de tari din intreaga lume, aceasta a relatat despre Statul Islamic din mijlocul zonelor de conflict precum Siria, Iraq si Afghanistan, si a produs mai multe documentare pe teme variate, de la comertul cu cafea („Himalaya Coffee Road”) la vietile locuitorilor din Timorul de Est („Blue Angels of East Timor”). Cunoscuta ca fiind una din putinele jurnaliste femei coreene care si-a pus viata in joc in zone periculoase, aceasta are mai multe premii la activ, precum Premiul pentru Realizari Deosebite al MBC. Ca o dovada a hotararii si curajului ei, ramane memorabila actiunea ei din anul 2008. Pe atunci, Kim Young-me a plecat in Iraq sa realizeze un documentar, unde s-a pus sub protectia trupelor americane in periculoasa zona a provinciei Diyala din estul tarii. Americanii au trimis-o inapoi in Seul, sub pretextul ca nu are permisiunea guvernului coreean de a ramane in Iraq. Acest lucru se intampla in conditiile in care in 2007, guvernul sud-corean a introdus o lege prin care restrictiona calatoriile sud-coreenilor in Afghanistan, Iraq si Somalia Cine dorea sa calatoreasca in aceste tari, avea nevoie intai de permisiunea Ministerului de Externe sud-coreean. Desigur, Kim nu o avea. Trimisa inapoi in Coreea, Kim a avut de achitat conform legii o amenda de 3 milioane woni (aproximativ 2850 $), iar cei de la Imigratii i-au cerut sa nu mai paraseasca tara pana cand nu va fi contactata de politie. Cum autoritatile au taraganat lamurirea situatiei si au tras de timp, a izbucnit un mare scandal, caci la o saptamana de la revenirea in tara Kim nu fusese contactata. Reactia ei a fost ferma: „Nu cred ca guvernul are dreptul sa spuna jurnalistilor unde au voie sa mearga. Ar trebui sa ni se permita sa calatorim liber pentru a ne urmari povestile. Guvernului nu ar trebui sa i se permita sa intervina in treburile noastre.”

Despre viata fiecareia dintre aceste femei s-ar putea face cate un film (cine stie daca in viitor, producatorii nu se vor gandi la asa ceva !). Si nu sunt singurele femei coreene care au reusit sa se remarce intr-o societate in care femeia are un statut social practic egal cu al barbatului in multe sectoare sociale. Totusi, exista inca multe stereotipuri ce duc la blocarea accesului acestora in unele domenii, considerandu-se de catre cei mai traditionalisti ca femeia coreeana trebuie sa stie sa gateasca, sa fie obedienta fata de sot si sa aduca pe lume copii. Cum se impaca aceasta gandire cu aspiratiile femeii moderne, independente, de cariera ? E un subiect de analizat, pentru ca nu stim cat de bune bucatarese, mame sau sotii sunt cele 4 femei de succes pe care le-am prezentat mai sus. Si daca tot e Ziua Internationala a Femeii, sa amintim si de femeile din Coreea de Nord. Chiar astazi, un site oficial controlat de statul nord-coreean vorbea, cu ocazia Zilei Internationale a Femeii despre femeile nord-coreene ca fiind „nobile” si cu „caractere bune”: „Femeile, in special cele tinere, ce sunt educate conform ideologiei Juche sunt de mare incredere in indeplinirea sarcinilor care li se ordona.”. „Femeile-model” sunt cele care cu bucurie fac sacrificii pentru copiii lor. „Minunatele noastre femei isi revarsa toata dragostea in cresterea propriilor copii, chiar daca trec printr-o multime de greutati pentru a sustine revolutia Songun.” Aceasta viziune despre femei e bazata, practic, pe rolul tipic indeplinit de femei in societatea pre-moderna. Femeile descrise ca „flori frumoase” si „mame” sunt privite ca agenti subordonati ai societatii. Ele isi ating „mareata fericire” asistand barbatii si crescand copiii, nu atingandu-si propriile teluri ca femei (cariera, hobby, realizari personale). Nu suna cunoscut ?

Un lucru este cert: ca e vorba de femeile din Coreea de Sud sau din Nord, in Peninsula Coreeana (ca si in multe alte societati asiatice) o schimbare a perceptiei asupra femeii e necesara. Doar aducerea in lumina reflectoarelor a unor femei curajoase, ca cele amintite in prezentul articol, respectiv schimbarea viziunii politice despre rolul femeii in societatea nord-coreeana (destul de greu realizabila in conditiile regimului dictatorial existent) pot duce la transformari vizibile la nivelul mentalului colectiv in privinta perceperii pozitiei femeii in societatea peninsulara altfel decat in prezent. Un pas important s-a facut in 2013, cand Park Chung-hee a fost aleasa prima femeie presedinte din istoria Coreei de Sud. Poate cu o femeie la Pyongyang, istoria peninsulei coreene s-ar rescrie o data pentru totdeauna…

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 7 martie 2016

Kwak Kyung-taek e un nume greu al filmului coreean, regizorul succesului “The Classified Files” devenind un nume mare inca din 2001 cand a regizat “Friend”, filmul care la vremea respectiva a spart toate recordurile de box-office ale Coreei. “Mutt Boy”, “Typhoon”, “A Love”, “Eye for an Eye”, “Pained” sau “Friend 2” au marcat tot atatea productii notorii, unele chiar de succes, axate in principal pe viata de gangster sau cea de politist. “The Classified Files” marcheaza oarecum o distantare de genurile abordate pana in prezent de Kwak Kyung-taek, de aceasta data productia find inspirata dintr-un caz real de rapire petrecut in 1978 in Busan. Scenariul a fost construit in jurul acestui caz, personajele povestii fiind politisti care la vremea respectiva s-au ocupat de acest rasunator caz. In rolul principal il revedem pe marele Kim Yoon-seok, pe care ni-l amintim dupa prestatiile magistrale din “Sea Fog”, “Tazza 2” “The Chaser” sau “The Yellow Sea”, de aceasta data in rolul unui politist corupt ce are de rezolvat un caz tragic de rapire, ce face, cu sau fara voia lui un cuplu reusit cu actorul Yu Hae-jin, care de aceasta data interpreteaza un prezicator care ajuta la rezolvarea cazului. “The Classified Files” a avut un buget de 8 milioane de dolari, castigand la box-office nu mai putin de 19,2 milioane dolari, fiind unul din filmele de succes ale anului trecut in Coreea, asta in ciuda subiectului sau aparent anost si epuizat in alte filme de gen coreene ale anilor precedenti. Aproape 3 milioane de coreeni au vazut filmul la cinema, filmul avand 8 nominalizari si castigand un premiu pentru regie.

In anul 1978, in timp ce iesea impreuna cu colega ei de clasa de la scoala, micuta Eun-joo e rapita. Tatal ei e un afacerist cunoscut pentru lichiditatile uriase ce le detine in Busan, si pentru relatiile ce-i permit sa traga sfori la nivel inalt chiar si in Seul. Astfel ca rapirea fiicei sale nu mai pare un lucru accidental. Mama fetitei e ravasita, si, prin intermediul surorii sale, apeleaza la prezicatori, in condiriile in care trec 2 zile si nimeni nu suna pentru o rascumparare. Insa prezicatorii ii dau mamei vesti tragice, nimeni nemaiavand speranta ca fata s-ar mai afla in aceasta lume. Singurul care sustine contrariul e Kim Joong-san (Yu Hae-jin), un prezicator proaspat revenit de la munte unde a fost sa se reculeaga, si care sustine ca fiica ei e in viata, ba, mai mult, ca in a 15-a zi, rapitorul ii va contacta familia pentru a cere o rascumparare. In schimb, tatal apeleaza la detectivul Gong (Kim Yoon-seok), la sugestia sotiei sale, caruia prezicatorul i-a spus ca doar acesta are scris in destin sa rezolve acest caz. Asa ca cei doi pornesc o inedita colaborare in niste vremuri tulburi, macinate de coruptie, revolte populare, reprimari violente si cazuri de rapiri care zguduie Coreea din temelii.

“The Classified File” e un thriller politist plasat excelent de regizorul Kwak Kyung-taek in decorul tulbure al sfarsitului anilor ’70, care pentru Coreea au adus multa frustrare atat la nivel politic cat si social. Ne aflam in ultimul an in care presedinte al Coreei e Park Chung-hee (cel ce a realizat reforma privind planificarea familiala ce a schimbat fata mdiului rural coreean la inceputul anilor ’60, moment excelent surprins in comedia “Mission Sex Control”); manifestatiilor studentesti si reprimarii violente a acestora li se adauga un climat de incertitudine sociala cauzat de coruptia care domina societatea coreeana in toate ramurile sale, si de teroarea raspandita de politie, care nu ezita sa ridice persoane oneste, sa le tortureze si sa obtna declaratii false pentru a rezolva diverse cazuri si situatii. In acest décor il cunoastem pe Gong, un detectiv lipsit de scrupule detasat pe teren in urma unui act de indisciplina la adresa directorului sectiei de politie, si care nu a avut probleme in a se “adapta” la greutatile vietii, mita si micile incalcari ale regulilor devenind o rutina. Cazul rapirii micutei Eun-joo il lasa complet indiferent, desi fata era colega de an cu fiul sau, la aceeasi scoala. Nici in momentul in care e transferat de pe teren inapoi la sectie sa se ocupe de acest caz, in urma interventiilor tatalui fetei, Gong nu e convins ca trebuie sa rezolve acest caz. Cel care are puterea de a-i schimba viziunea e… o “ea”, nimeni alta decat sotia lui, care il mustruluieste bine si ii tine o morala pe care nu o uita, si care reuseste sa-i aduca motivatia. Din acel moment, fara a fi un detectiv extraordinar, cu o intuitie iesita dn comun, personajul lui Kim Yoon-seok se transforma, devenind dintr-un politist iresponsabil si indiferent unul dedicat meseriei si principiilor morale care trebuie sa calauzeasca pe cineva ce poarta uniforma de politist. In privinta partenerului sau de ocazie, clarvazatorul Kim (interpretat de Yoo Hae-jin), Gong il considera la inceput un escroc ce doar incearca sa profite de suferinta si banii familiei fetei rapite, insa cand vede ca prezicerile acestuia incep sa functioneze, descopera ca in acesta exista un har extraordinar. Din pacate filmul nu exploreaza in mod exceptional aceasta latura mai putin obisnuita a lui Kim, insa, din fericire, ramane pana la final o drama realista, fara elemente de supranatural sau fantezie care sa il transforme intr-o fictiune pur comerciala. Tocmai datorita realismului si naturaletii sale, “The Classified File” ramane una din cele mai bune productii coreene ale anului 2015, ce merita apreciata nu doar pentru scenariul consistent (ai zice la un moment dat ca e doar o noua varianta a unui caz similar petrecut cu ceva ani mai tarziu, descris in “Voice of a Murderer”, dar nu e deloc asa, poveste desi simpla e plina de tensiune si calitate) ci si pentru prestatia lui Kim Yoon-seok si Yu Hae-jin, ce dau o dovada a talentului desavarsit pe care il poseda in astfel de roluri bine conturate.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de uruma, lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 6 martie 2016

Min Tae-su (Kim Sang-kyung) e politist la o sectie de politie din Seul. Mai toata ziua si-o petrece pe teren, irosindu-si timpul impreuna cu colegul sau si tinandu-se de sotii. Cand insa vine vorba de lucru, Tae-su are un simt special, o intuitie care desi uneori e luata peste picior de colegii sai, in unele cazuri da roade. Iar pentru asta e respectat de intregul colectiv. Dar imaginea politiei in acest moment e puternic afectata datorita unui lant de crime comise de un psihopat in sud-estul capitalei. Crimele in serie nu ma contenesc, victime fiind femei ce sunt rapite si ucise cu sange rece. Nemultumirea publica creste, iar cand numarul victimelor ajunge la 7, se repune pe agenda publica in discutie tema pedepsei capitale. Presat de seful sau, Tae-su e trimis pe teren sa faca rost de indicii, iar intamplator, in timp ce isi facea planuri cu colegul sau unde sa-si petreaca noaptea la panda, primeste prin statie un anunt despre un accident cu fuga de la locul faptei, produs in apropierea zonei in care se aflau. Datorita intuitiei lui Tae-su, cei doi politisti reusesc sa dea de urma autorului accidentului, aflat pe fuga, un anume Jo Kang-chun (Park Sung-woong), pe care il si retin, acesta neimpotrivindu-se. Doar ca la o cercetare mai atenta, constata ca au prins pestele cel mare, mult cautatul criminal in serie. E doar inceputul unei povesti halucinante, ce are sa ne ofere numeroase rasturnari de situatie si momente de suspans ce vor pune la mare incercare nervii si inteligenta lui Tae-su si a intregii politii.

Regizorul debutant Son Yong-ho isi incearca norocul in industria de film cu “The Deal”, o productie realizata cu buget redus, dar care reuseste sa convinga, in mod deloc suprinzator, demonstrand o data in plus ca atunci cand ai un scenariu de calitate, nu poti da gres indiferent cat de putin investesti intr-un film. Scenariul, al carui co-autor e Son Yong-ho, e scris de cel ce a si produs filmul, Ahn Young-jin, a carui experienta in producerea unui alt thriller similar, “Montage”, se regaseste din plin in rasturnarile de situatii pe care ni le ofera scenariul, si in modul de ansamblu de abordare al subiectului. Si daca tot a venit vorba de “Montage”, trebuie spus ca din 2013 pana in prezent, realizatorii coreeni nu au mai oferit un thriller la fel de captivant ca si acesta, cu multe situatii limita si cu surprize una si una. Pe protagonistul Kim Sang-kyung l-am mai vazut in “Montage”, unde avea din nou rolul unui politist prins in mijlocul unui plan diabolic pe care il demonteaza datorita calitatilor sale, in timp ce pe Park Sung-woong, (Kim Yushin din “Gye-baek) l-am vazut recent in thrillerul “Office”, dar daca acolo interpreta rolul pozitiv al unui politist, de aceasta data il vedem in toata splendoarea talentului sau intr-un rol negativ dus pana la extrem cu o naturalete care iti da fiori. Kim Sung-kyun, pe care l-am mai vazut in comedie dramatica “We Are Brothers”, completeaza triunghiul de aur al acestui film, ce are in distributie in rolurile secundare multe figuri de actori cunoscuti din filme politiste.

Ca realizare, constrangerile bugetare sunt vizibile in special spre final, cand regizorul a restrans durata filmului si a grabit desfasurarea evenimentelor, o durata de 2 ore fiind ideala pentru acest film de 107 minute. Dar si asa, in ciuda acestei mici dereglari de ritm, “The Deal” ofera tot ce are mai bun genul thriller/crima la momentul actual in cinematografia coreeana. Subiectul e unul din punctele forte ale filmului, ce porneste ca un film politist autentic coreean, dar care se transforma intr-un thriller captivant pe masura ce elementele de mister sunt exploatate exemplar de regizor (a se vedea ploaia, ce cade continuu si mentine o atmosfera incarcata pe toata durata filmului, in deplina consonanta cu trairile personajelor). Subiectul e coerent, nu se pierde in fire secundare inutile si in prea multe personaje, fapt ce sporeste consistenta scenariului. Alegoriile excelent redate sub forma unor imagini despre “cum ar fi fost unele lucru” ce se deruleaza in imaginatia personajelor dar in acelasi timp in fata ochilor acestora si ai spectatorilor sunt un alt lucru pozitiv ce nu poate fi trecut cu vederea la acest regizor debutant plin de idei stralucit puse in practica. Daca Kim Sang-kyun reuseste din nou sa ne convinga intr-un rol pozitiv ce i se potriveste de minune (politist dezordonat, cu simt al umorului dar si cu intuitie, incoruptibil, cu charisma), Park Sung-woong e devastator in rolul unui criminal in serie atroce. Poate doar Choi Min-sik in “I Saw the Devil” a mai interpretat la fel de credibil un psihopat in vreun film coreean, insa mai diabolic decat un criminal cu infatisarea lui Park Sung-woong ranjind nu poate exista personaj in cinematografia coreeana actuala. E pur si simplu demential acest actor in roluri negative, are puterea sa-ti creeze cosmaruri noaptea, iar imaginea lui sa te bantuie prin rolurile extreme carora le da viata. Una peste alta, un thriller de nota zece la nivelul lui “Montage”, o adevarata delectare pentru fanii genului.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Page 1 of 2

sus

Archive: martie 2016

The Piper (2015) – Ryoo Seung-ryong în reinterpretarea coreeanã a „Flautistului din Hamelin”

Wonderful Nightmare (2015) – Uhm Jung-hwa şi Song Seung-heon, cuplu de ocazie într-o fantezie de familie

Jeon Do-yeon revine dupã 11 ani pe micul ecran pe un salariu record !

Snow on the Blades (2014) – samuraiul modern, între onoare şi transformare

Educating North Korea (2014) – un documentar inedit despre un paradox nord-coreean

Descendants of the Sun, între manipulare şi realitate, atinge un rating nemaivãzut de o k-drama din 2012 !

Yoon Kyun Sang distribuit în “Doctors”?

Jung Woo-sung aproape de fani, dupã cazul de fraudã ce l-a afectat

Inside or Outside (2016) – Jang Hyuk, efectul Barnum şi distorsiunea realitãţii

Mood of the Day (2015) – o zi de neuitat pentru Moon Chae Won şi Yoo Yeon Seok…

Jackpot (Daebak) (2016) – Jang Geun Seok vs Yeo Jin Goo

Hallyu înfloreşte în China: Jung Yong-hwa şi „She Was Pretty” sunt noile ţinte ale chinezilor

„Descendants of the Sun” vândut la un preţ exorbitant în Japonia !

Teacher and Three Children (2008) – o bijuterie marca Kaneto Shindo despre valorile care înnobileazã omul

“Spirits’ Homecoming” (2016) – despre ororile la care au fost supuse “femeile de consolare” în timpul Ocupaţiei

Ip Man 3 (2015) – final de trilogie în glorie pentru Donnie Yen şi Wilson Yip !

Yoon Si-yoon îl va interpreta pe Hur Jun într-un serial istoric de fantezie

Ziua Internaţionalã a Femeii în Peninsula Coreeanã: modele şi anti-modele

The Classified File (2015) – Kim Yoon-seok şi Yoo Hae-jin parteneri neobişnuiţi într-un film memorabil

The Deal (2015) – un thriller de senzaţie cu un Park Sung-woong dezlãnţuit !