admin – Pagina 96 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: joi 3 ianuarie 2013

Producatorul Jo Hyun Gil a fost gasit mort in cartierul Gangnam Cheongdam-dong din Seul. Jo Hyun Gil avea 48 ani si a participat in calitate de producator la realizarea multor drame care s-au dovedit un real succes, cum ar fi “IRIS”, “Athena”, filme precum “71 Into the Fire”, “Wet Dreams” si seria “Marrying the Mafia”. Trupul sau a fost gasit intr-o masina, in parcarea unui restaurant pe care il detinea, in dimineata zilei de 2 ianuarie la ora 9.Potrivit unui raport preliminar al politiei, cauza mortii a fost hipotermia, cel mai probabil pentru ca a ramas in masina pentru prea mult timp pentru o vreme extrem de rece. Politia a declarat ca ar fi fost vorba de o tentativa de sinucidere. In timp ce o cunostinta de-a producatorului crede ca a fost vorba de sinucidere, datorita unei postari pe facebook a defunctului, ce ar fi scris pe 31 decembrie 2012 “acum ma simt bine pentru ca am anulat totul”, familia defunctului insista ca moartea acestuia a fost un accident. Varul acestuia sustine ca Jo Hyung Gil a suferit mai multe interventii chirurgicale datorita unor probleme cu inima si ca ar fi murit datorita unui soc suferit de inima lui slabita. “Nu a avut nici un motiv sa se sinucida, nu a avut probleme privind afacerile sau finantele”.
Priveghiul are loc in incinta spitalului din Gangnam. Actori precum Kim Seung Woo si Lim Hyung Joon au fost de fata, in timp ce Jang Dong Gun, Kim Sun Ah, jucatorul de baseball Ryu Hyun Jin si regizorul Yun Je Gyun au trimis flori. Se pare ca unul din proiectele lui Jo Hyung Gil din acest an ar fi fost chiar producerea unui film despre viata jucatorului de baseball Ryu Hyun. In afara de filmele amintite, Jo Hyung Gil a mai produs “Eye for an Eye”, “Who Slept With Her” si melodrama “The Last Present”, in filmele sale aparand nume mari ale filmului coreean. Acesta nu a fost cooptat pentru producerea serialului IRIS 2, care va incepe sa fie difuzat in Coreea in luna februarie 2013.

Articol realizat de alinabv – asiacinefil.com

Publicat: miercuri 2 ianuarie 2013

In 1970 se lansa in Statele Unite “The Airport”, un film care avea sa scrie istorie la Hollywood. La vremea lui, acesta a castigat peste 100 de milioane de dolari, echivalentul sumei de peste 558 milioane de dolari in 2010, daca ajustam suma la inflatie. Cu 1 premiu Oscar si 9 nominalizari, cu un Glob de Aur si numeroase alte nominalizari, “The Aiport” a devenit al 42-lea film in ordinea incasarilor de la Hollywood din toate timpurile. A avut parte de 3 sequel-uri si dupa el au aparut o multime de alte filme inspirate din lumea transporturilor aeriene, inclusiv parodii. Dupa modelul lui “The Airport”, producatorii japonezi au lansat in 2008 “Happy Flight”, ce s-a bucurat de un succes neasteptat, obtinand peste 14 milioane de dolari incasari.Shinobu Yaguchi, regizorul unor comedii de succes precum “My Secret Cache”, “Waterboys” sau “Swing Girls”, a studiat cativa ani industria aeronautica inainte sa realizeze acest film, prin care isi exprima respectul pentru profesionalismul tuturor celor implicati in domeniu. Rezultatul a fost un film prin care elogiaza oamenii din industria aeronautica japoneza, chiar daca totul e pus in scena cu un umor discret, tipic japonez. “Happy Flight” nu s-a dorit a fi neaparat o varianta japoneza la clasicul hollywoodian, insa faptul ca povestea e spusa tipic americaneste, iar la final regizorul introduce pe coloana sonora o cunoscuta melodie interpretata de eternul Frank Sinatra (“Come fly with me”), ne face sa ne gandim ca “The Airport” a fost sursa partiala de inspiratie pentru productia japoneza. In rolurile principale apar doi actori in voga in Japonia, Haruka Ayase (Ichi, The Incite Mill) si Seiichi Tanabe (Hush, Harmful Insect).

Kazuhiro Suzuki (Seiichi Tanabe) e un copilot care vrea sa devina pilot si pentru asta trebuie sa promoveze mai multe teste. Filmul incepe cu Suzuki care piloteaza avionul in conditii nefavorabile, iar idicatorii de bord nu mai sunt functionali. Dupa mai multe manevre tensionate, tot ce reuseste e sa se prabuseasca in ocean. Noroc ca era vorba doar de un exercitiu in simulatorul de zbor. Saito Uetsuko (Haruka Ayase) e o tanara insotitoare de bord care tocmai a fost transferata la zboruri internationale. Primul ei zbor la noua categorie e cursa All Nippon Airways – ANA , care pleaca de la Aeroportul Haneda cu destinatia Honolulu, Hawaii. Emotiile si tensiunea primului zbor lung sunt amplificate de faptul ca sefa de echipa care o va supraveghea pe Saito e Reiko Yamazaki (Shinobu Terajima), renumita pentru severitatea ei. Zborul 19980 spre Honolulu e de asemenea primul zbor in calitate de pilot al lui Suzuki si testul final, dar si Suzuki e tensionat deoarece in ultimul moment capitanul care trebuia sa-l supervizeze s-a inbolnavit si inlocuitorul lui e Noriyoshi Harada (Saburo Tokito), unul dintre cei mai duri evaluatori. La inspectia avionului efectuata inainte de decolare, se constata ca un senzor care furniza date despre viteza este defect, dar capitanul hotaraste sa amane reparatia pentru a nu intarzia decolarea, bazandu-se pe senzorii de rezerva din sistem. Echipa de intretinerere de la sol inlocuieste o garnitura in ultimul moment, sub presiunea timpului. Pentru ca s-au acceptat mai multe rezervari la clasa economic decat locurile disponibile, personalul de primire din aeroport redistribuie cateva bilete de la economic la clasele superioare. Si cu toate astea reusesc sa respecte ora de decolare programata, dar surprizele nu se opresc aici. Insotitoarele de bord trebuie sa faca fata diferitelor situatii in care sunt puse de calatori, unii nerezonabili. Trebuie sa distribuie echilibrat meniurile, iar in momentul in care realizeaza ca desertul e compromis, reusesc sa gateasca ad-hoc o tarta. Pilotilor li se confirma de la sol ca datorita impactului cu pasarile de la decolare, ceilalti senzori de viteza au fost distrusi, si nu vor avea date decat la o altitudine sub 7000 m, caci peste aceasta altitudine inghetul paralizeaza sitemul. Pentru ca nu poate termina cursa in siguranta, Suzuki hotaraste sa se intoarca pe Aeroportul Haneda, dar acesta este deja cuprins de taifun, care creaza dificultati controlorilor de trafic. Vor reusi sa aterizeze cu bine si sa incheie zborul in mod fericit?

“Happy Flight” e un film cuminte si pozitiv. N-are o poveste spectaculoasa sau o intriga complicata. Actiunea urmareste desfasurarea unui singur zbor, de la pregatirile anterioare decolarii, pana la aterizare. Asa cum sugereaza titlul, e vorba despre un zbor fericit, dar nu doar atat. In film sunt prezentate succesiv toate echipele de profesionisti care-si unesc eforturile pentru a realiza un zbor reusit. O mare parte din timp este dedicat personalului de la sol, care in mod normal ramane anonim. In aceasta categorie intra echipa de intretinere, care face reparatii in regim de urgenta, iar cand apare suspiciunea unei chei fixe ramase in motorul aeronavei, nimeni nu precupeteste nici un efort in a gasi cheia buclucasa. Apoi e vorba de personalul de servire din aeroport, care pe langa faptul ca distribuie bilete, se ocupa de toate problemele aparute cu calatorii, fie ca e vorba de ordinea si linistea din sala de asteptare, de bagajele ratacite sau panica creata de frica de zbor. Exista chiar si un angajat al carui rol e sa se ocupe de pasarile care zboara in zona pistelor de decolare, acestea fiind un real pericol pentru siguranta aparatelor. Si sa nu uitam de controlorii de trafic aerian, care reusesc sa deserveasca fiecare din miile de zboruri indiferent de conditii, cautand cu daruire solutii alternative cand aparatura nu mai functioneaza. Desi povestea e a unui zbor iesit din rutina, iar in a doua jumatate a filmului planeaza incertitudinea unui final fericit, filmul nu are ca premisa un complot, o rea intentie care sa degenereze intr-o catastrofa. Si asta din doua motive. Pe de o parte Shinobu Yaguchi nu are personaje negative in filmele sale, iar pe de alta parte, “Happy Flight” a fost spnsorizat in mod oficial de ANA, iar compania aeriana n-ar fi fost de acord ca imaginea din film sa fie una negativa, sau ca agajatii companiei sa fie prezentati ca incompetenti sau coruptibili. Greseli mici sau mari sunt excluse, si chiar daca situatiile aparute sunt departe de a fi ideale, intotdeauna rezolvarile sunt cel putin rezonabile. Asa ca “Happy Flight” e un film lipsit de tensiune si dramatism, in care umorul e foarte discret iar atentia la detalii si realismul actiunii ii confera continutul aproape a unui documentar. Dupa vizionare, cu siguranta spectatorul va avea o alta viziune a ceea ce cumpara cand plateste un bilet de avion…

Multumiri pentru traducere (deloc usoara dat fiind numerosii termini tehnici specifici lumii aviatiei) lui Ortodoxu – Asia Team Romania.

Articol realizat de corina1002001 – asiacinefil.com

Publicat: miercuri 2 ianuarie 2013

Si a sosit si momentul petrecerii de Craciun, cea care i-a oferit lui Cha Seung Jo oportunitatea de a se apropia de Se Kyung angajand-o ca stilit al presedintelui Artemis, iar lui Se Kyung posibilitatea de a gasi un nou Iepure Alb. Dar lucrurile se complica pentru cei doi datorita celor doi intermediari aiuriti, prietena lui Se Kyung, Choi Ah Jung, si secretarul presedintelui Cha, Moon. Cei doi s-au intalnit sa bea ceva, cu scopul clar al lui Ah Jung de a-l trage de limba pe secretarul Moon legat de presedintele Cha. Din vorba in vorba si din pahar in pahar, amandoi s-au imbatat, iar a doua zi, revenindu-si din aburii alcoolului, amandoi sunt disperati daca nu cumva au dezvaluit celuilalt vreun secret. Daca initial niciunul nu si-a mai amintit nimic din noaptea cu pricina, intr-un final secretarul Moon isi aminteste ca Ah Jung i-ar fi spus ca Se Kyung il iubeste pe secretarul Kim. Cam vaga amintire si neclara, insa cascatul Moon sustine tare si mare ca doar acest lucru l-a aflat, si nu s-a scapat cu nimic. Ah Jung ii contrazice siguranta, transmitandu-I lui Se Kyung ca de fapt secretarul Kim e nimeni altul decat presedintele Artemis, Jean Thierry Cha. Cei doi – Se Kyung si presedintele Cha – afla de ultimele evolutii ale evenimentelor in timp ce urca concomitent cu liftul la etajul 20 al cladirii unde urma a avea loc petrecerea de Craciun. Jean Thierry Cha e numai zambet afland ca Se Kyung il iubeste, dar mai apoi realizeaza ca cea la care tine Se Kyung e secretarul Kim, nu presedintele Cha ! Iar atacurile de panica nu intarzie sa apara, inducandu-i o stare fireasca de neliniste si dand repede fuga la amicul sau psohiatru. Nici Se Kyung nu e mai bine; ramane socata de aceasta veste si nu poate schita nici un gest, nici in clipa in care usa liftului se deschide, iar in fata ei apare secretarul Kim. Sau presedintele Cha ? Cufundat in ganduri, acesta nici macar nu o zareste, desi e la doar cativa metri in fata lui, iar o intalnirea fata in fata pe nepregatite a celor doi e deocamdata amanata. Dar pana cand ? Presedintele Cha trebuie sa ia cuvantul la petrecere, in fata invitatilor, iar Se Kyung se afla in sala…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: marți 1 ianuarie 2013

Cheongdam-dong e cunoscut in Seul pentru numeroasele magazine de firma cu produse luxoase, pentru standardul ridicat al vietii locuitorilor din zona (oameni instariti, cu afaceri infloritoare, vedete k-pop sau ale micului ecran), pentru restaurantele si cafenelele cu pretentii. Ce poate nu stiati este ca in Cheongdam-dong iti poti afla si destinul, in saloanele de preziceri deseori frecventate de oameni cu probleme. “Fortune Salon” este povestea unui astfel de salon al carui prag e trecut in mod frecvent de oamenii cu stare sociala, fie ca e vorba de afaceristi, gangsteri, baieti si fete de bani gata sau persoane din clasa de mijloc cu probleme in dragoste, dormice sa afle daca alesul sau aleasa inimii au fost alese in acord cu vointa Cerului. Cu titlul original “Cheongdam Bosal”, “Fortune Salon” a fost conform box-office-ului coreean al anului 2009 al 15-lea film autohton in ordinea incasarilor, obtinand 8,3 milioane de dolari. La carma neasteptatului succes s-a aflat regizorul Kim Jin-young, ce a debutat cu un an in urma, in 2008, cu “Baby and Me”. In rolurile principale apar doi actori consacrati: Lim Chang Jung, cunoscut dintr-o multime de comedii, cele mai de succes fiind Sex is Zero 1 si 2, Twilight Gangsters sau All for Love, si Park Ye-jin, o cunoscuta vedeta a serialelor de pe micul ecran (What Happened in Bali ?, Queen Seon-duk, My Princess).

Oh Tae-rang e o prezicatoare din bogatul cartier al Seulului Cheongdam. Are un salon de profil in care e vizitata zilnic de persoane in cautarea norocului sau a raspunsului la unele intrebari legate de destin, iubire sau viitor. Insa din copilarie e urmarita de o prezicere de-a mamei sale, care spune ca daca pana la varsta de 28 de ani nu-l va intalni pe cel care ii e sortit, va muri. Mai mult, conform prezicerii, alesul trebuie sa fie o persoana nascuta pe 16 mai 1978, la orele 23 fix. Timpul trece, si in ciuda eforturilor de a avea un iubit, Tae-rang constata ca e blestemata ca toti cei care intra in contact cu ea sa fie loviti de o nenorocire si sa o paraseasca. Si asa se apropie vertiginos de varsta fatidica de 28 de ani, fara a se ivi vreo perspectiva care sa impiedice implinirea destinului nefavorabil. Intr-una din zile, mergand cu masina, cu gandul la problema sa, loveste accidental un barbat care sarise in fata masinii urmarind o bancnota de 10.000 de woni purtata de vant. Mai mult, accidenteaza usor masina unui barbat instarit. Persoana accidentata si proiectata cativa metri mai in fata se dovedeste a fi Lee Seung-won, un fost jockey ce lucra in prezent la hipodrom, unde a ajuns sa aiba o slujba umilitoare ce abia ii permitea un trai de pe o zi pe alta. Dus degraba la spital, acesta reuseste sa scape cu viata. Ceea ce insa o socheaza pe Tae-rang e faptul ca se dovedeste ca Lee Seung-won s-a nascut pe data de 16 mai 1978 exact la orele 23 ! Si astfel se vede pusa in situatia de a face tot posibilul pentru a se atasa de ingamfatul si cicalitorul strain pe care l-a accidentat, dar fata de care nu simte decat repulsie si indiferenta. Iar lucrurile devin si mai complicate cand in scena apare prima ei iubire din trecut… Va urma, Tae-rang, glasul iubirii sau pe cel al destinului ?

Salonul de preziceri e un loc in care se presupune ca odata intrat, faci o calatorie intr-o alta dimensiune, sau cel putin asa credea Gavrilescu din “La tiganci”. O oarecare asemanare intre ghicitul in carti al viitorului de catre tigancile lui Eliade si prezicerile femeilor saman din Coreea exista, in sensul ca atat unele cat si altele se pretind niste mijlocitoare intre o forta nevazuta si destinul subiectului. Dar asemanarea se opreste aici. Dupa cum o spune si un personaj din film, in Coreea, ghicitul in carti si prezicerea viitorului e o adevarata afacere, existand saloane autorizate care aduc importante venituri bugetului de stat. Iar acestea infloresc, desigur, in perioadele de criza si de nesiguranta. In Coreea, persoanele care fac preziceri pretind ca au legatura cu divinitatea, intermediind vointa acesteia. Titlul filmului nostru in limba coreeana este “Cheongdam Bosal”, in traducere directa insemnand “Iluminati de Cheongdam”. Termenul “bosal” se refera, in buddhism, la o persoana care, motivata de o mare compasiune, atinge iluminarea perfecta. Generic, “bosal” poate face referire la o femeie buddhista sau la un prezicator, calauzit dupa invataturile lui Buddha.

Dincolo de aspectul spiritual si de faptul ca in Coreea zilelor noastre tot ce tine de clarvazatori si ghicirea viitorului e o adevarata industrie, “Fortune Salon” foloseste aceste lucruri doar ca pretext, ca fundal pe care se desfasoara povestea, una destul de amuzanta si agreabila. In aceasta lume a prezicatorilor nu e usor sa razbesti, in special atunci cand prezicerile se dovedesc neadevarate, iar clientii nemultumiti ajung sa ceara socoteala, realizand ca poate la mijloc e o pacaleala. Oh Tae-rang e una din cele mai pricepute prezicatoare din Cheongdam, castigand din preziceri peste 100.000 de dolari pe an. Cu toate astea, e nefericita. Trebuie sa isi gaseasca perechea pana intr-o anumita zi a anului in care implineste 28 de ani, si se trezeste la 28 de ani fara a fi reusit sa aiba vreun prieten. De fapt, in spatele nefericirii acestui personaj se ascunde o situatie reala ce caracterizeaza societatea coreeana, anume dificultatea tinerei generatii si a celei de varsta de mijloc de a-si gasi jumatatea. Cu accentul pus pe cariera in primul rand, in vederea asigurarii unui statut social, gasirea jumatatii trece pe planul doi si e mereu amanata pentru a doua parte a vietii. De aici dificultatile de relationare dintre barbatii si femeile coreene, casatoriile aranjate si nefericite, intalnirile pe nevazute si toate consecintele acestora, deseori ironizate in comedii, Tae-rang, fiind prezicatoare de meserie, se lasa ghidata in sentimentele sale dupa statistici, date de nastere, reguli ale prezicerilor, de aceea niciodata nu a reusit sa gaseasca partenerul perfect. Cu toate astea, cum va implini 28 de ani si o prezicere din copilariei a mamei sale se apropie, face compromisul de a accepta o relatie cu cineva total diferit de standardele sale in materie de barbati. Treptat, Seung-won, alesul sortii, ii arata o cu totul alta imagine decat si-o inchipuia ea, insa nici acest lucru nu pare a o multumi pe pretentioasa Tae-rang. Ce face filmul mai atractiv e faptul ca scenaristul ii ofera lui Tae-rang sansa de a alege intre cel adus de destin din intamplare, pe care trebuie sa-l iubeasca daca doreste sa traiasca, si prima ei iubire, revenit in acelasi timp in viata ei, care corespunde intrutotul asteptarilor sale. Ce alegere va face, ramane sa descoperiti. Filmul e plin de scene amuzante, fara a depasi insa limitele unei comedii obisnuite. Park Ye-jin e la fel de “acra” si sceptica precum in rolul din “What Happened in Bali ?”, in timp ce Lim Chang-jung e la fel de amuzant si extrovertit ca in “Sex is Zero 1 si 2”. Nu lipseste nici obisnuita nota de dramatism, introdusa atunci cand trebuie in reteta filmului, dar aceasta este poate lucrul care deosebeste crucial comediile coreene de cele hollywoodiene, care sunt facute doar pentru a rade cat esti in sala de cinematograf, dupa care sa revii la problemele zilnice. La o comedie americana ai impresia ca te duci la o sedinta cu psihiatrul, razi bine o ora si jumatate dupa care viata merge mai departe, fara ca acel ras sa te marcheze sau sa il tii minte. “Fortune Salon”, ca orice alta comedie coreeana, te face sa razi moderat si iti aminteste totodata ca rasul, ca si tristetea sau neimplinirile, fac parte din viata de zi cu zi, se completeaza reciproc. Si astfel, comediile coreene ne intra la suflet, iar dupa ce le vizionezi iti amintesti cu drag de ele si-ti doresti sa le revezi. “Fortune Salon” e o placuta surpriza, o comedie dinamica, nostima si captivanta, adresata atat adolescentilor cat si celor trecuti de prima tinerete, cu un mesaj subliminal pe care nu trebuie sa-l cauti mult.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania a acestui film superb colegei noastre Vic – Asia Team Romania.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: marți 1 ianuarie 2013

Relatia dintre Se Kyung si secretarul Kim merge din ce in ce mai bine, acum ca Se Kyung s-a convins de noul “adevar” cum ca secretarul Kim e sosia presedintelui Artemis. Inevitabilul – sau mult asteptatul – moment se intampla in clipa in care un cetatean ametit de aburii alcoolului o impinge pe Se Kyung, care aterizeaza… chiar in bratele secretarului Kim. Cei doi se afla la doar cativa centimetri unul de celalalt, cum n-au mai fost niciodata. Gestul evident al sosiei care o trage ca si cum ar imbratisa-o pe Se Kyung si tacerea “meditativa” de dupa (glasul inimilor ce bat la unison) parca dureaza o eternitate, cu toate ca mai apoi eternitatea se comprima intr-o clipa. Dupa despartire, domnul Kim e in al noualea cer, danseaza si face tumbe pe strada, in timp ce Se Kyung e tulburata. Incercand sa afle motivul starii sale, o suna pe Suh Yoon Ju, care intre timp ajunsese in spital in urma accidentului pe care singura l-a provocat pentru a nu da ochii cu presedintele Royal Group. Iar aceasta ii da raspunsul la intrebarea care e prima criza prin care Alice trece in drumul spre culmi: iubirea. Si in timp ce mediteaza la starea sufleteasca prin care trece, brusc se trezeste din visare cand ajunge acasa in mijlocul unei noi crize: sora ei, Se Jin, nu doreste sa inghete anul universitar pentru a-si lua o slujba part-time pana cand mama ei face un curs de specializare. Frustrarea de a-si vedea colegii de facultate mergand in strainatate sa invete engleza si sa-si continue studiile iar ei sa i se ceara sa inghete anul pentru a aduce bani familiei inglodate in datorii I s-a parut de neacceptat, dar Se Kyung stinge repede conflictul in momentul in care ii promite surorii sale ca-i va cumpara o geanta de firma. Aceasta cedeaza ca un copil, imediat, iar concordia revine in sanul familiei. In acel moment, Se Kyung realizeaza ca de fapt nu sora ei e cea imatura, ci chiar ea: “N-am timp sa ma indragostesc”, isi spune in gand dezamagita. Rolul lui Alice trebuie dus la bun sfarsit, orice deviere de la traseu putand-o arunca in afara Tarii Minunilor Cheongdam…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: duminică 30 decembrie 2012

Incidentul cu benzenul baut din greseala de presedintele Cha in atelierul de lucru al universitatii din Seul unde Se Kyung pregatea papusile de plus pentru presedinte da nastere la o situatie tragi-comica. Jean Thierry Cha e la un pas sa fie deconspirat, mai intai de prietenul doctor psihiatru, apoi de secretarul Moon, iar in final de soferul sau personal. Dar reuseste sa scape cu identitatea nedeconspirata ca prin urechile acului si, din acest moment, e clar: are 3 complici care cunosc adevarul si il tainuiesc. Doctorul intra in joc pentru ca stie ca e un joc care l-ar putea vindeca pe pacientul sau, asa ca devine un complice tacit. In schimb, soferul il considera pe presedinte dus de-a binelea de-acasa, in timp ce bietul secretar Moon, prins la mijloc, se intreaba pentru ce trebuie sa devina complice, fara a gasi vreun raspuns. Dar totul e bine cand se termina cu bine, iar Thierry Cha isi revine si reintra in pielea secretarului Kim Seung Jo. Invata de la Se Kyung sensul expresiei de cartier de peste ocean “give me five” si transmite informatii de la imaginarul presedinte legate de costumul pe care proaspatul designer al presedintelui trebuie sa-l termine pana la Craciun. Alice e in culmea fericirii, Tara Minunilor isi arata in sfarsit darurile si pentru ea. Tommy Hong poate fi uitat, noul Iepure Alb pare a fi secretarul Kim. Dar cand totul merge prea bine, Se Kyung nu renunta la ideea de a-l cunoaste pe presedintele Cha. De aceea o pune din nou pe prietena ei Ah Jung sa gaseasca noi solutii pentru deconspirarea presedintelui. Iar cand Aj Jung isi pune mintea la contributie… nu pot sa nu apara si ideile. Cum ar fi cea a cercetarii secretarului Kim. Si astfel, Ah Jung ajunge mult prea aproape de adevar, in momentul in care constata ca pe lista angajatilor companiei Artemis nu figureaza nici un secretar Kim…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: duminică 30 decembrie 2012

“Cavalerul noptii”, incurajat de starea lui de betie, porneste asediul Jun Yeong-ei, asa ca ii cere direct sa fie impreuna din acel moment. Norocul lui ca adoarme imediat, altfel cine stie ce reactie ar fi avut fata. A doua zi, “nemernicul”, trezindu-se acasa la Jae Ha, ii comunica acestuia pe un ton degajat ca de acum inainte este randul lui, nu va mai fi tacut in fata Jun Yeong-ei….Dintr-o discutie cu In Ju, Jae Ha afla ca de fapt prietenul lui, In Wu, fuge de 20 de ani de familia lui nebuna din cauza surorii lui. Asa ca nu il mai rabda sufletul si ii dezvaluie acestuia ca adevarata lui sora traieste. In Wu, mai intai neincrezator, apoi uluit si doreste sa dezvaluie imediat familiei noutatea, asa ca, impetuos, merge acasa. Dar, fara succes. Tatal, inspaimantat si nestiind adevarul ce urma sa-l dezvaluie fiul sau, il da afara din casa. Mama realizeaza abia acum ca intre tata si fiu exista o problema serioasa, care in mod sigur nu tine de bani. In Wu se intoarce acasa si face tot posibilul sa o tortureze pe In Ju cu amintirile despre adevarata lui sora si sa-si convinga tatal sa restabileasca ordinea de drept in familie. In Ju este atat de inspaimantata ca va pierde totul incat ii cere lui Jae Ha sa-i convinga fratele sa plece inapoi in America. Presedinta Baek Seol este nemultumita de schimbarile facute de Jun Yeong la Arirang, are asteptari mult mai mari de la ea. Cei trei tineri, Kim Do Yoon, Go Jun Yeong si Choi Jae Ha se consulta si ajung la concluzia ca presedinta ii testeaza daca ii sunt loiali, asa ca Do Yoon ii sugereaza fetei sa piarda competitia cu mama sa. Impresara Jane inchiriaza un apartament pentru Do Yoon unde isi rezerva o camera, cu toata impotrivirea tanarului, si incearca sa-l convinga sa-i dezvaluie Jun Yeong-ei ca el este Haemil. Asa ca o invita pe Jun Yeong la ea. Mare este mirarea fetei cand in apartament il gaseste si pe Do Yoon, iar Jane o primeste intr-o tinuta ce poate trezi multe suspiciuni. Suficient fapt cat sa produca neliniste in mintea Jun Yeong-ei. Sa fie doar nedumerire? Sau gelozie, poate?

Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com

Publicat: sâmbătă 29 decembrie 2012

Iepurele Alb Tommy Hong o introduce pe Alice in inalta societate. Bine instruita de Suh Yoon Ju si cu temele facute in privinta preferintelor persoanelor invitate la petrecerea privata, Se Kyung se straduieste (ca doar acesta ii e motto-ul si forta ei) sa fie pe placul invitatilor si, mai ales a Iepurelui Alb. El trebuie sa vada totul, sa se convinga de calitatile ei si sa ii asigure la momentul oportun trambulina de pe care sa faca saltul spre o conditie sociala superioara. Doar ca lucrurile nu merg exact cum se astepta Se Kyung. Unul dintre invitatii la petrecere ii acorda o importanta mult mai mare decat ceilalti invitati, lasandu-i cartea de vizita lui Tommy Hong. Iar acesta, ca un adevarat petitor cu simbrie, isi intra in rol, transmitandu-i lui Se Kyung urmatoarea locatie unde il va putea intalni pe admiratorul ei. Ideea ca de fapt ar cauta un “sponsor” si ca ar fi interesata sa ajunga in compania unui barbat cu bani pentru orice fel de servicii o infurie la culme pe inocenta Se Kyung, care uita sa trebuie sa scoata la suprafata latura ei intunecata si arunca in fata Iepurelui Alb paharul cu bautura pe care o sorbea de complezenta. Intr-un acces de furie si rusine, Tommy Hong riposteaza si ii toarna in cap invitatei nedisciplinate sos de soia. Scena ar fi trebuit sa se incheie aici, insa pe cand Tommy Hong isi cerea scuze pentru incident audientei, la fata locului apare tanarul Arius furios (tocmai din Ben Hur) care ii aminteste locul obraznicului petitor, turnandu-i in cap acelasi produs lichid care a umilit-o pe Se Kyung a lui. Scena il compromite total pe faimosul Iepure Alb, si desi se retrage din fata audientei, in intimitatea biroului sau are o noua surpriza: Se Kyung da buzna in birou si-i cere un lucru aparent imposibil. E inceputul implicarii lui Tommy Hong – fara voia lui – in relatia dintre presedintele Jean Thierry Cha si tanara designer pe care i-a recomandat-o.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: sâmbătă 29 decembrie 2012

Deoarece o vede zi de zi pe fiica ei chinuindu-se si zbatandu-se sa-si faca un rost in viata, Jo Dal Soon decide sa-i spuna adevarul lui Hae Joo. Pentru asta merge la ea la birou, unde ingamfata secretara sefa tocmai ii tinea morala, suparata ca prin istetimea ei, Hae Joo subliniase anumite lipsuri stiute doar de ea si de seful ei direct, directorul Il Moon. Dal Soon o salveaza pe Hae Joo din gura scorpiei si o duce la iarba verde, unde o serveste asa cum nu a facut-o niciodata cu clasicul preparat pentru picnic-uri, kimbap. Aici ii destainuie adevarul, anume ca nu e fiica ei de sange. Insa acesta era un adevar stiut de Hae Joo inca din copilarie, pe care i l-a marturisit inclusive tatalui ei. Ceea ce refuza insa Hae Joo e sa auda numele mamei sale adevarate; nu are nevoie de acest lucru, care simte ca va fi o povara ce o va apasa in viitor, asa ca e mai bine sa nu stie. Isi va continua viata de zi cu zi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, si va tine si mai mult la familia ei. Incet, Dal Soon incepe sa-i ia apararea, si toata dragostea de care a lipsit-o in copilarie incearca sa i-o daruiasca de acum inainte. Chiar il ia la bataie pe Sang Tae cand Jin Joo il urmareste si vede ca urca cu un costum a la PSY intr-o masina pe care chiar el o conduce si de care nici un membru al familiei nu stia. Cand se afla ca acesta ar fi cerut bani lui Chang Hee, toata lumea sare in capul lui, de la Hae Joo la mama ei, aplicandu-i o corectie pe care pierde-vara s-o tina minte. Hae Joo isi contnua cursurile despre constructia de navem kluate de la “maestrul” Kang San, dar In Hwa afla codul de acces in apartamentul lui Kang San si… surpriza ! Da peste cei doi stand impreuna, desi o avertizase mai demult pe Hae joo sa nu-l mai viziteze pe Kang San acasa. Cum se va descurca Hae Joo si ce plan mai pun la cale procurorii impotriva Presedintelui Jang ramane sa descoperim in acest nou episod.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: vineri 28 decembrie 2012

De peste un deceniu, moda ecranizarilor sub forma asa-numitelor “live-action” dupa niste manga de succes a transformat cinematografia japoneza intr-una destinata in primul rand publicului nipon. Orice ecranizare dupa o manga mai mult sau mai putin celebra sau animatii se constituie in adevarate aventuri in box-office-ul japonez, ocupand mereu primele pozitii. Un astfel de success a fost, in acest an, live-action-ul “Rurouki Kenshin”. Desi unele cinematografe japoneze au difuzat filmul cu 2 zile inainte apremierei oficiale, acesta a avut un succes urias de proportii epice. In prima saptamana, filmul a incasat 555 milioane de yeni (peste 6 milioane de dolari), iar la incheierea rularii in cinematografe a strans in total in Japonia 36 milioane de dolari. Succesul international, insa, a depasit orice asteptari. Pretutindeni unde s-a lansat in Asia, ca era vorba de Filipine sau Indonezia, filmul a umplut salile de cinematiograf, insumand incasari, in intreaga lume, excluzand Japonia, de aproximativ 26 de milioane de dolari. Pe 26 decembrie, filmul s-a lansat si pe dvd, fiind distribuit in cinematografele din peste 60 de tari de pe 3 continente (Europa, Asia si America Latina). Pana acum a obtinut incasari totale de peste 61 de milioane de dolari, devenind cel mai de success film japonez la nivel international din 2012. “Rurouni Kenshin” e o adaptare dupa o manga omonima populara in Japonia, scrisa de Nobuhiro Watsuki. Keishi Otoma, cunoscut in Japonia mai mult pentru munca de regizor de seriale de televiziune, se afla la al doilea film pentru marele ecran regizat in cariera si in fata unei provocari: in rolurile principale ale acestui film important (ca buget investit) a riscat sa distribuie 3 actori tineri, aproape necunoscuti pentru filmul japonez. E vorba de actorul principal masculin, Takeru Sato, cunoscut pentru cateva roluri din seriale precum Bloody Monday sau Kamen Rider, cu un rol minor in blockbuster-ul Goemon, dar care e departe de a fi fost inaintea acestui film un star de prima mana in Japonia. La fel, protagonista principala feminina, Emi Takei, e si ea o novice in domeniu, fara vreun nume de serial important in care sa fi detinut un rol principal. Cu aceasta echipa de actori tineri, regizorul a riscat si in cele din urma s-a dovedit ca a ales cartea castigatoare. Actorii s-au descurcat foarte bine, iar scenariul a fost suficient de atractiv pentru a tine publicul cu sufletul la gura.

In 1868 se produce Restauratia Meiji, moment care marcheaza inceputul unei noi ere pentru istoria Japoniei. Himura Kenshin participa la batalia care duce la infrangerea ultimelor elemente fidele sogunatului. Luptator iscusit, acesta ucide fara mila din dorinta de a vedea zorii unei noi ere care sa puna capat secolelor de teroare in care au trait oamenii de rand. Un rival, Jin’ei, la fel de iscusit ca el, isi doreste cu orice pret o infruntare fata in fata, dar aceasta este amanita. Pe termen nedeterminat. Peste 10 ani il regasim pe Kenshin samurai ratacitor prin tara. Ajungand intr-un oras, afla ca o serie de crime in serie au fost comise de un anume “Battousai”, care intotdeauna lasa un billet langa cadavrul sau cadavrele victimelor, asumandu-si responsabilitatea pentru fapta comisa. Politia il cauta cu disperare pe asasin, afisand desene cu acesta peste tot. Intr-una din zile, o tanara pe nume Kaoru-dono il confunda pe Kenshin cu temutul Battousai cautat de toata lumea, insa cand tanarul ii demonstreaza ca e pasnic si poarta cu el o sabie falsa, fata renunta la acuzatii. La putin timp dupa, ii apare intamplator in cale adevaratul Battousai, cel cautat de toata politia, iar fata incearca sa-l ucida, pentru a-si razbuna tatal ucis. Kaoru e salvata la timp de Kenshin, si astfel acesta din urma afla despre drama si suferinta acesteia. Dojo-ul mostenit de la tatal ei devine noul centru al universului celor doi, unde in curand locul linistii va fi luat de o adevarata furtuna. Un traficant de opiu il doreste pe Kenshin ca garda de corp, iar cand acesta refuza, furia traficantului se rasfrange asupra dojo-ului. Va ramane Kenshin fidel juramantului facut cu 10 ani in urma de a nu mai folosi sabia pentru a lua vieti ?

“Rurouni Kenshin” ne introduce intr-o lume putin abordata in productiile istorice japoneze ale ultimilor 20 de ani, Era Meiji.Cunoscuta si ca Restauratia Meiji, inlantuirea de evenimente petrecute in 1868 a dus la restaurarea puterii imperiale in Japonia, dupa o lunga perioada a sogunatului. Restaurarea a dus la schimbari de proportii in structura politica si sociala a Japoniei, ducand iremediabil la modernizarea acesteia. Evul mediu japonez se sfarseste odata cu Era Meiji. Toate aceste transformari au afectat structura sociala a Japoniei, una din cele mai afectate paturi fiind cea a samurailor. Razboinici prin excelenta, samurai apartineau timpurilor trecute, cand lorzii locali se razboiau intre ei si aveau nevoie de mercenari iscusiti in manuirea sabiei. De secole bune, conditia samuraiului in societatea japoneza era intr-un decline total, perioadele de pace nejustificand cheltuielile nobililor cu intretinerea acestora. Era Meiji da lovitura finala acestei categorii, caci odata cu patrunderea armelor de foc pe scara larga in Japonia, sabiile samurailor nu mai putea face fata acestor arme ale lumii moderne. Legislatia emisa de guvernul Imparatului Meiji interzicea purtarea sabiilor in public, astfel ca multi samurai ajung sa rataceasca prin tara sau sa lucreze pentru afaceristi in schimbul unei hrane mizere.

Pe acest fundal il regasim pe Rurouni Kenshin (sau Kenshin Ratacitorul) hoinarind prin Japonia in plina transformare, purtand o abie falsa la brau si avand in minte o promisiune facuta cu un deceniu in urma, aceea de a nu mai ucide oameni, visul unei noi Japonii fiindu-i implinit. Scenaristul si regizorul ii dau acestui personaj o nota de optimism destul de bizara, nedand nici o clipa impresia ca acest samurai ar fi disperat. Are puterea de a zambi, desi colegii lui de breasla, intr-o imagine constrastanta, ii sunt prezentati ca niste caini care pentru un bulgare de orez sunt in stare sa lucreze o zi intreaga mai ca niste sclavi. Seninatatea lui Kenshin, calmul iesit din comun tradeaza doar un lucru: impacarea cu sine, acceptarea destinului de om nou, uitarea trecutului. Personajul feminin Kaoru e genul tipic al eroinei filmelor de aventuri japoneze: razbunatoare, cu o vointa puternica pentru atingerea telurilor, artagoasa, care pe parcurs intotdeauna sufera o transformare in sens pozitiv, in momentul in care il cunoaste pe erou, de care se ataseaza datorita unor evolutii previzibile ale destinului. Iar pentru ca tiparul filmelor de aventuri de epoca sau fantastice japoneze sa fie respectat pana la capat, din nou regasim tema intalnirii mai multor personaje positive de varste diferite, care se unesc pentru a invinge Raul. In cazul de fata, Kenshin o intalneste pe Kaoru, apoi aflam ca aceasta are un dojo unde antreneaza din mila un copil orfan, caruia ii da de mancare. Celor 3 personaje li e mai alatura unul, tanara Megumi, fugita din ghearele afaceristului malefic Takeda Kanryu, iar ulterior grupului se mai alatura un luptator priceput, ce tocmai a fost eliberat din temnita si care facuse anterior parte din banda Batausilor. Fara acest tipar al asocierii personajelor pozitive in vederea infrangerii prin forta colectiva a Raului, parca filmul japonez de gen nu poate exista. E un stereotip ce poate fi considerat deja un defect, deoarece vazand zeci de filme, productiile viitoare teastepti sa aduca ceva novator, iar cand vezi ca merge tot pe vechile stereotipuri… Jocul actorilor este bun, desi vorbim de actori de perspectiva, coloana sonora e dinamica iar scenele spectaculoase nu lipsesc. Cu toate ca utilizatorii site-ului imdb au cotat filmul cu o nota de peste 8, in nici un caz acesta nu reuseste sa se ridice peste anterioara productie de gen, “Goemon”, impanzita de efecte speciale spectaculoase si cu o poveste mult mai bine inchegata si pusa in scena, film cotat pe acelasi site cu 2 stele mai putin. Probabil in timp lucrurile se vor aseza si in aceasta privinta, iar “Rurouni Kenshin” isi va ocupa adevaratul loc in aprecierile spectatorilor. Pana atunci, nu ramane decat sa savurati acest film, aprecierile si comparatiile ramanand la latitudinea fiecaruia, in functie de asteptari si preferinte.

Traducerea acestui film a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 – Asia Team Romania.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: joi 27 decembrie 2012

Alice a noastra decide sa gaseasca cheia succesului in Tara Minunilor, si apeleaza pentru asta la Suh Yoon Ju. Iar aceasta chiar ii da o cheie… spre fericire. Un pact cu Diavolul se incheie, iar din acest moment, fiecare e pe cont propriu. Motivul pentru care Suh Yoon Ju a ajutat-o ? E inca necunoscut. Sa fie mila ? Sa fie bunastarea ? Sa fie santajul la care crede ca a fost supus ? Sau sa fie… omenia ? Acest lucru il vom afla ulterior si conteaza mai putin acum. Alice detine cheia succesului si incepe sa faca primii pasi pe noul drum. Asta in timp ce familia ei ramane dezamagita in momentul in care afla refuzul acesteia de a gira pentru un imprumut capabil sa le pastreze proprietatea asupra casei. Tatal isi vinde brutaria ajunsa la faliment din cauza unui supermarket deschis in apropiere si decide sa scoata insasi casa la vanzare, spre dezamagirea mamei si surorii lui Se Kyung. E clar, Alice trebuie sa faca primul pas: gasirea Iepurelui Alb, care s-o duca in Tara Minunilor.
Nici Jean Thierry Cha nu o duce mai bine. Gestul lui Se Kyung il emotioneaza pana la lacrimi si din nou plange fara a sti de ce. Da fuga la doctorul curant, iar acesta gaseste un raspuns halucinant pentru emotiile sale: “O placi pe Se Kyung ?”. Fara a afirma dar si fara a nega, presedintele Artemis incearca in continuare sa o ajute pe Se Kyung, butonand pe sub masa de sedinte mesaje pe telefonul mobil careia biata fata, ocupata cu un nou comision, nu are timp sa le raspunda, lucru ce e cat pe ce sad ea nastere la o neintelegere.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: miercuri 26 decembrie 2012

Povestea cuceritorului Don Juan e cunoscuta in intreaga lume de cateva secole bune, fiind spusa sub forma unor poeme epice, piese de teatru, opera sau filme, numele de “Don Juan” devenind sinonim cu “seducator libertin”. Desi Don Juan a fost un personaj fictiv, imaginea lui s-a propagat prin intermediul diverselor forme de scrieri, ajungad si subiect de opera. Se spune ca insusi Giacomo Casanova ar fi asistat la reprezentatia operei “Don Giovanni” compusa de Mozart si ar fi fost impresionat de acest personaj de legenda a carui faima a preluat-o si a dus-o mai departe ca un cuceritor innascut. Cea de-a saptea arta isi are si ea “Don Juan”-ii ei, cei mai celebri fiind actorii de la Hollywood George Clooney sau Brad Pitt. De fapt, fiecare perioada si fiecare cinematografie isi are cuceritorii ei, care pentru generatii intregi au ramas in amintire ca veritabili “Don Juani”. Alain Delon, Marlon Brando, Elvis Presley etc.Daca e sa ne referim la cinematografia coreeana, Hallyu a ridicat la rangul de vedete asiatice, iar mai apoi mondiale o multime de artisti, care au investit mai apoi sume mari intr-o imagine care sa-i recomande si sa le duca faima mai departe. Unul din actorii coreeni care nu a avut nevoie de o imagine cosmetizata sau construita din carton a fost Lee Byung-hoon, care dintr-un necunoscut a devenit, in ultimul deceniu, prin rolurile sale si prin talentul sau nativ, o vedeta de prim rang a filmului coreean. A jucat diverse roluri in filme si seriale, majoritatea cu un mare succes la public, de la gangster justitiar la razbunator, si de la profesor atragator la agent al serviciilor secrete. Insa in 2004 a jucat un rol unic in cariera sa, cel al unui “Don Juan” modern misterior care seduce 3 surori intr-o comedie romantica senzuala, “Everybody Has Secrets” (cunoscut si ca “Everybody has a Little Secret”). Cu un buget de 4,4 milioane de dolari, filmul a avut incasari uriase in Coreea (peste 1,1 milioane bilete vandute la nivelul anului 2004 !), iar in Japonia a reusit sa obtina incasari de peste 4,8 milioane dolari, fiind unul din filmele coreene cu cele mai mari incasari obtinute in Japonia din toate timpurile. Azi, exista filme japoneze care in Japonia nu reusesc sa obtina nici macar 2 milioane de dolari incasari la box-office. Tema cuceritorului si apetitul pentru acest subiect fusese deschis cu un an in urma de productia de epoca “Untold Scandal”, ce a avut un success neasteptat, iar folosirea retetei seductiei si distribuirea in film a doua staruri precum Lee Byung-hoon si Choi Ji-woo (regina melodramelor, aflata in 2004 la un varf al carierei sale) a atras publicul in cinematografe. Mai trebuie spus ca filmul a fost lansat in Coreea cu interdictie de vizionare pentru publicul sub 18 ani. “Everybody Has secrets” a avut 4 nominalizari la 3 festivaluri coreene de film (Grand Bell Awards, Korean Film Awards si Blue Dragon Film Awards), 2 din ele pentru interpretarea actritei Kim Hyo-jin (recent vazuta in “Taste of Money”, aflata la al doilea rol intr-un film pe atunci. “Everybody Has Secrets” este un remake al unui film irlandez mai putin cunoscut intitulat “About Adam” (2000).

Filmul prezinta intalnirea si impactul pe care Su-hyeon, un barbat frumos si irezistibil, il are asupra celor 3 surori crescute de o mama vaduva, jocul seductiei si modul in care acesta reuseste sa-si atinga scopul. Mi-young, fiica rebela, frumoasa si sexi, cantareata intr-un bar, traieste dupa principii libere despre viata si sex, sfarma inimile barbatilor dupa principiul ,”targuiala nu este dragoste, dar dragostea e ca o targuiala”, si isi allege dintre ascultatorii ei un barbat promitator – Choi Su-hyeon. Acesta este repede prezentat familei si astfel influenta lui asupra membrilor familiei incepe… O cunoaste pe sora cea mica, Sun-young, de 27 ani, frumoasa, culta, care isi petrece viata studiind, citind, pregatindu-si lucrarea de dizertatie si care spre deosebire de sora sa, asteapta dragostea ca pe un fior care sa-i faca celulele nervoase sa se trezeasca la viata. Iubitoare de poezie, naiva si sincera pana acolo incat nimeni din cei care o cunosc nu o cred capabila de minciuna sau gelozie, sufera, dupa discutiile filozofice cu viitorul cumnat, o transformare extrema, incat pana si subiectul tezei de dizertatie se schimba de la „carecteristicile poeziei in diferite perioade” la „literatura de bordel”. Sora cea mare, Jin-young, casatorita cu un medic ginecolog, are o fetita si o stare materiala buna, deci mai multe de aparat, traieste cu sotul sau dupa principiul ”nu fac sex cu sotia”, iar dupa remarcile si privirile viitorului cumnat, redescopera ca este frumoasa si atragatoare, si astfel imaginatia si comportamentul ei o iau razna… Nimic nu este precupetit pentru a le face pe fete sa cedeze, de la baia in cada plina de flori, la discutii filozofice despre poezie, vizite la biblioteca sau serviciul de baby sitter – nimic nu este prea mult sau prea greu de frumosul Su-hyeon, iar victoria lui este deplina.

Filmul are o nota aparte in spectrul filmelor coreene si E mult mai in indraznet in abordarea vietii.reale. Daca am fost obisnuiti cu filmele coreene in care tinutul de mana, o atingere pe obraz sau eventual un sarut era maximul ce se putea vedea, in acest film avem parte de mult mai mult…! Actiunea lui ne poarta printr-o adevarata lectie de NLP . Daca lasam mintea sa o ia razna, devenim vulnerabili, putem fi manipulati si sa ajungem intr-un mare dezechilibru. Tehnicile mentale lucreaza rapid si eficient atat pentru a vindeca, pentru a ne recapata controlul, dar si pentru a fi folosite de altii pentru a manipula, a se juca cu mintea noastra. Urmarind filmul putem recunoaste cel putin trei principii ale tehnicii mentale folosite de acest Don Juan modern pentru ademenirea si cucerirea femeii dorite: fii un stapan iubitor pentru minte, nu face din satisfacerea mintii o prioritate si accepta confuzia. Folosindu-se de stiinta cunoasterii femeii, aplicand tehnici mentale alaturi de fraze si gesturi care din experienta stia ca nu dau gres, tanarul, frumosul si bogatul Choi Su-hyeon (interpretat de indragitul actor Lee Byung Hoon ) intervine in viata unei familii obisnuite si rastoarna intreaga lor lume, principii si valori, scotand la iveala cele mai ascunse ganduri, aspiratii si trairi.

Urmarind filmul treci printr-o multitudine de sentimente fata de personaje, ai tendinta de a judea , de a pune etichete. Poate fi un defect dorinta de a cauta mereu explicatii, dar sigur este o mare slabiciune sa cauti explicatii convenabile, explicatii care sa se potriveasca cu viziunea si cu lumea ta, asadar, chiar daca ai vrea sa-l consideri un gigolo imoral si fara scrupule, un santajist sentimental, filozofia lui Su-hyeon exprimata in finalul filmului si fericirea in care traiesc toti cei care si-au intersectat vietile cu a lui, te face sa-l privesti cu ingaduinta si, de altfel, ar fi greu sa-i rezisti zambetului fermecator . O metamorfoza petrecuta sub ochii nostri, frumoasa si amuzanta, care sigur iu va destinde pe toti cei interesati sa afle micile secrete ascunse ale sarmantului Lee Byung-hoon…

Multumiri pentru traducerea impecabila Claudiei si Adinei – Asia Team Romania.

Prezentare realizata de poet24 – asiacinefil.com

Publicat: miercuri 26 decembrie 2012

Cha Seung Jo obtine razbunarea mult visata pentru ca Suh Yoon Ju l-a parasit, la Paris, cu ani in urma, calificand relatia lor “o afacere”. Acum se delecteaza ascultand inregistrarea discutiei private purtate cu aceasta intr-o incapere alaturata, in momentul in care a fost in vizita la locuinta presedintelui GN. Asculta si reasculta cele cateva replici rostite pe fuga, in taina, si izbucneste in hohote de ras, ca in final, apoteotic, sa verse si o lacrima. Mai apoi merge la sedinta de yoga, unde prezenta tatalui sau ii strica ziua. Iar ca distractia sa continue, inchiriaza un apartament vis-a-vis de cel al presedintelui GN Fashion, si o invita pe Suh Yoon Ju la el, pentru o discutie acida.
Se Kyung nu reuseste nicicum sa faca ceva pentru a salva relatia de 6 ani cu So In Chan. Acesta a decis sa se desparta, arzand chiar in fata lui Se Kyung cele mai frumoase amintiri ale relatiei lor. Datoriile si starea grava a mamei sale l-au adus in situatia de a fura niste posete defecte de la Artemis c ear fi trebuit in mod normal distruse, iar acum s-a aflat de aceasta fapta iar compania l-a dat in judecata pentru daunele de imagine aduse. Intr-un moment greu pentru viata sa personala, intamplator, presedintele de la Artemis asista la oficializarea despartirii acestuia de Se Kyung. Ultimul gest al lui Se Kyung inainte de despartire e induiosator, si misca inima presedintelui Cha. Asta in timp ce Se Kyung se decide, fara cale de intoarcere, sa paseasca pe urmele lui Suh Yoon Ju, careia ii arata o poza a acesteia din perioada “de aur” de la Paris, imbracata in mireasa. Va accepta Suh Yoon Ju sa-i arate drumul spre succes fostei sale rivale din adolescenta ?

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: marți 25 decembrie 2012

“Three Kims” (cunoscut si ca “Maestrii Kim”) e o comedie spumoasa a anului 2007 ce aduce o binemeritata si inedita nota de umor artelor martiale, pe care regizorul debutant Park Sung Gyun le onoreaza intr-un mod original. Data fiind predilectia realizatorilor coreeni spre thriller-urile sau comediile cu gangsteri, aceasta curajoasa alegere s-a dovedit o carte castigatoare pentru Park Sang Gyun, ce areusit sa adune in distributie o serie de figuri comice de prima mana din Coreea, care reusesc performanta de a smulge hohote de ras audientei. De departe cel mai amuzant e Shin Hyun-joon (Caind and Abel, Stairway to Heaven), care in roluri comice e de-a dreptul demential. Choi Sung Guk il interpreteaza pe Kim Kendo, amintindu-ne de rolul amuzant din melodrama “Now and Forever”, in timp ce Kwon Oh-jung (vanatorul Kang din “The Duo”) completeaza trioul formidabil al acestui film interpretand maestrul Kim de kung-fu. Alte figuri cunoscute completeaza distributia, cum ar fi Lee Han-wi (Athena, Wild Romance, The Scent) sau actrita Oh Seung-hyeon (The Grand Heist). Filmul a avut un buget de 3,5 milioane de dolari – unul foarte ridicat la nivelul anului 2007 si pentru ce a rezultat -, insa a fist un succes de box-office (ce comedii reusite nu obtin si aprecierea publicului ?).

Maestrul Kim e un instructor de arte martiale coreene (Taekkyon) intr-un mic orasel din Coreea zilelor noastre, unde preda cu mandrie tehnica de lupta traditionala copiilor. Marele sau rival e maestrul… Kim (intamplator amandoi au acelasi nume de familie), cunoscator al artelor martiale japoneze (Kendo). Acesta incearca sa atraga din copiii interesati de Taekkyon catre Kendo, lucru ce da nastere la o rivalitate de proportii intre cei doi maestrii. La mijloc mai exista un restaurant unde se servesc taitei, fiica proprietarului fiind un element in plus de discordie intre cei doi. Toate bune si frumoase pana intr-o zi, cand in orasel isi deschide o sala de kung-fu un maestro al artelor martiale chinezesti. Cum probabil ati ghicit, numele lui e tot… Kim. Copiii sunt innebuniti dupa kung-fu si dupa metodele de predare ale noului maestru, si incep sa paraseasca salile de antrenament ale lui Kim Kendo si Kim Taekkyun. In fata acestei situatii, cei doi rivali bat palma pentru a face tot posibilul ca noil Kim (Kim Kung-fu) sa paraseasca orasul sis a-si inchida sala de antrenament. Dar in ciuda tuturor metodelor folosite, planurile celor doi, oricat de diabolice pareau, esueaza, iar adevarul aproape e dat in vileag. In momentul in care Kim Kung-fu se indragosteste si el de fiica proprietarului restaurantului, situatia devine insuportabila pentru ceilalti doi Kim. Pentru ca situatia sa nu degenereze, tatal fetei decide oragnizarea unei competitii – desigur, de arte martiale – al carui castigator sa o ia de nevasta pe fiica lui. Pana sa aflam deznodamantul intrecerii, noi intamplari hazlii se petrec cand in scena apar niste gangsteri locali, ce vor cu orice pret sa puna mana pe terenul pe care erau ridicate salile de antrenament ale celor 3 maestrii. Ce urmeaza e o nebunie din care ies scantei…

“Three Kims” are o poveste simpla si previzibila – 3 maestrii de arte martiale, fiecare exponentul unui stil diferit de lupta, se lupta intre ei, iar mai apoi isi unesc fortele in fata unui inamic comun -, insa in ciuda acestui fapt regizorul a incercat sa joace fiecare scena pe cartea umorului, si nu a dat gres. Desi au existat scena parodiate dupa filme de arte martiale, “Three Kims” are parte de un umor rafinat conform conventiilor genului. Avem parte de mult umor de situatie si de gaguri de zile mari ce scot in evidenta valoarea celor 3 protagonisti. Personajele sunt simpatice, fiecare dezvoltandu-si propria personalitate, si chiar daca filmul are doar 97 de minute, acestea sunt suficiente pentru o analiza destul de profunda a fiecarui personaj in parte, intors pe toate fetele de scenarist, cu defecte si calitati evidente. Interesant e ca spectatorul nu poate sa nu tina partea vreunuia din cei trei maestrii, desi acestia ajung la un moment dat rivali. Rautatea personajelor este una pozitiva, amuzanta pana la lacrimi, si nici o clipa n-ai impresia ca ceva negativ in adevaratul sens al cuvantului ar putea sa le modifice felul de a fi. Cu alte cuvinte, “Three Kims” e o comedie pozitiva, pentru ca pana si atunci cand apar in scena adevaratele personaje negative, acestea sunt ironizate si carizaturizate in asa fel incat sa starneasca zambete. Intre cei trei Kim exista o potrivire perfecta, datorita actorilor in primul rand, care se completeaza perfect unul pe celalalt, iar acesta e marele atu al filmului, care il diferentiaza de un film oarecare: are substanta. Exista multa actiune si scene de lupta, in special in partea finala a filmului, cand lucrurile devin putin mai serioase si cand eroismul si simtul dreptatii isi fac loc printre hohotele de ras, echilibrand situatia.

Un film antrenant si amuzant peste masura, cu trei protagonisti de nota 10, pentru toate varstele si convingerile. Alegerea perfecta pentru zilele de sarbatoare sau de weekend.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania lui Vic – Asia Team Romania.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: marți 25 decembrie 2012

Dupa cea mai oribila zi a existentei sale, Han Se Kyung simte nevoia unui respiro pentru a medita daca intrarea ei in cadrul companiei GN Fashion ca angajata e un plus sau un minus raportat la motto-ul pe care si-l repeta in continuu, “Straduinta e puterea mea”. Pe langa umilinta de a face comisioane pentru fosta ei “prietena” din anii de studiu, pe langa problemele de acasa, unde familia ei risca sa ajunga pe drumuri din cauza ipotecii, mai afla si ca prietenul ei cu care visa intr-o zi sa se marite ii cere in mod inexplicabil sa puna punct relatiei din motive financiare. Cadoul de despartire pe care il primeste de la So In Chan, angajat la departamentul Marketing al companiei Artemis, o poseta de firma, o lasa aproape indiferenta pe Se Kyung, care ar fi preferat sa ramana in aceeasi situatie de iubiti. Greutatile par sa-l doboare pe In Chan, mama lui bolnava de cancer trebuie operata urgent iar taxele de spitalizare trebuie platite. Ce stie Se Kyung de toate acestea ? Dar va sti, in momentul in care lucrurile iau o intorsatura neasteptata in momentul in care So In Chan se face nevazut de la domiciliul sau. Abia atunci Se Kyung gaseste in cutia lui postala o multime de facturi restante si incepe sa-si explice unele lucruri. In plan profesional se decide sa demisioneze de la companie, neacceptand umilinta la care e supusa din partea tuturor. Ins ape cand se afla in biroul d-lui Kim pentru a-i preda plicul cu demisia, isi face aparitia la fata locului d-na Shin, sotia presedintelui companiei, cea pentru care facea mereu comisioane sip e care nu o vazuse niciodata. Spre marea ei surprindere constata ca d-na Shin e nimeni altcineva decat “prietena” ei din anii de studiu, Suh Yoon Ju, care ii furase iubitul din acea perioada si cu care se paruise de cateva ori. Ce va face mai departe Se Kyung, va renunta la tot si va demisiona sau va alege sa continue sa se umileasca pentru a strange bani pentru familia sa si iubitul ei actual, aflat intr-o situatie fara iesire ?

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: luni 24 decembrie 2012

Han Se Kyung e o tanara dintr-o familie modesta ce are mari aspiratii. Si-a terminat studiile in domeniul designului si se viseaza designer, intr-o buna zi. Pentru asta e hotarata si participa, in ceea ce trebuia sa fie cea mai importanta zi din viata sa, la un interviu de angajare la o mare companie, GN Fashion. Concursurile de design castigate, cunoasterea limbii franceze pe care a invatat-o pe cont propriu sunt atu-urile care o propulseaza spre obtinerea postului in urma interviului, lucru care o aduce pe inocenta Han Se Kyung in al noualea cer. Deja se viseaza un designer de succes si se vede mutata departe de problemele financiare de acasa undeva intr-un apartament in selectul cartier de bogatasi Cheongdam-dong, asemeni micutei Alice ajunsa in Tara Minunilor. Doar ca visul se opreste aici. Se Kyung are un mare defect: spre deosebire de alti angajati, nu si-a facut studiile in strainatate, iar acest lucru o complexeaza. Iar in loc sa faca abstractie de el si sa-l evite pe cat posibil, il recunoaste cu onestitate in fata tuturor. Ce nu stie ea e ca lumea in care a intrat e departe de asteptarile sale, iar de acest lucru se va convinge in momentul in care va afla ce trebuie sa faca in cadrul companiei si de ce a fost in cele din urma angajata. Iar cea mai frumoasa zi din viata ei se transforma intr-un veritabil cosmar in momentul in care are un accident usor de masina, accidentandu-l pe “secretarul” presedintelui celebrei companii de posete Artemis.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: luni 24 decembrie 2012

Coreenii au un talent din a-si face cunoscuta tara si istoria peste hotare, existand chiar o strategie guvernamentala in acest sens. In acest an, Coreea de Sud a mai consemnat o premiera, odata cu alegerea la Casa Albastra a primei femei presedinte, in persoana lui Park Geun-hye, o noua pagina a istoriei fiind scrisa. Probabil cat de curand un asemenea eveniment va aparea reflectat si intr-o k-drama, asta dupa ce la inceputul acestui an, “Hanbando” prezenta ascensiunea unui coreean de rand pana la presedintia Coreei. Despre orice ar fi vorba, coreenii stiu sa se prezinte lumii in cel mai elegant mod cu putinta. La inceputul acestui an, “Arirang” a devenit un nume cunoscut la nivel mondial odata cu serialul “Feast of Gods”, ce promova bucataria traditionala coreeana, la un an dupa ce Kim Ki-duk realiza un documentar cu acelasi nume, ce a atras atentia lumii intregi. Mai mult, in acest an, premiat pentru “Pieta” la Venetia, Kim Ki-duk a interpretat in momentul acordarii premiului, pe scena, celebra melodie Arirang, impresionand audienta aflata in sala. Si tot in acest an, necunoscutul PSY a lansat melodia “Gangnam Style”, ce a devenit un hit international, marcand o noua premiera: cea mai ascultata melodie coreeana din lume. Si astfel, pe buzele tuturor au ajuns cuvinte pana deunazi necunoscute, precum “Arirang”, “Gangnam”, “Hanbando”. Iar povestea continua, deoarece incepand cu 1 decembrie 2012, postul coreean de televiziune SBS ne propune sa mai invatam inca un termen, care deja a intrat in vocabularul iubitorilor Coreei, anume “Cheongdam-dong”. Si asta pentru ca “Cheongdam-dong Alice” este numele celei mai in voga k-drame a momentului in Coreea.

Cheongdam-dong este un cartier din districtul Gangnam (unul din cele 25 de districte ale capitalei Seul), cunoscut in special pentru prezenta in zona a numeroase magazine de firma cu produse de lux in special din domeniul modei, marochinariei sau artei. La inceputul anilor 2000, zona era una subdezvoltata, preturile imobiliarelor in aceasta zona a Seulului fiind scazute. Dar in timp, tot mai multe firme in special cu produse de lux si-au deschis galerii in aceasta zona, ce a devenit una selecta. La 10 ani distanta, Cheongdam-dong e una din zonele rezidentiale preferate ale celebritatilor (aici a locuit si regretatul Park Yong-ha), de la actori la staruri k-pop. Pe strazile din Cheongdam-dong vezi la tot pasul magazine ale unor branduri straine, ale designerilor locali sau galerii, restaurante si masini de lux. In general locuitorii din aceasta zona sunt persoane care au studiat in strainatate, majoritatea peste Ocean, si care revenind in Coreea au pus pe picioare afaceri in stil occidental, cu branduri occidentale. Copii de parinti instariti revin aici dupa incheierea studiilor in strainatate punand pe picioare afaceri prospere, salariile angajatilor companiilor din aceasta zona a Seulului fiind cu multe zerouri. Brandurile straine, restaurantele pretentioase, accesoriile de moda de calitate, gustul pentru arta, cafenelele exotice, toate par a satisface pretentiile acestor noi locatari, obisnuiti cu modul de viata modern din Occident. Dar luxul costa, Cheongdam-dong fiind criticat pentru preturile sale ridicate la haine si cafea, uneori de 3-4 ori mai mare ca in alte parti ale Seulului. Cum era de asteptat, aceasta regiune a dat nastere unui cerc propriu de persoane apartinand elitei cu bani a societatii, acesta fiind de asemenea un motiv pentru care zona e criticata de multi.

Asadar, am aflat mai multe despre locatia in care se desfasoara povestea noastra. Titlul serialului este un joc de cuvinte cu aluzie la o celebra poveste scrisa de Lewis Carroll in 1865, “Alice in Tara Minunilor”. “Alice din Tara Cheongdam-dong” este, asemeni personajului de poveste, o tanara ratacita intr-un tinut al minunatiilor, in care fericirea este data nu de numarul de carduri pe care o persoana il poseda, ci de consistenta lichiditatilor disponibile pe ele. Titlul exploateaza dorinta vitala a femeii moderne de a face shopping, atractia acesteia pentru tot ce inseamna lux si dorinta mai mult sau mai putin ascunsa a oricarei femei pentru o ascensiune sociala rapida care sa permita un stil de viata a la Gangnam. In plus, zona e cunoscuta si pentru numeroasele cabinete de chirurgie estetica (o mai tineti minte pe doctorita Yoo Eun-soo din “The Great Doctor”, plasticiana ce visa si ea sa-si deschida intr-o zi un cabinet propriu in Gangnam ?), asadar Cheongdam-dong e un veritabil Paradis (a se citi Tara a Minunilor, pentru a nu iesi din decorul de poveste) pentru orice femeie. Insa in spatele acestei frumoase iluzii numita Cheongdam-dong exista multa tristete, amara precum trezirea lui Alice din visul ei bizar.

Povestea modernei Alice incepe odata cu interviul pe care modesta si sarguincioasa Han Se Kyung il da (al catelea oare ?) la compania GN Fashion, un cunoscut brand local care, prin designerii proprii, si-a castigat renumele de autoritate in domeniul modei autohtone. In ciuda asteptarilor de a fi dat din nou gres, Han Se Kyung se trezeste ca fiind admisa in randul persoanelor nou-angajate la prestigioasa companie. Bucuria ei e fara margini, si imediat fuge sa dea vestea familiei sale si iubitului ei de 6 ani, So In Chan. Dar cea mai fericita zi din viata ei va deveni in scurt timp cea mai proasta zi a existentei sale. Mai intai afla ca a fost angajata de pe ultima pozitie ca punctaj obtinut la interviu, si numai datorita interventiei nefiresti a presedintelui companiei. Mai apoi afla ca visul ei de a lucra ca designer in cadrul companiei e departe de a se implini, sarcina ei fiind de a face comisioane pentru d-na Shin, sotia presedintelui companiei. Acasa afla ca creditorii urmeaza sa scoata casa familiei la licitatie, iar prietenul ei de 6 ani decide sa se desparta de ea datorita imposibilitatii implinirii pe scara sociala, fiind inglodat in datorii si cu mama bolnava grav in spital. Iarca totul sa fie perfect, in chiar prima zi de lucru Se Kyung face un minor accident de masina, acrosandu-l pe nimeni altul decat pe Jean Thierry Cha, presedintele companiei Artemis, ce producea posete de lux. Fiind un personaj mereu pus pe sotii, atragatorul si excentricul Jean Thierry se prezinta ca fiind doar secretarul presedintelui Artemis, si se foloseste de aceasta identitate falsa in evolutia ulterioara a relatiei de la distanta cu Se Kyung (de la eventuale despagibiri pentru accident pana la alte intamplari care ii aduc fata in fata pe cei doi nu mai e decat un pas). Lucrurile devin si mai interesante in momentul in care intra in scena d-na Shin, sotia presedintelui GN Fashion, cea care de fapt a fost in spatele angajarii lui Se Kyung. Aceasta se dovedeste a fi fosta colega de liceu cu Han Se Kyung, insa amintirile lui Se Kyung despre ea sunt oribile: d-na Shin, cu numele real Suh Yoon Ju, i-a furat iubitul in liceu, ca sa nu mai punem la socoteala paruielile din timpul pauzelor la care toata clasa asista. Si astfel, Se Kyung ajunge sa fie angajata fostei sale “prietene” din liceu si nevoita sa se umileasca pentru a razbi in viata. Insa fiecare greutate ivita in cale va reprezenta o etapa necesara in calea implinirii visului ei, iar pentru asta trebuie sa faca numeroase sacrificii. Cum va evolua interactiunea simpaticei Se Kyung cu Tara Minunilor ramane sa decoperim pe parcursul celor 16 episoade ale serialului.

Prima jumatate a serialului (primele 8 episoade) au adus ratinguri la nivel national in Coreea in medie de peste 10% , succesul datorandu-se in mare parte si distributiei. In rolul principal feminin a fost distribuita Moon Geun-young care, dupa cum declara si inaintea filmarilor, doreste sa-si schimbe imaginea de eterna adolescenta in ca de femeie puternica. Dupa ce ne-a obisnuit cu roluri sensibile in filme precum “Innocent Steps” sau “Love Me Not”, dar si cu rolul plin de substanta din “Painter of the Wind”, Geun-young interpreteaza de aceasta data un rol cu totul diferit: Han Se Kyung. Aceasta provine dintr-o familie obisnuita din Coreea zilelor noastre, ce se confrunta cu problemele obisnuite ale oamenilor obisnuiti: credite, grija zilei de maine, greutatea in a gasi un loc de munca. Se Kyung insa este o femeie la inceput hotarata sa-si urmeze visul, apoi vulnerabila in fata obstacolelor vietii. Dar acestea nu reusesc sa-I clinteasca vointa, fiind dispusa sa faca orice, cu o stapanire de sine de invidiat, pentru a reusi. Putem spune ca Han Se Kyung e un simbolul pentru femeia coreena obisnuita intr-o societate in care discrepantele sociale sunt mari, iar sansele de reusita in cazul lipsei unei origini cu “pedigree” sunt nule. Calitatile sale o vor propulsa spre locul unde salasluiesc visele frumoase, chiar daca pentru a ajunge la ele trebuie sa treaca prin Infernul vietii de zi cu zi. Lumea celor bogati e un apanaj al acestora, si rar poti vedea pe cineva reusind sa depaseasca ideile preconcepute si sa obtina prin forte proprii si prin munca cinstita cardul de acces spre fericirea harazita mereu altora. Dar in lumea celor bogati nu totul straluceste din interior. Vom descoperi, cu fiecare episod, ca in spatele zambetului fals si regulilor de conduita exista o multime de constrangeri si obligatii, si ca viata e identica, cu problemele sale, atat pentru oamenii de rand cat si pentru cei bogati. Privilegiul (dobandit sau mostenit) e doar un apanaj care ofera putere, nu te vindeca de boli, iar cand privilegiul imbolnaveste mintile oamenilor, sufletul are de suferit. In cate seriale si filme ne-a fost predata aceasta lectie, a frumosilor bogati nefericiti ? Ei bine, toate personajele din high-life-ul acestui serial trec prin aceeasi situatie, si toate incearca sa-si ascunda nefericirea prin gesturi false, prin scoaterea in evidenta a pseudo-calitatilor pe care puterea banului le-o ofera. Paradoxal, cel mai uman dintre acesti oameni “bolnavi” e cel la care te-ai astepta mai putin, Jean Thierry Cha (interpretat de fermecatorul Park Si-hoo, ce revine intr-un serial de televiziune dupa rolul excelent din “Princess’s Man”), aflat sub tratament psihiatric de la o trauma tocmai in dragoste din timpul perioadei de studio de la Paris, cand sarmanul era un nimeni ce a indraznit sa viseze la o primadona in orasul indragostitilor etern… nefericiti. Jean Thierry Cha e un excentric prin excelenta, insa are lumea lui in care nu ezita sa se exteriorizeze. E un extrovertit dinamic, care are impresia ca a vazut totul in aceasta lume, dar nu poate scapa de comportamentul copilaros, accentul dialectului regiunii din care provine in momentul in care se enerveaza si, mai ales, e nefericit in dragoste. El, marele Don Juan, care poate avea orice femeie din aceasta lume, e nefericit, si-si neaga nefericirea.

Cu asemenea personaje, regizorul Jo Soo-won (ce a regizat si serialul “Hyena”) nu a avut decat sa ambaleze povestea ambaleze in cel mai atragator ambalaj cu putinta. Cei doi scenaristi – Kim Ji-woon si Kim Jin-hee -, amandoi debutanti, aduc un suflu nou genului comedie romantica, introducand o doza de dramatism si realism in fiecare episod al serialului. Chiar daca unele scene sunt savuroase prin comicul de situatie, trecerea la drama se face brusc, fara avertisment. Probabil “Cheongdam-dong Alice” e primul serial coreean pe care urmarindu-l, ai impresia ca urmaresti o j-dorama. Desi asistam la spectacolul “Tarii Minunilor”, realismul e prezent pretutindeni, de la zambetele ironice si de complezenta la lacrimile personajelor: ale lui Se Kyung, ale lui Jean Thierry Cha, ale lui Suh Yoon Ju sau ale familiei lui Se Kyung. Cu toate astea, avem in fata un serial mai mult decat agreabil, placut de vizionat, fara indoiala unul din serialele de top ale acestui an in Coreea.

Traducerea serialului, in premiera in Romania, ii apartine colegei noastre uruma44. Revizuirea textului, retusarea timingului si rezumatele episoadelor au fost realizate de gligac2002.

Si nu uitati… pentru a invinge greutatile, un singur motto e valabil, cel al eroinei Han Se Kyung: “Leffort est ma force” (“Stradania e puterea mea”). Un Craciun fericit tuturor asiacinefililor !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: duminică 23 decembrie 2012

La Arirang atmosfera este incarcata si conflictele sunt la tot pasul. Kim Do Yoon si Choi Jae Ha o supravegheaza cu discretie pe Jun Yeong. Jae Ha inca nu a luat decizia de a renunta la iubirea lui. Kim Do Yoon , care a devenit umbra Jun Yeong-ei, o lamureste ca actiunea de concediere a personalului este praf in ochi. De fapt adevarata tinta este indepartarea Marelui Bucatar Sef. Si culmea Seong Do Hee cade in capcana intinsa de Baek Seol. Asa ca este nevoita, cu toata impotrivire In Ju-ei si a Maestrei, sa accepte a se intrece intr-o competitie culinara cu Jun Yeong pentru a salva personalul propus a fi concediat. Acum realizeaza tanara cat de cruda este presedinta Baek Seol, daca primul ei concurs la Arirang trebuie sa-l sustina impotriva propriei mame. In Ju nu lasa lucrurile asa si merge la Sanarae sa-i ceara lamuriri presedintei in privinta scopurilor pe care le urmareste. Acolo se dovedeste a fi o adversara pe masura acesteia. Pe amandoua le mana ambitia si dorinta de razbunare. Intre timp, in Seul a aparut un personaj de care In Ju se teme foarte tare si pe care si-ar dori sa nu-l mai vada niciodata. Personajul nu este nimeni altul decat Ha In Woo, fratele In Ju-ei si pe care doctorul Ha Young Beom l-a tinut departe de familie din cauza ei. Tanarul , bun prieten cu Jae Ha, ia legatura cu acesta. Asa ca Jae Ha o invita in oras pe Jun Yeong pentru a-si cunoaste fratele. Ajunsa la locul de intalnire, desi Jae Ha nu era de fata, fata il recunoste de la prima privire pe “oppa” In Woo stand singur la o masa si se indreapta fix spre el, spre nedumerirea si stanjeneala tanarului. Dar… .oare el o va recunoaste?

Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com

Publicat: duminică 23 decembrie 2012

Odiseea post-moderna de arte martiale a celebrului Stephen Fung inceputa cu superbul “Tai Chi Zero” continua cu o poveste mult mai interesanta si mai spectaculoasa filmata odata cu “Tai Chi Zero”, “Tai Chi Hero”. Aceasta se constituie in partea a doua a unei trilogii care probabil se va incheia apoteotic in 2013 cu ultima sa parte. Filmul (care impreuna cu prima parte a avut un buget de aproape 35 de milioane de dolari) a fost un mare succes de box-office in China, dominand saptamani la rand topul filmelor cu cele mai mari incasari din China continentala. Mai mult, succesul primei parti pe continentul american a reusit sa starneasca interesul publicului nord-american si pentru sequel, deja fiind achizitionate drepturile pentru intreaga trilogie de o companie americana de distributie. Insa americanii mai au de asteptat putin, abia la inceputul lui 2013 “Tai Chi Hero” ajungand si in cinematografele lor. “Tai Chi Hero” marcheaza o evolutie cruciala pentru eroul nostru, Lu Chan, care dintr-un ciudat cu un nivel de inteligenta scazut (de unde epitetul “zero” din titlul primei parti) dobandeste luciditate pentru mintea sa si o cizelare a talentului sau pana acum incontrolabil, calitati ce-l transforma din “zero” in “hero” (erou). Nu lipsesc notele critice la adresa modernismului apusean, intruchipat de aceasta data de un personaj nou, un localnic care asemeni lui Fang Zi Jing (eroul negativ din Tai Chi Zero) a cunoscut beneficiile modernitatii la ea acasa si a fost corupt de aceasta. Iar ca reteta sa fie completa, “Tai Chi Hero” ofera absolut tot ceea ce un veritabil film de arte martiale ar trebui sa ofere, inclusiv o surpriza spre final, punandu-ne imaginatia la incercare si rabdarea la grea asteptare in privinta partii finale a trilogiei…

Satul Chen Jia Gou a rezistat cu stoicism invaziei modernitatii, ramanand fidela traditiilor si invataturilor stramosilor. Lu Chan, simpaticul luptator de poe vremuri din avangarda Cultului Adevarului Divin a venit in Chen Jia Gou cu scopul bine stabilit de a invata artele martiale Chen, insa nimeni nu a vrut sa-l invete datorita tabu-ului existent in jurul acestui stil. Cu toate astea, prezenta lui in sat a schimbat viata de zi cu zi a satenilor, animand atmosfera si, in final, salvand satul de la pieire in fata masinariei de fier a lui Zi Jing. Mai mult, salveaza viata lui Yu Niang, fiica Marelui Maestru al satului, dar cu toate acestea batranii satului decid sa-l pedepseasca pentru ca a “furat” stilul de lupta privind, doar, cum il practicau satenii. Pentru a-l scapa de la amputarea membrelor, Yu Niang decide sa se casatoreasca cu el. In acest fel, Lu Chan ar fi devenit localnic, iar tabu-ul n-ar fi fost incalcat. Si astfel ne trezim in ziua nuntii celor doi, cand in sat nimereste un strain insotit de o femeie enigmatica si tacuta. Dupa o scurta demonstratie de arte martiale, identitatea strainului e dezvaluita: e nimeni altul decat fratele mai mare al miresei, venit sa-i ureze casa de piatra impreuna cu sotia acestuia. Dar revederea tatalui sau nu e una placuta, acesta din urma parasind incaperea la vederea fiului ratacitor. Doar satenii si mireasa se bucura de revenirea in sat a fiului cel mare al Marelui Maestru. Lu Chan e incantat de abilitatile cumnatului sau in stapanirea artelor martiale si ii cere acestuia sa-l invete, in timp ce in viata personala, casnicia cu Yu Niang se anunta un calvar cata vreme e una de convenienta. Curand, nori negri se abat din nou asupra satului cand cumnatul le reaminteste satenilor de blestemul Clopotului de Bronz. In acelasi timp, Zi Jing revine in China impreuna cu noul reprezentant al Companiei Indiilor de Est, d-l Fleming, pentru a razbuna moartea iubitei sale Claire. Si din nou micutul sat Chen Jia Gou trebuie sa lupte pentru supravietuire…

Daca “Tai Chi Zero” a fost de vis, surprinzand placut audienta si criticii de film, partea a doua, “Tai Chi Hero”, pune accentul mai mult pe spectaculos. Povestea este mai complexa, iar tensiunea si actiunea sunt la maxim. Efecte speciale pline de spectaculozitate incanta ochii si asteptarile spectatorilor, iar personajele se contureaza mult mai bine, iesind in evidenta si alte trasaturi ale acestora. Debutantul Yuan Xiaochao, interpretul personajului Lu Chan, campion olimpic in viata reala la arte martiale la Olimpiada de la Beijing, isi demonstreaza din nou talentul in artele martiale, ramanand dator la partea de actorie. Marele lui merit e ca reuseste sa creeze un personaj eroic cu care pactizam pe parcursul derularii evenimentelor, Lu Chan fiind in esenta personajul pozitiv al filmului, minus momentele lui de ratacire. Transformarea lui scurta intr-un veritabil “Hulk” expert in artele martiale e opusa firii personajului pe care il creioneaza scenaristii. Insa per ansamblu, Yuan Xiaochao, desi a fost eclipsat de maestrul Tony Leung Ka-fai, desi a ajuns sa lupte in partea finala cu legenda vie a filmelor de actiune chinezesti, actorul de calibru Yuen Biao, si desi a avut de facut fata scenelor de romantism alaturi de partenera sa din film, Angelababy (interpreta personajului feminin Yu Niang), s-a descurcat de minune, oricat de criticata ar fi interpretarea lui lipsita pe alocuri de substanta. In schimb, Tony Leung Ka-fai, la 54 de ani, isi demonstreaza nu doar forma fizica de invidiat in rolul Marelui Maestru Cheng, dar si talentul actoricesc pentru care e atat de apreciat in Hong Kong si in intreaga Asie. “Exotica” (pentru un film chinezesc) este prezenta in distributie in rolul domnului Fleming, trimisul Companiei Indiilor de Est a celebrului actor suedez Peter Stormare (cu doar 5 ani mai mare decat Tony Leung Ka-fai, insa comparatia privind forma fizica a celor doi actori ne arata ce inseamna vitalitatea tipic asiatica), al carui rol e aproape simbolic, intruchipand imaginea tipica a invadatorului britanic.

O parte a doua mai complexa si mai diferita de inceputul (Tai Chi Zero) acestei trilogii care revolutioneaza filmele de arte martiale chinezesti, care cu siguranta va starni entuziasmul fanilor genului. Iar povestea continua…

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania a acestei superproductii chinezesti lui lasedan – Asia Team Romania. Timingul a fost retusat manual, linie cu linie, de lasedan si gligac2002.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: sâmbătă 22 decembrie 2012

Desi drama „Arang and the Magistrate” s-a terminat, starul Lee Jun-ki e in continuare in centrul atentiei, oferind o multime de interviuri. E prezent in toate revistele de profil !
Din moment ce „Arang and the Magistrate” a fost primul proiect dupa eliberarea sa din armata, in mod firesc drama e subiectul principal al tuturor interviurilor acordate. Lee Jun-ki a explicat de ce a ales un asemenea proiect: „A fost o drama destul de neobisnuita si m-am intrebat daca nu va fi catalogata drept o drama copilareasca. Aceasta „drama-basm” va face legatura cu lumea sumbra, presanta ? Cand am inceput sa citesc scenariul, am fost indiferent, ca apoi in mod uimitor, sa nu-mi mai pot dezlipi ochii de pe el. Episodul pilot a fost intr-adevar inedit, plin de imaginatie si n-am mai putut lasa scenariul din mana.”
Lee a avut mana libera in a-si modela personajul, a explicat c-a fost ideea lui sa-l faca pe Eun-oh un personaj activ: „La inceput, Eun-oh n-a avut scene de actiune. I-am sugerat regizorului sa implice personajul in astfel de scene. Dupa ce m-am intors din armata, mi-a fost mult mai greu sa filmez scene de actiune.Viteza mea a fost mult mai mica, iar loviturile mult mai grele.Am participat direct la conceperea scenelor de actiune fiindca imi cunoasteam conditia fizica. Am avut parte de scene pe care stiam ca trupul meu le poate executa in asa fel incat publicul sa fie multumit.”
Desi povestea din „Arang and the Magistrate” a fost una inedita si plina de actiune, raitingul a plasat constant drama pe locul al doilea in preferintele spectatorilor.Aceasta a concurat cu drame ca „Nice Guy” sau „Gaksital”, obtinand in medie un raiting de 12,8 %.
Lee a recunoscut ca toata lumea a fost dezamagita in privinta raitingului si cu totii si-au exprimat ingrijorarea in legatura cu valorile mici obtinute de dramele difuzate in aceasta perioada. Totusi, el si-a exprimat recunostinta pentru un rating constant motivand: ”Am fost in stare sa intru in pielea personajului meu cu Kwon Oh-joong si Shin Min-ah alaturi. Shin Min-ah este o profesionista, o actrita care s-a dedicat intru totul dramei. Dupa atata vreme, am simtit ce inseamna sa joci. La inceput nu am fost in stare sa ne ridicam la nivelul asteptarilor, dar faptul c-am fost laudat de atatia oameni mi-a dat curaj.”
A continuat:„As minti daca as spune ca n-am fost dezamagit de cateva lucruri din drama. Fiindca Eun-oh e un magistrat aspru, nu are o personalitate distractiva. Ca actor, a fost amuzant sa-l interpretez pe Yong in Iljimae. Asta iti permite sa realizezi o gama de expresii, dar aici regizorul mi-a spus sa nu fac prea multe. M-am gandit ca oricat de artagos ar fi Eun-oh, totusi are personalitate, asa c-am inceput sa-i schimb felul de-a vorbi si actiona.” Un alt aspect care l-a dezamagit a fost latura romantica a dramei. A spus: ”La inceput m-am gandit ca este o drama romantica. Atunci i-am asigurat pe reporteri si pe fani ca voi fi in stare sa exprim dragostea adevarata…”
Dar dupa cum stim, drama a pus mai mult accentul pe latura supranaturala.”Si altii s-au simtit frustrati. Ca actor am incercat din greu sa nu ma las prada unor asemenea emotii si sa ma dedic rolului meu pana la final.” Intrebat daca n-ar vrea sa revina intr-o drama obisnuita acesta a marturisit: ”Am acceptat drama pentru ca mi s-a parut o poveste antrenanta, cu o dragoste mistuitoare, dar nu consider ca este momentul sa apar intr-o drama obisnuita. Ma atrag dramele cu povesti diferite, speciale. Acum simt ca e amuzant sa joc in drame de fictiune, poate lucrurile se vor schimba dupa ce implinesc 35 ani.” A continuat: „Mi-ar placea sa joc un rol asemanator regelui Sejong din „Tree with Deep Roots”, dar la varsta mea nu cred ca publicul m-ar prefera. Inca sunt lipsit de experienta. Vreau sa incerc atunci cand voi fi mai matur. Asta nu se poate intampla in curand, dar cred c-as putea sa arat acea latura. Rolul pe care doresc cel mai mult sa-l incerc este cel al regelui Yeonsan (regele Joseonului din „King and the Clown”)”.

R: Cum te-ai simtit inainte sa fii eliberat din armata ?

Cu o saptamana inainte de eliberare n-am putut sa dorm. Cei de la sediul central au spus ca se asteapta prezenta unui numar ridicat de fani, asa ca au inceput pregatirile. Mi-am spus: „Am pierdut mult din popularitate. Voi avea parte de o mare umilinta ?” Am fost bucuros ca m-am intors pe platourile de filmare imediat dupa eliberare. Am simtit o mare presiune, dar emotional am fost satisfacut si am castigat incredere.

R: Ce s-a schimbat la tine dupa armata ?

La inceput, actorul Lee Jun-ki, persoana Lee Jun-ki si militarul Lee Jun-ki s-au aflat in discordanta. Asa ca m-am dedicat fara rezerve serviciului militar. Cateodata, in serile in care ma uitam la televizor, inima-mi batea puternic si ma gandeam: „Acolo ar trebui sa fiu…” Am invatat cum sa las asta deoparte si sa accept realitatea. Inainte de armata nu puteam sa beau in locuri accesibile si pastram distanta fata de femei pentru a evita scandalurile. Am realizat ca intr-adevar am exagerat.

R: Cum a fost viata in armata ? Cum ti-ai petrecut timpul ?

In primele zile, a fost dificil sa ma acomodez. Nu eram obisnuit sa traiesc intr-un astfel de mediu, cu o multime de oameni diferiti. In fiecare zi se intamplau lucruri pe care nici macar nu-mi le imaginam ca s-ar putea petrece. Asta ma facea sa fiu confuz. Lucrurile s-au imbunatatit dupa aproximativ trei saptamani. M-am cufundat in munca, am luat in serios lectiile de tir si orele de exercitii fizice, astfel am fost pe locul patru din doua mii de oameni.

R: In timp ce ai fost in armata, ai implinit 30 ani .

Ca actor, inaintarea in varsta nu-i un lucru rau. Si gama mea de roluri s-a extins. Cand ma uit la tinerii actori (cei care au implinit 20 ani) cum ar fi Kim Soo-hyun, Song Joong-ki, Lee Min-ho si Jang Geun-seok, ma gandesc „Nu cred ca eram atat de bun la varsta lor… sunt chiar buni.”

R: Cum te simti dupa ce ai stat doi ani departe de platourile de filmare ?

Regizorul impreuna cu ceilalti actori m-au ajutat mult. Dar am fost nelinistit la gandul „Eu sunt singurul schimbat.” Din fericire sunt tipul de personalitate care se apropie primul de ceilalti, asa ca m-am adaptat repede. Imi place sa ma imprietenesc repede cu ceilalti.

R: Daca ar trebui sa dai o nota dramei „Arang and Magistrate”care ar fi aceasta ?

Nu simt ca am dreptul sa dau o nota. A fost o drama care m-a facut sa fiu stresat si ingrijorat, dar din fericire rezultatul n-a fost unul rau. Am fost ingrijorat cand am fost gata sa apar in fata publicului rece si sa fiu evaluat, dar fanii si telespectatorii au avut o multime de lucruri bune de spus, asa ca am castigat incredere in mine.

R: Am auzit ca ai fost o sursa de buna dispozitie la filmari.

Sunt genul de persoana care nu poate sta linistit si ma comport copilareste. M-am implicat in multe situatii si cei din echipa chiar m-au intrebat „Nu esti obosit?”. Oamenii au spus ca se asteptau sa fiu crispat si efeminat, dar sunt exact opusul.

R: Cum a fost sa lucrezi cu Shin Min-ah ?

A fost bine. Sa fiu sincer, la inceput mi-am facut multe griji. „Arang and Magistrate” a fost prima mea intalnire cu Shin Min-ah si din prima zi parerea ei preconceputa despre mine a fost spulberata. M-am gandit ca va fi dificil sa o cunosc, asa ca m-am comportat intr-un mod copilaresc si amuzant la prima intalnire pentru a depasi stanjeneala. In schimb, ea mi-a spus „Jun-ki-sshi, imi pare rau dar daca vei continua sa te comporti asa, va fi prea incomod.” Asa ca mi-am dat seama c-am aplicat o tactica gresita si am luat-o mai lent. (Rade) Mai tarziu, dupa ce am devenit mai prietenos, am descoperit o persoana foarte buna. In mod normal, actritele au tendinta de a dori sa arate numai partile frumoase si depun eforturi sa pastreze o imagine rafinata, dar Shin Min-ah nu face asta. Arang (Fantoma) nu e un personaj usor de interpretat. A fost nevoita sa se tavaleasca pe jos, sa renunte la aspectul sau ingrijit. Daca incerca sa arate bine, personajul ei devenea enervant. Min-ah are un caracter puternic, asa c-a fost un sprijin mare pentru mine si m-a ajutat foarte mult. Ca actor e seniorul meu. Am simtit ca exista un motiv pentru care ea e atat de iubita. Isi cunoaste slabiciunile si incearca sa devina mai buna. Am facut eforturi sa devenim prieteni. Mai tarziu, cand ne-am familiarizat cu personajele, am avut discutii despre scenariu si totul a devenit mai usor.

R: In acest an, au existat doua filme („The Thieves and Gwanghae”, „The Man Who Became King”) care au vandut peste 10 milioane de bilete. Acest lucru cum te face sa te simti ?

Ma ambitioneaza, ma face sa fiu invidios. Atunci cand „The King and the Clown” a vandut peste 10 milioane de bilete in 2005 a fost un lucru neobisnuit, dar in zilele astea se pare ca se intampla frecvent.(Rade) Va trebui sa joc intr-un film in curand.

R: Fan clubul lui Lee Jun-ki e unul neobisnuit.

Fanii sunt mandria mea. Inainte de-a pleca in armata, fan clubul era de neegalat, dar in vremurile astea cred ca sunt si alti actori care au fan cluburi la fel de mari. Intr-un fan club vestile se raspandesc mult mai repede, cu totii aduna informatii si astfel se creeaza o baza mare de date.

R: Fanii te influenteaza in alegerea proiectelor ?

Imi aleg singur proiectele. Vreau sa incep un nou proiect cat mai repede, dar inainte de asta voi avea cateva intalniri cu fanii mei si un nou album de pregatit. Am planificat si o sedinta foto, am o multime de idei si un nou concept.

R: Ce zici de intalniri ?

Raspunsul meu la aceasta intrebare este intotdeauna acelasi. Chiar daca am o prietena, as spune „nu am”, si daca nu as avea una, la fel as spune „nu am”. Nu am planuri de a avea o relatie publica. Inainte de a ma casatori, nu vreau ca relatiile mele sa fie cunoscute. Daca toata lumea stie, e dificil ca dragostea sa devina rodnica.

R: Te pricepi sa-ti gestionezi viata privata ?

Cred ca da. Nu ies prea mult de unul singur. In trecut n-as fi baut decat intr-o camera privata, fara femei in preajma. Daca erau evenimente private la care se consuma alcool, mergeam cu managerul meu. Am fost foarte atent. Desi in aceste zile nu mai fac toate astea. Am dat autografe pentru fani chiar in timp beam ceva intr-un local.

R: Ai actori pe care ii consideri rivali ?

Nu. Sunt atatia actori minunati si prezentabili, e dificil sa alegi unul drept rival. Ce-i sigur e ca anul acesta am fost dat afara de Kim Soo-hyun, inchis de Song Joong-ki, si Jang Geun-seok a fost cel care a facut curatenie in departamentul Hallyu. (Rade)

Intrebat despre popularitatea sa in strainatate a spus „Sunt activ in strainatate, dar mereu sunt intrebat de reporteri care e dezavantajul de a fi vedeta Hallyu. Atunci imi piere elanul.” Lee Jun-ki Se pare ca arde de nerabdare sa se intoarca la treaba. Dupa doar patru zile de la incheirea filmarilor pentru drama „Arang and the Magistrate” analiza scenarii pentru urmatorul proiect. A recunoscut: ”E foarte dificil sa fii singur. Daca sunt singur, nu mai primesc energie de la ceilalti si ma simt ca intr-o colivie. Am tendinta de a ma simti foarte singur. In armata a fost pentru prima data cand am inchis televizorul si m-am dus la culcare. Cand sunt acasa, daca inchid televizorul am un sentiment de teama.”

Asadar, ce ne va arata in viitor ? El a raspuns:”Mental sunt intr-o stare buna. M-am intors din armata si ma simt mult mai responsabil. Fara sa-mi pierd concentrarea, vreau sa fiu un actor reprezentativ pentru Coreea, un actor care isi arata potentialul. Un actor in care puteti avea incredere…”

Articol realizat de alinabv – asiacinefil.com

Author: admin

Jo Hyun Gil, producãtorul dramelor “IRIS” si “Athena”, a fost gãsit mort în maşinã

Happy Flight (2008) – peripeţii la mare altitudine în alternativa japonezã la clasicul „The Airport”

Cheongdam-dong Alice (2012) – episodul 8 subtitrare in romana

Fortune Salon (2012) – glasul destinului e mai puternic decãt cel al iubirii ?

Cheongdam-dong Alice (2012) – episodul 7 subtitrare in romana

Cheongdam-dong Alice (2012) – episodul 6 subtitrare in romana

Feast of Gods (2012) – episodul 24 subtitrare in romana

Cheongdam-dong Alice (2012) – episodul 5 subtitrare in romana

May Queen (2012) – episodul 14 subtitrare in romana

Rurouni Kenshin (2012) – un live-action ce a devenit cel mai de succes film japonez al anului 2012 !

Cheongdam-dong Alice (2012) – episodul 4 subtitrare in romana

Everybody Has Secrets (2004) – o comedie romanticã senzualã cu un Don Juan irezistibil: Lee Byung-hun

Cheongdam-dong Alice (2012) – episodul 3 subtitrare in romana

Three Kims (2007) – trei maeştri de pominã ce-au speriat Rãsãritul: Kim Kung-fu vs Kim Kendo vs Kim Taekkyon

Cheongdam-dong Alice (2012) – episodul 2 subtitrare in romana

Cheongdam-dong Alice (2012) – episodul 1 subtitrare in romana

Cheongdam-dong Alice (2012) – Alice in ţara suspinelor… Cheongdam-dong. Un nou serial-surprizã tradus în premierã de Asia Team !

Feast of Gods (2012) – episodul 23 subtitrare in romana

Tai Chi Hero (Tai Chi 2) (2012) – odiseea post-modernã de arte marţiale a lui Stephen Fung continuã. La un alt nivel.

Lee Jun-ki: Despre armatã, actorie şi „Arang and the Magistrate”