De peste un deceniu, moda ecranizarilor sub forma asa-numitelor “live-action” dupa niste manga de succes a transformat cinematografia japoneza intr-una destinata in primul rand publicului nipon. Orice ecranizare dupa o manga mai mult sau mai putin celebra sau animatii se constituie in adevarate aventuri in box-office-ul japonez, ocupand mereu primele pozitii. Un astfel de success a fost, in acest an, live-action-ul “Rurouki Kenshin”. Desi unele cinematografe japoneze au difuzat filmul cu 2 zile inainte apremierei oficiale, acesta a avut un succes urias de proportii epice. In prima saptamana, filmul a incasat 555 milioane de yeni (peste 6 milioane de dolari), iar la incheierea rularii in cinematografe a strans in total in Japonia 36 milioane de dolari. Succesul international, insa, a depasit orice asteptari. Pretutindeni unde s-a lansat in Asia, ca era vorba de Filipine sau Indonezia, filmul a umplut salile de cinematiograf, insumand incasari, in intreaga lume, excluzand Japonia, de aproximativ 26 de milioane de dolari. Pe 26 decembrie, filmul s-a lansat si pe dvd, fiind distribuit in cinematografele din peste 60 de tari de pe 3 continente (Europa, Asia si America Latina). Pana acum a obtinut incasari totale de peste 61 de milioane de dolari, devenind cel mai de success film japonez la nivel international din 2012. “Rurouni Kenshin” e o adaptare dupa o manga omonima populara in Japonia, scrisa de Nobuhiro Watsuki. Keishi Otoma, cunoscut in Japonia mai mult pentru munca de regizor de seriale de televiziune, se afla la al doilea film pentru marele ecran regizat in cariera si in fata unei provocari: in rolurile principale ale acestui film important (ca buget investit) a riscat sa distribuie 3 actori tineri, aproape necunoscuti pentru filmul japonez. E vorba de actorul principal masculin, Takeru Sato, cunoscut pentru cateva roluri din seriale precum Bloody Monday sau Kamen Rider, cu un rol minor in blockbuster-ul Goemon, dar care e departe de a fi fost inaintea acestui film un star de prima mana in Japonia. La fel, protagonista principala feminina, Emi Takei, e si ea o novice in domeniu, fara vreun nume de serial important in care sa fi detinut un rol principal. Cu aceasta echipa de actori tineri, regizorul a riscat si in cele din urma s-a dovedit ca a ales cartea castigatoare. Actorii s-au descurcat foarte bine, iar scenariul a fost suficient de atractiv pentru a tine publicul cu sufletul la gura.

In 1868 se produce Restauratia Meiji, moment care marcheaza inceputul unei noi ere pentru istoria Japoniei. Himura Kenshin participa la batalia care duce la infrangerea ultimelor elemente fidele sogunatului. Luptator iscusit, acesta ucide fara mila din dorinta de a vedea zorii unei noi ere care sa puna capat secolelor de teroare in care au trait oamenii de rand. Un rival, Jin’ei, la fel de iscusit ca el, isi doreste cu orice pret o infruntare fata in fata, dar aceasta este amanita. Pe termen nedeterminat. Peste 10 ani il regasim pe Kenshin samurai ratacitor prin tara. Ajungand intr-un oras, afla ca o serie de crime in serie au fost comise de un anume “Battousai”, care intotdeauna lasa un billet langa cadavrul sau cadavrele victimelor, asumandu-si responsabilitatea pentru fapta comisa. Politia il cauta cu disperare pe asasin, afisand desene cu acesta peste tot. Intr-una din zile, o tanara pe nume Kaoru-dono il confunda pe Kenshin cu temutul Battousai cautat de toata lumea, insa cand tanarul ii demonstreaza ca e pasnic si poarta cu el o sabie falsa, fata renunta la acuzatii. La putin timp dupa, ii apare intamplator in cale adevaratul Battousai, cel cautat de toata politia, iar fata incearca sa-l ucida, pentru a-si razbuna tatal ucis. Kaoru e salvata la timp de Kenshin, si astfel acesta din urma afla despre drama si suferinta acesteia. Dojo-ul mostenit de la tatal ei devine noul centru al universului celor doi, unde in curand locul linistii va fi luat de o adevarata furtuna. Un traficant de opiu il doreste pe Kenshin ca garda de corp, iar cand acesta refuza, furia traficantului se rasfrange asupra dojo-ului. Va ramane Kenshin fidel juramantului facut cu 10 ani in urma de a nu mai folosi sabia pentru a lua vieti ?

“Rurouni Kenshin” ne introduce intr-o lume putin abordata in productiile istorice japoneze ale ultimilor 20 de ani, Era Meiji.Cunoscuta si ca Restauratia Meiji, inlantuirea de evenimente petrecute in 1868 a dus la restaurarea puterii imperiale in Japonia, dupa o lunga perioada a sogunatului. Restaurarea a dus la schimbari de proportii in structura politica si sociala a Japoniei, ducand iremediabil la modernizarea acesteia. Evul mediu japonez se sfarseste odata cu Era Meiji. Toate aceste transformari au afectat structura sociala a Japoniei, una din cele mai afectate paturi fiind cea a samurailor. Razboinici prin excelenta, samurai apartineau timpurilor trecute, cand lorzii locali se razboiau intre ei si aveau nevoie de mercenari iscusiti in manuirea sabiei. De secole bune, conditia samuraiului in societatea japoneza era intr-un decline total, perioadele de pace nejustificand cheltuielile nobililor cu intretinerea acestora. Era Meiji da lovitura finala acestei categorii, caci odata cu patrunderea armelor de foc pe scara larga in Japonia, sabiile samurailor nu mai putea face fata acestor arme ale lumii moderne. Legislatia emisa de guvernul Imparatului Meiji interzicea purtarea sabiilor in public, astfel ca multi samurai ajung sa rataceasca prin tara sau sa lucreze pentru afaceristi in schimbul unei hrane mizere.

Pe acest fundal il regasim pe Rurouni Kenshin (sau Kenshin Ratacitorul) hoinarind prin Japonia in plina transformare, purtand o abie falsa la brau si avand in minte o promisiune facuta cu un deceniu in urma, aceea de a nu mai ucide oameni, visul unei noi Japonii fiindu-i implinit. Scenaristul si regizorul ii dau acestui personaj o nota de optimism destul de bizara, nedand nici o clipa impresia ca acest samurai ar fi disperat. Are puterea de a zambi, desi colegii lui de breasla, intr-o imagine constrastanta, ii sunt prezentati ca niste caini care pentru un bulgare de orez sunt in stare sa lucreze o zi intreaga mai ca niste sclavi. Seninatatea lui Kenshin, calmul iesit din comun tradeaza doar un lucru: impacarea cu sine, acceptarea destinului de om nou, uitarea trecutului. Personajul feminin Kaoru e genul tipic al eroinei filmelor de aventuri japoneze: razbunatoare, cu o vointa puternica pentru atingerea telurilor, artagoasa, care pe parcurs intotdeauna sufera o transformare in sens pozitiv, in momentul in care il cunoaste pe erou, de care se ataseaza datorita unor evolutii previzibile ale destinului. Iar pentru ca tiparul filmelor de aventuri de epoca sau fantastice japoneze sa fie respectat pana la capat, din nou regasim tema intalnirii mai multor personaje positive de varste diferite, care se unesc pentru a invinge Raul. In cazul de fata, Kenshin o intalneste pe Kaoru, apoi aflam ca aceasta are un dojo unde antreneaza din mila un copil orfan, caruia ii da de mancare. Celor 3 personaje li e mai alatura unul, tanara Megumi, fugita din ghearele afaceristului malefic Takeda Kanryu, iar ulterior grupului se mai alatura un luptator priceput, ce tocmai a fost eliberat din temnita si care facuse anterior parte din banda Batausilor. Fara acest tipar al asocierii personajelor pozitive in vederea infrangerii prin forta colectiva a Raului, parca filmul japonez de gen nu poate exista. E un stereotip ce poate fi considerat deja un defect, deoarece vazand zeci de filme, productiile viitoare teastepti sa aduca ceva novator, iar cand vezi ca merge tot pe vechile stereotipuri… Jocul actorilor este bun, desi vorbim de actori de perspectiva, coloana sonora e dinamica iar scenele spectaculoase nu lipsesc. Cu toate ca utilizatorii site-ului imdb au cotat filmul cu o nota de peste 8, in nici un caz acesta nu reuseste sa se ridice peste anterioara productie de gen, “Goemon”, impanzita de efecte speciale spectaculoase si cu o poveste mult mai bine inchegata si pusa in scena, film cotat pe acelasi site cu 2 stele mai putin. Probabil in timp lucrurile se vor aseza si in aceasta privinta, iar “Rurouni Kenshin” isi va ocupa adevaratul loc in aprecierile spectatorilor. Pana atunci, nu ramane decat sa savurati acest film, aprecierile si comparatiile ramanand la latitudinea fiecaruia, in functie de asteptari si preferinte.

Traducerea acestui film a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 – Asia Team Romania.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com