Han Sung si Yoo Joo se casatoresc in ciuda faptului ca bunica lesinase in baie. Aceasta ceremonie pare sa-l starneasca si mai mult pe Han Kyul care tine sa se casatoreasca cat mai repede cu Eun Chan. Mama lui Eun Chan incearca sa o convinga pe aceasta sa nu-si mai faca atatea griji in privinta modului cum se vor descurca dupa casatoria ei. Eun Chan insa, nu se lasa convinsa nici de mama ei si nici de Han Kyul care incepe sa faca tot felul de presupuneri in legatura cu adevaratul motiv al refuzului ei incapatanat. Eun Chan isi afirma insa din ce in ce mai curajoasa dorinta de a deveni o femeie realizata si independenta spre exasperarea lui Han Kyul care nu pare dispus sa o inteleaga. Daca la Han Kyul totul pare a fi mai mult o problema de orgoliu masculin, pentru Eun Chan propria realizare pare a fi o nevoie profunda si un semn al maturizarii. Ce probleme mai au de rezolvat cei doi pana sa devina un cuplu cu adevarat ?
Topul primelor 10 filme de arte marţiale asiatice din toate timpurile (1)
Lumea occidentala dintotdeauna a fost fascinata de caile innovative de a lupta din Orient. Decenii la rand, filmele de arte martiale au avut o mare audienta in intreaga lume, nu doar in Asia. Nu de putine ori, spectatorul a invatat diferite lovituri din aceste filme, lasand imaginatia sa ii zburde, inchipuindu-se luptand cu niste ninja letali imaginari. Genul filmelor de arte martiale a devenit, cu trecerea anilor, tot mai popular, inspirand inclusiv actori occidentali, care au ajuns practicanti de arte martiale, precum Jean Claude Van Damme sau Steven Seagal. Dar daca iubesti cu adevarat acest gen de filme, trebuie sa mergi la originile acestuia.
Cu ceva timp in urma, am prezentat pe site-ul nostru un top al celor mai reprezentative filme japoneze din toate timpurile. De aceasta data consideram interesanta aducerea la cunostinta pasionatilor genului a unui top al celor mai bune 10 filme de arte martiale din toate timpurile, mai ales ca si acestea scriu o istorie: a filmului de arte martiale din Orientul Indepartat. Topul a fost intocmit de critici de film occidentali si asiatici, tinandi-se cont nu doar de ritmul actiunii ci si de calitatea scenariilor si valoarea spectacolului oferit de ele. Toate filmele din acest top au fost realizate in Orient si au stabilit standardele filmelor de arte martiale datorita secventelor de actiune ingenioase, realizate in urma unei munci uriase de cascadorii si acrobatii periculoase, in mare masura realizate chiar de catre protagonistii scenelor respective. In ciuda progreselor efectelor speciale din zilele noastre, aceste filme asiatice de arte martiale au trecut testul timpului datorita unei munci extraordinare a celor de la imagine si a unei coregrafii bine organizate.
Pozitia a 10-a: Snake in the Eagle’s Shadow (1978)
Cine nu a vazut celebrul film regizat de legendarul cineast Yuen Woo-ping ? Este filmul care a lansat cariera fantastica a lui Jackie Chan in domeniul filmelor de arte martiale, acesta interpretand un slabanog orfan terorizat constant de maestrul sau. Acesta intalneste un cersetor in varsta care il invata stilul „Snake Fist Kung Fu” („Pumnul Sarpelui”), in care, desigur, exceleaza. Insa cand Societatea Eagle Claw („Gheara de Vultur”) proscrie aceasta forma letala de arte martiale,membrii ei incearca sa-l opreasca pe Jackie Chan de la a o invata.
Siu Tien Yuen
Filmul, s-a cazut de acord, este important in primul rand pentru ca il aduce in prim plan pe necunoscutul, la acea vreme, Jackie Chan. Cariera stralucita a acestuia care a inceput atunci este de neegalat si constituie un punct de referinta pentru cinematografia din Hong Kong. Dar mai importanta decat lansarea unui star este semnificatia si impactul filmului asupra industriei de gen din Hong Kong. Un nou stil de film de arte martiale a luat nastere, un stil care combina coregrafia kung fu a scenelor de lupta cu umorul de prost gust. Jackie isi demonstreaza talentul precoce (in special in scena cu bolul de orez, unde arata o incredibila mobilitate si echilibru), dar aproape este eclipsat de invatatorul sau in varsta de 66 de ani, interpretat de Siu Tien Yuen, tatal regizorului filmului.
Actrita japoneza Yukie Nakama (Gokusen, Ooku), in varsta de 29 de ani, va interpreta rolul unui reporter pentru prima oara in cariera, in noul serial difuzat de televiziunea Arashi, „Untouchable”. Aceasta interpreteaza un reporter perseverent al unei reviste saptamanale si incearca sa ajunga in culisele mai multor incidente, la adevarurile de „neatins”. Personajul din serial are aceeasi varsta cu cea din viata reala a lui Nakama. Legat de acest fapt, actrita a declarat: „Probabil nu are nimic de-a face cu mine, insa cred ca referintele legate de mine si de faptul ca urmeaza sa implinesc curand 30 de ani au contat. Privesc inainte spre varsta de 30 de ani. Sper sa reusesc sa fac mai multe lucruri decat am putut face cand implineam 20„.
Partenerul din serial al lui Nakama, actorul de 35 de ani Yukiyoshi Ozawa, a fost intrebat daca exista ceva de neatins pentru el, si a raspuns: „De fiecare data cand am o problema, doar o intreb pe sora mea mai mare„. Intrebat, insa, despre relatia sa cu actrita Anne Watanabe de doar 23 de ani, cu care se zvoneste ca s-ar intalni, Ozawa a raspuns: „Asta chiar este un lucru de neatins. Intrebati-i pe cei de la agentia mea de manageriere„.
Serialul „Untouchable” va incepe sa fie difuzat la TV Arashi pe 2 octombrie.
O veste care, la o prima vedere poate parea incredibila, vine din Hong Kong. Prin aprilie se zvonea ca Andy Lau urma a se casatori in secret cu prietena lui de mai bine de 20 de ani, Carol Zhu. Evenimentul urma a avea loc undeva intr-o tara din Asia de Sud-Est, insa nici presa, nici paparazzi nu au putut afla nimic daca fericitul eveniment s-a produs sau nu. Ei bine, recent s-a aflat ca Andy Lau s-a casatorit… tocmai in Las Vegas. Se pare ca superstarul a reusit sa pacaleasca pe toata lumea. Apare, insa, o intrebare: de ce atata timp Andy, „Regele Divin” – cum a fost supranumit, a incercat sa ascunda de toata lumea viata lui privata ? Unii ar spune ca e un lucru firesc pentru o vedeta sa nu-si puna viata privata pe tapet si sa nu o transforme intr-un act public sau in subiect de barfa pentru ziarele de scandal. Insa recent, unele lucruri din trecut au iesit la iveala, dand nastere la presupuneri ce conduc la niste concluzii socante.
Conform unor relatari ale mediei din Hong Kong, Andy Lau s-a aflat in vizorul Mafiei si a fost fortat sa filmeze un film pentru ea, in urma cu 10-20 de ani. Se pare ca Andy ar fi refuzat sa joace in respectivul film, ofensand Mafia. In consecinta, se spune ca datorita acestui refuz, actorul ar fi in mod constant hartuit de triada din Hong Kong, inclusiv in zilele noastre. Intr-o incercare de a-i proteja pe cei dragi, Andy nu a avut de ales si a refuzat sa aduca la cunostinta publicului relatia lui cu Carol Zhu. Datorita cresterii popularitatii vedetei in anii ’90, Mafia a vazut in acesta o celebritate „profitabila” si l-a considerat capabil sa ii ajute sa castige cel putin 1 milion de dolari din productia unui singur film. Se spune chiar ca in mod repetat s-ar fi incercat apropierea publica a lui de o figura proeminenta din triada din Hong Kong, iar Andy ar fi refuzat, in fata acestuia, sa faca o plecaciune, chiar daca avea 4 pistoale la tampla.
Aceasta hartuire din partea Mafiei ar fi devenit o constanta a vietii de zi cu zi a starului. Se pare ca Mafia l-ar fi amenintat cu faptul ca stie de prietena lui, inclusiv unde sta aceasta, incercand sa puna presiune pe el si sa nu-i lase alternative. Acest lucru i-a scapat accidental lui Andy intr-un interviu acordat in China acum cativa ani, starnind din nou furia Mafiei. Mai puternica ca inainte, Mafia si-ar fi trimis oameni la resedinta lui Andy, amenintand-o pe Carol, prietena lui, pentru a se asigura ca vedeta va pastra tacerea.
Toate aceste lucruri socante au ajuns la urechile presei in conditiile in care in anii ’90, actrita in mare voga pe atunci, Carina Lau, ar fi fost rapita de Mafia din Hong Kong deoarece nu a vrut sa joace intr-un film finantat de Mafie.
Actrita veterana Reiko Ohara a fost gasita decedata la resedinta ei din Setgaya, Tokyo. Actrita, in varsta de 62 de ani, se pare ca ar fi murit in urma cu 2 saptamani, din cauze naturale. Cadavrul a fost descoperit ca urmare a apelului telefonic adresat politiei de fratele actritei, care a motivat ca nu a mai reusit sa o contacteze de 2 saptamani. Un agent de politie a cautat-o pe aceasta la domiciliul ei in aceeasi zi, dar nu a putut intra in locuinta fara o cheie. Trei zile mai tarziu, fratele actritei si mai multi agenti de politie au folosit o pereche de chei facute la comanda pentru a intra in locuinta, unde au gasit-o pe actrita fara suflare. Politia nu a identificat rani externe pe cadavrul lui Ohara, neexistand nici semne de intrare frauduloasa in locuinta sau in garaj, nici indicii despre unele eventuale obiecte furate. Politia a declarat ca sunt foarte mici sanse pentru o eventuala sinucidere, cu toate ca fratele actritei a solicitat o autopsie.
Ohara a jucat intr-o multime de filme in anii ’60, fiind cunoscuta si dintr-o serie de reclame care au rulat ani de zile la televiziunea japoneza a acelor ani la o marca de whisky. In plan personal, a avut o viata plina de greutati, pe care a reusit sa le infrunte cu succes, castigand reputatia unei femei puternice. A trecut prin doua casatorii, una cu actorul Tsunehiko Watase (intre 1973-1978) si alta cu interpretul enka Shinichi Mori (intre 1980-1984). Din 1999 Ohara se lupta cu sindromul Guillain-Barre, o boala ce afecteaza sistemul nervos periferic, care duce, intr-un final, la paralizia muschilor. Boala a fortat-o sa renunte la cariera cinematografica in ultimii zece ani. In urma cu aproape un an, boala a facut-o sa se prabuseasca in propriul garaj, cazatura provocandu-i o fractura la articulatiile mainilor si o rana la genunchi. Dupa incident, care nu a trecut neobservat d epresa, Ohara a dezvaluit mai multe detalii legate de sanatatea ei intr-un interviu acordat unui ziar de sport. Aceasta a marturisit ca in 1991 si 1993 a fost supusa unor operatii pentru extirparea unui cancer la san, si a avut de infruntat o depresie un timp destul de lung dupa moartea medicului care o ajuta in tratarea bolii sale. La vremea interviului, actrita traia si avea grija si de mama ei, ajuns ala o varsta foarte inaintata. In cele din urma, mama ei a ajuns intr-un camin de batrani pentru a fi ingrijita cum trebuie, iar Ohara a ramas singura in casa ei, purtandu-si singura de grija.
Ohara a fost una din cele mai populare actrite japonezii ale anilor ’60, fiind distribuita in filme ca „Snake Woman’s Curse” (al lui Nobuo Nakagawa), „Guillotine Island” (al lui Kon Ichikawa) sau „The Shogun’s Samurai” (al lui Kinji Fukasaku). Daca pentru occidentali, prestatiile din aceste filme sunt cele mai cunoscute, pentru japonezi raman memorabile interpretarile din serialele taiga ale anilor ’90 „Genji monogatari” si „Tokugawa Yoshinobu”. Regizorul Yoji Yamada, care a lucrat cu Ohara la doua filme din lunga serie Tora-san, a declarat, trist, ca „ochii stralucitori si vocea lina a lui Ohara erau unice si fermecau intregul staff de la filmari”. O cariera stralucita si o viata plina de greutati sunt singurele lucruri ramase in urma unei mari actrite japoneze. Ca un paradox, amandoi fostii soti ai acesteia sunt in viata, primul avand 65 de ani, al doilea 62.
Mai jos puteti viziona un spot publicitar filmat de actrita la un whisky, care i-a adus celebritate in anii ’60.
Cateva poze dintr-o sedinta foto din 1978 confirma cuvintele lui Yoji Yamada: „Ochii stralucitori si vocea lina a lui Ohara erau unice si fermecau intregul staff de la filmari.”
Nume film: Freesia: Icy Tears [aka Freesia: Bullet Over Tears]
An: 2007
Tara: Japonia
Gen: Actiune/Thriller
Durata: 103 minute
Regia: Kazuyoshi Kumakiri
Cu: Tetsuji Tamayama, Tsugumi
Data premierei: 1.02.2007
In viitorul apropiat, intr-o Japonie aflata fictiv in stare de razboi, stravechiul “Act al Razbunarii” e readus in actualitate, si calai profesionisti obtin dreptul legal de a ucide la cererea victimelor infractori si criminali. Cei ce urmeaza a fi executati sunt notificati de ora executiei si ziua acesteia, in avans, si li se permite sa aiba propriile garzi de corp. Hiroshi, un tanar de 29 de ani, e angajat ca asasin la “Agentia de Razbunare Katsumi” pentru indemanarea de a trage foarte bine cu pistolul, si pentru firea lui rece, plina de stapanire de sine. Acesta il cunoaste pe colegul sau, Higuchi, un alt agent, caruia i-a fost incredintata misiunea de a lichida un tanar pe nume Toshio, care isi ucisese tatal, un cercetator ce a comis o multime de crime de razboi. Dar curand, cei doi parteneri vor redescoperi un incident traumatizant care le-a marcat trecutul… Iar acesta are legatura cu tatal lui Toshio, viitoarea lor victima. (www.asiacinefil.com)
„Forever Enthralled” va reprezenta China la premiile Oscar de anul viitor
Republica Populara Chineza a selectat filmul biografic „Forever Enthralled” al cunoscutului Chen Kaige pentru a reprezenta tara la competitia anuala a premiilor Oscar, la sectiunea Cel mai bun film strain. Filmul lui Chen este o biografie a celui mai celebru interpret de opera al Chinei din toate timpurile, Mei Lanfang, interpretat de actorul Leon Lai. In film, care e o coproductie chinezo-taiwaneza, joaca de asemenea, si Zhang Ziyi. Va fi pentru a treia oara cand Chen Kaige va reprezenta China la Oscaruri, celelalte doua nominalizari fiind pentru productiile „Farewell My Concubine” si „The Promise”. Nici un film din China continentala nu a castigat vreodata premiul pentru cel mai bun film strain. A existat un Ang Lee, care in 2001 a castigat Oscarul pentru filmul vorbit in mandarina „Crouching Tiger, Hidden Dragon”, insa acesta a intrat in competitie pentru Taiwan.
Chen Kaige si sotia lui, Chen Hong
Anuntul acestei nominalizari venite din partea Administratiei de Stat pentru Radio, Film si Televiziune din China a luat prin surprindere stafful de realizatori ai acestei productii. Chen Hong, supervizoarea, una din protagonistele feminine si totodata sotia regizorului Chen Kaige, a declarat pentru Sina.com ca „e o mare onoare ca „Forever Enthralled” a fost ales sa reprezinte China la Oscaruri„. Filmul a avut premiera pe 4 decembrie 2009, si a obtinut incasari de peste 113 milioane yuani (circa 17 milioane dolari). Chen Kaige a fost laudat pentru „Forever Enthralled”, iar Zhang Ziyi a castigat premiul pentru cea mai buna actrita la cea de-a 13-a editie a premiilor Huabiao, cel mai important premiu acordat bianual de guvernul chinez cineastilor si actorilor, in august.
Pentru Oscarurile de anul viitor, Hong Kong va fi reprezentat de productia „Prince of Tears”, in timp ce filmul melodramatic „No Puedo Vivir Sin Ti” al regizorului Leon Dai va reprezenta Taiwanul in competitia de peste Ocean.
Han Kyul a decis sa nu mai plece in SUA, dar iubita lui e foarte ingrijorata – desi e fericita sa il aiba aproape, se simte incurcata ca el renunta la visul lui de a crea jucarii. El o linisteste, e foarte placut si interesant si la „Coffee Prince”, si ii spune ca nu renunta la a pleca in SUA doar din cauza ei, ci exista un cumul de factori care l-au facut sa ia decizia.
Eun Chae nu e perfect linistita. Atitudinea bunicii si mamei lui Han Kyul fata de ea a ambitionat-o – vrea sa devina o persoana rafinata si capabila, o femeie de succes, de nivelul lui, o femeie pe care sa se poata baza toata lumea: mama si sora ei, dar aceeasi masura si iubitul ei. In acest scop e dispusa sa invete pe branci. Dar stand cu nasul in carte, timpul petrecut alaturi de Han Kyul se scurteaza, si asta creaza iar nemultumire…
Ju-On: The Grudge: Girl in Black (Kuroi shoujo) (2009)
Cea de-a doua parte sequelului Ju-On, intitulata „The Grudge: Girl in Black”, aduce in prim plan un nou puzzle de destine, in acelasi stil lansat de regizorul mexican Gonzalez Inaritu cu Amorres Perros. Cel de-al saselea film din serie si, totodata si cel mai nou, este produs de cunoscutul Takashige Ichise si regizat de Mari Asato („Twilight Syndrome”, „The Boy grom Hell”), care este si co-scenarista, alaturi de Takashi Shimizu. Intr-unul din rolurile principale apare o actrita deja cunoscuta la noi din productia „Kung Fu Chefs”, Ai Kago (21 de ani), actorul Koji Seto (cunoscut fanilor serialului Koizora) sau Maria Takagi (din „Noroi – The Curse”). Acest film, ca sic el precedent din serie (Old Lady in Black) au fost lansate direct pe dvd, in Japonia, in aceasta vara, celebrand un deceniu de la prima productie din aceasta serie de filme extrem de gustata de publicul din intreaga lume.
Mai multe destine se intersecteaza accidental in momentul in care intr-o resedinta din Tokyo sunt gasite golite de sange cadavrele celor 3 membri ai unei familii. Si aceasta a doua parte a sequelului Ju-On e realizata dupa modelul unui joc de puzzle, cu destine care se intersecteaza in jurul unor evenimente stranii care le marcheaza negativ. O asistenta pe nume Yuko, care in viata privata se comporta destul de ciudat, primeste ca sarcina de servici sa aiba grija de o pacienta minora, Fukie. Aceasta ajunsese la spital din cauza unui comportament iesit din comun, aparent considerat consecinta unei anemii usoare ce-i provoca lesinul. Alte personaje care intra in contact nu doar cu Fukie, ci si cu asistenta care are grija de ea, si cu mama lui Fukie, ajung sa aiba curand un sfarsit tragic. Initial, aceste evenimente nu isi gasesc explicatie, pana cand un medic face o sedinta de hipnoza fetitei internate… Iar un adevar terifiant iese la iveala.
Ai Kago
O poveste la fel de captivanta si de plina de neprevazut ca si precedenta productie din seria „Ju-On”, care ofera absolut tot ce un film horror trebuie sa ofere unui amator al genului, poate mult mai putin „gore” decat sute de productii modeste hollywoodiene de acelasi gen care ne-au intoxicat cu monotonia lor in ultimii ani. „Ju-On” este ceva mult mai rafinat si mai inteligent realizat, iar fanii cu siguranta il vor gusta.
Shun Oguri într-un nou serial la Fuji TV, „Tokyo DOGS”, din octombrie
Fuji TV a dezvaluit urmatorul serial care va tine cu sufletul la gura intreaga Japonie. Intitulat „Tokyo DOGS”, serialul ii are in rolurile principale pe popularul actor Shun Oguri (26 de ani) si Hiro Mizushima, care fac echipa ca detectivi de politie. Va fi primul serial politist adevarat difuzat la Fuji TV, la o ora de maxima audienta (9 PM).
Oguri, care a incantat multa lume prin prestatia din Boys over Flowers, cu rolul lui Hanazawa Rui, il va interpreta, in noul serial, pe Sou Takakura, care a fost martor la uciderea tatalui sau, la o varsta frageda. Jurand sa-l prinda pe criminal, acesta primeste educatia si antrenamentul unui politist de elita in New York, unde traieste si criminalul. In momentul in care politia da de urmele unei mari afaceri cu droguri, acesta este trimis in Tokyo pentru a se alatura anchetei conduse de politia japoneza. Si ajunge sa faca echipa cu un detective local, interpretat de Mizushima. Yuriko Yoshitaka (21 de ani) o interpreteaza pe eroina serialului, o femeie misterioasa care detine cheia cazului, insa care si-a pierdut memoria in urma unei traume. Relatia ei cu cei doi actori principali va fi, si ea, unul din elementele cheie ale serialului.
„Tokyo DOGS” va avea premiera in octombrie, la Fuji TV.
Articol realizat de cris999 (c) www.asiacinefil.com
Bae Yong-joon spitalizat de urgenţă cu septicemie !
O stire surprinzatoare a facut inconjurul lumii: superstarul coreean Bae Yong-joon, protagonistul serialelor Winter Sonata si The Great King, a fost spitalizat de urgenta cu septicemie, in urma cu cateva zile ! Agentia acestuia, BOF, a declarat ca actorul a lesinat pe 17 septembrie din cauza unei hipertensiuni bruste si a fost spitalizat de urgenta, fara ca cineva din presa sa afle de incident. Rezultatele analizelor au aratat ca acesta avea semnele fazei incipiente a septicemiei, care au provocat o slabire a sistemului imunitar ca urmare a oboselii si stresului. „Bae Yong-joon a depus mari eforturi pentru a-si termina, recent, cartea pe care incepuse sa o scrie. Anul trecut a slabit mult„, a declarat agentia.
Bae a fost ocupat in ultimul an cu realizarea unui eseu fotografic despre Coreea. Intr-un an a slabit mai mult de 10 kg. La cateva zile dupa spitalizarea sa, pe 22 septembrie, a participat la lansarea acestei carti la Muzeul National al Coreei, la sfarsitul acestei luni, pe 29 si 30 septembrie fiind asteptat sa participe la evenimentul promotional de lansarea in Japonia a versiunii animate a serialului „Winter Sonata”. Agentia lui Bae sustine ca actorul a ajuns sa fie epuizat de noptile tarzii cand lucra pana la epuizare pentru a-si termina cartea, devenind extrem de sensibil din cauza numeroaselor evenimente din Coreea si Japonia la care urma sa participe intr-un interval foarte scurt de timp.
Vedeta din „Baywatch”, ambasadoare a PETA (People for the Ethical Treatment of Animals) si o vegetariana convinsa, Pamela Anderson, si-a exprimat dorinta de a fi distribuita intr-un film la Bollywood. „Chiar astept cu placere sa vin in India; si, de asemenea, mi-ar placea sa joc intr-un film indian. Barbatii indieni sunt fierbinti ! In special cei vegetarieni„, a declarat aceasta.
Recent, actrita a lansat o noua reclama la PETA, in care aceasta infatiseaza un oficial al unui aeroport ce scoate de pe pasagerii ce urmeaza sa calatoreasca cu avionul hainele facute din blana de animale. Reclama a fost calificata de CNN Airport Network prea violenta pentru copii. Poate ca actrita se va simti mult mai bine in India, unde mai multe vedete autohtone, precum John Abraham, Shilpa Shetty sau Sherlyn Chopra au sustinut campania PETA impotriva cruzimii fata de animale. Spre exemplu, Shilpa Shetty (devenita celebra in urma scandalului rasist din cadrul emisiunii „Celebrity Big Brother” organizat in Anglia), a organizat o campanie special impotriva exploatarii animalelor de catre circuri.
Actrita si cantareata japoneza Chisa Yokoyama, in varsta de 39 de ani, a fost implicata, recent, intr-un accident de circulatie. Intre ranile suferite se afla si o fractura la cotul stang care se asteapta sa se vindece dupa cel putin 3 saptamani. Actrita conducea un scuter cand, trecand pe langa o furgoneta parcata pe marginea strazii, usa acesteia s-a deschis brusc, lovind partea laterala a scuterului. Yokoyama a declarat ca nu isi aminteste ce s-a intamplat, insa usa masinii si scuterul au fost serios avariate. Cat priveste ranile suferite, fotografii postate pe blogul personal arata bratul stang al acesteia imobilizat, ca si unele rani minore. Actrita a mai avut dispozitia de a glumi pe seama acestui accident, scriind, intr-un final, pe blogul ei: „Aveti grija nu doar la virusul gripei porcine, ci si la masini”.
Yokoyama e cunoscuta in Japonia ca o „actrita seiyu”, adica care isi imprumuta vocea pentru dublarea personajelor din animatii. Mai mult, aceasta este proprietara propriei companii, Banbina, care are angajati ce lucreaza in domeniul dublarii vocilor in animatii. Intre proiectele anime la care a participat din aceata postura se inscriu „Sakura Wars”, „Galaxy Fraulein Yuna”, „Dracula X” sau „Yu Yu Hakusho”. Acest incident a venit in conditiile in care acum o luna, o alta actrita seiyu a fost implicata intr-un incident, fiind amenintata de un fan cu moartea.
In timp ce Ichise a petrecut putin timp alaturi de Entertanment Farm, Kito a ramas alaturi de noua companie si si-a creat o reputatie de producator de film. Asa a dat, din intamplare, peste un scenariu intitulat „Tokyo Sonata”, ce era o cronica a vietii tumultoase a unei familii japoneze scrisa de un necunoscut pe nume Max Mannix. Acesta, spune Kito, „a vrut sa regizeze filmul, iar eu am fost sincera si i-am spus ca nu pot finanta un debutant. Avea povestea gata pregatita si toate celelalte. Era pasionat, insa pur si simplu nu am putut accepta acest proiect, in acea forma. Mi-a placut scenariul, asa ca singura optiune era sa gasesc un regizor potrivit, cu experienta.” Kito a cautat ajutor in gasirea acelui regizor potrivit, prin intermediul lui Wouter Barendrecht (1965-2009), un producator olandez stabilit in Hong Kong, co-fondator al Fortissimo Films.
Wouter Barendrecht
Ceea ce a atras regizorul potrivit in acest proiect a fost o combinatie intre sensibilitatea independenta a lui Kito si sustinerea financiara a Fortissimo, care, in plus, se bucura de o reputatie stelara in privinta distribuirii filmului asiatic in intreaga lume. „Daca Wouter nu s-ar fi alaturat proiectului, nu stiu cate alte lucruri nu s-ar fi intamplat. Stiu ca Kiyoshi Kurosawa are foarte mult respect pentru Wouter, iar asocierea noastra a fost unul din motivele solide pentru care s-a decis sa participle la proiect„, a marturisit Kito.
Pilonii lui Tokyo Sonata: Wouter, Kito si Kurosawa
Dupa horror-ul din 2006, „Sakebi” („Retribution”), Kiyoshi Kurosawa cauta sa faca un alt gen de film. Si-a castigat deja un renume pe plan international cu productii horror pline de mister precum „Cure”, „Charisma” si „Pulse” („Kairo”), dar, cum spunea Kito, „stia ca acest proiect nu era un film horror, si cred ca trebuie sa se fi simtit oarecum revigorat„. Producatoarea era constienta ca se afla la primul film japonez produs, iar schimbarea de orientare a regizorului ales putea fi un rasunator esec. Mai mult, insasi compania producatore, Fortissimo, se afla la prima implicarea in finantarea unui film japonez, desi pana atunci a distribuit zeci de filme japoneze in intreaga lume. Acum lucrurile statea altfel deoarece in joc se afla insasi capitalul ei. Asadar, toata lumea facea ceva nou sau diferit de ce a facut inainte.
In calitatea de producatoare a filmului „Tokyo Sonata”, Kito se gasea in ipostaza de a raspunde de unul din cei mai respectati cineasti japonezi ai momentului. „A fost un lucru ciudat sa fiu seful lui. In zilele de filmare sau de editare, imi spunea ca are nevoie de mai mult timp, iar eu ii spuneam daca acest lucru e posibil sau nu. Si totul se lega de buget. Nu il controlam sub aspect creativ. Adica ii spuneam: „Vreau lumea ta in acest film„. Totusi, Kito s-a simtit responsabila fata de Barendrecht si Fortissimo, pentru a le securiza investitia, astfel ca s-a folosit de experienta muncii pe platourile de filmare independente din America si si-a petrecut fiecare zi alaturi de Kurosawa, pana cand filmarile s-au incheiat. In tot acest timp, intre cei doi s-a stabilit o solida legatura profesionala.
Desigur, rezultatul eforturilor echipei din spatele acestei productii a fost un remarcabil succes international. „Tokyo Sonata” a sfarsit prin a castiga premiul pentru Cel mai bun film la Premiile filmului asiatic („Oscarurile” Asiei), la festivalul de film de la Mar del Plata, dar si prestigiosul premiu al juriului Une Certaine Regard la Cannes 2008. Succesul nu a imbatat-o pe Kito: „Chiar nu imi vine in minte sau chiar nu imi vine sa cred nici acum ca acest film a obtinut atat de multe premii. Presupun ca exista atat de multe motive logice pentru critici pentru a analiza cat de mare e acest film si acesta e, desigur, motivul pentru care am castigat atatea premii. Insa in timp ce editam acest film, am vazut Tokyo Sonata de o suta de ori pana acum, si o singura data nu m-am plictisit de el. Am fost pur si simplu fascinate de poveste, atrasa de toate detaliile scenelor, si atunci mi-am zis: „Acesta trebuie sa fie un film mare !”.
Un alt motiv pentru care, probabil, producatoarei i-a fost greu sa aprecieze pe deplin succesul acestui film a fost decesul lui Wouter Barendrecht, in urma unui atac de cord. Avea doar 43 de ani. „Era cu adevarat mandru de Tokyo Sonata. Nu stiu daca ati citit omagiul lui Kurosawa adresat lui Wouter; acesta a spus ca marea reusita a lui Wouter a fost faptul ca a reusit sa ridice barierele dintre cinematografia Americana, cea europeana sic ea japoneza. Iar aceste cuvinte m-au atins, pentru ca acesta a fost motivul pentru care si Wouter, si Kurosawa s-au simtit reconfortant, iar eu suficient de reconfortanta sa produc primul meu film japonez. Cineva ca mine trebuie sa continue ceea ce Wouter a facut pentru noi, si sa aduca in atentia amatorilor de film din intreaga lume filme bune. Ne-a influentat atat de mult, si sunt atat de multe persoane care cred la fel, si poate ca impreuna, cu totii, vom putea face mai mult decat a putu face o singura persoana…”.
„Treeless Mountain” [Muntele despadurit] este, deja, un film cunoscut nu doar in Coreea de Sud, ci in intreaga lume. Prezent la aproape toate festivalurile importante de film, dar si la cele de mai mica anvergura (inclusiv la TIFF 2009), productia a obtinut 3 premii si o nominalizare, unul dintre lauri fiind obtinut la prestigiosul Festival de la Berlin din acest an. Filmul este regizat de Kim So Yong, mult laudata dupa filmul de debut, „In Between Days” (2006), film premiat la vremea lui la Sundance si Berlin. In rolurile principale au fost distribuite doua fetite extraodinare, care la vremea filmarilor nu implinisera, inca, 10 ani. Acestea au o prestatie cum rar vezi pana si la „copiii-minune” ai Hollywoodului, o interpretare atat de naturala incat filmul reuseste, datorita lor, sa te introduca inca din primele clipe intr-o dimensiune a vietii cotidiene de putini cunoscuta.
Bin, si sora ei mai mare Jin, doua fetite de scoala primara dintr-un orasel de provincie din Coreea zilelor noastre, traiesc o viata grea alaturi de mama lor, intr-o locuinta saracacioasa. In momentul in care proprietarul ii pune in atentie mamei sa paraseasca imobilul, aceasta se decide sa porneasca in cautarea sotului ei, care isi parasise familia cu ceva timp in urma. Cele doua fetite ajung in grija cumnatei sale, insa termenul „grija” este mult prea bland pentru dezinteresul total al acesteia fata de fetite. Inainte de plecare, cele doua fete primesc o pusculita de la mama lor, care le promite ca atunci cand ea se va umple de banuti, se va intoarce la ele. Fetitele incep sa stranga bani pentru a umple pusculita, insa curand ajung sa afle adevarata fata a lumii in care se vor regasi singure, in care nimeni nu are nevoie de zambetul lor inocent.
Un film de exceptie, care demonstreaza inca o data uriasele resurse ale cinematografiei coreene independente. Muntele despadurit este metafora omului lipsit de cel mai pretios dar de la Dumnezeu, sufletul. O multime de sensuri ascunse si spuse uneori cu o simplitate dezarmanta de realizatori, o inocenta a unor figuri triste de copii care nu poate sa nu impresioneze prin sinceritatea gandurilor. Exprimate din perspectiva unor copii,, acestea ajung sa te marcheze profund, pana la lacrimi. Un film despre asumarea unor responsabilitati crude inainte de a fi deschis ochii, ca om, o lectie imprsionanta de curaj si optimism transmisa prin ochii a doua fiinte nevinovate, ratacite intr-o lume absurda. Doua universuri intr-o singura lume, o metafora a singuratatii si fricii de aceasta – toate intr-o bijuterie rara din Extremul Orient, ce nu trebuie ratata de amatorii genului.
Han Kyul ii prezinta bunicii sale situatia financiara a cafenelei, demonstradu-i chiar inainte de termenul pe care i-l acordase ca si-a respectat promisiunea si ca este capabil sa faca orice isi propune. Cu acesta ocazie, Han Kyul isi arata afectiunea fata de bunica lui si, discret, ii strecoara o intrebare: „Ar trebui sa nu plec?”. Bineinteles ca bunica e foarte fericita, dar tot il intreaba suspicioasa: „Te-a mituit cineva?”. De asemenea, Han Kyul ii prezinta tatalui sau oferta de franciza pentru cafeneaua „Coffee Prince” si va reusi sa aiba o discutie sincera cu el.
Han Sung si Yoo Joo sunt si ei un cuplu fericit, acum ca toate neintelegerile s-au lamurit iar sentimente lui Han Sung nu mai ridica semne de intrebare. Dar mereu e loc pentru mai multa fericire, iar greu incercatul cuplu trebuie sa mai ia o hotarare.
My Girlfriend is an Agent (7th Grade Civil Servant) (2009)
„My Girlfriend is an Agent” este unul din marile succese ale acestui an in materie de filme comerciale lansate in Coreea in 2009. Pe de o parte filmul a obtinut peste 20 de milioane de dolari incasari la box office, fiind cel de-al patrulea film coreean al acestui an sub acest aspect. Mai mult decat atat, in primul weekend de la premiera au fost vandute peste 465.000 de bilete, dupa rularea in cinematografe strangand peste 4 milioane de bilete vandute, filmul ramanand in top ten-ul box-office-ului din Coreea timp de 9 saptamani la rand. Pe de alta parte, succesul lui se datoreaza nu atat scenariului plin de imaginatie si neprevazut, cat prestatiei si popularitatii actorilor din rolurile principale: Kim Ha-Neul (interpreta din Ditto, Too Beautiful to Lie sau Lovers of 6 years) si Kang Ji-Hwan (recent vazut in Rough Cut). Interesant e ca cei doi actori au jucat impreuna si intr-un serial recent, „Telecinema”, astfel ca aceasta colaborare nu poate decat sa demonstreze inca o data uriasul lor talent.
Soo-ji este, in aparenta, o agenta de turism extrem de ocupata, indragostita de insula Jeju. Dar insula Jeju e doar un pretext invocat ori de cate ori, ocupata fiind cu slujba ei de zi cu zi, prietenul ei isi gaseste timp sa o caute si sa petreaca putin timp impreuna. Ea, insa, i-a ascuns un lucru esential, si anume ca in viata de zi cu zi este… agenta sub acoperire a guvernului. Aflata mai tot timpul in misiuni periculoase, abia mai are timp de viata privata. Prietenul ei, un impiedicat, nu mai suporta aceasta situatia si crede ca prietena ei o inseala, motiv pentru care pleaca in Canada pentru 3 ani de zile, despartindu-se de ea. Dar peste 3 ani, lucrurile iau o turnura neasteptata cand acesta revine din Canada, cu o diploma de contabil international, si se angajeaza… tocmai la Serviciile Secrete. Iar intr-o misiune, destinul face sa o reintalneasca pe fosta ei prietena, „agenta de turism”… devenita intre timp femeie de servici (desigur, tot ocazional). Si de aici, o serie de incurcaturi hilare care vor conduce spre un deznodamant inimaginabil.
Un film care ofera de toate: urmariri spectaculoase, actiune, scene de lupta, neprevazut si, mai ales multe rasete, fiind vorba de o veritabila supercomedie in stilul „Mr.&Ms Smith”. Oricine doreste o doza mare de buna dispozitie, cu siguranta o va gasi urmarind acest film spectaculos, care nu face decat sa confirme valoarea filmului coreean nu doar pe piata asiatica, ci la nivel mondial. Fanii asiacinefili cu siguranta vor fi satisfacuti dupa cele aproape 2 ore de amuzament. Vizionare placuta !