Marele maestru al filmelor de actiune John Woo revine, la 71 de ani, in scaunul regizoral pentru o noua epopee moderna cu impuscaturi in stilul care l-a consacrat in anii ’90, “Manhunt”. Dupa ce a regizat magistralul “The Crossing” in 2014 si 2015, John Woo a decis sa revina la filmele de actiune, alaturi de care se simte in elementul sau, regizand un film finantat de producatori din China si Hong Kong dar vorbit in mare parte in japoneza si engleza. “Manhunt” are la baza un roman scris de japonezul Juko Nishimura, “Kimi yo fundo no kawa o watare”, ce a fost ecranizat in anul 1976 de japonezul Junya Sato. John Woo a declarat ca a ales acest proiect pentru a-i aduce un omagiu marelui actor japonez Ken Takakura, ce s-a stins cu 4 ani in urma, si care a jucat rolul principal in ecranizarea amintita din 1976. Pentru publicul roman necunoscator de cinematografie asiatica, aceasta decizie poate parea una oarecare, poate chiar ciudata, tinand cont de rivalitatea istorica dintre China si Japonia; e putin ciudat ca un regizor chinez, fie el si de talie mondiala, sa realizeze un film filmat in Japonia si vorbit in cea mai mare parte in japoneza, cu actori japonezi in prim plan. John Woo ne arata ca lumea filmului nu are bariere, precum lumea politica, si ca poti realiza un film dedicat unui monstru sacru al unei cinematografii rivale fara a starni orgolii. Pentru chinezi, insa, “Manhunt” are o semnificatie aparte. Si nu ne referim la aceasta productie, ci la cea din 1976. Aceasta a fost lansata in China on 1978, fiind unul din primele filme straine difuzate in cinematografele chinezesti dupa Revolutia Culturala. Impactul filmului asupra publicului chinez a fost unul urias, Ken Takakura devenind unul din cei mai populari actori japonezi din toate timpurile in China. Insusi purtatorul de cuvant al Ministerului de Afaceri Externe chinez declara, la moartea actorului japonez, in 2014, ca Takakura a adus o contributie semnificativa la schimburile culturale dintre China si Japonia. In aceasta lumina trebuie privit remake-ul lui John Woo din 2017. Rolul lui Takakura este luat de actorul chinez Zhang Hanyu (Operation Mekong, The Taking of Tiger Mountain, WhiteVengeance), ce colaboreaza cu japonezul Masaharu Fukuyama (Suspect X) si cu o echipa internationala de actori asiatici, din care nu putem trece cu vederea peste cunoscuta actrita coreeana Ha Ji-won, peste veteranul japonez Jun Kunimura sau chinezoaica Qi Wei. Fiica lui John Woo, Angeles Woo, are si ea un rol secundar, cel al unei asasine ce colaboreaza cu buna ei prietena interpretata de Ha Ji-won. “Manhunt” a avut un buget de 50 de milioane de dolari, a fost filmat in intregime in Osaka si a stat in post-productie nu mai putin de 3 luni ! A avut premiera la Festivalul de la Venetia, dar nu a concurat la vreo categorie. In China, filmul nu a rupt gura targului, obtinand incasari de doar 16 milioane de dolari. Coloana sonora e semnata de apreciatul Taro Iwashiro.

“Tenjin” e o companie farmaceutica de prestigiu din Osaka ajunsa la aniversarea a 65 de ani de existenta. Presedintele Sakai (Jun Kunimura) decide sa lase compania in mainile fiului sau, nu inainte de a-l lauda in fata invitatiilor la petrecerea aniversara pe Du Qiu (Zhang Hanyu), avocatul companiei. In urma cu 3 ani acesta schimbase in bine soarta companiei, castigand in proces ce a permis in cele din urma listarea la bursa a “Tenjin”. Dar Du Qiu intentioneaza sa plece in State si sa paraseasca “Tenjin”, lucru care deranjeaza, stiind mai multe secrete ale companiei. Dupa o seara obositoare, Du Qiu se trezeste cu cadavrul unei femei in patul din apartamentul sau, fiind acuzat de crima. In momentul arestarii, Du Qiu reuseste sa scape, devenind un urmarit national, inamicul public numarul 1 al Japoniei. Inspectorul Kimura e desemnat sa se ocupe de caz, si nu dupa mult timp gaseste mai multe neconcordante care ii ridica semen de intrebare daca fugarul Du Qiu chiar e vnovat de acuzele ce i se aduc. Vanat de toata lumea, Du Qiu trebuie sa isi demonstreze nevinovatia si sa afle cine l-a dorit mort…

“Manhunt” ne aminteste de John Woo din vremurile sale bune, in care lucra cu Chow Yun-fat sau Andy Lau la marile filme de actiune de la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90. Regasim in noua lui productie sarea si piperul de pe vremuri, actiune din belsug, spectaculozitate si un simt al poeziei redate prin imagini cum numai la Wong Kar-wai mai vezi, in cinematografia chineza. “Manhunt” pe cat de spectaculos e pe partea de actiune si entertainment, pe atat e lipsit de consistenta e la capitolul scenariu. Povestea nu doar ca e previzibila – un fel de “The Fugitive” tras la indigo, insa mult mai spectaculos -, dar este si plina de clisee. Cunoscatorii filmelor lui John Woo vor recunoaste o gramada de replici din filmele sale anterioare inserate in gura personajelor, iar de foarte multe ori replicile sunt atat de tipice incat devin enervante, dandu-ti impresia ca au fost copiate intentionat din filme similare americane sau chinezesti. Partial John Woo a recunoscut acest lucru, inspirandu-se din zecile de filme politiste japoneze din anii ’70, ce aveau replici aproape mecanice si personaje de-a dreptul clasice pentru gen, precum politistul neinteles, noncomformist dar onest, inchis in lumea lui, cu defectele si ticurile sale, ce ajunge sa faca echipa cu un partener care trebuie sa-i dea replica de fiecare data si sa-l puna la punct. Scenariul trage in jos filmul, mai ales ca spre final se vede ca acesta e cam tras de par probabil din dorinta de a fi imprevizibil. O alta bila neagra e data de folosirea limbilor japoneza, chineza si mai ales engleza (una extrem e stalcita) in dialogurile dintre personaje, acestea alternand extrem de enervant pentru urechile privitorului. Unde exceleaza filmul e pe partea de spectaculozitate, unde si cu ajutorul efectelor speciale, John Woo ne ofera poate cea mai reusita si mai dinamica perspectiva despre cum trebuie facut un film de superactiune. Aici e punctul forte al productie, dar si al lui John Woo. Un film de popcorn, cum ar zice americanii, extrem de bine realizat, cu o interpretare buna a echipei internationale de actori (Ha Ji-won e destul de convingatoare in rolul unei asasine profesioniste necrutatoare vorbitoare de engleza), dar care ofera mult mai putine sub aspectul scenariului, previzibil si fantezist spre final, mustind de clisee.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

A Tale of Three Cities posterIata ca la scurt timp dupa productia de succes “The Crossing” a lui John Woo, producatorii chinezi ne poarta din nou inapoi in acele vremuri. De aceasta data povestea este mult mai dramatica, si nu are legatura cu Taiwanul, punctual terminus fiind Hong Kong-ul. “A cTale of Three Cities” spune povestea unui barbat si a unei femei coplesiti de vremurile in care traiesc, ale caror traiectorii in viata sunt conturate de schimbarile dramatice produse intr-un timp foarte scurt in ultimii ani ai celui de-al doilea razboi mondial si pe parcursul Razboiului Civil chinezesc. Regizoarea Mabel Cheung revine in scaunul egizoral dupa 14 ani de absenta, facand din nou echipa cu Alex Law la scrierea scenariului. Sursa scenariului, insa, e una foarte interesanta. In 2003, Mabel Cheung (foto dreapta) realiza un documentar intitulat “Traces of a Dragon: Jackie Chan & His Lost Family”. In baza marturiilor tatalui lui Jackie Chan, regizoarea a scris scenariul acestui film, ce spune incredibila poveste reala de iata a parintilor lui… Jackie Chan ! Charles Chan s-a nascut sub numele Fang Daolong (acesta e numele personajului principal masculin), fiind mai intai un gangster marunt, iar apoi un anticomunist convins in timpul Razboiului Civil. Trecutul l-a silit sa-si schimbe numele si sa fuga in Hong Kong, dupa proclamarea Republicii Populare chineze Mabel Cheungin 1949. Intre timp, sotia lui, Lily, cunoscuta in tinerete ca Chen Yuerong, era tot ce personajul Chen Yuerong din film intruchipeaza: traficanta de opiu, jucatoare de carti si consumatoare de alcool ce intretinea atmosfera in sali de jocuri de noroc. Acesta e samburele de adevar al productiei de 12 milioane de dolari, restul scenariului fiind unul fictiv, pentru a nu afecta atat autoritatile chineze cat nici pe insusi Jackie Chan. In rolurile principale revedem doua nume cunoscute, pe veteranul Sean Lau si pe Tang Wei, ce isi interpreteaza bine rolurile, dar a caror relatie pe ecran e lipsita complet de chimie. Jing Boran, recent vazut ca protagonist masculin in blockbusterul “Monster Hunt”, apare si de aceasta data in rolul unui negustor de chilipiruri, bine machiat si de nerecunoscut cu ochelarii ce-i poarta tot timpul.

A Tale of Three Cities secventa 5In 1951, Daolong (Sean Lau) e un bucatar la Consulatul american din Hong Kong. In momentul in care il aude pe fiul consulului cantand in fata audientei opera de Peking, brusc amintiri din trecutul recent ies la suprafata… si o poveste extraordinara ni se destainuie. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Daolong lucra ca vames, insa aceasta slujba era doar o acoperire. In realitate era un spion ce lucra pentru o organizatie ce comanda assasinate in randul rebelilor, misiuni pe care Daolong si echipa lui trebuia sa le indeplineasca. Intr-una din zile, destinul sau se intretaie cu cel al unei tinere atragatoare, Yuerong (Tang Wei), pe care o prinde facand trafic cu opiu. Yuerong se casatorise de tanara din obligatie, si era mama a doua fetite mici cand un bombardament japonez duce la moartea capului familiei. Ramasa vaduva si cu cele doua fete pe cap, aceasta revine in satul natal pentru a locui cu mama ei, insa pentru a castiga un ban decide sa faca pe carausul, incercand sa treaca de punctul de control opiu. Desi e prinsa de Daolong, acesta o lasa libera, impresionat de povestea ei si, totodata, atras de frumusetea tinerei mame. Acelasi destin face, insa, ca drumurile celor doi sa se intersecteze din nou, cu ocazia unei nenorociri, iar din acel moment cei doi se indragostesc unul de celalalt. Fericirea lor e de scurta durata, caci razboiul, meseria reala a lui Daolong si opozitia mamei fetei nu sunt decat tot atatea piedici in calea fericirii lor. Despartiri, regasiri si un destin tragic le vor marca existenta in ultimii ani de ocupatie japoneza si de razboi civil, traiti in trei orase diferite ale Chinei…

A Tale of Three Cities secventa 3Titlul acestei drame epice de la finalul anilor ’40 se refera la cele 3 orase care marcheaza destinul celor doua personaje, Shandong, Anhui si Shanghai. Fiecare oras, in mod simbolic, marcheaza o etapa din viata fiecaruia, o reincepere a vietii de la zero. Acest film vine exact in momentul potrivit, dupa “The Crossing”. Avem astfel doua viziuni diferite despre aceeasi perioada de timp: una profund romantica, a lui John Woo, si una mult mai realista, a lui Mabel Cheung. Ambele filme descriu realitatile crude ale vremii, fara partinire pentru vreuna din tabere, fiind o fresca a unei societati divizate intre nationalism si comunism, in care omul simplu e mereu victima nvinovata. Este ciudata alegerea lui Sean Lau in rolul principal masculin, ca partener al mai tinerei Wei Tang (a carei cariera parea a se fi frant chiar de la celebrul film de debut “Lust, Caution”, ce i-a adus o interzicere de aparitie in filmele chinezesti de pe continent tinand cont de rolul indecent interpretat in productia din Hong Kong). Intre cei doi exista o diferenta mare de varsta, iar relatia care se infiripa intre ei e lipsita de orice urma de chimie. Scenaristii au incercat sa gaseasca o punte de legatura intre ei care sa-i apropie ca barbat si femeie, cum ar fi A Tale of Three Cities secventa 2spontaneitatea lui, dar si situatia in care viata ii aduce – amandoi vaduvi din cauza razboiului, cu copii mici de crescut. Insa relatia lor pare complet artificiala, fara un fundament puternic, in afara realitatii insasi. Totusi, daca ne gandim ca razboiul a insemnat o limitare a pretentiilor partenerilor dintr-un cuplu, singurul scop fiind supravietuirea, realizam ca in astfel de timpuri atractia fizica sau diferenta de varsta conteaza mai putin. Din acest punct de vedere filmul e realist, deloc romantat, iar ca imaginea sa fie cu adevarat credibila, la un moment dat e prezentat si punctul de vedere al mamei fetei, mult mai apropiata de varsta viitorului sot al fiicei sale decat propria fiica. Mama acesteia e de moda veche, punand pret pe traditie si pe anumnite criterii – cum ar fi educatia – cand vine vorba de acceptarea unui nou ginere. Pentru ea conteaza mai putin sentimentele sau chiar situatia tragica de mama singura a fiicei, ce trebuie sa faca fata greutatilor razboiului pentru a supravietui impreuna cu cele doua fiice ale ei. Iar aceste pozitii diferite dau nastere unui conflict nedorit in familie. Acestea sunt doar cateva argumente pentru care filmul nu e deloc unul pur comercial, ci mai degraba o drama realista din vremuri de razboi axata strict pe surprinderea vietii de familie in acele timpuri, printr-un caz concret, si mai putin pe ororile comise de japonezi sau de razboiul fratricidA Tale of Three Cities secventa 4 ce a cuprins China, si care mocnea, ambele tabere numindu-i pe adversarii de acelasi sange “rebeli” (razboiul dintre nationalisti si comunisti a inceput in 1927, dar la sfarsiitul lui 1936 cele doua parti beligerante s-au unit impotriva inamicului extern japonez; timp de un deceniu lupta fratricida a incetat, nu fara a exista incidente, pentru ca in 1946, odata ce Japonia a capitulat, sa reinceapa razboiul pentru controlul Chinei). Fundalul istoric acesta este, dar el ocupa un rol secundar in poveste, ce e axata pe viata celor doi protagonisti, reconstituita in prezent (anul 1951) si in timpul razboiului (anii ’40).

Avand decoruri si scenografie remarcabile, imagini de fundal superbe si un scenariu parca tras de par in prima parte, care insa se redreseaza pe parcurs, filmul fiind bine calibrat pe durata a peste 2 ore, “A Tale of Three Cities” nu se ridica la nivelul filmului lui John Woo (ce a avut si un buget triplu, si o durata dubla), insa e o productie dramatica reusita care cu siguranta va va cuceri pana la final, in special ca totul are la baza fapte reale petrecute in cea mai tulbure perioada a secolului XX din istoria Chinei.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost realizate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Crossing poster“Crossing” e una din cele mai grandioase productii chinezesti ale ultimilor ani, spunand o poveste impresionanta plasata pe fundalul anilor de dupa al doilea razboi mondial.Productia, ce a avut un buget total de 48,6 milioane de dolari, e compusa din doua filme, partea a doua a ei avand premiera in aceasta luna in China. Prima parte a obtinut incasari de 32,3 milioane dolari la box-office, fiind unul din marile succese de anul trecut (filmul avand premiera in decemrbrie 2014). La timona filmului se afla nimeni altul decat apreciatul John Woo, care dupa o cariera impresionanta, cu filme la inceput de actiune facute in Hong Hong, multe devenite adevarate legende ale genului, a facut o escala de aproape un deceniu la Hollywood, revenind spre final de cariera pe taram Asiatic si regizand 3 filme de epoca grandioase: Red Cliff, Red Cliff 2 si Reign of Assassins in decurs de 3 ani. Dupa 4 ani de absenta, John Woo revine cu o poveste ce include mai multe genuri, “Crossing”, ce imbina actiunea si razboiul cu romantismul si dezastrul. Multi au insistat in prezentarea filmului pe tragedia in jurul careia oscileaza subiectul, si anume scufundarea in 1949 a vaporului Taiping, ce transporta imigranti chinezi din Shanghai ce fugeau din China aproape ocupata de comunisti spre Taiwan. Cu o capacitate maxima de 580 de pasageri, la data tragediei vaporul transporta peste 1.500 de imigranti, scufundandu-se in mod tragicCrossing secventa 1 in urma coliziunii cu un cargou mai mic. Datorita proportiilor tragediei, multi au asemanat-o, la vremea respective, cu tragedia Titanicului. Ei bine, tragedia propriu-zisa va intervene abia in partea a doua a filmului, in “Crossing 2”, aceasta prima parte fiind un tablou epic presarat cu mult romantism al societatii chineze de dinaintea infrangerii Kuomintang-ului in razboil civil chinezesc. Distributia filmului e una de zile mari. Minunatului Huang Xiaoming, ce-l interpreteaza pe tanarul general Lei, pe care ni-l amintim din recentul rol din fantezia “The White Haired Wicth of Lunar Kingdom”, I se alatura nume mari ale filmului Asiatic: Takeshi Kaneshiro, Zhang Ziyi si Song Hye-kyo. Muzica e semnata de genialul Taro Iwashiro, iar director de imagine e Zhao Fei, unul din cei mai apreciati directori de imagine ai Chinei (el a semnat imaginea unor filme memorabile, precum Let The Bullets Fly, The Sun Also Rises, The Emperor and the Assassins sau Raise the Red Lantern, toate filme premiate). Scenariul original e semnat de Wang Hui-ling, cel ce a scris mai multe scenarii pentru regizorul taiwanez Ang Lee (Lust, Caution; Crounching Tiger, Hidden Dragon si Eat Drink Man Woman). Filmarile au avut loc in Beijing, dar si in Shanghai, Taiwan, Tianjin si Mongolia Interioara. Producator e Terence Chang, prietenul de o viata al lui John Woo, care de altfel i-a produs si majoritatea filmelor sale.

The Crossing secventa 2La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, armata chineza elibereaza ultimele teritorii controlate de japonezi. Tanarul general Lei Yifang (Huang Xiaoming) se remarca pe campul de lupta prin curajul sau, devenind un erou al armatei chineze, o legenda vie respectata de toata lumea. In tabara inamica, doctorul Yan Zekun (Takeshi Kaneshiro), un taiwanez incorporat de armata japoneza, e luat prizonier de armata condusa de Lei Yifang si dus intr-un lagar de concentrare pentru prizonieri de razboi. In acelasi timp, o femeie trecuta de prima tinerete, d-soara Yu (Zhang Ziyi), se inscrie voluntara la Crucea Rosie, in speranta de a da de urma unei misterioase persoane, stiute numai de ea. La un an distanta, odata reinceput razboiul civil care avea sa imparta China in doua, regasim personajele noastre in ipostaze noi. D-soara Yu isi cauta in continuare persoana disparuta, mutandu-se in Shanghai, bastion al nationalistilor. Tot in Shanghai il regasim pe fostul prizonier de razboi Yan Zekun. Iar in ce-l priveste pe generalul Lei Yifang, acesta a ajuns o personalitate respectata in Shanghai, iar in timpul unui bal caritabil, o cunoaste pe Zhou Yunfen (Song Hye-kyo), fiica cea mica a unei familii potente, pasionata de pian, de care se indragosteste la prima vedere. Partial povestea lor de dragoste se consuma in Shanghai, dar ulterior se muta in Taiwan, ca urmare a evolutiei de pe front si a ofensivei invingatoare a comunistilor. Dar destinul face ca si medicul Yan Zekun sa calatoreasca in Taiwan cu acelasi vapor… Cum se vor lega destinele tuturor ramane sa descoperim in aceasta poveste extraordinara.

The Crosssing secventa 3“Crossing” poate fi caracterizat perfect prin sintagma “linistea de dinaintea furtunii”. John Woo nu precupeteste nici un efort pentru a prezenta pana in cel mai mic detaliu tabloul Chinei de dupa razboi, iar in aceasta privinta un mare merit ii revine directorului de imagine Zhao Fei, ce ne ofera niste decoruri si cadre nemaipomenite. Pe langa peisaje extraordinare, cand pline de culoare si lumina (cum e, de exemplu, imaginea acelui camp de iarba alba diun Taiwan in bataia vantului), cand intunecate si triste (cum sunt imaginile de pe front ce prezinta ororile razboiului), remarcam talentul deosebit al directorului de imagine, care are un stil deosebit de a filma, cadrele apropiate ale personajelor fiind adevarate opera de arta ce transmit parca trairile acestora. Mai mult decat atat, tot timpul ai o senzatie de tensiune pe care ti le transmit imaginile, chiar si atunci cand sunt redate momente fericite din viata personajelor. Cand muzica superba si trista a lui Taro Iwashiro se aude pe fundal, parca ai impresia ca timpul s-a oprit in loc si ca traiesti aceleasi sentimente ca personajele din film, iar atunci cand muzica se stinge, tensiunea ce ai uitat-o pentru cateva clipe simti cum se acumuleaza din nou. E extraordinar cum imaginea, muzica si modul de a pune in scena filmul se impletesc sub bagheta magica a unui regizor experiemntat ca John Woo, nimic nu este irosit, totul e pus in slujba transmiterii unui mesaj catre sufletul celui ce priveste. Chiar daca am caracteriza acest film drept “linistea de dinaintea furtunii”, gandindu-ne la faptul ca tragedia in sine a scufundarii vaporului taiwanez va face subiectul celei de-a doua parti a filmului, ce se lanseaza in cinematografele chineze in aceasta luna, nu lipsesc scenele de razboi, care au inghitit o suma importanta din bugetul total al productiei. Ca vorbim de secnele romantice, de reconstituirea atmosferei Shanghai-ului anilor ’40 sau de confruntarile de pe front, John Woo exceleaza la toate aceste capitole, toate sunt o delectare pentru ochi si suflet. Despre interprtarea actorilor nu poti vorbi decat la superlative. La ce poti sa te astepti mai mult decat la un recital actoricesc de clasa din partea unor staruri ale filmului asiatic. Zhang Ziyi are din nou un rol excelent interpretat, la 2 ani dupa “Dangerous Liaisons”, fiind acum o femeie umila dispusa sa faca orice compromis pentru a-si gasi misteriosul iubit plecat pe front. Takeshi Kaneshiro e de nota 10 in rolul unui medic obligat sa lupte pentru japonezi, care mai apoi se intoarce in Taiwanul natal (care e de altfel si locul de nastere al actorului din viata reala) si redescopera amintirile iubirii fata de Masako, o japoneza pe care a cunoscut-o in timpul ocupatiei japoneze din insula. Huang Xiaoming, cel care a impresionat prin interpretare (si de ce nu The Crossing secventa 4frumusete) in The White Haired Witch of Lunar Kingdom joaca rolul unui general-erou chipes, un cuceritor in viata personala, un militar stralucit in cariera profesionala, care se indragosteste de personajul interpretat de coreeanca Song Hye-kyo. In ce-o priveste pe aceasta, la 33 de ani e fenomenala in acest rol, avand poate cea mai buna interpretare dinr-un film din cariera sa. A mai aparut alaturi de Zhang Ziyi in “The Grandmasters” a lui Wong Kar-wai, dar de aceasta data e pur si simplu fermecatoare, nefiind doar un element de decor intr-un film chinezesc menit sa atraga spectatorii in salile de cinema prin distributia stelara. Nu trebuie trecute cu vederea nici costumele personajelor, fiind, pana la urma, un film de epoca, contribuind alaturi de toate celelalte elemente (desigur, si efectele vizuale) la succesul acestei productii. Un film superb, ce merita toate aprecierile, care cu siguranta va va face sa asteptati cu sufletul la gura continuarea povestii.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

“Warriors of the Rainbow: Seediq Bale” este cel mai ambitios proiect taiwanez din toate timpurile, cu un buget record de 25 de milioane de dolari. Produs de cunoscutul John Woo, filmul – o drama epica istorica – este vorbit in japoneza, mandarina si, mai ales, in dialectele triburilor locale Seediq si Hokkien. Regizorul taiwanez Wei Te-Sheng (Cape No. 7) a apelat atat la actori profesionisti precum Massanobu Ando, Vivian Hsu sau Landy Wen, cat si la amatori, ce au dat viata personajului colectiv, tribul. Actiunea filmului se desfasoara in anii ’20-’30 in Taiwanul aflat sub ocupatie japoneza, insa atmosfera si realitatile din film i-au facut pe unii (in special presa taiwaneza) sa asemene productia ca realizare cu doua blockbuster-uri hollywoodiene, “The Last of the Mohicans” sau “Braveheart”. Iar dupa ce vizionezi acest film poti spune cu adevarat ca o asemanare cu “The Last of the Mohicans” poate fi facuta. Sub orice aspect. Taiwanul nu a produs niciodata un film de o asemenea amploare, astfel ca “Warriors of the Rainbow” nu a trecut neobservat pe plan international. Filmul a fost prezentat la cea de-a 68-a editie a Festivalului international de film de la Venetia si a fost propus de Taiwan la Oscarul pentru Cel mai bun film strain. Iar acesta e un lucru firesc, daca ne gandim ca John Woo e unul din cei mai respectati producatori asiatici de film, al carui nume nu poate fi asociat unui fiasco.

“Warriors of the Rainbow” este inspirat din fapte reale petrecute in 1930. Mai exact e vorba de incidentul Wushe (cunoscut si ca rebeliunea Wushe), considerat de istorici ultima revolta majora impotriva colonialismului japonez din Taiwan. De la trecerea insulei in stapanirea Imperiului japonz in 1895, mai multe revolte au avut loc in Formosa (cum era cunoscut Taiwanul timp de 2 secole), cel mai celebru fiind incidentul Ta-pa-ni din 1915. In anii ’30, rezistenta armata a inceput sa fie inlocuita de miscari sociale si politice initiate de tanara generatie taiwaneza, iar stapanitorul japonez a adoptat o politica mai relaxata fata de taiwanezi, multe pedepse fiind abolite, fiind chiar permise unele elemente de autoguvernare. Dar nu aceeasi a fost politica japonezilor fata de populatiile indigene. Acestea traiau organizate in clanuri ce-si aveau propriile teritorii cu propriile legi, traditii si credinte stramosesti. Japonezii ii considerau niste salbatici si-i tratau ca atare. In conditiile in care aveau nevoie de acces la zonele montane bogate in resurse minerale si lemn, aflate in teritoriile apartinand triburilor, japonezii au incercat sa forteze aceste comunitati sa adopte un mod de viata bazat pe cultivarea pamantului, in schimbul renuntarii la vanatoare, si sa le asimileze. Multe triburi au fost mutate fortat in zonele de campie, iar in mare aceasta politica de asimilare a reusit. Cu toate astea, au existat grupuri izolate care au opus o rezistenta – chiar armata – planurilor japoneze. Tribul Seediq a fost considerat unul din cele mai reusite exemple de “imblanzire” a aborigenilor. Dar focul mocnea, deoarece japonezii ii obligau pe aborigeni la munca fortata, la care se adauga abuzurile politiei japoneze si raul tratament aplicat credintelor si traditiilor aborigene.
Foc pe paie a fost pus de un incident petrecut la o nunta. Mouna Rudo (Mona Rudao) era fiul capeteniei tribului Seediq, ce i-a urmat tatalui sau la conducerea satului Mahebo, devenind unul din cei mai influenti sefi de clan din zona Wushe. Acesta a oferit unui politist japonez

Mouna Rudo (Mona Rudao)
Mouna Rudo (Mona Rudao)

o cana de vin, si l-a invitat sa ramana la nunta la care participa. Japonezul a refuzat cupa deoarece Mouna Ruda era patat cu sange pe mana de la animalele sacrificate. A izbucnit un conflict, in urma caruia politistul japonez a fost ranit. Desi si-a cerut scuze, mergand la casa politistului cu vin, Mouna a fost respins. Se ajunsese la o situatie limita. Pe 27 octombrie 1930, cu ocazia unei intreceri sportive tinute in curtea unei scoli, 300 de razboinici Seediq condusi de Mouna Rudo au pus mana pe armele si munitia din sectia de politie, au dat buzna la scoala elementara si au ucis 134 de japonezi, inclusiv femei si copii. Riposta japonezilor nu s-a lasat asteptata. Guvernatorul a trimis 2.000 de soldati japonezi la Wushe, obligandu-i pe Seediq sa se retraga in munti si sa inceapa o lupta de gherila. Aproape 2 luni a tinut acest incident, in ciuda superioritatii numerice si a armelor de ultima generatie, japonezii nereusind sa anihileze rezistenta. Intr-un final japonezii au recurs la un atac murder, folosind bombe chimice, aceasta lupta fiind consemnata in istorie ca fiind prima in care se foloseste acest tip de arma de ucidere in masa pe continentul asiatic. Din cei 1200 de Seediq implicati in revolta, aproximativ 650 au murit, din care 290 s-au sinucis pentru a nu cadea in mainile japonezilor. Mouna Rudo s-a sinucis, dar revolta a continuat sub conducerea altor lideri. Dupa acest incident, administratia japoneza a luat masuri; unele triburi rebele au fost dezarmate si lasate fara protectie, dandu-se astfel posibilitatea triburilor indigene rivale sa-i anihileze pe acestia in folosul administratiei japoneze. Dar japonezii au invatat ceva din incidentul Wushe: au adoptat o politica de apropiere fata de populatiile indigene, incapacitatea colonistilor de a preveni masacrul din Wushe provocand o teama de posibile miscari nationaliste similare in Taiwan, Coreea sau chiar in Japonia. Populatiile aborigine au devenit din “salbatici” – “populatie tribala a Taiwanului”, instituindu-se egalitatea intre grupurile etnice. Mouna Rudo e privit azi ca un erou national taiwanez, a intrat in cultura populara taiwaneza, in carti, manga si dupa cum se vede, si intr-un film, chipul lui aparand pe una din monezile actuale din Taiwan.

Filmul prezinta in amanunt aceasta revolta a populatiei Seediq, fara a abuza de efecte speciale, oferind insa multa spectaculozitate in fiecare scena. Drama populatiei Seediq e prezentata in ansamblul ei, nu se individualizeaza o poveste aparte. Mouna Rudo, capul revoltei, e prezentat ca un erou, fara insa a fi scos din grupul din care facea parte. Nu lipsesc accentele nationaliste, dar de aceasta data sunt perfect scuzabile, filmul fiind unul obiectiv. Nationalismul japonez versus lupta pentru teritoriul ancestral al triburilor e un subiect tentant, care ne ajuta sa intelegem mentalitatea fiecarei parti implicate in conflict si sa privim echidistanti consecintele proverbului “dupa fapta si rasplata”. Pe alocuri, filmul desi spectaculos e destul de violent, in ciuda cenzurarii anumitor scene, in special ca subiectul filmului il reprezinta un trib ce practica vanatoarea – inclusiv de capete umane – ca jerfta traditionala adusa stramosilor. Cum este contactul dintre “civilizata” Japonie si salbaticii Seediq ramane sa descoperiti urmarind acest film senzational. Mai trebuie spus ca scenariul acestui film a fost scris intre 1998 si 2000, chiar de catre regizorul Wei Te-Sheng, castigand un premiu de excelenta din partea statului taiwanez. Abia la 11 ani dupa finalizarea lui acesta a reusit sa gaseasca si o finantare pe masura pentru un film atat de grandios. Se poate spune ca asteptarea a meritat, criticii de film de pretutindeni laudand realismul acestui film si realizarea lui. “Warrior of the Rainbows” ne ofera o adevarata lectie de istorie dar si de sacrificiu, ducand dincolo de granitele Taiwanului imaginea unei natiuni aflate mai tot timpul sub ocupatie, dar care a reusit sa-si pastreze credintele, traditiile si cultura. Un film ce trebuie vazut !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

„Reign of Assassins” este unul din cele mai asteptate filme chinezesti ale acestui an. John Woo are parte din nou de o colaborare fructuoasa cu producatorul si prietenul de o viata Terence Chang, cu care a facut echipa la alte cateva filme specraculoase (inclusiv la Hollywood) precum „Face/Off”, „Mission Impossible 2”, „Hard Boiled”, „Windtalkers”, „Broken Arrow”, „A Better Tommorow”, „The Killer” sau „Red Cliff”. Cu un buget de 14 milioane de dolari, „Reign of Assassins” s-a aflat in stadiul de productie aproape un an de zile, avand premiera mondiala pe 3 septembrie 2010 in cadrul celei de-a 67-a editii a Festivalului International de Film de la Venetia. Aclamat de public si de critici, filmul a fost foarte bine primit, fiind un fel de dar de raspuns din partea lui John Woo pentru premiul ce i s-a acordat pentru intreaga cariera de catre juriul festivalului. In fapt, John Woo a fost atat producator cat si co-regizor, supervizand totul din umbra si lasand munca principala de regie pe seama lui Chao-Bin Su, cel care anterior s-a remarcat ca regizor cu un horror chinezesc, „Silk”. Filmarile s-au efectuat in China si Taiwan, iar premiera in China (28 septembrie 2010) a fost un real succes.

La un asemenea buget si la o asemenea echipa, si distributia a oferit ce se putea mai bun. Michelle Yeoh din „Crouching Tiger, Hidden Dragon”, la 42 de ani, da dovada de o forma fizica impresionanta. Jung Woo-sung, vedeta coreeana a unor filme precum „A Moment to Remember”, „Daisy”, „The Restless’ sau „A Good Rain Knows” revine in atentia lumii dupa o perioada de 2 ani de la „The Good, the Bad and the Weird” in care a intrat intr-un con de umbra. Wang Xieqi, recent vazut in Bodyguards and Assassins in rolul tatalui personajului principal, unde are un rol memorabil, interpreteaza, de aceasta data, un personaj negativ realist conturat. Barbie Hsu, vedeta taiwaneza a serialului „Meteor Garden” si a unor filme precum „Kung Fu Chefs”, „Future X Cops” sau „Connected” revine intr-un rol negativ interpretat ireprosabil, in timp ce Shawn Yue din „Legend of Chen Zhen” sau „Rebellion” completeaza o distributie de zile mari.

Undeva in China medievala a dinastiei Ming, o societate secreta intitulata „Piatra Intunecata” cunoaste o legenda despre un calugar indian venit sa propovaduiasca buddhismul in China, Bodhi, care a stat 3 ani la Palatul regal. Mai apoi s-a retras in munti unde a predat kung-fu discipolilor sai. Dupa moartea sa, cadavrul sau mumificat a fost furat si taiat in doua, iar la scurt timp a aparut zvonul ca cine ar fi posedat aceste ramasite ar fi devenit stapanul universului artelor martiale. Jumatate din ramasitele lui Bodhi au ajuns in mana temutului Rege Roata, seful breslei de asasini Piatra Intunecata, care, impreuna cu asasinii sai – Burnita, Magicianul si Lei Bin (experti in artele martiale invatate de la stapanul lor) pornesc in cautarea celeilalte jumatati a ramasitelor. Acestea se afla in posesia ministrului Zhang, care sfarseste prin a fi ucis, impreuna cu fiul sau, Zhang Renfeng, de catre asasini. Dar Burnita, cea mai de incredere persoana a sefului Pietrei Intunecate fuge cu ramasitele, avand intentia de a pasi pe un alt drum si a intregi osemintele pentru a le ingropa. In aceasta situatia, Piatra Intunecata porneste pe urmele ei, incepand o serie de aventuri spectaculoase..

Filmul impresioneaza si prin efectele speciale ce ajuta si dau amploare si profunzime scenelor de lupta, avand in fata un wu-xia autentic si temperat, ce se distanteaza de radicalismul genului pus cu maiestrie in scena de un „14 Blades”. Insusi titlul filmului in chineza este sugestiv, „Jianyu” referindu-se la o lume imaginara, cea a universului artelor martiale, care are o mare relevanta in scenariul filmului. Woo a recunoscut ca nu intentiona sa impuna stilul sau mai tanarului sau coleg de regie Chao Bin-su, si ca doar i-a impartasit din experienta sa. Oricum, a iesit un film spectaculos, antrenant si captivant, un deliciu pentru toti iubitorii genului. Vizionare placuta.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Noul film produs de John Woo, „Ji Lang Qing Chun”, a avut ceremonia de demarare propriu-zisa a proiectului in urma cu cateva zile, in China. La eveniment au participat producatorul sef John Woo, actorii principali Huang Xiao Ming si Joe Chen, ca si multi alti actori ce vor fi distribuiti in acest film. Cu toate ca s-a pastrat tacerea legat de scenariu, reporterii au reusit sa inteleaga ca povestea include scene foarte intime intre Huang Xiao Ming si Joe Chen. Conform prezentarii generale, filmul e o poveste bazata pe o competitie a barcilor-dragon, al carui scop este prezentarea spiritului de determinare si optimism al jocurilor asiatice. In China, intrecerea barcilor-dragon este o competitie traditionala, asemanatoare canotajului din lumea sportiva profesionista. O astfel de barca are un carmaci la un colt al barcii si o persoana care bate dintr-o toba la celalalt capat al barcii pentru a mentine un anumit ritm dupa care sa se vasleasca. Desigur, mai exista un echipaj destul de numeros, care vasleste. In China, aceste competitii sunt o sarbatoare importanta desfasurata sub forma unui festival care tine mai multe zile. Lumea mananca o mancare traditionala – zongzi – iar recent, statul chinez a decretat mai multe zile libere pe perioada de desfasurare a festivalului.

Filmul va fi o poveste despre tinerete si vise, in masura a incuraja si inspira oamenii. Huang Xiao Ming (ce a aparut recent in blockbuster-ul Ip Man 2) va interpreta un sportiv, in timp ce Joe Chen, „Regina serialelor pentru tineret” din China va avea cateva scene fierbinti imbracata destul de sumar. Personajul ei face parte din echipa nationala de barci-dragon, iar personajul interpretat de Huang Xiao Ming va fi antrenorul-prieten care o va incuraja tot timpul. Cand a venit vorba discutarea personajului sau Tian Hua, Huang Xiao Ming a dezvaluit ca „Hua e un barbat aproape perfect pe care toate femeile, pana si barbatii, nu pot decat sa-l indrageasca.” Initial actorul a respins acest rol: „Era un personaj prea perfect. Chiar nu am stiut cum ar trebui sa-l interpretez. In <<Summer’s Desire>>, Luo Xi (personajul masculin principal) era deja un tip aproape perfect, insa de aceasta data s-a dovedit ca personajul masculin trebuie sa fie mai mult decat atat.”

In ce o priveste pe Joe Chen, cu toate ca aceasta are multe scene in care joaca pe apa, actrita se teme in realitate de apa, astfel ca in prezent face antrenamente pentru a-si controla aceasta frica. Aceasta a declarat ca in momentul de fata poate vasli 1 km fara a se opri, insa din cauza antrenamentelor intensive a avut de suferit rani atat la maini cat si la picioare. Intrebata de colaborarea cu Huang Xiao Ming, Joe Chen a anticipat un alt fel de atractie, pe ecran, evitand sa dezvaluie ceva despre scena primului ei sarut intr-un film.

Ceremonia a avut o atmosfera foarte serioasa, iar protagonisteii au plecat imediat dupa pozele de grup. La sfarsitul ceremoniei, cand John Woo a acceptat sa acorde interviuri presei, acesta si-a exprimat increderea in cei doi tineri actori pe care ii place cu adevarat, despre care crede ca au potential.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Actorul coreean Jeong Woo-seong isi va face debutul international la cea de-a 67-a editie a Festivalului de film de la Venetia, in septembrie 2010, prin intermediul noului film al lui John Woo, „Reign of Assassins”. Conform companiei distribuitoare Sane Company inc., comitetul festivalului i-a invitat pe Jeong si pe Woo la premiera filmului de arte martiale, ce va avea loc la 1 septembrie la Venetia. Woo va primi, de asemenea, premiul pentru intreaga cariera, sustin organizatorii festivalului. In film, Jeong interpreteaza un postas obisnuit cu un talent extraordinar in artele martiale, in timp ce actrita chineza Michelle Yeoh (cunoscuta in special pentru rolurile din „Crouching Tiger, Hidden Dragon” si „Memoirs of a Geisha”) interprteaza o femeie asasin de top. Cei doi isi unesc fortele pentru a lupta si a pune mana pe cenusa veche de 800 de ani a lui Dalma.

„Assassins” este regizat de cineastul taiwanez Chao-Bin Su si produs de renumitul regizor John Woo („Mission Impossible: II, „Face/Off”) alaturi de partenerul sau de decenii in materie de productie, Terence Chang. Jeong, in varsta de 36 de ani, a jucat in numeroase filme coreene, precum „Beat”, „Daisy” sau „The Good, the Bad and the Weird”, obtinand aprecierea criticilor de film. Jeong a debutat in primul film vorbit in limba engleza anul trecut, cand a aparut in productia „Season of Good Rain” regizata de Hur Jin-ho, avand-o ca partenera pe actrita chineza Gao Yuanyuan. „Reign of Assassins” va avea premiera in intreaga lume in luna octombrie a acestui an.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

PARTEA 1 a articolului o gasiti AICI

I: Puteti sa ne vorbiti despre procesul scrierii si revizuirii scenariului ?

J.W.: Am avut intentia de a face acest film mult mai international, cu toate ca avea la baza un episod din istoria Chinei. Nu stiam cum vor reactiona oamenii din celelate tari. Am sugerat sa se faca o multime de schimbari in privinta personajelor. Am vrut sa le fac mai umane, decat niste super-eroi. In istoria reala, acesti eroi devin simboluri, iar unii din ei chiar niste zei, pentru tari din Asia. Toata lumea vorbeste serios despre ei. Am vrut o viziune moderna, si am sugerat sa adaugam o nota de umor si, de asemenea, sa crestem importanta rolului feminin. Unii au fost impotriva acestei idei. „Nu e istorie !”, le-am spus. „Nu fac o mini-serie pentru un canal de televiziune de documentare istorice. Eu fac un film !” De asta am pierdut o multime de timp cautand mai multi scenaristi. Unul e bun la dialoguri, altul la istorie, unul la organizare…

I: De ce a fost important pentru dvs sa aveti 2 roluri feminine puternic conturate ?

J.W.: Filmul e, in intregime, rezultatul muncii de echipa. Am considerat ca femeia ar trebui sa aiba un rol important in asta. Am vrut sa arat, de asemenea, ca femeia clasica, cunoscuta pentru frumusetea ei, poate avea si o personalitate puternica. Exact ca femeile din ziua de astazi. Foarte curajoasa, independenta, inteligenta. Uneori o femeie face o treaba mult mai buna decat un barbat. Fiica mea face. Femeile au, de asemenea, un suflet pentru familia lor si pentru tara lor. Ele pot face aceleasi lucruri ca si barbatii. Acestea sunt ideile mele. Printesa din versiunea asiatica a filmului are mai multe povesti ascunse in persoana ei: are o aventura cu un soldat inamic; nu e doar curajoasa si inteligenta, dar are si un suflet. Povestea ei aduce la suprafata mesajul anti-razboi. Intr-un razboi nu exista invingator. Cred ca aceasta e calea prin care poti internationaliza un film. Audienta din Occident e foarte obisnuita cu filmele de arte martiale si cu cele cu gangsteri. Kung-fu-ul e doar o parte a culturii noastre. Avem lucruri mult mai importante si mai interesante de aratat. Acesta nu e doar un film istoric chinezesc. Ai parte si de muzica, arta ceaiului, chiar de jocul de fotbal. Vroiam ca lumea sa stie ca jocul s-a inventat in China. In urma cu 2-3.000 de ani, chinezii foloseau acest joc pentru a-si antrena soldatii.

I: Indiferent de durata pregatirii unei filmari, o productie epica e mereu o provocare. Care a fost cea mai inovativa solutie a dvs ?

J.W.: Am avut 2.000 de oameni lucrand pe platourile de filmare, 700 membrii din stafful de filmare, 1.500 de soldati, sute de cai. Pe platouri au lucrat 12 echipe de cameramani, 4 echipe de realizatori, una de efecte speciale, una de cascadorii. Cu totii am lucrat in acelasi sector. A fost ceva colosal. Vremea a fost o provocare. Am lucrat impotriva celor mai neprielnice conditii meteorologice. Am inceput filmarile in plina vara fierbinte, iar unii oameni au suferit de insolatie. Am lucrat pe vreme si campii inghetate. Am avut un fir al povestii si eram pregatiti pentru orice. Am avut o echipa extraordinara din Statele Unite, o echipa de efecte speciale din Coreea, oameni din Hong Kong, China si Taiwan care ne-au ajutat. Toata lumea a conlucrat foarte bine. Cu totii au invatat unii de la ceilalti. Cu totii am lucrat impreuna, asemeni unei familii. Erau oameni de treaba, asa ca nu mi-am facut griji. E greu sa gasesti o cale de a termina cu bine o astfel de munca.

I: Preferati pregatirile sau filmarile propriu-zise ?

J.W: Oh, prefer filmarile. Ne-au luat un an, un an si jumatate de pregatiri. Prea mult. Mi-au lipsit vremurile de altadata din Hong Kong. As fi vrut sa filmez o productie fara un scenariu, asa cum am facut cu „The Killer”. Ne-am uitat pur si simplu la o poza, si asta a fost. Gandesc repede. Gandesc mult mai repede decat vorbesc. In fiecare zi spuneam echipei: „Bine, maine am nevoie de 30 de cascadori si de inca 50 de rezerva”. „Despre ce e vorba ?”, ma intrebau. „Nu stiu !”. Atunci imi inchipuiam, pe loc, cateva replici, le dadeam actorilor si ziceam: „Sa le filmam !” Am intregul film in minte, insa trebuie sa-l explic echipei. Nimic mai mult.

I: Cand ati venit prima oara la Hollywood, speram la stilul dvs e curat, la actiunea minunata care prinde, insa in ziua de azi toata lumea foloseste metoda editarilor dese. A fost o adevarata placere sa va revad stilul care v-a consacrat.

J.W.: Asta e ceea ce-mi place. Poate ca sunt putin demodat. A fost un film european, iar regizorul a facut sa tremure camera de filmare pentru ca acesta era stilul sau. A facut acest lucru pentru un motiv intemeiat. Si multi au invatat de la el. Acum, toate filmele sunt filmate la fel, fie ca sunt redate melodrame, un moment tensionat sau unul de actiune; toti fac sa „tremure” camera de luat vederi. Asta ma scoate din minti. E greu de spus ce fac. Ma tot intreb pentru ce mai au nevoie de mari vedete sa faca asta ? Imi place sa fac un film printr-o metoda traditionala, incet si simplu, si sa las spectatorii sa gandeasca, decat sa le spun ce simt.

I: Cand aveti de gand sa filmati musical-ul pe care il planuiti de atata timp ?

J.W.: Am un scenario. De 12 ani. E unul emotionant, o poveste captivanta. E un musical cu gangsteri. Dar trebuie sa gasesti un studio. Iar acestea tot mi-o repeta: nu exista piata pentru asta, acum. E o poveste americana. Aproape era sa fac „Chicago”. Mi l-au oferit mie. Dar din nefericire exista un conflict in agenda mea, pe atunci fiind ocupat cu „Windtalkers”. Vreau sa fac un remake dupa „Le Samourai”. Incerc sa gasesc un scenarist. Port negocieri legate de dreptul de autor, de contract… E antrenant. Un altul e „Marco Polo”. Un film american. In China lucrez la un proiect intitulat „Flying Tigers”. O poveste din lumea piratilor, o prietenie intre un chinez si un american.

I: „Red Cliff” a avut o primire extraordinara in China.

J.W.: Sunt foarte incantat ca filmul a reusit sa atraga publicul in salile de cinematograf. De obicei lumea prefera sa stea acasa si sa se uite la dvd-uri. O multime de tineri sunt interesati sa vada doar filme de la Hollywood. Au o calitate foarte buna, un buget impresionant si mari vedete. Si nu prea le pasa de filmele autohtone. Asa ca acesta e unul din motivele pentru care am facut acest film, cu efecte vizuale si sonore deosebite. Am vrut ca audienta sa stie: trebuie sa-l vezi neaparat pe un ecran mare, la cinematograf.

I: Daca nu ar mai fi fost porumbei, ce ati fi folosit ?

J.W.: Un fluture.

Interviu acordat de John Woo pe 16 octombrie 2009, in Statele Unite.

Articole realizate de cris999 © www.asiacinefil.com

 

johnwoo1416O vreme, John Woo a fost unul din cei mai de succes si apreciati cineasti ai lumii. Acesta a ajutat la revigorarea industriei de film din Hong Kong in anii ’80 si ’90, prin cateva capodopere despre lumea interlopa. Publicul din America a fost in egala masura impresionat, iar Woo a fost invitat la Hollywood (asta s-a intamplat cu putin timp inainte ca Hong Kong-ul sa revina Chinei comuniste, cand mai multi cineasti din insula si-au parasit tara in scopul pastrarii libertatii de exprimare artistice). Totusi, cariera lui la Hollywwod nu a fost aproape identical cu cea de acasa, in ciuda faptului ca a realizat filme de succes, unul din ele – Face/Off (1997) fiind aclamat de critici. Unele din filmele sale au fost prost alese sa fie lansate, precum „Payback” (2003), ce a venit la scurt timp dupa lansarea pe piata a filmului lui Ben Affleck „Gigli”, sau „Windtalkers” (2002), a carui versiune cinematografica a fost inferioara versiunii „director’s cut” pe care Woo a lansat-o pe dvd. Alte filme, precum „Mission Impossible 2” (2000), au fost calificate drept rebuturi de cei care nu au putut vedea frumusetea intrinseca a lui.

colectivul-de-la-red-cliff-la-cannesMulti din fanii lui Woo l-au parasit pana pe la mijlocul anilor 2000 (2004-2005), insa in prezent acesta pune in scena „o revenire in forma” atat de puternica incat vechea lui reputatie ar trebui restaurata. Recenta lui productie „Red Cliff”, difuzata in China si in tarile asiatice intr-o versiune de 4 ore, a devenit filmul care a adus cele mai mari incasari din istoria Chinei. Filmul va fi lansat in Statele Unite intr-o versiune mai scurta. Deja criticii americani de film dau un sfat: „Uitati de „Braveheart” si de „Gladiator”. „Red Cliff” e cu adevarat gratios, ametitor, glorios, o productie in genul celor de care America n-a mai vazut din anii ‘50″.

In octombrie 2009, John Woo a fost in San Francisco in scopul promovarii dvd-ului american la „Red Cliff”. Cu aceasta ocazie a vorbit si despre film, acordand un interviu in exclusivitate catorva ziaristi americani. Data interviului este 16 octombrie 2009, si il vom reda in actualul articol in 2 parti.

Intrebare: Puteti sa ne vorbiti despre versiunea de 2 ore si jumatate a filmului „Red Cliff”, opusa versiunii de 4 ore care a fost diguzata in China ?

red-cliff-p1John Woo: Pentru publicul din Asia, care e mai familiarizat cu personajele, am avut mai mult timp la dispozitie pentru a dezvolta personajele si relatiile dintre ele. Publicul american nu e familiarizat cu personajele, asa ca am decis sa ne concentram pe firul central al povestii. Am luat aceasta decizie inainte sa incepem filmarea propriu-zisa a filmului. Nu am fost mult implicat in munca de editare deoarece e ca si cum m-as automutila. A fost greu. Asa ca l-am lasat pe editorul meu sa faca treaba, si trebuie sa spun ca a facut o treaba foarte buna. A taiat bine filmul, si a pastrat spiritul acestuia.

I: Ati lucrat pentru acest proiect timp de 20 de ani. Ce ati gandit legat de materialul strans, inainte de a-l pune pe pelicula ?

J.W.: Am crescut cu aceasta poveste. Sunt o multime de eroi pe care ii admir. Unul e generalul Zhao Yun, care salveaza un copil in batalie. Era celebru pentru aceasta scena. Era o figura de om adevarat. A fost foarte curajos, loial si un om cu onoare. Acest personaj m-a inspirat mult. M-am folosit de el pentru personajul interpretat de Chow Yun-Fat in „Hard Boiled”, cand acesta salveaza copilul din spital, intr-un plin schimb de focuri. Va dati seama cat de mult l-am admirat. Pe de alta parte, lupta de la Stanca Rosie a fost cea mai celebra batalie din istoria Chinei. john-woo-dand-indicatii-pe-platourile-de-filmareCea mai mare parte a chinezilor, si chiar japonezii si coreenii, cu totii cunosc aceasta parte a istoriei. Ea ne invata cum o armata mica poate invinge un inamic mai numeros si mai puternic combinand munca in echipa, inteligenta, curajul, prietenia. Acest gen de lucruri face interesant un film. Vroiam, de asemenea, sa arat audientei tacticile de lupta din China antica, strategiile. Punandu-le pe pelicula, nu poate fi decat incitant. Am lucrat la Hollywood mai mult de 16 ani. Am invatat o multime de lucruri de la o multime de oameni minunati. Am invatat multe despre tehnologie. A sosit timpul sa iau cu mine ce am invatat la Hollywood si sa duc in Asia. Sunt atatia tineri talentati in China… Sunt mari pasionati de filme. Stiu totul, insa sunt nerabdatori sa invete. Cu totii vor sa lucreze intr-un film cu buget mare, in genul filmelor hollywoodiene. Cunostintele mele le-au permis sa invete cateva deprinderi noi sis a foloseasca cateva tehnici si echipamente noi.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

jeong-woo-seongFilmarile la noul film al lui John Woo, „Rain of Swords”, cu superstarul coreean Jeong Woo-seong(foto), au inceput saptamana trecuta in Shanghai, a anuntat Taurus Film. Vedeta, in varsta de 36 de ani, va juca rolul opus actritei taiwaneze Michelle Yeoh (cunoscuta pentru interpretarea din „Memoirs of a Geisha”) in acest film co-regizat de celebrul John Woo (Mission Impossible II) si de taiwanezul Su Chau-bin. Cum probabil fanii lui Woo s-ar fi putut astepta, cunoscutul producator Terence Chang, partener al lui Woo la marile proiecte hollywoodiene ale acestuia (ca „Face/Off”), participa si el la aceasta noua productie. Chang ar fi declarat, conform Hollywood Reporter, ca „Rain of Swords” este o combinatie intre ‘Face/Off’ si ‘Mr. and Mrs Smith’ cu o actiune plasata in timpul dinastiei Ming.”Rain of Swords” este un „wuxia” sau, pentru necunoscatori, un film de arte martiale cu scene spectaculoase, a carui actiune se centreaza pe aventura amoroasa dintre un asasin in retragere (interpetat de actrita Yeoh) si un mesager (Jeong) al carui tata a fost ucis de fostii asociati ai asasinei in retragere. Filmarile vor dura 3 luni, fiind realizate in China continentala si in Taiwan, premiera lui fiind preconizata pentru a doua jumatate a anului viitor. Jeong a atins celebritatea in urma unor roluri in mai multe seriale dedicate tinerilor din anii ’90, in ultimul an jucand in 2 mari productii: action-ul „The Good, the Bad, the Weird” si in recenta co-productie coreeano-chineza „Season of Good Rain”. Vedeta coreeana a ajuns in China la sfarsitul lunii trecute, de atunci primind cursuri intensive de chineza si antrenamente zilnice de arte martiale.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

john-woo-si-fiica-luiUrmatorul proiect al regizorului John Woo (realizatorul celor doua parti ale mega-succesului „Red Cliff”) va fi un film cu arte martiale intitulat „Jian Nv Jiang Hu” („The Swordswoman’s World”), in care fiica acestuia, Angeles Woo, va interpreta o asasina, dupa cum a declarat producatorul Terence Chang. Filmul, cu un buget preconizat de 100 milioane de yuanipe sa fie filmat in octombrie in Shanghai, si-i va avea in rolurile principale pe superstarull sud-coreean Woo-sung Jung (din Daisy sau The Restless) si pe actrita malayeziana Michelle Yeoh. Se pare ca filmul anuntat ca fiind urmatorul proiect al lui Woo, „Flying Tigers”, va fi amanat. Efecte speciale si tehnicile folosite in „Red Cliff” pentru scenele de lupta in aer vor fi folosite si in noua productie, care se anunta una spectaculoasa.

Angeles Woo a invatat artele martiale, iar producatorul si prietenul lui Woo, Terence Chang, considera ca rolul de femeie asasin ii vine ca o manusa. Angeles, in varsta de 33 de ani, traieste in Statele Unite. In 2004, aceasta a debutat in dubla calitate de actrita si regizoare in scurt-metrajul „Coleridge’s Couch”, film care a intrat in competitia specifica la cea de-a 61-a editie a Festivalului International de Film de la Venetia.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

john-woo-11Cunoscutul regizor John Woo si-a pus toata nadejdea in regizorul coreean Kim Jong-hak in vederea realizarii unei versiuni 3D a povestii clasice chinezesti „Magic Bell”. Kim Jong-hak a fost laudat in intreaga Asie pentru maiastra realizare a serialului „The Great King”, care a fost unul din cele mai bune seriale coreene realizate de-a lungul timpului. Partenerul de afaceri al lui John Woo, Terence Chang, a spus ca a fost impresionat de „The Great King” al lui Kim datorita „standardelor de productie ridicate impuse si a stilului vizual inovator”. Compania de productie a lui John Woo si Terence Chang (Lion Rock Productions) e cea care va produce acest proiect al fanteziei cu un buget urias, in asociere cu o casa de productie din Coreea si una din Taiwan.

Selectarea actorilor este in curs, iar zvonurile vorbesc de 2 staruri coreene ca principale favorite pentru rolurile pincipale: Won Bi si Jung Ji-hoon (nimeni altul decat starul din lumea muzicii Rain/Bi). Scenariul va fi scris de acelasi scenarist al blockbuster-ului Red Cliff, Guo Zheng, iar povestea este a unui luptator care trebuie sa infrunte un demon feminin care e indragostita de el si pe care trebuie sa o pietrifice pentru a salva umanitatea. Filmarile vor incepe in 2010, premiera fiind programata in 2011. Filmul va avea un buget de 30 milioane dolari.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Stiri recente anunta ca regizorul John Woo a renuntat la proiectul urias „1949” („Pacific Steamer”. Intr-un articol mai vechi site-ul nostru anunta intentia reputatului regizor de a transforma viitorul sau proiect intr-un „Titanic al Orientului”. In conditiile in care pregatirile pentru demararea filmarilor au fost amanate foarte mult timp, compania taiwaneza Yashi Film, ce detine drepturile pentru acest film, sustine ca intelegerea cu producatorul Terence Chang (foto) a cazut, motiv pentru care un nou regizor va trebui cautat.

Chang, multa vreme asociat al lui John Woo, a raspuns repede acuzatiilor care il incrimineaza pentru esuarea proiectului si arunca vina pe Yashi Film pentru faptul ca a revenit asupra unor intelegeri anterioare. De asemenea, acesta a sustinut ca Yashi Film a vandut drepturile de difuzare unui post de televiziune din Taiwan, fara a avea consimtamantul scenaristului. „Regizorul John Woo a fost extrem de atasat de povestea filmului„, a spus Chang ziarului Wen Wei Po, „din cauza caruia a respins mai multe proiecte hollywoodiene. Pentru aproximativ o jumatate de an acesta s-a documentat cu materiale istorice despre subiectul filmului„. Se pare, insa, ca aparente negocieri au demarat deja cu mai multi actori de prima mana, printre care si Chang Chen (Red Cliff I si II, The Go Master, Parking) si Song Hye-kyo (actrita sud-coreean din „My Girl and I” sau „Hwang Jin-yi”). De urmarit ce se va alege de acest proiect, in cele din urma, mai ales ca deja s-a investit mult in scenografie si decoruri.

Terence Chang si John Woo sunt foarte buni prieteni, colaborand recent primul in calitate de producator, iar ultimul ca regizor la cele doua parti ale filmului „Red Cliff”, dar si la productii hollywoodiene precum „Mission Impossible 2” sau „Face/Off”.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Scenaristii Jeremy Passmore si Andre Fabrizio lucreaza la scrierea unui nou scenariu a unei adaptari pentru marele ecran a unui joc video cunoscut, „Stranglehold”. Filmul urmeaza a fi regizat de nimeni altul decat John Woo, jocul video care sta la baza vitorului film fiind un pseudo-sequel al filmului „Hard Boiled”, joc video care a imprumutat vocea lui Chow Yun Fat. Urmand popularitatii seriei epice „Red Cliff”, noul sau film arata foarte clar faptul ca reputatul regizor a revenit brusc in atentia lumii cinematografice atat de la Hong Kong cat si de la Hollywood. Daca jocul video nu este decat un „shooter” apreciat de fanii jocurilor pe calculator, filmul „Stranglehold” va marca revenirea lui Woo la vremurile glorioase ale filmelor sale pline de violenta si actiune din anii ’90. Chow Yun Fat a fost unul din actorii preferati ai lui Woo din aceste filme pline de adrenalina, insa recentele divergente din cadrul colaborarii la „Red Cliff” au dus la racirea relatiilor celor doi (Chow a abandonat proiectul, punandu-l pe Woo in situatia dificila de a gasi un protagonist pentru Red Cliff pe ultima suta de metri). Ramane de vazut daca colaborarea celor doi va fi reluata la Hollywood, unde amandoi si-au facut deja un nume.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Despre „Red Cliff: Part 2” s-a vorbit mult, mai ales dupa ce prima parte a acestui film a fost un succes de proportii pentru regizorul John Woo si echipa sa. Asteptarile au fost uriase de la sequel, iar realizarea continuarii povestii nu dezamageste. Pana in prezent, filmul a adus incasari de:
 38 milioane $ in China (locul 1 in box-office-ul din acest an),

12,5 milioane $ in Coreea de Sud (locul 1 in box-office-ul din acest an)

3 milioane $ in Hong Kong (locul 2 in box-office-ul din acest an).

In Japonia, unde prima parte a filmului a adus incasari record de 54 milioane $, filmul va avea premiera abia in aprilie. Trebuie mentionat ca prima parte a filmului a avut incasari, in intreaga Asie, de peste 123 milioane $, in conditiile in care pentru ambele parti ale filmului, suma investita este de 80 milioane $.

Avem in fata cel mai costisitor film din industria cinematografica din Asia, incredintata pe mana unor profesionisti cu experienta si renume. Regizorul John Woo a avut parte de o echipa formidabila de actori, in frunte cu Tony Leung Chiu-Wai („Infernal Affairs”, „Lust, Caution”, „2046”), Takeshi Kaneshiro („Warlords”, „K-20”, „House of Flying Daggers”) si Wei Zhao („Painted Skin”, „Warriors of Heaven and Earth”). Ce nu se stie este ca celebrul actor Ken Watanabe a fost initial propus pentru a interpreta unul din personajele importante ale filmului (Cao Cao), insa in scurta vreme acest lucru a dat nastere unui adevarat scandal. „Red Cliff” este, in fapt, o ecranizare inspirata dintr-o cronica straveche chinezeasca, „Cronica celor Trei Regate”. Interpretarea unei figuri atat de importante pentru istoria Chinei de catre un japonez (Watanabe) a parut multora un afront, cunoscuta fiind adversitatea sino-japoneza de-a lungul timpului. Ca urmare a presiunilor, regizorul John Woo s-a vazut nevoit sa-l distribuie in rolul lui Cao Cao pe Zhang Fengyi. Rolul principal (detinut de Tony Leung), de asemenea, in discutiile de dinaintea filmarilor, urma a reveni lui Chow Yun-fat. Acesta s-a retras chiar inainte de inceperea filmarilor, sustinand ca a primit rea tarziu o revizuire a replicilor ce trebuia sa le pregateasca, nemaiavand timp suficient sa le memoreze. Producatorul filmului, insa, sustine ca ar fi fost vorba de 73 de clauze impuse de agentul actorului producatorilor; in consecinta, Tony Leung, care era initial destinat pentru un alt rol, a preluat rolul principal.

Filmul a intrat in atentia companiilor de distributie inca dinainte de a incepe propriu-zis filmarile, in martie 2007. Filmarile s-au facut integral in China (studiourile din Beijing si in provincial Hebei) si, conform spuselor producatorilor, modelul Hollywoodian al lasarii actorilor in weekend liberi a fost adoptat cu succes. Multi actori au avut nevoie de cursuri speciale de arte martiale si de echitatie, iar staffului li s-au alaturat, pe parcurs, 2 actori japonezi cu experienta in roluri din filme istorice. Munca de post-productie s-a realizat in Australia, iar de-a lungul filmarilor au existat si incidente, cel mai grav fiind un incendiu care a dus la moartea unui membru al echipei de filmare si la ranirea altor 6.

Partea a doua a acestui film incepe tragic pentru tabara lui Cao Cao: o parte din soldatii sai se imbolnavesc de o boala tropicala mortala specifica zonelor sudice unde se desfasoara actiunea: febra tifoida. In loc sa-si ingroape sau sa-si arda soldatii rapusi de aceasta boala, Cao Cao trimite cadavrele acestora, cu ajutorul barcilor, catre tabara inamica, pentru a se imbolnavi si soldatii din armata adversa. Aliatii lui Sun Quan, Liu Bei, simtind pericolul ca proprii soldati sa se imbolnaveasca de febra tifoida, dezerteaza si-l lasa pe Sun Quan singur. Sa fie acest lucru ceva real, sau doar o strategie secreta pregatita in culise?

Armata lui Sun Quan trebuie sa rezolve doua lucruri importante: sa faca rost de 100.000 de sageti pentru a putea indrazni sa atace imensa armata a lui Cao Cao, si sa scape de generalii Lordului-Cancelar, care sunt specializati in lupta navala. Se pare ca geniul lui Zhou Yu, mana dreapta a lui Sun Quan, reuseste sa rezolve aceste doua mari probleme, printr-o singura actiune de maestru strateg.

Si ziua marii batalii de la Stanca Rosie se apropie… Sun Quan nu mai are nevoie decat de un singur ajutor pentru a-si pune in aplicare genialul plan de infrangere a uriasei masinarii de razboi a lui Cao Cao: ajutorul naturii. Si acest ajutor ii vine nesperat intr-o noapte, caci vantul bate inspre flota lui Cao Cao, astfel aparand momentul prielnic pentru a incendia miile de nave ale lui Cao Cao dispuse strategic in golful de langa Stanca Rosie. Dar lui Cao Cao i se mai pregateste o surpriza: se pare ca Liu Bei nu si-a abandonat aliatii si vine sa lupte pentru a-l infrange pe ingamfatul de Lord-Cancelar…

O continuare de exceptie a unui film care a facut deja istorie, un punct de referinta in istoria cinematografiei asiatice din toate timpurile, „o productie colosala ce transforma istoria in legenda”, oferind un spectacol vizual si scenografic nemaiintalnit. Vizionare placuta !

Red Cliff: Part II

Tara: China

An: 2008

Gen: Actiune/Istorie/Drama

Regia: John Woo

Cu: Tony Leung, Takeshi Kaneshiro

SUBTITRARE IN LIMBA ROMANA

TRADUCEREA IN LIMBA ROMANA

UN ARTICOL INTERESANT DESPRE LUPTA DE LA „STANCILE ROSII” GASITI AICI (Articol oferit de site-ul www.lovendal.net)

Sequel-ul la filmul „Red Cliff”, o populara poveste de razboi transpusa pe ecran de John Woo, va avea premiera cu 15 zile mai devreme decat s-a stabilit initial. Compania nationala China Film Group Corp. (CFGC), distribuitoarea filmului, a luat aceasta decizie dupa discutii purtate cu directori de cinematografe din 6 orase, inclusiv Beijing si Shanghai, a anuntat Beijing News.

Prima parte a seriei, adaptata dupa romanul clasic chinezesc „Romance of the Three Kingdoms”, a debutat in Asia in vara anului 2008, pe 10 iulie. Intr-o singura luna, sustine acest ziar, filmul a avut incasari de 320 milioane yuani, adica circa 46,8 milioane dolari. Purtatorul de cuvant al CFGC a declarat acestui ziar: „Sunt increzator ca a doua parte a acestui film va depasi incasarile primei parti la box-office”.

A doua parte a filmului este regizata de acelasi John Woo, din distributie facand parte Tony Leung, Takeshi Kaneshiro si Zhang Fengyi. Povestea despre batalia de la Stancile Rosii din anul 208 e.n. a beneficiat de o investitie de 80 de milioane de dolari, jumatate din investitie fiind recuperata in prima luna de proietare in China. Partea a doua a filmului se va lansa oficial in China la 7 ianuarie 2008.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Regizorul John Woo intentioneaza sa transforme noul sau film, „1949” intr-un „Titanic al Orientului”, sustine unul din membrii distributiei, Mark Cheng. Povestea epica cu un buget urias se desfasoara pe un vas de croaziera, pe care John Woo a cheltuit o gramada de bani pentru a-l facea sa para mult mai luxos decat celebrul „Titanic”, a afirmat Cheng in timpul unui interviu acordat „Shanghai Youth Daily”. „Gigantul vas de croaziera e dotat cu toate facilitatile pe care cineva si le-ar putea dori vreodata. Regizorul a vrut sa apara impunator si, in acelasi timp, invechit”. Filmul spune povesti de viata, iubire si moarte ce au in centrul lor 3 cupluri de indragostiti. In rolurile principale masculine vor juca Chen Chang, Patrick Tam si Mark Cheng, in timp ce pentru rolurile principale feminine a mai ramas o singura necunoscuta. Celelalte 2 actrite deja distribuite in aceste roluri sunt starul Michelle Yeoh si actrita coreeana Song Hye-kyo, pana acum distribuita doar in seriale de televiziune. Mark Cheng nu va face cuplu cu Michelle Yeoh, rolurile lor in acest film fiind opuse. Filmarile la acest film au fost amanate aproape o jumatate de an din cauza pregatirilor pentru turnare.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

In weekend-ul trecut a fost lansata in cinematografele din Japonia productia regizata de John Woo, „Red Cliff. Part One„. In primele 2 zile de la lansare, filmul a adus incasari de peste 6,5 milioane dolari, ocupand fara drept de apel prima pozitie in box-office-ul japonez. Acest adevarat record era previzibil ca urmare a biletelor cumparate in avans; cu 2 zile inaintea premierei fusesera rezervate in toate cinematografele din Japonia aproximativ 13.500 bilete. Anteriorul film detinator al recordului a fost o alta productie chineza, „Hero” al lui Zhang Yimou, la care fusesera cumparate in avans 11.400 bilete.

„Red Cliff”, care s-a lansat in Japonia la 1 noiembrie in 551 sali de cinematograf concomitent, se preconizeaza a depasi la incasari nu doar filmul asiatic care detine recordul incasarilor „all time”, Hero (41 milioane dolari), ci si cel mai vizionat film strain al acestui an, „Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull” (58 milioane dolari incasari). Filmul a deschis festivalul international de film de la Tokyo, deschis la 18 octombrie.

Tara: China
An: 2008
Gen: Action/Drama/Adventure
Regia: John Woo
Cu: Tony Leung Chiu Wai, Takeshi Kaneshiro
Data lansarii: 10 iulie 2008