Excursia pe care o face Yoon Ho-jung o apropie si mai mult de amabilul domn Hah Jung-wook. Cine nu si-ar dori un iubit generos, atent si teribil de intelegator? Sufletul tinerei, amarat de atatea deziluzii, cauta linistea pe care doar un astfel de barbat i-o poate oferi. Dar „apele linistite sunt adanci” si Ho-jung e pusa in situatia sa descopere „cat de profund” este d-l Perfectiune.
Ho-jae afla cu surprindere o veste trasnet: el si vecinul sau trebuie sa-si faca bagajul pentru a pleca in armata. Evenimentul cu pricina ii strica planurile iubaretului, dar el nu renunta la a se intalni pe ascuns cu Su-ji. Parintii fetei le descopera secretul si se transforma in adevarati gardieni pentru fiica lor. Dar cand dragostea e profunda, nimic nu-i rezista… nici furia parintilor, nici armata. Pas cu pas, incep sa se contureze doua tabere, ambele la fel de aprige: de o parte, parintii „tocilarei”, iar de cealalta parte, cei ai Don Juan-ului. Desi se situeaza pe pozitii adverse, ei au ceva in comun: niciunii nu aproba relatia „copiilor” lor.
Nemaisuportand minciuna in care traia, Cha-hee ii dezvaluie iubitului intregul adevar. Stiind ca nu ea se afla in sufletul lui Gyu-in, frumoasa tanara decide sa se desparta definitiv de el.
Inainte de a pleca in armata, cunoscand pasiunea vecinei sale, Gyu-in ii face acesteia o surpriza, dar nici prin gand nu-i trece ca el va fi cel surprins…
Gandindu-se la suferintele lui Cha-hee, inimoasa Yoon Ho-jung renunta la dragostea ei pentru Gyu-in. Acesta, pe deplin dezamagit de confuzia in care se scalda vecina sa, decide sa nu mai aiba de-a face cu o asemenea fata nehotarata.
Contrar surorii sale, Ho-jae ia atitudine: merge acasa la Su-ji si-i declara interesul pe care i-l poarta. Imbratisarea pe care i-o da nu e deloc pe placul d-nei Min, mama „tocilarei”, care vede in fustangiu doar un „pierde-vara”, deloc potrivit cu fiica ei inteligenta. Dar Ho-jae e hotarat sa-i demonstreze lui Su-ji ca este demn de iubirea fetei. Intrucat e liber ca pasarea cerului si nici nu se straduieste sa studieze, acesta se tine dupa Su-ji ca un catelus, cat e ziua de lunga. Stiind cat de iresponsabil si imatur este barbatul de care se indragostise, studenta cea responsabila ascunde secretul iubirii ei.
Ho-jung cunoaste intamplator un barbat amabil, pe nume Hah Jung-wook, ce pare genul de confident. Dobandind incredere in el, naiva tanara se hotaraste sa-l prezinte amicilor drept „iubit”. Planul ei, cu care barbatul pare total de acord, este o stratagema bine pusa la punct de a se departa subtil de Gyu-in. Desi efectele sunt cele scontate, sufletul sau pare faramitat in mii de bucati…
Prezentare realizata de Claudia – asiacinefil
Empire of Lust (The Age of Innocence) (2015) – despre dorinţe şi mai puţin despre istorie…
Ahn Sang-hoon, regizorul cunoscutului thriller “Blind”, debuteaza cu un film de epoca greoi despre anii tulburi ce au urmat fondarii regatului Joseon. Subiectul a fost abordat in multe filme si seriale (“Deep Rooted Tree” e de departe cel mai celebru si mai de succes dintre toate), insa de aceasta data povestea se axeaza nu pe momentul propriu-zis al fondarii, ci pe lupta pentru succesiune la tron, pe fondul continuei amenintari a Maretului Ming invecinat. Regele Taejo, ajuns spre sfarsitul vietii, Jung Do-jeon si familia sa ne sunt prezentati intr-un mod realist, aflati in opozitie cu Printul dezmostenit Lee Bang-won, care nu renunta nici o clipa la lupta pentru ceea ce considera ca ii apartine de drept. Filmul impresioneaza prin distributia de exceptie, Shin Ha-kyun, Kang Ha-neul sau Jang Hyuk fiind promisiunea unei prestatii de calitate din partea echipei de actori. Din pacate, in comparatie cu alte filme de gen, lipsa de experienta a regizorului in materie de filme de epoca nu poate trece neobservata, scenariul incoerent in prima sa parte si lipsa detaliilor suficiente ce indica o evidenta lacuna in munca de editare si montaj umbresc putin din calitatea deosebita a interpretarii protagonistilor. In plus, distribuirea necunoscutei actrite Kang Ha-na in principalul rol feminin s-a dovedit total neinspirata, aceasta fiind o figura prea comuna pentru a iesi in evidenta cu ceva, fatorita acestor trasaturi fizice comune fiind usor confundata cu o alta actrita, Kim Sa-hee. Probabil, insa, alegerea s-a datorat faptului ca nu e usor sa gasesti o actrita de prima mana dispusa sa joace si scene necenzurate din dorinta de a asigura succesul filmului cu oice pret. Dar si la acest capitol filmul e cam stangaci, fiind departe de “The Treacherous”, cealalta productie indrazneata de epoca a anului 2015. Cunoscut initial sub titlul “The Age of Innocence”, “Empire of Lust” a fost o dezamagire la box-office, castigand doar 3 milioane de dolari, in conditiile in care bugetul total al productiei a fost de 4,5 milioane dolari.
La 7 ani de la fondarea dinastiei Joseon, in 1398, tara condusa de Regele Taejo cade in haos. Maretul Ming invecinat statea cu ochii pe tanarul si slabul regat din Peninsula, speculand orice divergenta interna in scopul evident al anexarii. In momentul in care incepe lupta pentru ungerea Printului Mostenitor, lupta la Curte se ascute. Jung Do-jeon e sustinatorul unei reforme militare, care sa duca la crearea unei armate unice si la disparitia armatelor private ale nobililor, fiind combatut de Vice Prim Ministru Jo Joon, care sustine ca antrenarea unei ostiri nationale ar ingrijoa Ming-ul si ar putea periclita noul regat. Totusi, Jung Do-jeon are un mare sustinator in persoana insusi a Regelui Taejo, care e impresionat de actele de vitejie ale fiului acestuia, Kim Min-jae (Shin Ha-kyun), recent intors victorios dintr-o campanie de cucerire in salbaticul Nord. Afinitatea Regelui pentru Kim Min-jae e dublata si de faptul ca fiul acestuia, Kim Jin (Kang Ha-neul) e sotul fiicei sale, Printesa Kyung-soon. In conditiile unei aliante atat de solide cu Regele, Jung Do-jeon nu are decat sa-si indeplineasca maretul plan… Dar lucrurile nu sunt atat de simple precum par, deoarece mai exista Printul Jung-an, Lee Bang-won (Jang Hyuk), fiul Regelui din prima casatorie, ce e ocolit de la succesiune, si care in ciuda aparentei indiferente, nu a renuntat la tron. Lucrurile se complica cand in scena apare o curtezana, Gahee (Kang Ha-na), care reuseste sa cucereasca inima Comandantului victorios din Nord, Kim Min-jae, complicand planurile Lordului Jung Do-jeon in cel mai neasteptat mod cu putinta, distragand atentia fiului sau de la treburile militare.
La prima vedere, “Empire of Lust” pare un film solid, din trailer, ce te incita sa-l vizionezi si aproape te convinge ca e un film de mare succes ce nu trebuie ratat. In realitate, scenele de actiune sunt rarefiate (desigur ca acestea, putine, au fost bine lucrate si incluse imediat in trailer, din motive de promovare), scenariul e dezechilibrat, cu multe sincope si prea multe fire epice, ingreunate si de numarul relativ mare de personaje ce se contureaza cu dificultate, abia dupa jumatatea filmului incepand sa se formeze taberele ce se infrunta. O bila alba pentru costume – cu siguranta va vor atrage privirea cercerii din urechi purtati de Jang Hyuk si Kang Ha-neul, ce nu prea i-am vazut in serialele despre aceasta perioada – si pentru designul somptuos. Povestea pare rupta in doua. In prima parte ne trezim cu o avalansa de personaje, distingand destul de greu taberele, iar acenariul nu ne ajuta aproape cu nimic, evolutia lucrurilor fiind lenta si neinteresanta. In partea a doua avem parca o alta poveste, rupta de prima parte, cu evenimente din trecut despre care nu stim nimic, dar care sunt aduse in prim plan brusc, fara prea multe explicatii, neramanand decat sa ni le asumam si sa le integram in tabloul neclar de ansamblu. Interactiunea personajelor e foarte proasta; exista cadre in care apar consecutiv aceleasi personaje, dupa care un alt grup de personaje intra in joc, si tot asa. Spre exemplu, mai bine de jumatate de film nu avem un cadru tata/fiu cu Shin Ha-kyun si Kang Ha-neul, insa regizorul a stiut sa insiste cu prezentarea fiecaruia din cei doi in cercul propriu, fara a-i aduce fata in fata. Vorbim, totusi, de o relatie tata/fiu, care spre sfarsit e exploatata, dar cam tarziu pentru a starni vreo emotie, impresia pe care ti-o transmite aceasta situatie stranie fiind ca intre tata si fiu exista o relatie placida. Actrita din rolul principal, Kang Ha-na, nu are nici o charisma, si nici vreo chimie cu vreunul din personajele din film. Chipul ei e comun si estompat, nu iese cu nimic in evidenta, iar prestatia ei nu e deloc convingatoare, mai mult aratandu-si nurii decat talentul actoricesc. Jang Hyuk in rolul Lee Bang-won, e mai mult un element de decor in prima parte, dupa care brusc isi joaca cu maturitate cartea. Shin Ha-kyun tace prea mult in acest film, iar patratelele si fizicul sau nu sunt suficiente argumente pentru a ne convinge ca face fata intr-un rol de film istoric, in care fiecare personaj trebuie sa aiba o oarecare greutate. Si, cum el e protagonistul povestii, ne arata mult prea putine pentru ceea ce lumea ar astepta de la un protagonist. Kang Ha-neul, in schimb, demonstreaza ca rolurile negative ii vin ca o manusa, fiind un actor ce are ceva din sobrietatea si privirea bizara a unui Gang Dong-won, fiind mai mult decat convingator in rolul unui personaj ceisi arata atat slabiciunile cat si rautatea. In mod ciudat, motorul filmului nu e intriga politica, desi primele cadre ne introduc in toiul unei aprinse discutii politice intre Jung Do-jeon si Jo Joon. Toata povestea se construieste in jurul personajul Gahee, o curtezana, ce ajunge sa influenteze cele mai importante decizii ale protagonistilor. Practic intrigile politice sunt eclipsate de o poveste de viata privata, cu toate picanteriile ei, politica fiind doar pretextul pentru a duce povestea mai departe. Una peste alta, un film bun, dar cu un scenariu ce nu valorizeaza suficient distributia solida, un scenariu ce se pierde prea repede in detalii inutile, uitand sa-si contureze personajele si sa le integreze intr-o poveste coerenta, usor de urmarit. Un film ce putea obtine mai multe decat a obtinut.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil !
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
O voce disperatã trimite indicii din trecut în prezent în “Signal”
„Signal” este un serial ce se concentreaza asupra a doi politisti din zilele noastre interpretati de Lee Je Hoon (“Three Sisters”, “Fashion King”, “Secret Door”, “The Influence”) si Kim Hye Soo (“Love and Marriage”, “The Queen of Office”, “The Face Reader”) care reusesc sa comunice cu un politist din trecut interpretat de Jo Jin Woong (“Chuno”, “Tree With Deep Roots”, “Roaring Currents”, “Assassination”) prin intermediul unei statii radio, putand astfel sa dea de cap unui vechi caz nerezolvat.
Producatorii serialului au dat publicitatii deja cateva trailere si fotografii din care reiese ca Lee Je Hoon este politistul mai tanar si mai sceptic din prezent care se straduieste sa afle cum ar putea raspunde unui mesaj radio ce pare trimis din trecut, in timp ce Jo Jin Woong, un detectiv mai violent din anii 1980 spune mereu: “Trecutul poate fi schimbat”. Tot el declara ca “Nu exista vreo crima pe lumea asta care sa merite a fi acoperita”. Mereu exista o anume privire in ochii sai, si asta dintr-un motiv intemeiat; semnalul sau pare a fi un semnal trimis din cauza disperarii.
Scenariul pare a pune deseori intrebarea “Pentru cine sunt mai de folos limitele?”, legandu-se de frustrarea lipsei de probe pentru rezolvarea cazurilor. Lee Je Hoon se intreaba ce ar putea insemna acel semnal trimis din trecut si veterana detectiv Kim Hye Soo banuieste ca este un strigat de ajutor. Unul din teasere ne-o arata pe Kim Hye Soo in unele scene cand era o tanara detectiva, scenariul facand aluzie la faptul ca aceasta ar putea avea o legatura cu Jo Jin Woong in trecut, avand in vedere ca ambii au fost tineri ofiteri cam in aceeasi perioada.
Serialul are cu siguranta o intriga plina de mister, cu o distributie pe masura. Regizorul este Kim Won Seok care a regizat in trecut si “Misaeng” sau “Sungkyunkwan Scandal” si de scenariu se ocupa veterana Kim Eun Hee care a scris si scenariile pentru “Three Days”, “Sign” si “Ghost”. “Signal” va avea premiera pe 22 ianuarie la tvN, post ce incepe sa faca o concurenta acerba marilor posturi de televiziune din Coreea de Sud. Serialul are la baza acelasi caz real ce a inspirat celebrul film „Memories of Murder” sau recenta k-drama „Gap Dong”.
Yoon Ho-jung devine extrem de furioasa cand, pe strada, in vazul lumii, Cha-hee il saruta pe Gyu-in cu patos, iar el pare sa accepte bucuros. Intervenind intre cei doi iubiti, Ho-jung isi declara pe fata, involuntar, sentimentele fata de „barbatul” prietenei ei. Neexperimentat, Gyu-in interpreteaza eronat atitudinea vecinei sale, dar inteligenta Cha-hee isi confirma temerile legate de atractia dintre cei doi amici ai sai. Cand iubitul ei ii dezvaluie cat de tulburat este in preajma credulei Ho-jung, aceasta nu mai are niciun dubiu: desi nu constientizeaza pe deplin, Gyu-in si Ho-jung simt unul fata de celalalt ceva mult mai puternic si profund. Nu e deloc o simpla si nevinovata amicitie.
Yoon Ho-jae, in schimb, este strabatut de fiori de bucurie cand constientizeaza ca temperamentala Su-ji e chiar „genul” pe care-l cauta. Fata provine dintr-o familie instarita, fapt ce constituie premisa pentru un viitor promitator. Cum de nu s-a gandit pana acum la tentanta oferta care i se perinda prin fata ochilor? Su-ji este dezamagita de „declicul” lui Ho-jae si ia atitudine. Schimbarea comportamentului ei il pune pe ganduri pe fustangiu. El se simte confuz, nu intelege ce i se intampla: de ce gandurile-i zboara la… Su-ji, de ce glasul ei plin de repros ii suna in urechi, de ce nu mai are acelasi interes si „trecere” la femei?
Prezentare realizata de Claudia – asiacinefil
Lingering Spirits (2014) – când spiritele ne învaţã sã preţuim viaţa…
“Imagineaza-ti ca vei disparea din aceasta lume maine.. Ce lucruri si ganduri ai impartasi astazi celor dragi ?” Cam acesta ar fi sloganul excelentei productii japoneze “Lingering Spirits” (2014), cunoscuta si sub numele “Mindset” (un titlu total aiurea ales de unii – asianwiki, de exemplu, in conditiile in care titlul original al filmului, “Omoi Nokoshi”, s-ar putea traduce ca “Sentimente Sufocante”). Aceasta e o fantezie comico-dramatica ce paseste pe urmele unui “Resurrection” (Yomigaeri – 2002) sau “Be With You” (2004), doua filme ce pot fi deja considerate clasice ale cinematografiei japoneze de fantezie a ultimilor 15 ani. Filmul are la baza cel mai nou roman al lui Takaya Okamoto, ce a scris si scenariul (un lucru destul de rar nu numai in cinematografia japoneza, in general romanele fiind adaptate de scenaristi profesionisti), regia fiind semnata de Yuichiro Hirakawa, omul din spatele serialelor Jin, Mr. Brain sau Rookies. Si echipa de actori e una la inaltime, din numarul relativ mare de personaje distingandu-se doua, cele interpretate de Masaki Okada (daca vi se pare cunoscut, e datorita rolurilor exemplar interpretate in filme precum “I Give My First Love to You”, “Confessions” si “Villain”) si de Ryoko Hirosue, o actrita si cantareata iubita in Japonia, ce a aparut in zeci de seriale si filme de televiziune din 1996 pana in prezent, de care ne amintim cu siguranta din productii precum “Go, Masao!” “Departures” sau “Goemon”. Cu o poveste placuta, simpla si emotionanta, “Lingering Spirits” reuseste sa te cucereasca foarte usor si sa te poarte cu o naturalete debordanta de la buna dispozitie la lacrimi, dupa cum o arata si ineditul trailer al filmului, in care sunt inserate secvente filmate intr-o sala de cinematograf ce insista pe reactia publicului la scenele emotionante din film.
Gajiro Honda (Masaki Okada) e un tanar fara speranta. Egoist, are in cap doar doua lucruri: banii si femeile. Cu femeile e un Don Juan pana cand isi atinge obiectivul – atragerea lor in patul lui, iar pentru bani e in stare sa faca orice, de la vanzarea la negru de bilete la concerte in schimbul unui comision pana la orice fel de comisioane mai mult sau mai putin ingrate in folosul oricui. Yuko (Ryoko Hirosue) e o mama singura ce trebuie sa-si creasca unicul fiu, pe Kotaro, un baiat de 10 ani dificil si tacut, cu care are o relatie destul de rece. Yuko nu are o slujba foarte onorabila, la prima vedere, lucrand ca dansatoare la bara intr-un club de noapte, insa banii castigati ii permit sa-si creasca fiul, iar acesta sa-si continue studiile de gimnaziu. Intr-una din seri, dupa un spectacol de retragere al uneia dintre colege, Ruka, Yuko e condusa acasa de Johhnie, un fost pompier ce lucra ca supraveghetor in club, in masina aflandu-se si celelalte doua colege de scena, Ruka si Kei. Accelerand, din cauza intunericului Johnnie nu observa decat in ultimul moment ca in mijlocul strazii se afla un individ ce ridica ceva de jos. Desigur, e vorba de Gajiro, ce se apleca dupa banii luati de vant si purtati tocmai in mijlocul strazii. Impactul e inevitabil, Gajiro e proiectat metri buni distanta de masina in viteza. Acest accident va schimba pentru totdeauna viata lui Gajiro, care se trezeste pe patul de spital, spital unde se afla si cei patru pasageri ai masinii conduse de Johnnie.
Pentru o fantezie comico-dramatica, filmul se comporta foarte bine. Avem momente nu neaparat de comedie, dar cat de cat hilare, mai vesele, totul, ce e drept, pe un fundal dramatic ce ne e livrat cu ajutorul fanteziei. Povestea este simpla si, de la un anumit moment, previzibila, insa in ciuda acestui fapt, nu intervine plictiseala. Cu toate ca numarul de personaje principale e destul de mare – 5 – , carora li se adauga o serie de personaje secundare ce interactioneaza cu cei 5 in anumite momente, scenariul nu se pierde in amanunte inutile, despicandu-se in 4 fire epice principale, echivalente cu povestea fiecarui personaj in parte. Pe de o parte il avem pe Gajiro, un om ce doar se bucura de viata, fara a-i oferi ceva in schimb. E tanar, imatur, obsedat de femei si de cucerirea lor, si stie ca fericirea e ceva efemer, atat de volatila incat uneori poate tine doar o noapte. La fel si banii, niciodata suficienti pentru a-si satisface toate aspiratiile marunte. Gajiro e un personaj total iresponsabil, ce nu are nici o obligatie, ii priveste cu superficialitate pe cei din jur, fara a realiza ca de fapt el e cel superficial. Intotdeauna fuge de responsabilitate, iar pentru bani e in stare chiar sa-si dea viata. Pe de alta parte avem grupul de prietene de la clubul de noapte: Ruka, Kei, Yuko si Johhnie. Johnnie e un fost pompier pensionat, ce-si rotunjeste veniturile ca supraveghetor la clubul de noapte unde danseaza fetele. E respectat de toata lumea, simpatic, bland, ca un veritabil unchi pentru fete. Kei e o tanara de 17 ani pasionata de baseball, ce antreneaza chiar echipa de baseball a scolii, avand un iubit secret din randul jucatorilor de baseball. Practica dansul la bara pentru a castiga un ban, in paralel cu urmarea liceului. Ca veni vorba de dans la bara, nu e vorba de nimic vulgar in meseria practicata de fete; dansurile lor sunt mai mult un spectacol decent, insa prejudecatile celor din afara clubului inevitabil exista, lumea asociind in gneral dansul la bara cu striptease-ul. Din acest punct de vedere, filmul incearca sa arate ca dansul la bara poate avea si alte conotatii, artistice, decat cele presupus vulgare intiparite in mintea unora. Al treilea personaj din grupul de 4 e Ruka. Aceasta tine o ultima reprezentatie, urmand a incepe o viata noua odata cu nunta ce urma a avea loc in curand. Orfana de mica, aceasta a trebuit sa razbeasca in viata infruntand tot felul de greutati, iar acum ajunge in fata visului ei de o viata – ca al tuturor femeilor, de altfel, dupa cum ironic o spune nesaratul Gajiro -, anume sa imbrace rochia alba de mireasa. In sfarsit, Yuko e o mama singura ce-si creste copilul de 10 ani, pe Kotaro, nu fara sacrificii, pentru ea aceasta slujba fiind singura sursa de venit in casa. Relatia ei cu Kotaro e una distanta, si asta in principal din cauza racelii fiului ei, care tine ceva in el si mereu prefera tacerea la vorbele calde ale mamei. Relatia celor doi e unul din lucrurile de urmarit in acest film, deoarece e invaluita intr-un mister ce nu e elucidat decat spre sfarsit, lasand spectatorul sa aiba indoieli pana la final. Intalnirea neasteptata si in cele mai tragice conditii a lui Gajiro cu grupul de 4 prieteni ii va schimba, treptat, viziunea despre viata. Chiar daca e in continuare cinic, Gajiro invata sa-si pretuiasca viata si sa-i dea un sens.
Un film emotionant, cu multe invataminte, dintre care se desprinde una, poate cea mai importanta: viata trebuie traita la maxim, insa cu gandul la cei dragi, cu un tel bine stabilit, ce nu trebuie sa fie unul egoist. Pentru ca viata, cum spunea personajul Kei, e ca un joc de baseball: “Nu poti juca baseball de unul singur. Existi doar datorita celor din jurul tau. Sa lupti pentru ceva e minunat !”
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Supararea care arde mocnit in sufletul lui Yoon Ho-jung se transforma cu rapiditate intr-o cearta destul de apriga. Rivala de pe vremuri, atragatoarea Cha-hee, ii devine „dusman” in lupta pentru Gyu-in. Desi nu intuieste inca adevaratul motiv al „rafuielii”, Ho-jung este ajutata de flerul lui Su-ji sa-si puna semne de intrebare legate de ceea ce se ascunde adanc in mintea si sufletul ei. Interesul pe care-l poarta vecinului sau se datoreaza amicitiei sau unui sentiment care o face sa roseasca ori de cate ori se gandeste la inteligentul Gyu-in? In schimb, fratele ei n-are nicio tresarire cand, din intamplare sau in mod voluntar, se intalneste cu Su-ji. Totusi, ceva se petrece in sufletul lui cand, amenintat cu „papara” de mama sa, este aparat cu indarjire de „tocilara”. Miscat de gestul lui Su-ji, Ho-jae isi propune s-o rasplateasca si, in stilu-i caracteristic, o invata ce stie el mai bine: cum sa aiba grija de pretiosu-i trup.
Afacerea lui Ho-jung, care incepe sa mearga struna, strica planurile unei precupete. Furioasa la culme din cauza castigurilor tinerei, aceasta o ataca verbal si fizic destul de dur. Aparatoarea lui Ho-jung este insasi mama ei, venita pe neasteptate in vizita, alarmata de cuvintele pline de dispret ale bogatei doamne Min, fosta sa colega, mama uratelei Su-ji. Totusi, nu acesta e drumul pe care trebuie sa mearga Ho-jung, iar destinul ii tot da semnale…
Prezentare realizata de Claudia – asiacinefil
K-pop-ul serveşte şi intereselor politice naţionale…
Daca zi de zi vedem cum sud-coreenii fac totul pentru a face cunoscut Hallyu in intreaga lume, am ajuns sa vedem si un lucru paradoxal: instrumentarea politica a curentului. In zilele trecute, guvernul sud-coreean a declarat ca a inceput din nou difuzarea de materiale de propaganda anti-nord-coreeana in 11 zone de-a lungul frontierei cu Coreea de Nord, ca represalii la testarea la inceputul acestei saptamani de catre Nord a unei bombe pretinsa cu hidrogen. Intr-o conferinta de presa tinuta cu media ieri, un oficial militar a declarat: „Planuim sa difuzam sunetul libertatii in fiecare zi, la intervale neregulate.” Transmisiile vor include buletine de stiri, dar si mesaje despre cum Nordul si Sudul au aceleasi radacini, dar si mesaje critice la adresa regimului din Nord. Acelasi oficial a mai spus: „Pentru a starni interesul populatiei nord-coreene, vom difuza seriale si muzica de asemenea”
Masura nu este una fara precedent. In august 2015, dupa 11 ani in care s-a renuntat la ea, aceasta a fost reintrodusa, ca urmare a unor incidente petrecute in DMZ (Zona Demilitarizata), unde mai multe mine au sarit in aer, mutiland doi soldati sud-coreeni, la cateva zile dupa avand loc chiar un schimb de focuri. Astfel, melodii k-pop precum „Heart” a interpretei IU, „Bang Bang Bang” a formatiei Bigbang, „Genie” a formatiei „Girls’ Generation sau „Meeting” a veteranei No Sa Yeon au rasunat la granita. Aceste materiale au fost difuzate 8 ore pe zi in 11 locatii, fiind considerate ca parte a unui razboi psihologic. Oficialii sud-coreeni au declarat ca mesajele pot ajunge pana la 10 km distanta ziua, si 24 de km noaptea, ajungand astfel la numarul mare de soldati nord-coreeni stationati in apropierea frontierei si locuitorilor din satele din zona, inclusiv din Kaesong, unde cele doua Coree opereaza in comun un parc industrial. In replica, Phenianul a declarat ca aceasta propaganda echivaleaza cu un act de razboi. Mai trebuie spus ca, evident, nord-coreenilor le este interzis sa asculte k-pop, insa transfugi nord-coreeni au declarat ca oamenii de la tara se bucura sa asculte muzica si alte elemente ale culturii populare sud-coreene ce sunt strecurate ilegal in tara pe stickuri usb sau pe dvd-uri.
Seriale ce se anunta a fi de succes vor fi difuzate in 2016. Motivul pentru care sunt atat de asteptate este datorita distributiei: multi actori tineri, unul mai frumos si celebru decat celalalt!
In sfarsit il avem pe Song Joong Ki intr-un nou serial, la KBS2, in “Descendants of the Sun”, incepand din februarie. Actorul joaca rolul unui soldat dupa ce in viata reala si-a incheiat serviciul militar obligatoriu. Rolul sau este al unui soldat al Fortelor Speciale.
Au aparut temeri ca felul in care arata va fi in defavoarea personajului jucat, insa temerile au fost alungate dupa ce a aparut primul teaser al serialului. Actorul arata mai sexy si se vede ca s-a maturizat frumos. Partenera sa Song Hye Kyo este o alegere potrivita si se pare ca va fi un serial cu un rating foarte bun.
Park Hae Jin se intoarce la tvN in serialul “Cheese in the Trap” jucand rolul lui Yoo Jeong, un tip perfect. A fost prima alegere pentru acest rol si dupa aflarea noutatii, fanii asteapta cu nerabdare sa vada transformarea actorului. Park Hae Jin ce joaca rolul lui Yoo Jeong, este tipul perfect care e invidiat de toata lumea. Acesta, insa, este mereu suspicios si imprevizibil. Rolurile in care era un tip aratos sau un psihopat il vor ajuta cu siguranta pentru a portretiza mai bine acest rol. Dupa mai multe amanari, serialul a debutat in sfarsit in aceasta saptamana pe micul ecran.
Jung Ji Hoon se intoarce si el pe micile ecrane in serialul celor de la SBS numit “Please Come Back, Mister”, cu un scenariu bazat pe un roman japonez. Povestea este despre o femeie si un barbat care revin la viata cu o conditie. Jung Ji Hoon joaca rolul lui Lee Hae Joon, un om de 40 de ani care moare de epuizare la locul de munca si revine la viata fiind un tanar de 30 de ani. RAIN (Jung Ji Hoon) va juca alaturi de Lee Min Jeong si Oh Yeon Seo.
Lee Jin Wook se intoarce la MBC cu serialul “Goodbye, Mr. Black”, cu un scenariu adaptat dupa un desen animat. Acesta va juca alaturi de Moon Chae Won.
Lee Jin Wook il va juca pe Cha Ji Won (Black) ce risca sa moara in repetate randuri macinat de dorinta de a se razbuna.
Lee Je Hoon si Jo Jin Woong se intorc la tvN in “Signal” si Jeong Kyeong Ho cu “Happy Ending Once Again” alaturi de Jang Nara.
Acestor seriale li se adauga cele cu actori consacrati, precum „Jang Young-sil”, ce marcheaza revenirea lui Song Il-gook pe micul ecran (serial a carui difuzare a inceput chiar in a doua zi a acestui an), „Moon Lovers” cu Lee Jun-ki, in toamna lui 2016, si tot atunci mult asteptata revenirea a lui Lee Young-ae in „Saimdang, the Herstory”. Cu siguranta vor mai fi surprize in acest an, astfel ca iubitorii de k-drame cu siguranta nu se vor plictisi.
(Sursa: Hancinema)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
„Hwarang: The Beginning” – distribuţie finalizatã a unuia din cele mai aşteptate seriale ale lui 2016
Oh Boy Pictures (cei care s-au ocupat in trecut si de “Flower Boy Ramyun Shop”, “Shut Up: Flower Boy Band”, “Flower Boy Next Door”) a anuntat pe 5 ianuarie ca a finalizat procesul de selectie al distributiei serialului produs de KBS, “Hwarang: The Begnning”, cu un scenariu despre acei faimosi “flower boys” ai regatului Silla. Noul serial a fost anuntat pentru vara lui 2016.
Acesta se va axa pe celebrii luptatori ai regatului Silla cunoscuti sub numele de ‘hwarang”, faimosi pentru frumusetea lor, nu numai pentru tehnicile de lupta. Acesti luptatori erau tineri, cu o educatie aleasa, deseori alesi din elita aristrocratiei. Park Seo Joon care a jucat in “She Was Pretty” a fost distribuit in rolul unui tanar sarman care reuseste sa devina un luptator legendar. Este un tanar curajos si plin de energie, poreclit “caine-pasare” (un joc de cuvinte ce are sens doar in coreeana si care este o insulta mai voalata vis-a vis de originea umila a tanarului luptator).
Park Hyung Shik din “High Society” il va interpreta pe Regele Jinheung, care a domnit in Silla din 540 pana in 576, in perioada celor 3 regate. A devenit rege la varsta de 15 ani, dar a fost unul din cei mai valorosi regi ai Sillei, regatul reusind sa se extinda sub domnia sa. Din cauza constantelor amenintari cu moartea, acesta este un rege “fara chip”, colindand sub un nume fals. Cand mama sa afla de luptatorii Hwarang, acesta decide sa se alature ca luptator. Treptat, dintr-un tanar slabut si lipsit de putere, devine un rege ce va conduce o natie intreaga.
Go Ara din “You’re All Surrounded” joaca rolul principal feminin de care ambele personaje descrise mai sus se vor indragosti. Personajul sau este pe jumatate aristocrat, o tanara plina de energie si cu multa etica.
Producatorul Yoon Sung Shik care a lucrat la “Bridal Mask” si “King’s Face” va regiza acest serial, de scenariu ocupandu-se Park Eun Young care a scris si scenariul pentru “Our Slightly Risque Relationship”, “Young Deok Women’s Wrestling Team” si “Like a Fairytale”. Serialul va fi produs in totalitate inaintea difuzarii si va fi difuzat concomitent in Coreea si China, incepand din luna iulie.
(Sursa: dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Oh Dal-soo a fãcut publicã relaţia cu actriţa Chae Gook-hee
Intr-o mare de stiri din lumea showbiz-ului coreean vorbind de intalniri si despartiri intre diverse vedete in mare voga in randul tinerilor, o stire de acum 2 zile a atras atentia. Si asta pentru ca are in centrul ei doi actori trecuti de mult de prima tuinerete. Actorul coreean Oh Dal-soo, cunoscut iubitorilor de filme coreene dintr-o multime secundare de roluri din filme de succes precum „Ode to My Father”, „Assassination”, „Detective K” sau „Miracle in Cell No 7”, a decis in sfarsit sa se dedice si vietii personale, facand public faptul ca se intalneste cu o alta actrita coreeana, mai putin cunoscuta, Chae Gook-hee. „Sports Seoul” anunta, cu cateva zile in urma, ca cei doi sunt un cuplu de mult timp: „E deja stiut faptul, in lumea teatrului si a filmului, ca cei doi sunt implicati intr-o relatie. Iau masa impreuna cu cunostintele lor si se prezinta unii altora ca un cuplu.” Istoria acestei perechi incepe in 2008, cand cei doi au aparut impreuna in piesa de teatru „Marijuana”. Se spune ca de atunci, Oh Dal-soo mereu s-a consultat cu Chae Gook-hee de fiecare data cand i s-a oferit un rol, discutand sincer unul cu celalalt. O alta sursa a comentat: „Oh Dal-soo pare dur pe dinafara, insa mereu ii face pe ceilalti sa se simta confortabil. De asemenea, din moment ce amandoi frecventeaza lumea filmului si a teatrului, au multe lucruri in comun.”
Oh Dal-soo e cunoscut ca „Zana celor 10 milioane”, datorita faptului ca mai multe din filmele in care a fost distribuit au depasit rarul numar de vanzari de 10 milioane de bilete la box-office. „The Host,” “Miracle in Cell No. 7,” “The Thieves,” “The Attorney,” “Ode to My Father,” “Assassination,” si “Veteran” sunt filmele cu acest record. In varsta de 47 de ani, Oh Dal-soo filmeaza in prezent la filmul „Tunnel”, alaturi de actorul Ha Jung-woo, cu care a aparut si in „Assassination”. In ce o priveste pe Chae Gook-hee, aceasta are cu 2 ani mai putin decat el, fiind sora mai mica a cunoscutei actrite Chae Si-ra (premiata pentru rolurile din Empress Chun-chu, Emperor of the Sea si Five Fingers). Gook-hee e mai putin cunoscuta iubitorilor de filme si seriale, preferand sa apara mai ales in piese de teatru. Totusi, a aparut in k-dramele Style (2009) si Maids (2014), iar in 2012 a aparut chiar alaturi de Oh Dal-soo in blockbuster-ul „The Thieves”.
Ho-jung incearca sa uite experienta cu Nah Jin-sung, mergand intr-o excursie cu prietenii ei. Acolo, pe acea insula linistita, da nas in nas cu… iubitul ei cel gelos. Intrucat amicii sai nu stau cu mainile in san, din fericire, ea scapa teafara din mainile obsedatului. La un pahar de bauta, Ho-jung si vecinul ei Gyu-in incep usor-usor sa-si dezvaluie adevaratele ganduri pe care le au unul despre celalalt. De teama sa nu-l mai intalneasca pe obsedat, Ho-jung decida sa intrerupa, pentru un timp, studiile si sa-si deschida o afacere cu… taitei. Cum noua afacere este una importanta in viata ei, aceasta e incurajata si ajutata pas cu pas de o parte din membrii familiei, dar si de iubitul prietenei ei Cha-hee, nimeni altul decat Gyu-in. Fratele lui Ho-jung, angajat ca si antrenor de inot, pune ochii pe o „bucatica” ce, in conceptia lui, avea sa-i schimbe destinul. Amica Su-ji are parte, in sfarsit, de un admirator si de intalnirile mult visate. Innegurata din cauza mamei sale si a experientelor din trecut, frumoasa Cha-hee gaseste consolare in bratele lui Gyu-in. Insa, fara ca nimeni sa se astepte, dezamagirile continua sa curga pentru toti…
Prezentare realizata de Claudia – asiacinefil
Make It Big (2002) – Song Seung-heon şi Kwon Sang-woo, începutul unei prietenii ce dureazã de un deceniu
“Make It Big” e filmul de debut al regizorului Cho Ui-seok. La prima vedere numele acestuia nu spune prea multe, acesta avand doar 3 filme la activ in ultimii 13 ani. Recent, insa, a revenit in prim plan prin remake-ul coreean la productia din Hong-Kong “Eyes in the Sky”, intitulata “Cold Eyes”, careia i-a si adaptat scenariul. Cu siguranta insa in acest an vom mai auzi de Cho Ui-seok, deoarece a prins un proiect mare al unui film mult asteptat, ale carui filmari vor incepe in cateva luni. E vorba de blockbuster-ul “Master”, ce are o distributie de zile mari, formata deocamdata din Lee Byung-hun, Gang Dong-won si Kim Woo-bin. Revenind, insa, la “Make It Big”, productia dateaza din anul 2002 si e anterioara declansarii Valului Coreean. Cu alte cuvinte e o clasica comedie de actiune cu tineri plini de energie, politisti si borfasi mai mult sau mai putin inepti, prinsi intr-o poveste amuzanta care reuseste, pana la un anumit punct, sa captiveze. Totusi, in partea a doua, filmul sufera o scadere evidenta de calitate, pe fondul unui scenariu ce devine haotic, ca si cum regizorul scenarist a intrat brusc intr-o pana de idei. Dar astfel de momente sunt caracteristice filmelor din perioada de dinaintea Valului Coreean, cand accentul se punea nu pe calitatea scenariului, ci pe latura financiara, cineastii incercand sa imite modelul hollywoodian de succes, bazat pe investitii minime si venituri maxime. In plus, cu zeci de filme cu tematici similare aparute dupa anul 2000, era destul de greu sa iesi in evidenta. Sansa acestei productii s-a numit distributia. Doua din starurile in plina ascensiune ale momentului, Song Seung-heon si Kwon Sang-woo, erau capul de afis al productiei, alaturi de mai cunoscutul Lee Beom-soo. Kim Yeon-jun, al treilea tanar din distributie, nu a reusit sa calce pe urmele colegilor sai de generatie, dupa aparitia in “Ice Rain”, doi ani mai tarziu, devenind practic un anonim abonat la roluri secundare in filme si seriale fara prea mult succes. Lee Moon-sik apare din nou intr-un rol nostim de hot marunt, in timp ce Lim Jung-eum (pe care ne-o amintim din “Kingdom of the Winds” si “Joseon X Files”) debuta in primul film din cariera. Intr-o scurta aparitie, il veti recunoaste sip e Lee Sun-kyun. Mai trebuie spus ca datorita acestui film, Song Seung-heon si Kwon Sang-woo au devenit buni prieteni in viata reala, aparand mai tarziu din nou impreuna in productia “Fate” din 2008.
Jin-won, Sung-hwan si Woo-sub sunt trei tineri de liceu, prieteni de gasca, cu peeocupari diferite. Jin-won (Kim Young-jun) are un site infiintat de doar 100 de zile, cu 3 membri inscrisi, cei doi prieteni ai lui si o tanara misterioasa si tacuta, si viseaza intr-o zi sa aiba un million de membri si sa fie… agent FBI. Sung-hwan (Song Seung-heon) e baiatul de bani gata, preferatul mamei sale ce s-a recasatorit cu un magnat, si care isi permite sa faca toate boacanele posibile si imposibile, fiind chiar la un pas de a-si pierde viata in Los Angeles, cand in urma unui incident cu impuscaturi intre bande rivale, inima i se opreste timp de 10 minute. In sfarsit, Woo-sub (Kwon Sang-woo) e playboyul prin excelenta, ce ofera servicii de companie unor diverse “matusici” ce-l rasplatesc generos. Intr-una din seri, mergand linistiti cu masina spre casa si dezbatand intens un pont aflat de Sung-hwan despre un camatar ce isi tine in casa pazita de un caine fioros o suma mare de bani lichizi, cei trei se trezesc din senin cu o geanta cu bani ce cade din cer tocmai pe masina lor. Fara a se dezmetici, la scurt timp, se trezesc cu un cadavru cazut de la inaltime tocmai pe masina lor nou-nouta, avariind-o serios. Deci, sa inventariem: o geanta cu bani, un cadavru si trei tineri speriati de moarte. Oare ce urmeaza ? Indiferent ce decizie vor lua cei trei, un lucru e cert: Lee Ji-hyung (Lee Beom-soo), detectiv singuratic de la o sectie locala de politie, caruia tocmai compania de electricitate i-a taiat curentul pentru neachitara facturilor restante, e chemat de urgenta sa preia un caz de jaf… Unde vor duce toate drumurile ramane sa descoperiti urmarind filmul.
“Make It Big” e o comedie coreeana tipica a inceputului anilor 2000, cu personaje multe si specifice, cu umor pe alocuri subtil si cu aluzii, cu melodii din repertoriul international introduse in coloana sonora sub forma unor reinterpretari (unele chiar in coreeana) – o moda specifica filmelor coreene ale acelor vremuri -, si cu actori in plina ascensiune ce incep sa atraga atentia publicului larg. Scenariul este simplu, suficient de captivant pentru a cuceri publicul caruia i se adreseaza (in general publicul tanar), insa cu siguranta punctual de atractie al productiei il reprezinta distributia. Exista o chimie evidenta intre cei doi protagonisti interpretati de Kwon Sang-woo si Song Seung-heon, pe atunci doi tineri plini de energie ce incercau sa-si faca un nume in industria coreeana de film. Kwon Sang-woo interpreteaza iar rolul unui playboy indragostit de bani si de femei, fie ele si mai in varsta, “matusici” autentice, dand contur unei vieti de elev de liceu altfel anoste fara incaierarile zilnice de la scoala sau fara nebuniile de gasca ce le face cu prietenii sai. Song Seung-heon il interpreteaza pe Sung-hwan, fiul rasfatat al unei mame recasatorite cu un barbat instarit, ce s-a transferat din State, unde viata de elev ii era dublata de cea de gangster in devenire. E laudaros pana in maduva oaselor, innebunit dupa masini si viteza, traieste viata la maxim si nu se da in laturi de la petreceri sau incaierari. El e seful gastii, pretinde respect si ia deciziile pe care le considera cele mai potrivite pentru grup. In schimb. Jin-won e individul tacut, mereu suspicios, ce da impresia tot timpul ca gandeste. Cum era de asteptat, e luat peste picior de ceilalti doi amici tocmai pentru ca e mai putin “de gasca” ca ei, si joaca rolul perfect de “urma care scapa turma” prin inteligenta sa. Celor trei adolescenti li se mai adauga si Yoo-jin, singura fata din film, al carei nume nici nu e mentionat, si care e o prezenta discreta si misterioasa. Ea e fana lui Jin-won, cel mai uratel dintre cei trei crai, e singurul membru al site-ului acestuia din afara grupului de 3 si si-a creat contul pentru ca s-a indragostit de Jin-won, pe care incearca sa-l imite. Personajul ei e foarte palid conturat, incat chiar te intrebi ce rol are aceasta in poveste. Ea va intra in scena catre final, cu acelasi aer misterios, care in cele din urma se dovedeste a nu ascunde nimic. Lee Beom-soo il interpreteaza pe detectivul Lee Ji-hyung, un politist prin excelenta, fara familie, plin de datorii, ce-si pierde noptiile muncind de acasa sau pe teren ori de cate ori seful sau il suna. Nu doarme cu zilele, si in ciuda problemelor financiare e o persoana onesta, refuzand orice mita din partea oricarui infractor marunt, alegand fara probleme sa mearga cu metroul cu arestatul in catuse dupa el, atunci cand masina ii e ridicata de tractarile auto. E modest, vrea sa para ceea ce nu este – adica un politist inteligent, neezitand sa preia spusele altora mai inteligenti decat el si sa le prezinte ca propriile sale pareri, doar pentru a da bine in ochii sefului. Desigur, asta nu inseamna ca nu gandeste cu propria lui minte… Nu in ultimul rand, Lee Moon-sik interpreteaza clasicul rol de spargator, ce se da fioros dar care are mereu ghinion, ba de-o cazatura de la mare inaltime, ba de o muscatura de Husky Siberian, ba de infractor-dezastru.
Cu o paleta atat de larga de personaje, “Make It Big” nu avea cum sa nu fie un film care sa nu te binedispuna. Cu siguranta e solutia perfecta pentru cine doreste sa-si descreteasca fruntea pret de aproape 2 ore.
Traducerea, adaptarea si refacearea manuala a timingului au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Sfatuita de prietenele ei de suflet, Yoon Ho-jung decide sa aiba o discutie clarificatoare cu Hyun-min. Surpriza care o asteapta acolo ii provoaca o noua deceptie. Dragostea adevarata este chiar atat de greu de gasit? Orientarea catre studiu este singura ei alinare. Cursurile incep si, odata cu ele, si slujbele part-time ce-i asigura tinerei banii necesari pentru taxa de studiu. Insa buchetele nesfarsite de flori, intalnirile neasteptate cu acelasi individ, tip care o salveaza din situatii incomode sunt suficiente motive pentru ca Ho-jung, credula din fire, sa accepte curtea asidua pe care acesta, un student iubitor de fotografie, i-o face. Nici pentru prietenele lui Ho-jung timpul nu sta pe loc. Cha-hee, frumoasa grupului, studenta la Academia de Aviatie, il intalneste intamplator pe Choi Gyu-in, in calitate de asistenta de zbor. Timidul vecin al lui Ho-jung pare s-o placa, numai ca nu are suficient curaj sa-i arate deschis asta. Su-ji, studenta la Stomatologie, la insistentele mamei lenesului Ho-jae, incearca din rasputeri sa-l mediteze pe acesta, insa gandul lui nu sta deloc la invatat. Stie ca arata „beton” si ca trupul lui bine sculptat nu trebuie ascuns sub uniforma unui tocilar.
Cum experientele amoroase ale lui Ho-jung sunt pe deplin cunoscute de vechii ei amici, ca buni prieteni ce-i sunt, acestia decid sa-l testeze pe viitorul ei iubit. Amorezul trece cu „brio” testul si, de ziua lui Ho-jung, pregateste o petrecere surpriza la care sunt invitati toti prietenii ei.
Prezentarea: Claudia – asiacinefil
Bad Guys Always Die (2015) – Son Ye-jin şi Chen Bolin, vacanţã de coşmar pe insula Jeju
Prima zi a anului 2016 debuteaza cu o surpriza oferita de asiacinefil ! Debutul indragitei actrite coreene Son Ye-jin intr-un film chinezesc ! Alaturi de taiwanezul Chen Bolin (20 Once Again) si Shin Hyun-joon (indragitul actor din Cain and Abel si Stairway to Heaven), Son Ye-jin are de aceasta data un rol atipic, cel al unei asasine profesioniste (cel putin la prima vedere) ale carei planuri sunt incurcate de 4 chinezi veniti sa se distreze pe insula Jeju. Filmat in intregime pe insula Jeju, “Bad Guys Always Die” e o coproductie sino-coreeana produsa de doi mari regizori, unul coreean, Kang Je-gyu (regizorul lui Shiri, Taegukgi si My Way) si altul chinez, Feng Xiaogang (Aftershocks, Assembly, If You Are The One). Filmul a avut premiera mondiala in aceasta toamna la festivalul de la Busan, cu o luna in urma avand premiera si in China. In Coreea de Sud, productia va avea premiera pe 7 ianuarie. Son Ye-jin revine intr-un rol de actiune dupa “The Pirates”, insa din nou se vede treaba ca e o actrita mult prea fina pentru roluri de “dura”. Din acest motiv, si interpretarea ei e lipsita de profunzime, uneori chiar artificiala. Insa cum avem de-a face cu o comedie de actiune, in care spectatorul e purtat dintr-o extrema in alta, fiind un film de consumatie, interpretarea conteaza mai putin, pe primul loc fiind partea de entertainment, capitol la care, din fericire, are ce oferi.
Qiangzi (Chen Bolin) e profesor de limba chineza la o scoala primara din Busan. S-a stabilit in Coreea dupa studii facute in Marea Britanie si dupa ce a fost parasit de cea cu care visa sa se casatoreasca. Ca profesor, are de furca cu elevii sai, in special cu o eleva pe care o surprinde furand dintr-un magazin unde isi lua micul dejun, incident din care iese destul de sifonat dupa ce se ia la bataie cu proprietarul magazinului. Directorul scolii ii ofera o ultima sansa sa-si limpezeasca gandurile si sa-si schimbe comportamentul in vacanta de vara ce tocmai incepe. Decis sa uite de toate problemele, Qiangzi se intalneste cu fratele sau mai mic, Pa-pa, si cu doi prieteni buni, cu care planuieste sa-si petreaca o saptamana de vis fara griji in paradisul insulei Jeju. Dar inainte sa apuce sa-si faca de cap, dau din intamplare pe un drum de padure de o masina aparent implicata intr-un accident, ce are la volan o superba tanara (Son Ye-jin) in stare de inconstienta. Cum nu exista ambulante disponibile decat peste 30 de minute, ingrijorati ca nu cumva Frumoasa Adormita sa nu-si piarda viata, cei patru crai decid sa o duca ei insisi la spital. Doar ca pe drum sunt opriti de politie, iar de aici intregul concediu de vis al celor patru se transforma intr-o aventura neasteptata sau, mai bine zis, intr-un veritabil cosmar real. Misterele ascunse de noua lor companioana sunt nebanuite…
“Bad Guys Always Die” e una din nenumaratele coproductii China/Coreea de Sud din ultimii ani, o comedie neagra de actiune, cu suspans si momente deconectante deopotriva, care in mod sigur vor captive de la inceput audienta dornica sa se relaxeze. Totusi, filmul nu e in intregime o comedie usoara, avand si momente mai negre, serioase, principalul responsabil pentru acestea fiind excelentul Shin Hyun-joon, ce a lasat pupitrul emisiunii saptamanale de divertisment “Entertainment Weekly” al postului KBS pentru rolul de asasin innascut pe care il interpreteaza la perfectie, tacut, decis, fioros la propriu (cum poate niciodata nu ni l-am fi imaginat, tinand cont de rolurile romantice, comice si dramatice pe care le-a interpretat pana acum). Son Ye-jin ramane fara indoiala vedeta numarul 1 a filmului, actrita de la care ne-am fi asteptat mai mult, o Soo Ae fiind de 10 ori mai potrivita in rolul pe care ea l-a avut in acest film, tinand cont de temperamentul ei si de experienta avuta in filme si seriale de actiune. Dar poate ca Soo Ae nu a fost disponibila pentru acest film… Chen Bolin incepe sa-si faca aparitia in industria coreeana de entertainment, asa cum se preconiza, dupa ce a semnat cu o cunoscuta companie de impresariere coreeana special pentru a aparea in filme si seriale coreene, actorul fiind taiwanez la origine, invatand din greu limba coreeana pentru a putea primi noi roluri. Desi pare putin crispat, fiind evident ca vorbeste coreeana cu incetinitorul, Chen Bolin aduce mult cu Gong Yoo, atat la infatisare cat si la statura, astfel ca daca isi perfectioneaza coreeana, are toate atuurile sa devina un al doilea Takeshi Kaneshiro al Taiwan-ului, cunoscut in intreaga Asie de Rasarit. Park Chul-min (in rol de preot) si veteranul Jang Gwang (in rol de politist), doua figuri cunoscute ale filmului coreean, completeaza o distributie excelenta a unui film ce incearca sa reinvie comediile de actiune in pur stil hollywoodian. Regia este semnata de debutantul Sun Hao, care a mai lucrat ca asistent de regie la 13 filme ale lui Feng Xiaogang, producatorul din partea chineza a filmului. “E timpul pentru tanara generatie sa-si faca simtita prezenta pe piata filmului.Sun a scris un scenariu impresionant si are experienta in realizarea de filme”, a spus Feng Xiaogang legat de alegerea sa pentru regie. Productia, ce a avut un buget de 18 milioane de dolari, si care are in deschidere inclusa in coloana sonora cunoscuta melodie “Cinderella” a formatiei CN Blue, ofera umor destul de bun si putina tensiune, iar faptul ca se vorbeste atat in coreeana cat si in chineza si putin in engleza (nefiind totul dublat in chineza) constituie un plus la capitolul atmosfera originala. Un film captivant, entertainment pur, exact ceea ce iubitorii genului asteapta de la astfel de productii.
Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Excursia pe care o face Yoon Ho-jung o apropie si mai mult de amabilul domn Hah Jung-wook. Cine nu si-ar dori un iubit generos, atent si teribil de intelegator? Sufletul tinerei, amarat de atatea deziluzii, cauta linistea pe care doar un astfel de barbat i-o poate oferi. Dar „apele linistite sunt adanci” si Ho-jung e pusa in situatia sa descopere „cat de profund” este d-l Perfectiune.
