Pou Soi-Cheang este cunoscut in Hong Kong ca un regizor specializat pe filmele de actiune cu accente de thriller, chiar horror. Este suficient doar sa amintim ca cel mai nou film al sau a fost „Assassins”, insa in cariera lui de regizor a mai fost la timona unor filme de succes pe acest segment al filmelor, precum „Dog Bite Dog”, „Home Sweet Home” sau „Love Battlefield”. „Shamo” este, in fapt, o coproductie Hong Kong-Japonia, un film in totalitate de actiune cu actori cunoscuti atat in Hong Kong (Francis Ng, Shawn Yue) cat si in Japonia (Ryo Ishibashi). In film apare si Masato, un cunoscut luptator K1 din Japonia . Filmul are la baza o manga a japonezului Izo Hashimoto, adaptata de scenaristul chinez Kam-Yuen Szeto. Lansarea lui a fost mult timp amanata; cert este ca un an de post-productie e un lucru neobisnuit pentru un film din Hong Kong. Dupa premiera, criticii locali nu au avut aprecieri positive la adresa filmului, calificandu-l un „Dog Bite Dog” amestecat cu un fel de „Dick Tracy”, cu un ton intunecat, cu costume, machiaje si efecte vizuale inspirate din anime-uri care s-ar potrivi mai degraba unui concert cantopop.
Nici scenariul nu este unul deosebit. Dialogurile sunt absurde pe alocuri, linia narativa nu este clara, starnind mai mult zambete decat sa confere filmului o tenta dramatica. E genul de film care arunca spectatorul intr-o stare de confuzie, obisnuit fiind cu scenarii clasice cu o linie clara de la bun inceput a evoutiei evenimentelor. Prestatia actorilor nu este una deosebita, unii ar califica-o drept „bizara”, cum bizara poate parea realizarea in totalitatea ei. Singurul lucru care poate constitui un plus sunt scenele de lupta, care sunt lucrate de adevarati profesionisti (Masato – luptator K1 si de box thailandez din Japonia a dezvaluit multe din cunostintele sale colegilor de pe platourile de filmare, Francis Ng interpretand un maestru kung-fu).
„Shamo” spune povestea unei delincvent juvenil, Ryo, care e trimis la casa de corectie dupa ce isi ucide cu salbaticie parintii. La casa de corectie colegii lui de camera il terorizeaza si-l duc la disperare. Acesta incearca sa gaseasca o cale de scapare, iar aceasta ii este oferita de Kenji, un maestru in arte martiale, care e desemnat sa instruisca condamnatii. Viata dura din centrul de corectie il invata pe tanarul de doar 16 ani sa lupte ca la carte, dar si ce inseamna sa supravietuiesti pe cont propriu cand toti cei din jurul tau te marginalizeaza. Cativa ani mai tarziu iese de la casa de corectie si intra in atentia triadelor locale, datorita ferocitatii sale si violentei de nestapanit. Sora lui devenise prostituata, iar el alege calea luptelor interzise. Pentru a castiga respectul unei societati care l-a respins, acesta intra intr-un turneu de lupte.
Plecarea lui Namgung Junkwang din satul Floare de Prun deschide cale libera oamenilor tatalui sau pentru o noua incercare de a pune mana pe Manualul Divin. Desi batran, Hwak-jung nu se lasa impresionat de amenintarile celor care il ataca si lupta cu indarjire ca sa apere Manualul asa cum ii promisese stapanului sau cu 20 de ani in urma. Hwak-jung este insa ranit grav iar Jin-ha ajunge prea tarziu pentru a-l mai putea salva dar nu si pentru a afla un adevar care-i va bulversa sufletul si-i va schimba definitiv viata.
Nimic nu pare sa tulbure fericirea linistita a celor trei prieteni. Sufletele se deschid increzatoare iubirii si prieteniei si ai spune ca totul e aproape perfect. Aproape… pentru ca privirea cu care Junkwang o invaluie pe Sullie nu este chiar aceea a unui prieten. Dar Jin-ha e singurul prieten pe care il are si inca unul pe care il pretuieste foarte mult si pe care decide sa-l protejeze. Prinsi in valtoarea propriilor sentimente nici Jin-ha, nici Sullie, nu-si dau seama de tristetea pe care Junkwang o ascunde in sufletul sau.
Reiko, cea mai buna animatoare de la Club Elegance, devine amanta sefului yakuza al lui Naoto. Ea isi simte amenintata pozitia de catre Ayaka, fiindca fata devine repede a doua animatoare de succes a clubului. Ea incepe sa joace murdar, in scopul de a-i fura fetei clientii si a o denigra in fata patroanei clubului. Ayaka constata in curand ca numarul clientilor ei fideli scade simtitor, si e foarte suparata. Supararea ei e si mai mare cand constata ca Naoto nu ii mai raspunde la telefoane. Degeaba o previne patroana clubului ca in Lumea Noptii iubirea e un lux pe care o animatoare nu si-l poate permite, fata nu poate accepta realitatea.
Primul episod este, desigur, unul introductiv in care ne sunt prezentate multe dintre personajele importante si relatiile in care acestea se afla.
Dupa succesul din 2005 cu rolul din „My Girl and I”, Song Hyeo-kyo a prins, probabil, rolul vietii sale doi ani mai tarziu in filmul biografic „Hwang Jin-Yi”. Este vorba despre biografia vietii celei mai celebre si frumoase gisaeng (curtezane) pe care a cunoscut-o istoria Coreei. Hwang Jin-Yi a trait aproximativ intre 1520 si 1560 sub numele Myeongwol („Luna stralucitoare”), in timpul regelui Jungjong din dinastia Joseon (cel in timpul caruia se desfasoara actiunea serialului „Jewel in te Palace” recent difuzat la postul public de televiziune). Se spune ca Hwang era de o frumusete exceptionala, fermecatoare si inteligenta. Viata ei personala a devenit aproape asemanatoare unui mit, inspirand filme, seriale, opera si numeroase scrieri. Datorita tuturor acestor calitati si a popularitatii sale, Hwang Jin-Yi a devenit o icoana populara culturala moderna a Coreei.
Spre sfarsitul secolului XX, viata ei a inceput sa atraga atentia in ambele Coree. Viata ei a inceput sa fie prezentata cu ajutorul media, prin fictiuni, filme si opera. Scriitorul nord-coreean Hong Sok-chuk a scris un roman avand in centrul lui viata ei, fiind primul roman scris de un nord-coreean care a castigat un premiu in Sud. Un alt roman, de aceasta data al unui sud-coreean, Jeon Gyeong-rin, a devenit in 2004 bestseller. Cu toate acestea, se stiu foarte putine lucruri despre viata adevaratei Hwang Jin-Yi. In afara unor poezii scrise de ea, si a catorva episoade care subliniaza inteligenta, mandria si stralucirea ei, nu se cunoaste mai nimic despre viata ei. Aceasta lacuna istorica a permis artistilor moderni sa reimagineze creativ viata acesteia, in multe moduri. Filmul „Hwang Jin-Yi” e doar o astfel de tentative, bazata pe putinele informatii reale care se cunosc despre viata ei.
Un film plin de sensibilitate, cu peisaje si costume care iti taie rasuflarea. Pentru cei care vor sa cunoasca culisele vietii unei curtezane in general, si in special a celei mai celebre curtezane coreene, acest film va constitui un adevarat ghid calauzitor in masura a potoli setea de cunoatere. Un film deosebit cu o subtitrare pe masura lui. Vizionare placuta !
Lumea inchipuita de Hong Gil Dong s-a limitat, din pacate, doar pe muntele in care banda Hwal Bin Dang isi avea ascunzatoarea. Daca stapanirea Joseonului ar fi fost capabila sa inteleaga idealurile promovate de haiducul nostru, atunci ar fi vazut ca lucrurile pareau mai simple decat isi imaginau. Nu se dorea desfiintarea propriu-zisa a claselor sociale sau a unor privilegii economice, ci doar instaurarea unui climat propice dezvoltarii fiecarui individ si eliminarea prejudecatilor de orice fel.
Lee Chang Hui descopera ca a luptat pentru a obtine tronul parintelui sau bazandu-se pe un ideal contruit pe falsuri si minciuni, un fundament periculos, asemeni unui colos cu „picioare o parte de fier si o parte de lut”. Prin urmare, va ordona ca ceremonia de incoronare sa se savarseasca cat mai repede, dar numai in prezenta curtenilor, desi initial a dorit ca ea sa fie una publica pentru a onora si a multumi populatiei pentru sprijinul acordat.
Ajunsa animatoare la un club de noapte din Osaka, numit Club Elegance, Ayaka se loveste de la bun inceput de dispretul si sicanele colegelor de serviciu, animatoarele mai vechi ale clubului, dar are curajul de a merge mai departe cu incapatanare pe drumul ce l-a ales. Intr-o seara, la clubul de noapte vine unul din cei mai bogati afaceristi ai orasului, poreclit „Fantoma din Sud”, cu renumele de om inabordabil si capricios, si fata indrazneste sa ii ceara 3 ocazii de a-l face sa devina client fidel al localului lor. Afaceristul accepta, impins de curiozitate, dar si de frumusetea fetei, si Ayaka paseste astfel pe drumul spinos al carierei de animatoare, dorind sa ajunga cea mai buna in meseria aceasta, si astfel sa cucereasca lumea de noapte din Osaka. Ea este ajutata din umbra si tanar yakuza Date Naoto, care ii da sfaturi pretioase si de care Ayaka se indragosteste.
Alfred Cheung este un regizor din Hong Kong specializat pe comedii romantice. Ultimul succes a fost acum 3 ani, cu „Contract Lover”. Spre deosebire de acel film, unde apareau vedete precum Richie Ren, Fan Bing-Bing sau Kate Tsui, cea mai noua realizare a lui Cheung, „Love at seventh sight” il aduce in prim plan pe starul taiwanez a numeroase seriale de televiziune, Mike He. Criticii sunt de parere ca primele 40 de minute ale filmului au fost monotone, dand impresia unui film cu un interminabil prim act, cu o revenire in actul 2. „Love at seventh sight” intentiona sa fie, initial, un remake dupa succesul lui Alfred Cheung din 1983, „Let’s Make Laugh”, ce a castigat 2 premii ale Academiei de Film din Hong Kong, insa Celestial Pictures ce a produs filmul original a negat drepturile de autor ale lui Cheung asupra ideii filmului, astfel incat rezultatul nu seamana deloc cu un remake. Singura similitudine intre aceste 2 filme e faptul ca povestile de dragoste se petrec pe durata a 7 zile.
Pentru fanele lui Mike He (foto) si a filmelor romantice, „Love at seventh sight” ofera 90 de minute agreabile, fara a aduce insa nimic nou fata de alte filme de gen. Povestea nu este originala, fiind repetata intr-o multime de filme pana in prezent, insa pana la urma farmecul unui film nu sta neaparat intr-un scenariu repetat la infinit (asta se intampla si la Hollywood si nu deranjeaza pe nimeni, genul comedie-romantica continuand sa aiba succes). Vizionare placuta !
Sogunul incearca sa puna mana pe el intr-un mod abil: prin realizarea unei casatorii a unuia dintre cei doi frati cu Ako, urmand ca viitorii soti sa plateasca tribut sogunului in schimbul functiei de reprezentant al acestuia in capitala. Intre cei doi frati intervine neincrederea. Naomitsu o iubeste sincer pe Ako, care ii impartasste sentimentele, insa nu e interesat de avere sau putere. In schimb, fratele sau Nobutsuna e interesat de avere, si o priveste pe Ako drept un instrument pentru a-si atinge telurile. In poveste, insa, intervine si pustiul sarman din copilarie, care intre timp a devenit slujitorul insusi al sogunului, si acesta nutrind la bogatia pe care nu a putut-o dobandi prin nastere. Nomitsu o rapeste pe Ako si fuge cu ea in speranta ca isi va gasi fericirea, dar fratele lui mai mare e pe urmele lui. In aceasta ratacire il cunoaste pe Tajomaru, un bandit fioros, care ii va schimba definitiv destinul.
Tachibana Ayaka este o eleva model, studioasa, vicepresedinta Consiliului Elevilor din scoala ei, viseaza sa mearga la facultate dar in acelasi timp isi pune aceleasi intrebari inerente varstei, despre sex, dragoste, si prietenie, asemeni oricarei tinere de varsta ei.
Reeditarea infruntarii a doua elemente primordiale se va regasi in mult asteptata ceremonie de exorcizare. Apa, ca element al genezei si simbol al vietii va lua infatisarea haiducului Hong Gil Dong, iar focul, ca element al distrugerii si al regenerarii se va intrupa in regele Lee Kwang Whe. O infruntare mitologica „Made in Korea”.
Inainte de a regiza „Spider Forest” si „Feathers in the Wind”, Song Il-gon a cunoscut succesul cu drama „Flower Island”. Filmul a castigat 6 premii international (Pusan, Fribourg), intre care si ‘CinemAvvenire’, premiul acordat la Festivalul International de Film de la Venetia in 2001 pentru Cel mai bun film de debut. Distributia cuprinde 3 actrite destul de cunoscute in Coreea, Seo Ju-hie jucand ulterior in „You are my sunshine”, iar Kim Hye-na devenind o vedeta pentru rolurile din „Into the Mirror”, „Love so Divine”, „Redeye” sau recentul horror „Yoga Class”. Desi e primul film de lung metraj al regizorului Song Il-gon, premiile recomanda talentul acestuia, stilul noncomformist si viziunea limpede exprimata in spatele povestii filmului. De la socant si trist, la amuzant si frumos, de la lacrimi la zambete, de la realitatea sumbra la fantezia poetica, asta reuseste Song sa aduca in fata spectatorilor in primul sau film. Deseori acest film – mai exact impactul acestuia asupra cinemtografiei coreene contemporane – a fost comparat cu „Christmas in August”, filmul de debut al unui alt regizor coreean devenit celebru, Hur Jin-ho. Insa „Flower Island”, in comparatie cu „Christmas in August”, promite mai mult pentru viitorul cinematografiei coreene in lume. Oricine vede cele 2 filme, poate sa inteleaga si de ce. Song are un stil aparte de a prezenta o poveste, care se regaseste in filmele lui viitoare.
„Insula Florilor” semnifica mai mult decat un simplu nume. E o metafora a Paradisului terestru, al locului unde timpul se opreste in loc si toate grijile dispar. Calatoria spre eacest loc este, la randu-i, o metafora a vietii, a caii alese de fiecare dintre noi pentru a ne gasi fericirea. Pentru ca fericirea e un loc indepartat, in care doar cei curajosi, optimisti si increzatori in propriile forte pot ajunge. Impactul emotional al filmului vis-à-vis de personajele principale este extraordinar; ai impresia, la inceput, ca totul e ca intr-un basm cu ingeri inaripati, care, treptat, e invadat de decadenta vietii reale. Ca si in filmul lui Shinji Aoyama, „Eureka”, nimic nu se intampla intr-un mod conventional, insa atmosfera, performanta actoriceasca a interpretelor, coloana sonora si imaginile de o rara frumusete ating sufletul spectatorului mai mult decat orice cuvant sau scenariu. E genul de film care te pastreaza lipit de el prin alte metode decat filmele obisnuite. De ce ? Pentru ca regizorul a avut talentul de a reda suferinta tacuta a fiecarui personaj nu prin cuvinte, ci tocmai prin absenta lor.
Inceputul acestui episod va defini pe scurt povestea de iubire si va indica subtil dimensiunea destinului celor doi eroi. Acul de par, prezenta distanta a lui Hong Gil Dong si sangele de pe mainile fetei poarta insemnele unui suflet ingrijorat. Discutia dintre tatal lordului Ryu Geun Chan si ministrul Choi are efecte nebanuite si va declansa o competitie acerba pentru aflarea adevarului ce se ascunde in spatele fabricarii sabiei Sa Yin. Pentru orice eventualitate doamna Noh isi insarcineaza apropiatii sa descopere aceasta taina.
„Fox” este un thriller indian de senzatie regizat, produs si scris de Deepak Tijori, care pana acum a regizat doar filme modeste, in special comedii romantice. „Fox” este, insa, de departe, cel mai bun film al acestuia din cariera regizorala si de scenarist. In rolurile principale au fost distribuite 2 vedete indiene de prim rang: Sunny Deol (recent vazut in „Herose”, fratele lui Bobby Deol din „Vaada Raha”) si Arjun Rampal („Om Shanti Om”). Dupa cum insusi regizorul declara, „Fox” nu este un film de actiune; „atat Arjun cat si Sunny au roluri total diferite de ce au avut pana acum. Filmul are o poveste lina, antrenanta si vine cu o noua metoda de a spune povestea”.
Dupa cum s-a spus in mai multe articole anterioare, „Little Big Soldier” este cel mai nou film in care apare indragitul actor Jackie Chan. Acesta nu si-a pierdut umorul, insa din nou reuseste sa infatiseze povestea unui destin pana la urma tragic, in niste vremuri de restriste, asemeni eroului din anteriorul sau film, „Shinjuku Incident”. Filmul – produs chiar de casa de productie a lui Jackie Chan – a avut un buget de 25 milioane dolari, filmarile fiind efectuate in provincia Yunan (China), in urma cu un an, timp de 3 luni. Dupa cum s-a mai spus, acest film a fost planuit de Jackie Chan de 2 decenii, insa nu a avut decat in prezent posibilitatea de a-l produce. Regia e semnata de Ding Sheng, iar in rolurile principale pe langa megastarul Jackie Chan apare si Lee-Hom Wang, cunoscut interpret de muzica in Hong Kong si Taiwan, ce aparuse anterior in „Lust, Caution”. De fapt, filmul e o co-productie Chine/Hong Kong. Se pare ca initial Chan s-a gandit sa-l aiba partener in acest film pe Daniel Wu, insa in cele din urma s-a razgandit in conditiile in care aparuse cu Wu pe ecran deja in 2 filme (Shinjuku Incident si Rob-B-Hood). Sotia lui Chan a insistat pentru distribuirea fiului sau, Jaycee Chan, insa de data asta din nou s-a opus Jackie. In cele din urma, tot la sugestia sotiei Chan a optat pentru Lee-Hom Wang. Pentru promovarea acestui film s-a lansat pana si un joc video pe calculator, intitulat „Flash Little Big Soldier”, disponibil doar in chineza.
O productie bine realizata, care imbina umorul de situatie cu tragismul prin prestatia remarcabila a lui Jackie Chan, care ramane inconfundabil, si prin incapatanarea personajului lui Lee-Hom Wang. Povestea este simpla, dar captivanta, fiind, practic, un „road” movie plasat in antichitate (!), care are un parfum aparte. Filme ca „48 de ore” sau „Midnight Run” sunt doar cateva tipare folosite la decuparea personajelor si plasarea lor intr-un context inedit. Mai coerent decat „The Myth” si portretizand un personaj mai familiar si mai simpatic decat cel din „Shinjuku Incident”, „Little Big Soldier” ofera un amestec binevenit de comedie, actiune si melodrama cu accente eroice, rcomandabil pentru toate varstele. Vizionare placuta !
Dupa o pauza de aproape 5 ani, regizorul, scenaristul si actorul Saurabh Shukla revine in atentia cunoscatorilor de film indian cu un nou proiect: „Raat Gayi Baat Gayi”. In fapt, simpaticul regizor a hotarat sa revina cu nu mai putin de 3 proiecte ambitioase, din care primul, „Raat Gayi…” este o comedie romantica reusita, remarcata pe plan international. Anul trecut, film a castigat premiul de Cel mai bun film al anului 2009 la Festivalul International de film sud-asiatic de la New York. Cel mai bine a definit filmul insusi regizorul lui: „Raat Gayi… nu e un film de festival, E un film pe care spectatorii de astazi l-ar putea lega de concretul vietii. In fapt, „filmul de festival” nu mai exista ca notiune. Pana si filmele solid construite, comerciale, devin cunoscute prin festivalurile de film.” Unii critici sunt de parere ca exista o asemanare intre marele succes
Manata de o dorinta arzatoare de razbunare, Yi Nok il raneste pe ministrul de interne Hong Seo Hyun, dar nu reuseste sa-l omoare deoarece Hong Gil Dong intervine in ultimul moment. Pe neasteptate, ceata furiei se risipeste, iar biata fata realizeaza ca ar fi putut sa faca o greseala de neiertat. Pana la urma, lumea bolnava, dusmanul eroului nostru, este capabila sa atinga si sa influenteze orice suflet, chiar daca e nevinovat.
EP.10. „Afara din Paradis”