decembrie 2015 – Pagina 2 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: duminică 6 decembrie 2015

La 60 de ani, prolificul regizor japonez Ryuichi Hiroki ajunge la borna celui de-al 38-lea film al sau, “Her Granddaughter”. Hiroki nu e un regizor despre care sa spui ca se limiteaza la un anume gen de filme, la viata lui regizand si melodrame, si filme comerciale de calitate mai slaba (cele de la inceputul carierei – sfarsitul anilor ’80-inceputul anilor ’90 -, dar si multe drame romantice si filme de familie sau dedicate membrilor familiei. Fie ca in centrul atentiei lor se afla copiii sau persoanele cu dizabilitati (“Nobody’s Perfect”), femei aflate in momente de criza existentiala (“Vibrator”, “L’Amant”) sau oameni obisnuiti cu profesii diverse (“Kabukicho Love Hotel”), toate filmele sale au un numitor comun: iubirea. Indiferent sub ce forma: pura, interzisa, adolescentina; iubirea aproapelui e centrul de interes al tuturor productiilor sale. “Her Granddaughter” nu face exceptie, doar ca de aceasta data avem parte de un film destul de indraznet daca ne raportam la conservatorismul societatii japoneze. In rolurile principale revedem doi actori indragiti si foarte populari in Japonia, din doua generatii diferite. Si, daca spunem asta, probabil ati ghicit si la ce fel de iubire veti fi martori: cea dintre un profesor trecut de prima tinerete si o tanara la jumatate din varsta lui. Nana Eikura din “The Floating Castle” (cu un rol secundar si in “Nobody;s Perfect”) si Etsushi Toyokawa (Postcard, Platinum Data, Love Never to End, 20 th Century Boys, Year One in the North) formeaza cuplul amintit, filmul avand la baza o manga de succes publicata din 2009 pana in 2012 de autoarea Keiko Nishi. Coloana sonora a filmului e semnata de Koji Endo, un mare compozitor de muzica de film japonez, cu peste 100 de coloane sonore de filme si seriale la activ, in timp ce tema muzicala principala o constituie melodia “Hold me, hold you” semnata de JUJU.

Tsugumi (Nana Eikura) e nepoata tinerei sale bunicii Towa, ce preda la universitate cursuri despre vopsitul textilelor. De mica a vrut sa invete tainele acestei indeletniciri si sa calce pe urmele bunicii, iar ajunsa la varsta maturitatii se poate lauda ca a deprins toate secretele vopsitului. Priceputa in IT, Tsugumi a parasit orasul natal, cunoscand departe de caminul natal si prima dezamagire in dragoste, fostul ei prieten Nakagawa parasind-o pentru o alta femeie cu care se si casatoreste. Pentru a-si reveni emotional, dar si deoarece bunica ei era bolnava in spital, Tsugumi decide sa revina in linistitul orasel de provincie. Aici are multi fani in randul barbatilor, ce ii dau tarcoale neincetat. Moartea neasteptata a bunicii Towa ii schimba pentru totdeauna viata. Si asta pentru ca, pe neasteptate, se trezeste in casa parinteasca cu un strain. E vorba de Jun Kaieda (Etsushi Toyokawa), profesor de filosofie la o universitate japoneza, trecut de 50 de ani, care in mod surprinzator o anunta ca se muta in cladirea anexa pentru un timp. Surprinsa de indrazneala strainului, Tsugumi incearca sa se obisnuiasca cu acesta, dupa ce Kaieda ii spune ca bunica fetei i-a dat cheile casei, invitandu-l sa o viziteze oricand doreste. Si astfel aflam ca Kaieda a avut o relatie cu bunica lui Tsugumi, o relatie mai putin obisnuita, intre student si profesoara. Din vorba in vorba, Tsugumi incepe sa se obisnuiasca cu stilul noncomformist si direct al profesorului, iar de aici pana la pasul urmator nu mai e mult, iar ceea ce la inceput parea o gluma, tinde tot mai mult sa se transforme in ceva asemanator cu… iubirea.

Daca in cinematografia coreeana am avut recent un “Scarlet Innocence” sau un “Eungyo”, iata ca tema relatiei mai putin uzuale dintre un barbat mai in varsta si o tanara ajunsa la maturitate e reluata si de o productie japoneza. Japonia e o societate conservatoare, iar daca vorbim despre o asemenea relatie tocmai in mediul rural, ne putem crea de pe acum o parere despre subiectul destul de delicat abordat. Cu toate astea, societatea japoneza moderna priveste cu alti ochi diferenta de varsta din cadrul unui cuplu. Locul de munca in marile corporatii creeaza des situatii de diferente de varsta intre viitorii posibili parteneri, astfel ca totul e privit ca o normalitate de societatea moderna. Singura care mai e reticenta la acest subiect e familia. Dar ce se intampla atunci cand mama fetei, singura ruda apropiata, accepta fara reticenta relatia ei cu un barbat trecut de 50 de ani ? “Her Granddaughter” nu face dintr-un subiect tabu o tema in sine, ci mai degraba incearca sa prezinte iubirea din doua perspective diferite: a unui experimentat profesor de filosofie ce toata viata si-a trait-o in singuratate, obsedat de iubirea la fel de nefireasca ce a avut-o pentru profesoara lui din facultate, si a unei tinere, Tsugumi, nepoata marii iubiri a profesorului, o tanara de o frumusete rapitoare, cuminte si mult mai putin experimentata. Daca profesorul cauta in iubire ultima carte castigatoare a sufletului sau, Tsugumi vede in ipotetica relatie cu seniorul ei oportunitatea de a vedea viata si altfel si de a uita de esecul primei sale relatii. Pe langa decorurile superbe si linistea pe care o inspira niste locuri unde impesia emanata este ca timpul a stat in loc, iubirea de o vara ce se naste in sufletul profesorului tradeaza o necessitate a fiecaruia dintre cei 3 protagonisti. Exista un lucru comun care ii apopie pe bunica Towa, pe profesorul mai mic decat ea si pe nepoata ei. Acesta e singuratatea. Fiecare a fost parasit de cineva drag, ramanand cu o rana in suflet: Tsugumi de bunica ei, plecata in ceruri, bunica – de iubitul ei mai tanar, caruia ii lasa cheile locuintei sale, iar profesorul, care nu a avut niciodata pe cineva la care sa tina asa cum a tinut la bunica lui Tsugumi, a fost parasit… de soarta insasi. Relatia neobisnuita ce ia nastere intre profesor si Tsugumi e una anevoioasa, in care pe el il vedem mai tot timpul cu o tigara aprinsa, citind ziarul tacticos, in tihna, in timp ce ea e mereu tacuta, iritata vizibil de indrazneala strainului ce-i devine colocatar, aproape incapabila sa se exprime. Subiectul are o evolutie lenta, nu se intampla mai nimic pe toata durata filmului, astfel ca senzatia ca privitor e ca poti savura in liniste o atmosfera plina de gingasie si lipsita de cine stie ce incarcatura emotional-romantica, in care tot farmecul sta in prestatiile celor doi protagonisti, carora viata le ofera, la un moment dat, chiar oportunitatea de a se comporta ca o veritabila familie, episod care lasa urme adanci in sufletele celor doi. Un film romantic, ce ne bucura cu multe imagini superbe de interioare japoneze de la tara, si care pe langa ineditul relatiei ne prezinta si viziunea unei femei tinere ce lupta cu snguratatea si o stima de sine scazuta (elemente si ele specifice realitatii societatii japoneze moderne), insusi titlul in japoneza al filmului putandu-se traduce ca “Viata unui baietoi”, in acest caz “baietoiul” avand o dubla valenta. Un film relaxant asemeni unei veri romantice petrecute in pitorescul mediu rural japonez, cu multe lucruri frumoase care te fac sa-ti doresti sa nu mai iesi din atmosfera de vis in care reuseste cu usurinta sa te tina captiv 120 de minute.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in pemiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 4 decembrie 2015

“Ju-on” e una din cele mai longevive francize din cinematografia japoneza a noului mileniu. In 15 ani, din 200 pana in prezent, au fost lansate 8 filme ce spun, toate, povestea unui blestem ce a luat nastere prin moartea unei persoane ce s-a stins cu o ura in suflet, si care ajunge sa ucida la randul persoanele ce intra in contact cu el. Primele 4 filme din serie (2 realizate in anul 2000, “Ju-on” si “Ju-on 2”, si 2 realizate 3 ani mai tarziu, “Ju-on The Gudege” si “Ju-on the Grudge 2”) au fost regizate si scrise de Takashi Shimizu, pe atunci un tanar regizor debutant e care nu a auzit nimeni. Succesul fulminant al primelor doua filme au atras atentia si peste Ocean, unde in 2004 acelasi Shimizu a fost chemat sa regizeze “The Grudge”. Shimizu a stiut sa se orienteze spre alte filme de gen (Reincarnation, Marebito), evitand a mai accepta implicarea in alte proiecte din franciza “Ju-on”. In 2009, alte doua filme din seria “Ju-on” au incercat in zadar sa resusciteze un subiect e altfel consumat: “The Grudge: Girl in Black” si “The Grudge: Old Lady in White”, ambele regizate de regizori necunoscuti. Anul trecut, Masayuki Ochiai a incercat sa puna capat seriei, dupa cum o anticipeaza si titlul, “Ju-on, The Beginning of the End”. N-a fost sa fie nici de data asta decat “inceputul” sfarsitului. Si asta pentru ca acelasi Ochiai (cunoscut pentru horror-uri de succes precum “Infection” sau “Shutter”) a scris si regizat acest ultim film, “Ju-on The Final Curse”, ce e datator de sperante in privinta adevaratului sfarsit al seriei. Asta daca peste inca cativa ani, nu se va mai gasi cineva sa inventeze un “Sfarsitul sfarsitului pe bune al Ju-on”. Moda aceasta deplasata a nesfarsitelor sequel-uri e de sorginte americana si are un singur scop: financiar. Ce folos insa sa stim ca exista “n” filme din “Nightmare on Elm Street”, “Friday the 13-th”, “Exorcist”, “Halloween”, “Saw” sau “Texas Chainsaw Massacre”, cata vreme calitatea lor e lamentabila ? Ce folos sa exploatezi un film care are succes si sa-i faci o multime de sequel-uri ce nu aduc nimic nou ? Ce ar fi gandit fratii Lumiere despre ce a ajuns filmul peste mai bine de un secol de la prima lor proiectie in 1895 ? Mai rau este ca moda hollywoodiana a sequel-urilor inclusiv la filme ce nu au avut succes de la bun inceput incepe sa fie copiata din plin in cinematografia japoneza, si mai putin in cea coreeana, ce-si pastreaza inca originalitatea, in timp ce cea chineza, dupa o perioada de imitare a megaproductiilor americane, incearca sa-si gaseasca o proprie identitate pornind de la tematici specific autohtone.

Revenind insa la “Ju-on The Final Curse”, filmul continua povestea din “Ju-on The Beginning of the End”, dar in final se dovedeste poate cea mai slaba realizare din toata seria. Cu actori anonimi in rolurile principale, filmul isi adapteaza subiectul la realitatile secolului XXI – internet, telefonie mobila -, insa aceste elemente nelipsite din viata japonezului de rand al noului mileniu contrasteaza cu locatiile in care se deruleaza povestea – locuinta darapanata blestemata in care se petrec toate ororile si care are rol de sanctuar de transmitere al blestemului. Ca si in celelalte parti, pesonajul principal, acel baietel vopsit in alb din cap pana in picioare, apare si dispare in diverse locatii, caci e un spirit ce se plimba in voie prin lumea celor vii, insa e vazut doar de cei atinsi de blestem. De aceasta data insa, filmul sufera mult la capitolul coeziune, scenariul fiind foarte anost. Ca si in partea anterioara din 2014, regizorul incearca sa spuna povestea din mai multe unghiuri de vedere, al mai multor personaje, ce ajung in contact cu blestemul din curiozitate sau incercand sa-l distruga. Astfel, productia pare mai degraba un omnibus format din mai multe segmente, cu personaje care interactioneaza mai mult sau mai putin, insa lipseste liantul care sa faca filmul cat de cat captivant. In plus, personajele sunt mai mult “carne de tun”, spectatorul nu apuca sa se acomodeze cu infatisarea lor datorita numeroaselor cadre filmate in locuri intunecate, iar subiectul chiar nu mai reuseste sa te surprinda cu nimic, astfel ca ajungi la final – cine rezista 90 de minute, caci acest film e o adevarata proba de foc – sa concluzionezi ceea ce deja stiai, anume ca Raul nu moare niciodata, el se reincarneaza mereu pentru ca intotdeauna exista musterii cu aplecare spre a face rau celor din jur. Raul supravietuieste odata cu oamenii, lupta lui cu Binele e o iluzie, cele doua coexistand de la savarsirea Pacatului Originar pana la disparitia acestei planete. Tot ce ne ramane ca muritori de rand e sa acceptam ca exista Bine si Rau, care ne influenteaza, ca dorim sau nu, si ca uneori salvarea propriului suflet nu mai depinde de noi, atunci cand curiozitatea pentru anumite lucruri merge prea departe.

Continuand povestea din “Ju-on The Beginning of the End”, Mai, sora mai mare a lui Yui, invatatoare la o clasa din scoala primara, afla de disparitia surorii ale. Primind de la scoala lucrurile ei, Mai afla ca sora ei vizita des casa unuia din elevii ei, Toshio Saeki, care absenta de mai bine de 9 zile. Printre lucrurile surorii sale, Mai descopera niste pagini cu niste cerculete, iar la un moment dat incepe sa se comporte ciudat. Pentru a deslusi misterul disparitiei surorii sale si a pune capat blestemului urii, Mai decide sa viziteze misterioasa casa a elevului Toshio. Povestea mai multor personaje ce vor fi legate de acest blestem si de Toshio va fi dezvaluita, printre care ca a familiei adoptive a lui Toshio, o mama singura, matusa lui Toshio, si fiica ei Reo, ce devin noua familie a tacutului baiat, povestea fetitei bolnave din clinica din apropierea casei blestemate, Marisa, ce-l filmeaza noaptea pe Toshio, si povestea prietenului lui Mai, ce lucreaza ca impiegat intr-o gara. Aparent fara legatura intre ele, toate aceste personaje vor intra in contact cu blestemul Ju-on si vor incerca sa il invinga…

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 3 decembrie 2015

In ultima zi a lunii trecute, Lee Young-ae a tinut, impreuna cu colegul ei de platou din noul serial „Saimdang, the Herstory”, o conferinta de presa pentru postul SBS. Intrebata de greutatile pe care le infrunta ca mama care lucreaza, acrita a spus: „Perspectiva mea despre lume s-a marit de cand am devenit mama si sotie. In special schimbarea vine din faptul ca am inceput sa privesc totul din unghiul de vedere al unei mame.” Lee Young-ae a declarat ca prin noul sau rol doreste sa portretizeze viata unei femei si a unei mame deopotriva, ca artista renumita din perioada Joseon ce a fost totodata si mama unui cunoscut erudit confucianist. Shin Saimdang (1504-1551) a fost o figura istorica cunoscuta pentru eruditia si caligrafia sa, la fel ca si fiul sau, Lee Yulgok. „Spus simplu, ‚Saimdang’ e povestea unei femei. Grijile unei mame, sotii si femei sunt aceleasi in prezent ca acum 500 de ani. Am vrut sa descriu viata unei femei intr-un rol dublu, sub numele Saimdang. Sunt convina ca femeile de pretutindeni din lume, nu doar din Coreea, se vor putea identifica cu ea.”

Actrita a mai dezvaluit si ceea ce crede despre activitatea de productie a noului serial: „Unele articole au semnalat faptul ca filmam pana la orele 21, ceea ce e exagerat si neadevarat. Productia, asa cum era preconizata initial, ar fi fost mult mai dificila pentru mine sa o abordez. Am pre-produs serialul (adica va fi finalizat la data difuzarii pe micul ecran) in speranta ca vom scoate un serial de calitate, fapt ce mi-a permis sa imi indeplinesc si datoria ca mama. Voiam sa duc la bun sfarsit ambele roluri, atat cel de mama cat si cel e actrita. Sper ca ‚Saimdang, the Herstory’ sa se descurce bine pe micul ecran si sa ajute la imbunatatirea domeniului productiilor de seriale si pentru alte realizari.”

Serialul marcheaza revenirea ca actrita a lui Lee Young-ae dupa un deceniu de absenta, timp in care a pus capat carierei actoricesti pentru a se casatori si a avea copii. „De cand m-am maritat si am devenit o mama si o sotie, m-am gandit mai mult la ce inseamna o viata buna”, a spus actrita de 44 de ani. „De cand am ales-o pe Saimdang, am incercat sa ma identific cu grijile ei, sa-mi arat talentul, sa-mi cresc bine copiii si sa-mi ghidez familia.”

La conferinta de presa a fost prezent si Song Seung-heon. Acesta interpreteaza personajul Lee Gyeom, iubitul lui Saimdang, un artist cu talent in pitura, caligrafie, muzica si dans. Personajul sau este unul fictiv, ce nu a existat in realitate. Seung-heon a declarat ca a acceptat rolul doar pentru ca putea sa interpreteze alaturi de Lee Young-ae. „Faptul ca sunt aici si pot lucra impreuna cu Lee in prima ei aparitie intr-un serial dupa un deceniu e in sine o onoare si bucurie”, a spus acesta. „In prima zi de filmare cu Lee Young-ae mi-am amintit de debutul meu. Eram foarte agitat, Lee stand in fata mea si privindu-ma in ochi. Am inghitit cu greu si nu am putut sa-mi rostesc replicile. Inima a inceput sa bata tare si imi amintesc ca eram foarte agitat.”

Serialul reinterpreteaza viata lui Shin Saimdang din dinastia Joseon, axandu-se pe pasiunea acesteia pentru arta si pe viata amoroasa. K-drama va fi difuzata simultan in Coreea de Sud si China in a doua jumatate a anului viitor, filmarile debutand in Gangneung, locul unde s-a nascut si a crescut Saimdang.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 2 decembrie 2015

“Ju Dou” e unul din filmele de la inceputul carierei marelui regizor chinez Zhang Yimou, realizat la 3 ani dupa mult-premiatul sau film de debut “Red Sorghum”. Intre cele doua productii, Yimou a inceput o colaborare cu un alt regizor debutant, Yang Fengliang, cu care a regizat filmul de actiune “Codename Cougar” in 1989. A doua si totodata ultima lor colaborare e chiar la “Ju Dou”, film care se inscrie intr-o serie de 7 filme consecutive de-ale lui Zhang Yimou in care protagonista e partenera lui artistica si de viata din acea perioada, actrita Gong Li. Desi la rubrica regizor sunt creditati cei doi cineasti amintiti, aceasta productie are semne distinctive evidente ale artei vizuale expresioniste a lui Yimou. Avand o tema narativa de interes general, filmul e una din rarele productii ale anilor ’90 ca incearca sa patrunda in atmosfera sociala conservatoare a unei asezari rurale din China anilor ’20. Abordarea pasiunii sexuale ilicite si a temei adulterului intr-un orasel de provincie conservator a asigurat imediat succesul productiei peste hotare, aducandu-i in scurt timp o nominalizare la Oscarul pentru Cel mai bun film strain, iar lui Zhang Yimou o nominalizare la Palme D’Or. Ce e mai putin stiut e faptul ca initial, “Ju Dou” a fost interzis timp de mai multi ani in China, unde a rulat abia din 1992. Ca am amintit de Oscaruri, “Ju Dou” a fost primul film chinezesc din istorie ce a fost nominalizat la Oscaruri, in 1990. Filmul a castigat 4 premii si a avut 2 nominalizari. “Ju Dou” a aparut pe dvd abia in 1999, in Statele Unite, calitatea imaginii fiind indoielnica datorita metodei Tehnicolor folosite, specifice filmelor color de la Hollywood de pana la inceputul anilor ’50, cu culori saturate. Abia recent a aparut pe piata un bluray restaurant la aceasta productie, care ii ofera o calitate a imaginii exceptionala, ce nu lasa sa se intrevada faptul ca de la realizarea lui pana in prezent au trecut 25 de ani.

Intr-un orasel din China rurala a anilor ’20, Jinshan e un respectat proprietar al unui atelier de vopsit haine. Afacerea ii merge ca pe roate, comenzile sunt numeroase, multi clienti venind din orase departate pentru a-si vopsi hainele sau materialele textile la atelierul Yang. Jinshan, la cei peste 60 de ani impliniti, este, insa, un avar. Cu toate ca volumul de munca a crescut, ezita sa plateasca persoane care sa-l ajute, pentru a nu creste cheltuielie, considerand suficient srijinul fiului sau adoptiv, orfanul Tianqing. Trecut si acesta de 40 de ani, Jinshan nu se indura sa-i gaseasca o nevasta pentru simplul fapt ca aceasta ar fi… o gura in plus de hranit, deci o cheltuiala in plus din profit. In fapt, relatia cu Tianqing e mai mult ca de la stapan la sluga, acesta nefiind niciodata considerat un adevarat fiu. In atmosfera linistita de la atelierul de vopsitorie apele se tulbura in momentul in care Jinshan isi cumpara o noua sotie, pe Ju Dou (Gong Li). Aceasta ar fi trebuit sa-i aduca pe lume un urmas baiat, care sa-i mosteneasca averea. Frumusetea rapitoare a lui Ju Dou si tratamentul neadecvat aplicat de sot acesteia sunt tot atata motive ca Tianqing sa se simta atras de noua lui matusa… Complicatiile ce se nasc din aceasta idila interzisa vor duce la o veritabila catastrofa pentru toata lumea.

“Ju Dou” este o adaptare dupa un roman realist al scriitorului Liu Heng. Datorita problemelor cu cenzura, anumite aspecte din film au fost nuantate. Astfel, in romanul initial, Tianqing era nepotul de sange al lui Jinshan, romanul in sine avand in centrul sau o poveste despre un incest. In film, regizorii au hotarat sa nu abordeze povestea din unghiul de vedere al incestului, astfel ca Tianqing e doar un orfan adoptat, Ju Dou incepand relatia cu acesta abia dupa ce afla accidental ca Tianqing nu este nepotul de sange al sotului ei. Structura scenariului e la baza una melodramatica, parcurgnd 4 etape distincte: declansarea conflictului, atingerea telului propus, complicatiile neasteptate ivite dupa inlaturarea piedicilor si, in final, deznodamantul, cu consecintele sale. Personajele acestei povesti ne amintesc de romanele realiste in toata splendoarea lor, in special ca Zhang Yimou a fost extrem de atent la decoruri si la construirea unei atmosfere aproape balzaciene in imagini vii ale unui univers delimitat de strazi inguste, case apropiate unele de altele, un atelier izolat cu poarta mare, ce nu permite sa arunci o privire in interior, o scara e lemn ce-ti da senzatia ca oricand poate ceda, totul pe fundalul sonor al scartaitului monoton si strident al rotilor ce pun in miscare operatiunea de vopsire a tesaturilor. Unchiul Jinshan pare a imprumuta ceva din caracterul unui Felix Grandet din celebrul roman al lui Balzac “Eugenie Grandet”; e avar, interesat doar cum sa faca profit cu investitii minime. Insasi sotia – a 3-a – este cumparata ca un obiect, pentru a-i satisface poftele si fanteziile carnale, dar si pentru a-l ajuta la treburile de la vopsitorie. Ju Dou e considerata de acesta un animal, sau chiar mai putin de atat, caci mai mult tine la calul sau decat la ea. In momentul in care cumperi un obiect, o faci cu un scop. De aceasta data, scopul cumpararii sotiei este procrearea unui fiu, care sa mosteneasca averea si, mai important, sa duca numele Yang mai departe, cinstind astfel memoria stramosilor, la care Jinshan tine foarte mult, ca orice traditionalist conservator. Ca om, e o epava. Nu stie sa aprecieze o fiinta umana, e egocentric si egoist, interesat doar de propria persoana. Ju Dou e, pentru el, victima perfecta. Cumparata pentru un ban e nimic, Ju Dou trebuie sa-si ajute sotul in treburile gospodaresti, trebuie sa-i satisfaca cele mai intunecate dorinte si, intre altele, trebuie sa si traiasca, sa respire. Gura de oxigen i-o ofera Tianqing, nepotul adoptat al sotului ei, care de la priviri prelungiri va trece o linie care niciodata nu ar fi trebuit trecuta, implicandu-se intr-o relatie riscanta cu “matusa” sa chiar in casa celui care l-a crescut ferit de foamete si saracie. Pasiunea celor doi le va alimenta aspiratiile unei vieti departe de tartorul sufletului lor, dar intotdeauna cand visezi, trebuie sa tii ochii larg deschisi, pentru a fi sigur ca nu te vei trezi din visare. Obstacolul in calea fericirii adulterilor va veni de unde va asteptati mai putin, acesta fiind una din surprizele acestui film visceral, realist si halucinant pe masura ce se apropie deznodamantul. La farmecul acestui film a contribuit din plin talentul lui Zhang Yimou, care a reusit sa transmita un amestec de trairi, de la cele intunecate, exteriorizate, ce dezumanizeaza, la cele instinctuale, interioare, ce ard pasional in protagonisti. Finalul te duce cu gandul la una din scrierile celebre ale lui Slavici, pe care cu siguranta Zhang Yimou n-a citit-o, insa de aici se vede universalismul povestii ce a stat la baza acestui film extraordinar, una din cele mai memorabile productii ale istoriei cinematografiei chineze.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.

Archive: decembrie 2015

Her Granddaughter (2015) – Etsushi Toyokawa şi Nana Eikura într-o poveste romanticã mai specialã

Ju-on: The Final Curse (2015) – finalul seriei Ju-on începutã acum 15 ani

Lee Young-ae, mamã şi actriţã la 44 de ani

Ju Dou (1990) – Zhang Yimou şi balzacianismul ca stare de spirit