decembrie 2015 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: marți 29 decembrie 2015

“The Beauty Inside” (2015) e filmul de debut al regizorului coreean de 45 de ani Baek Jong-yeol, cunoscut sub pseudonimul Baik, o fantezie romantica mai aparte decat alte filme coreene de gen lansate in perioada de dupa renasterea filmului coreean de la inceputul anilor 2000. Dupa cum o sugereaza si titlul, subiectul oscileaza in jurul unei chestiuni la moda si universal valabile in zilele noastre: care frumusete conteaza, cea interioara sau cea exterioara ? Vedem peste tot pe mapamond, pornind desigur de la americani, o adevarata obsesie, mai ales a femeilor, dar de ceva timp si a barbatilor, pentru o infatisare care sa se apropie de anumite standarde de frumusete (coreenii nu fac exceptie, fiind printre primii ce au pus mare pret pe “ceea ce se vede”, dovada numarul mare de operatii estetice anuale realizate in Tara Diminetilor Linistite). Dar sunt aceste standarde obiective si chiar reflecta perfectiunea ? Goethe spunea ca frumusetea “e manifestarea unor legi tainice ale naturii”, insa in ziua de azi mai degraba frumusetea e o rezultanta a propriei culturi a unei natiuni. Exista o frumusete de suprafata, ce o regasim in obiecte de arta realizate de mari artisti, in forma lor, in ceea ce e palpabil, si, desigur, exista o frumusete intrinseca, a fiecarui obiect, lucru, fiinta. Asadar, dilema frumusetii exterioare versus frumusete interioara e una nesfarsita, care mereu va suscita un mare interes. “The Beauty Inside” ne prezinta o latura a acestei dileme sub forma unei fantezii cu un singur protagonist masculin interpretat de mai mult de o duzina de actori. Surpriza placuta e ca in rolul personajului Woo-jin, regizorul Baik a distribuit cunoscuti actori de roluri secundare din filme si seriale coreene, dar si actori in mare voga din tanara generatie Cum era de asteptat, acestia au aparitii scurte, de cateva minute, lucru suficient sa atraga atentia fanilor lor asupra acestui film. Nu e apetisant sa vezi in trailer figuri precum Park Shin-hye, Do Ji-han, Park Seo-joon, Lee Hyun-woo, Lee Jae-joon, Lee Jin-wook, Lee Dong-wook sau Yoo Yoon-seok, si sa nu fii curios de film ? Iar daca adaugi nume consacrate ca Lee Beom-soo, Kim Sang-ho, Juri Ueno, Bae Sung-woo, Lee Kyoung-young sau Kim Ju-hyeok, reteta succesului e asigurata. In mod paradoxal, acest personaj colectiv duce in spate greul filmului, chiar daca protagonista feminina, cunoscuta si indragita Han Hyo-joo, apare in cea mai mare parte a cadrelor, avand cel mai mare procent de replici din scenariu. Filmul a avut 6 nominalizari, castigand si 2 premii, unul pentru regie si alul pentru editare. “The Beauty Inside” a avut incasari de 14 milioane de dolari in Coreea, fiind un succes moderat al acestui an, situandu-se cam la acelasi nivel de incasari cu “Love Forecast”, un alt film romantic de succes din 2015.

Kim Woo-jin e o persoana mai speciala. In ziua in care a implinit 18 ani, s-a trezit dimineata cu un alt chip, moment care i-a schimbat pentru totdeauna visurile de viitor si viata. A trebuit sa renunte la scoala, la aspiratiile legate de urmarea unei facultati, si s-a dedicat pasiunii pentru mobila, devenind un designer de mobila independent. De fiecare data cand se trezeste, Kim Woo-jin are un nou chip, fie ca e de copil, batrana, adolescent, femeie, desi in interior e aceeasi persoana care era de la nastere. Secretul sau e stiut de mama sa si de cel mai bun prieten din copilarie, Sang-baek, cu care de altfel si deschide o afacere in luma mobilei. Ajuns la 30 de ani, intr-una din zile, Woo-jin o intalneste la unul din depozitele ce comercializeaza mobila pe Yi Soo (Han Hyo-joo), de care se indragosteste pe loc. Ar fi gresit sa spunem “la prima vedere” pentru ca desi a mai vizitat acea locatie de nenumarate ori, nu a remarcat-o pe aceasta pana acum. Sentimentele pe care brusc le simte pentru tanara il fac sa se intrebe daca iubirea, fructul interzis pentru el timp de 12 ani, poate fi ceva care sa-i fie si lui harazit. Drept urmare, asteptand sa aiba intr-o zi chipul unui tanar aratos, Woo-jin isi face curaj si o abordeaza pe Yi-soo…

Fanii inraiti ai k-dramelor ar putea fi dezamagiti de aceasta productie deosebita, si asta pentru simplu fapt ca pe durata celor peste 2 ore, filmul nu e deloc superficial precum un episod de k-drama, neavand un subiect simplist cu o tema clasica despre gelozie, razbunare sau romantism infantil. “The Beauty Inside” e un film de atmosfera, o drama romantic-fantezista care odata ce te prinde nu te mai lasa din mrejele sale. Editarea, capitol pentru care productia a si fost pemiata, e in pur stil hollywoodian, putand fi uneori agasanta pentru cei ce sunt obisnuiti cu filmele coreene, unde acest procedeu de editare e rar uzitat. In rest, realizarea filmului e excelenta, coloana sonora te cucereste, iar atmosfera romantica se regaseste in fiecare cadru. Ce e inedit la acest film e ca desi exista un singur personaj principal, Kim Woo-jin, acesta e interpretat de o duzina de actori. E greu sa te identifici cu personajul in functie de cum arata, astfel ca regizrul atinge ceea ce si-a propus, facand spectatorul sa se acomodeze, de fapt, cu frumusetea interioara a personajului, cu felul lui intrinsec de a fi. E poate un film unic in cinematografia coreeana de pana acum, in care nu exista un personaj cu o infatisare clara de care sa te atasezi, dar fata de care, totusi, simti nu doar mila, ci si empatie. Il simti la fiecare cadru, e acolo, traieste, desi de fiecare data are o alta infatisare.

Intrebarea de baza a filmului este “ce defineste o fiinta umana ?” Chipul sau ceea ce e aceasta in interior ? In fapt, e o dilema a lumii moderne, in care se pune prea mult pret pe frumusete, pe aspectul fizic, o lume in care se creeaza modele de frumusete la care lumea se raporteaza, cu trasaturi fizice perfecte, care de fapt ascund niste fiinte prin excelenta imperfecte. Chipul e o masca, iar machiajul care il acopera e o masca peste masca. Personalitatea se adapteaza la aspectul fizic, sau cel putin asa percepem din afara o alta persoana, cand o inspectam din cap pana in picioare. Aspectul fizic aduce atractia, dar ceea ce ne apropie cu adevarat de o persoana e felul acesteia de a fi. Artificialitatea e acceptata doar in masura in care iti doresti sa fii indus in eroare, ca un compromis facut mai degraba in numele unei curiozitati sau a unui capriciu trecator. Ceea ce un om cauta la o alta persoana e cu totul altceva, ca e sau nu recunoscut acest lucru la nivel constient. Dilema personajului Yi-soo, care se indragosteste in doar 2 zile de persoana cu care crede ca are atat de multe lucruri in comun, si care mai e si aratoasa pe deasupra, e dilema oricarei fiinte umane ce vede dincolo de aparente. Ce anume cauta ea ? Ce isi doreste de la un partener ? Infatisarea acestuia sau cu totul altceva a apropiat-o de acesta ? Cand el dispare, cand chipul lui se pierde intre miile de masti purtate zi de zi, Yi-soo isi pune intrebarea fireasca pe cine cauta ? Care e identitatea persoanei de care s-a indragostit, daca aceasta are in fiecare zi un alt chip ? Poate iubi intr-o zi un barbat aratos, iar in alta unul imbatranit si cu o infatisare neatragatoare ? Fiecare infatisare pe care Kim Woo-jin o ia in fiecare zi e de fapt o frantura de viata, un chip al unei persoane ajunse la o anumita varsta, la o anumita etapa, la un anumit nivel de evolutie umana. In mod normal, cu totii ajungem in acele puncte, la un moment dat, cu totii imbatranim, avem pielea plina de riduri, ne pierdem parul, vederea, infatisarea ni se schimba. La fel e si iubirea: evolueaza. Indiferent de varsta. Foarte interesanta e si perspective prin care vede Yi-soo lucrurile. Ea e o fiinta obisnuita, frumoasa, si are acelasi chip in fiecare zi. In fata dramei prin care trece Woo-jin, a carui infatisare se transforma zilnic, Yi-soo isi pune intrebarea: oare ea e aceeasi persoana care a fost cu o zi in urma ? Faptul ca are aceeasi infatisare nu e totodata si o garantie ca in interior, gandurile, felul de a fi, frumusetea, nu s-au schimbat de la o zi la alta. E un joc al aparentelor inselator atat pentru Woo-jin, cat si pentru Yi-soo, doar pentru a constata ca omul se schimba odata cu lumea in care traieste, se adapteaza la aceasta dar si la trairile interioare, ascunzandu-le sau, din contra, exteriorizandu-le. Chiar daca noi, oamenii, avem acelasi chip, mintea noastra se transforma si ne transforma, pentru ca ceasta nu e inerta.

Spre deosebire de filmul omonim facut de americani in 2012, in care actorii ce il intruchipeaza pe personajul “cu o mie de fete” au fost selectati via facebook, dintre amatori, in productia coreeana avem in fata un act artistic realizat cu actori de top, pe baza unui scenariu independent ce preia doar liniile principale ale povestii, desavarsind-o in pur stil coreean. O productie de nota zece, ce demonstreaza inca o data, daca mai era nevoie, nivelul ridicat al cinematografiei coreene a momentului; fie ca vorbim de productii comerciale sau de remake-uri dupa filme sau scrieri din afara Coreei (recent am avut ocazia sa vedem un alt remake dupa o nuvela americana, “How to Steal a Dog ?”), toate sunt desavarsite, pline de emotie si originalitate creativ-artistica.

Traducerea si adaptarea a fost efectuata in premiera in Romania de uruma, lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil dupa o traducere profesionista din limba engleza.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 27 decembrie 2015

Prolificul regizor si scenarist japonez Takahisa Zeze, ce are peste 30 de filme la activ din 1989 pana in prezent, si-a inceput cariera ca asistent de regie, apoi regizor de filme “pinku” in anii ’90, insa in scurt timp s-a departat de acest gen prin analiza legaturilor sociale dintre personajele sale, stilul mai putin violent ca al altor regizori de gen, un plus de satira si umor stangaci, toate devenind caracteristicile filmelor lui. Treptat, a abordat si alte genuri, de la horror (Kokkuri) la drame si de la filme despre catastrofe (Pandemic) la fictiuni (Moon Child). Caracterizandu-si propriile filme, Zeze a afirmat: “Incerc sa arat in filmele mele relatiile dintre oameni. Filmele pe care eu le fac sunt despre iubire.” Aceste cuvinte sunt perfect adevarate daca vine vorba de productia din 2002, “Dog Star”, una care i-a adus dupa mai bine de un deceniu o binemeritata recunoastere. O combinatie de romantism fantezist si putina comedie excentrica, “Dog Star” e, in cele din urma, o drama induiosatoare despre iubire. Una neobisnuita, cum rar o vedem in filmele asiatice, cu atat mai putin japoneze, dintre un om si un caine. Sa nu va ganditi ca e o clasica poveste in stilul lui “Hachiko”; filmul lui Zeze e o fantezie mai aparte, in care cainele ia infatisarea unui om pentru a-si implini o dorinta facilitata de divinitate. Nu-i asa ca e incitant ? Daca pestisorul de aur ar exista cu adevarat si ne-ar putea imdeplini o dorinta, oare care ar fi aceasta ? Probabil noi, ca oameni, ne-am raporta la “valorile” acestei lumi precum banii, bunastarea sau fericirea dobandita fara nici un sacrificiu, pentru ca asa este firea umana. Dar un caine, daca ar avea sansa de a i se indeplini o dorinta, oare aceasta nu ar fi legata de loialitatea sa fata de stapan, singura fiinta care de-a lungul vietii ii poate oferi afectiune ? Cu un Etsushi Toyokawa tanar si vivace in rolul cainelui incarnat in fiinta umana, “Dog Star” ne ofera doua ore emotionante despre o intalnire fantezista a omului cu propriile sale umbre si defecte.

In Japonia, cainii din rasa Labrador Retriever sunt dati in grija oricarui doritor voluntar, de mici, pana implinesc varsta de 10 luni. Dupa aceasta perioada, cainii primesc un antrenament de un an, ajungand cel mai des in compania persoanelor nevazatoare, pentru a le conduce, sau chiar in politie, ajutand la detectarea drogurilor. Shiro e un astfel de caine. Pana la 10 luni a fost crescut de familia Suzuki, atasandu-se in mod deosebit de Haruka, fiica cea mare a familiei. Despartirea de familie e dureroasa atat pentru Shiro, cat mai ales pentru Haruka, ce ramane cu regrete. Shiro e antrenat sa devina caine de ghidaj pentru persoane nevazatoare, iar peste 10 ani il regasim in compania unui antrenor orb de box, care-l iubeste foarte mult. Dupa ce intrece masura cu bautura, d-l Tokai Gong e condus de Shiro acasa, insa pe drum e accidentat mortal de un camion. Nefiind primit in Rai deoarece nu a facut destule fapte bune, Gong e trimis inapoi pe pamant cu o sarcina precisa: sa indeplineasca o dorinta cuiva drag. Cum Shiro a supravietuit accidentului, ii propune acestuia indeplinirea unei dorinte, care e nici mai mult nici mai putin sa-si reintalneasca prima stapana, pe Haruka, ca fiinta umana. Astfel, Shiro se incarneaza in trupul singurei persoane decedate in acel moment din orasel, inspectorul de politie Harada (Etsushi Toyokawa), care tocmai se sinucisese, si porneste in cautarea stapanei sale Haruka, pentru a-i multumi…

“Dog Star” e o fantezie induiosatoare mai putin obisnuita, de care insa te indragostesti iremediabil. Are un farmec aparte, fie din cauza povestii in sine, fie din cauza coloanei sonore cu accente irlandeze, fie pur si simplu prin prezenta in film a unui minunat Labrador Retriever. Sau poate combinatia tuturor acestor factori, dublata de o interpretare superba a lui Etsushi Toyokawa ce chiar reuseste sa-ti dea senzatia ca e un caine incarnat intr-o fiinta umana fac din “Dog Star” un film memorabil. La Shiro regasim toate trasaturile rasei Labrador Retriever, ce mai apoi sunt transmise fiintei umane in care acesta se incarneaza, in mod simbolic: blandete, rabdare si inteligenta. Shiro are capacitatea de a-si vedea ultimul stapan, ce i-a oferit sansa reincarnarii si care nu e inca primit in Rai pana nu face o fapta buna pe pamant. Numai ca aceasta fapta buna va complica lucrurile in momentul in care Shiro, gasindu-si prima stapana, se indragosteste de aceasta. E lesne de inteles ca ce urmeaza e o dilema, pentru Shiro: cum sa-i spuna stapanei sale ca e de fapt un caine, cand el are infatisarea unui barbat ! Trecand prin situatii hilare, dar fara a devia de la scopul sau principal – manifestarea afectiunii unice ce o simte fata de prima fiinta umana ce l-a indragit in aceasta lume (ravasitoare sunt momentele de la inceput, cand lumea ne este prezentata prin ochii micutului Shiro, parca simti cu sufletul lui afectiunea micutei Haruka pentru noul ei companion de joaca), Shiro va incerca sa inteleaga omul, odata ce devine el insusi o fiinta umana, pastrandu-si insa rabdarea si supunerea specifica firii sale de caine. “Dog Star” nu este un film doar despre iubire, ci si despre singuratate, deoarece atat Shiro, cat si Haruka sunt niste fiinte pe care soarta le-a lasat singure in fata greutatilor vietii. Acest lucru ii apropie si usureaza intelegerea sufletului celuilalt. Un film de-a dreptul magic, ce va va atinge cea mai sensibila parte a sufletului, transmitandu-va ceva din magia lui unica. Nu-l ocoliti !

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 27 decembrie 2015

Desi Yoon Ho-jung nu este admisa la facultate, ea decide sa mearga la munte cu prietenele ca sa schieze. Cum schiatul e ceva cam „tabu” pentru ea, da nas in nas cu un incident ce-i poate fi fatal, dar o salveaza la timp un tanar. Acesta, pe nume Hyun-min, devine pentru Ho-jung “Fat-Frumosul de la munte”. Cand il reintalneste intr-un magazin din orasul natal, tanara conchide ca nu mai e vorba despre o coincidenta, ci despre destin. De aceea, Ho-jung decide sa devina vanzatoare. Fiindu-i alaturi pas cu pas, ascultandu-i problemele, naiva fata ajunge sa-l sustina atat din punct de vedere moral, cat si financiar, intrucat Hyun-min este un student sarac, dar cu un viitor promitator. Gandul ca un ginere judecator va face parte din familie da aripi tuturor si, in special, mamei lui Ho-jung. Intalnirea cu acesta e un prilej de bucurie pentru mama, dar constituie un semnal de alarma pentru Hyun-min. Inceperea cursurilor la facultate il salveaza la timp, intrucat aduce cu sine intreruperea legaturii dintre cei doi si promisiunea smulsa ca se vor vedea frecvent. Cum timpul trece fara a primi vreo veste de la iubitul sau si cum zvonurile despre el o nelinistesc, Ho-jung se hotaraste sa-l viziteze.

Prezentare realizata de Claudia – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 26 decembrie 2015

Yoon Ho-jung este o domnisoara frumusica si extrem de naiva. La patinoar, destinul ii ofera sansa sa-si intalneasca “iubirea”, dar, pana sa prinda curaj sa-si dezvaluie trairile, aceasta dispare ca prin farmec. Odata cu trecerea anilor, Yoon Ho-jung nu-si uita “marea dragoste” din adolescenta. Tanjind fara-ncetare dupa iubirea adevarata, tanara pune ochii pe un student la teologie, extrem de amabil si curtenitor. Cum frumosul pare destul de timid in relatia cu ea, Ho-jung decide sa-si ia inima in dinti si sa-si exprime liber sentimentele. Refuzul „mascat” al acestuia nu e pe deplin inteles de liceanca cea credula, devenind motiv de urmarire „sub acoperire” a studentului. Adevarul care iese la iveala o izbeste puternic in mandrie si o determina sa ia atitudine in privinta iubirii: nu se va mai lasa dusa de nas, va accepta un alt tip de dragoste. Kang Su-ji, prietena ei cea inteligenta si „tocilara”, o sustine in toate actiunile ei, ii este alaturi oriunde, chiar si la intalnirea cu „rivala” sa, frumoasa Kang Cha-hee. Intamplarea face ca Cha-hee sa le devina prietena. La liceu, acasa si in timpul liber, tinerele sunt acompaniate de fratele lui Yoon Ho-jung, atragatorul fustangiu Ho-jae. Acesta o tachineaza incontinuu pe „tocilara”, dar prietenia cu ea are la baza un interes, stiut nu doar de el, ci de insasi temperamentala Su-ji. Cand in casa familiei lui Ho-jung si Ho-jae apare un nou locatar, frate cu vecina lor Choi Gyu-sun, atmosfera devine una incendiara, mai ales ca studiosul licean Choi Gyu-in e prea corect si plictisitor pentru gustul lui Ho-jung. Examenul de admitere la facultate e un prilej de bucurie pentru unii si de intristare pentru altii, dar, cu toate acestea, intotdeauna exista loc pentru… distractie.

(Prezentare realizata de Claudia – asiacinefil)

Publicat: sâmbătă 26 decembrie 2015

„We Are Dating Now” e un serial coreean din perioada anterioara raspandirii Valului Coreean, ce ne prilejuieste reintalnirea cu mari vedete de azi ale filmului si serialelor coreene, din perioada in care acestia nu erau inca foarte cunoscuti si, in egala masura, ne da ocazia sa cunoastem cateva din starurile momentului in anul 2002, actori care odata cu Hallyu si noile exigente din industrie au trecut in umbra, lasand locul noii generatii de actori tineri. Fiecare perioada isi are vedetele si un stil propriu, raportat strict la cerintele publicului. Spre exemplu, melodiile din perioada ante-Hallyu erau de obicei scrise in intregime in coreeana, ceea ce reprezenta o bariera culturala ce inhiba o potentiala receptivitate fata de k-pop in afara Peninsulei Coreene. Similar, daca e sa vorbim de k-dramele realizate in perioada ante-Hallyu, se spune ca industria serialelor de televiziune de atunci ducea o acuta lipsa de calitate, find prea putin incurajata sa progreseze. Televiziunile erau mai interesate in a achizitiona seriale si programe americane, dublate mai apoi in coreeana, in fata eforturilor de depasire a „oboselii creative” de care suferea intreaga industrie. Si mai e un lucru important, pentru a intelege contextul in care erau promovate aceste seriale: realizatorii serialelor se luptau sa cucereasca audienta autohtona. Ratingurile mici atinse de seriale nici nu includea vreun plan de export al acestora. Toata revigorarea industriei coreene de seriale tv vine odata cu Hallyu, si e consecinta unei schimbari strategice in politica economica si culturala a tarii. Stiti care e paradoxul ? Masurile au fost luate in plina criza financiara la sfarsitul anilor ‚90, cand Coreea a fost tinuta in viata de banii FMI. A fost momentul in care politicienii coreeni s-au mobiliat si au votat pachete de legi ce impuneau minim 80% continut de programe autohtone la televiziuni, si achizitionarea de productii realizate de companii de productie independente de televiziuni. Asa a luat nastere o concurenta, a inceput sa creasca calitatea programelor tv, apoi au crescut pretentiile difuzorilor, iar cand au fost puse in practica initiative legislative pentru incurajarea exportului de cultura sud-coreeana, s-a facut si pasul spre exportarea k-dramelor, pe fondul exploziei Hallyu odata cu „Winter Sonata”.

Revenind, insa, la serialul nostru, trebuie de la inceput facuta o precizare: nu inseamna ca daca serialele tv din perioada ante-Hallyu nu aveau bugetele serialelor de azi, daca erau mult mai statice, cu multe filmari interioare (deplasarile pentru cadre exterioare erau costisitoare), daca stilul lor in general se incadra in ceea ce publicul corean cerea in acel moment, spuneam, toate astea nu inseamna ca acestea trebuie aruncate la cosul de gunoi al istoriei k-dramelor. Din contra, ele au fost piatra de temelie pe care s-a cladit industria coreeana de televiziune de astazi, iar interpretarea actorilor de multe ori era mai buna decat cea a multor asa-zisi actori din zilele noastre ce oricand sunt dispusi sa lase „cetera” pentru o expunere mai buna intr-un film sau serial. Azi, multi cantareti devin peste noapte actori, fara a avea o pregatire solida in domeniu, trezindu-se ca debuteaza intr-un serial si mai apoi merg la scoala sa invete actoria. Exista o evidenta diferenta de calitate intre actorii de azi cei de ieri, iar daca ne uitam mai atent, un So Ji-sub sau Kwon Sang-woo, protagonisti in „We Are Dating Now”, sunt si la aproape 15 ani distanta mai populari decat orice alt actor nascut mai mult sau mai putin artificial dupa raspandirea Hallyu. Nu in ultimul rand, serialele ante-Hallyu au un parfum aparte, amintindu-ne de o lume mult mai realista decat cea idealista pe care serialele de azi incearca sa o contureze. In „We Are Dating Now” vom vedea oameni obisnuiti ce se confrunta cu probleme obisnuite, nu iubiri complicate intre fii de chaeboli si fete de bani gata orbite de dorinta de bani si putere, care le transforma. Exista pe atunci o alta abordare a lucrurilor, mult mai desprinsa de idealul coreean al k-dramelor de azi. Desi serialul e catalogat drept „drama” de criticii de specialitate, acesta e mai degraba o comedie, cel putin in prima sa parte, cu toate ca nici partea a doua nu duce lipsa de momente amuzante pe langa problemele serioase de viata, dar in limitele normalului, cu care se confrunta personajele.

Serialul urmareste evolutia prieteniei dintre trei fete: Yoon Ho-jung, Kang Su-ji si Kang Cha-Hee si doi baieti: Choi Gyo-in si Yoon Ho-jae, din liceu pana la maturizarea lor, pana la descoperirea de catre fiecare a adevaratului drum de urmat in viata.

Yoon Ho-jung (Chae Rim) este o tanara draguta si naiva care se indragosteste nebuneste de barbati nepotriviti. Atat ea, cat si vecinul sau, Choi Gyu-in (So Ji-sub), sunt niste idealisti incurabili in privinta dragostei. Avand o viziune asemanatoare asupra vietii si iubirii, cei doi devin apropiati, parand, mai degraba, in ochii tuturor, drept frati vitregi. Cand prietena ei, frumoasa Kang Cha-hee (Choi Yun-yeong), incepe sa-l placa pe Choi Gyu-in, Ho-jung isi da seama de adevaratele ei sentimente pentru vecinul cel timid. Ho-jae (Kwon Sang-woo), fratele eroinei principale, este un fustangiu fara pereche, foarte aratos si extrem de iresponsabil. Lucrurile se complica atunci cand acesta incepe sa manifeste interes pentru Kang Su-ji, prietena “tocilara” a surorii lui, neatragatoare fizic, dar cu un temperament vulcanic, foarte inteligenta si… bogata, pe deasupra. Usor-usor, incep sa se contureze doua tabere care se “aprind” ori de cate ori se intalnesc: parintii tocilarei, de o parte, si cei ai irezistibilul Don Juan, de cealalta parte. Cand in scena apare fostul iubit din adolescenta al lui Ho-jung, acum presedintele unei companii de succes, totul devine incendiar, atat pentru naiva Ho-jung, cat si pentru vecinul ei, un modest salariat. Ramane de vazut ce intorsatura iau lucrurile pentru toti eroii implicati in aceste povesti de dragoste… Cat de important este suportul material intr-o relatie de amor? Cat de mult conteaza prietenia intr-o relatie incendiara de dragoste? Au sorti de izbanda relatiile de tip „Romeo si Julieta”? Raspunsul la intrebari il veti afla, doar vizionand aceasta comedie romantica, plina de savoarea tineretii si a prieteniei.

Yoon Ho-jung (Chae Rim) este sora mai mare a lui Ho-jae (Kwon Sang-woo), cei doi provenind dintr-o familie saraca. Ea este o tanara frumoasa cu o personalitate placuta, dar naiva , nu prea inteligenta , credula si foarte amabila cu toata lumea, curajoasa si hotarata in tot ce intreprinde. Apreciaza prietenia si in numele acesteia este capabila sa renunte la propriile sentimente pentru a-si pastra prietenele aproape. Ho-jung este dezamagita pentru faptul ca de la varsta de 12 ani nu a mai simtit fiorul primei iubiri, asa ca viseaza sa-si intalneasca marea iubire. Din nefericire are gusturi ciudate la barbati, astfel ca intotdeauna se indragosteste de persoana nepotrivita. O persoana iubeste deja alta fata, alta este fie ipocrita sau materialista, alta are serioase probleme psihice, iar ultima pur si simplu are alte angajamente. Cand in sfarsit intalneste persoana potrivita – Choi Gyo-in (So Ji-sub) -, nu realizeaza care ii sunt adevaratele sentimente si il considera multa vreme doar un prieten. Astfel ca cei doi nu se sincronizeaza niciodata si rateaza de cateva ori sansa de a fi impreuna. Tanara este foarte constienta de capacitatile sale intelectuale limitate si renunta la studii, totusi pentru a se ridica la nivelul unuia dintre iubiti isi termina studiile care de fapt nu-i folosesc decat sa satisfaca dorintele mamei sale, pentru ca in final sa se realizeze in meseria de fotograf, pasiunea ei dintotdeauna fiind fotografia.

Choi Gyo-in este fratele mai mic al vecinei familiei Yoon, Choi Gyo-sun. Visul lui este sa urmeze o scoala buna, asa ca vine in Seul, la sora sa, cu rugamintea de a-l intretine pe perioada studiilor, urmand sa se revanseze cand isi va lua un job bun. Gyo-in este un tanar aratos, foarte inteligent, cu rezultate remarcabile la scoala, dar este un baiat de la tara, conservator si introvertit, meticulous si calculat precum un batran de 82 de ani, dupa parerea lui Ho-jung. Prima intalnire dintre ce doi nu a fost de bun augur, ei ciondanindu-se mereu. Nu o place pe Ho-jung pentru ca este o aeriana, nu invata, alearga dupa baieti si-si ingrijoreaza parintii. Insa cand incepe sa o mediteze tanarul o supravegheaza, ii da sfaturi despre baieti si o priveste cu alti ochi, ii plac flecareala si naivitatea ei. Asa ca in scurt timp se ataseaza profund de ea, fara a-si manifesta sentimentele decat in momentele dificile pentru fata. Dar circumstantele fac ca el sa inceapa a se intalni cu Kang Cha-Hee, cealalta prietena a lui Ho-jung. Cand tanarul este pus in situatia de a alege, pentru a iesi din incurcatura si a-si limpezi sentimentele se inroleaza voluntar in armata. Imprejurarile duc la intreruperea completa a comunicarii cu Ho-jung pe aceasta perioada. La revenirea din armata urmeaza o alta perioada dificila pentru el, deoarece sentimentele pentru Ho-jung nu au disparut si mai apare si un concurent la inima ei, patronul lui si prima iubire a fetei, din gimnaziu.

Yoon Ho-jae este fratele mai mic al lui Ho-jung si cel mai bun prieten al lui Gyo-in. Tanarul este o puslama, un golanas de cartier, superficial, frivol si infantil, inclinat spre o viata usoara si distractiva. Dar are si momente cand poate fi serios si matur. Nu are nici o atractie catre invatatura, cu toata dorinta mamei lui, al carui favorit este, de a urma o facultate. Este prieten cu Su-Ji (cea mai buna colega de clasa a surorii sale Ho-jung), ii da sfaturi despre barbati, dar o si sicaneaza cu fizicul ei si o stoarce de bani de multe ori, numind-o “cardul lui de platina”. Totusi, este sensibil impresionat de nefericirea fetei. Tanarul mizeaza pe fizicul sau atragator, pe corpul bine lucrat si arta de a seduce femeile, pe care o stapaneste la perfectie pentru a da lovitura vietii lui: sa-si asigure traiul lui si al familiei sale prin casatoria cu o femeie bogata. Aceasta oportunitate i se iveste de unde se astepta cel mai putin. De la Su-ji, prietena surorii lui, care il medita pentru a intra la facultate. Ghinionul lui insa e ca se indragosteste cu adevarat de fata, iar parintii ei sunt total impotriva relatiei lor.

Avem in fata un serial frumos realizat, fara exagerari dramatice fanteziste, cu multe momente comice si personaje amuzante. O poveste alcatuita din intamplari obisnuite din viata unor tineri normali, fara infatuarile unui statut social privilegiat, cu o dorinta si o putenica vointa de a merge mai departe cu fruntea sus. De fiecare data cand cad, personajele gasesc rezolvari si motivatii care ii fac capabili sa se ridice si sa mearga inainte. E unul din rarele seriale coreene in care veti vedea personaje capabile, indiferent de nivelul de inteligenta sau de statut social, care stiu sa-si evalueze cu sinceritate propriile calitati si defecte si care stiu sa-si stabileasca obiectivele in viata in functie de posibiltatile si abilitatile lor. Deliciul serialului este dat de actorul Kwon Sang-woo, prin momentele amuzante, uneori tragi-comice in care este pus playboy-ul Ho-Jae, la care se alatura zambetul discret si privirea curioasa, usor amuzata a lui Gyo-In, interpretat de fermecatorul So Ji Sub, pe care de aceasta data nu-l mai vedem in deja traditionalul rol de “mutulica” cu care ne-a obisnuit si pe care cu mare greutate il putem recunoaste in primul episod, avand in vedere anul de productie al serialului (2002). Este mare pacat ca acesti doi mari actori nu au mai fost distribuiti in astfel de roluri care le vin ca o manusa, interpretand ulterior numai roluri de duri in drame, sau de nefericiti in melodrame („My tutor friend” si “Love so divine” sunt doua exceptii pentru evolutia viitoare a lui Kwon Sang-woo, care repede s-a orientat spre melodrame, devenind ‚Printul Lacrimilor”). Cat o priveste pe Chae Rim, ne-o amintim din „Dal Ja’s Spring”, un serial ulterior, dar si de aceasta data ne va surprinde in mod placut. Un serial ce merita vazut, in 16 episoade, ce ne ofera altceva decat serialele coreene din prezent, o placuta surpriza pentru toti fanii vedetelor din distributie.

Traducerea serialului a fost efectuata in premiera in Romania de Claudia si Adina (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de mialex si Adina – asiacinefil.

Publicat: vineri 25 decembrie 2015

Filmul coreean intotdeauna a stiut sa fie original si inventiv cand vine vorba de a pune imaginatia in slujba creativitatii. Multe scenarii incantatoare au stat la baza unor productii fara un buget prea mare, in prima jumatate a anilor 2000 (e suficient sa amintim de “My Mother, the Mermaid”, “A Man Who Went to Mars”, “Il Mare” sau “Windstruck”), rezultatul final fiind niste productii memorabile, ce au propulsat in doar cativa ani cinematografia coreeana la un rang de top la nivel mondial. “A Boy Who Went to Heaven” e o fantezie romantica emotionanta in regia lui Yun Tae-yong, despre copilarie si familie vazute prin ochii unui copil obisnuit ce ajunge intr-o situatie neobisnuita. Park Hae-il, pe care ni-l amintim din numeroase productii coreene (Scent of Chrysanthemums, My Mother the Mermaid, Modern Boy, Eungyo, Heartbeat, My Dictator sau The Whistleblower) isi imparte rolul cu actorul copil Kim Kwan-woo, personajul Nemo aparand atat ca si copil, cat si ca adult. Yum Jung-ah, fosta Miss Coreea in 1991, in rolul Booja, impresioneaza din nou la fel cum a facut-o in “Lovely Rivals”, prezenta ei degajand o energie pozitiva si un optimism evident. Desi original, scenariul duce cu gandul la unele filme de succes de la Hollywood despre calatoria in timp in prezent, prin intruparea – nu trebuie pusa intrebarea cum anume, de aceea filmul e o fantezie – unui copil in corpul unei persoane adulte, pastrand desigur caracteristicile mentale ale unui minor. “Big”, cu Tom Hanks sau mult mai tarziu “13 going on 30” au avut tematici similare, desi realizarea lor nu aduce nimic cu aceasta superba productie coreeana. Unde “A Boy Who Went to Heaven” difera, chiar exceleaza, fata de amintitele productii de duzina de la Hollywood e premisa magica pe care realizatorul o induce prin introducerea elementelor fantastice explicate detaliat. Din acest motiv, filmul pare ca un basm pentru adulti, vazut prin ochii inocenti ai unui copil. Ce poate fi mai frumos ?

Coreea, anul 1982. Nemo e un pusti de 13 ani crescut de o mama singura, doborata de greutati. Tatal lui e detinut politic, fiind condamnat de regimul dictatorului Chun Doo-hwan pentru activismul sau in favoarea democratiei. Dar tot ce stie Nemo despre el e ceea ce ii spune mama lui, anume ca tatal e un criminal teribil. Avand o poza a parintilor lui, Nemo refuza sa creada asta. Frustrat de situatia sa familiala, Nemo are un singur vis: ca atunci cand va fi mare, sa fie nu actor, nici cantaret, ci… barbatul unei mame singure, pentru a evita ca si alti copii sa mai treaca prin drama lui de a creste fara un tata. In momentul in care ramane singur pe lume, Nemo vede cum ceasornicaria mamei sale se transforma peste noapte intr-un magazin de benzi desenate. Proprietara magazinului e nimeni alta decat d-na Booja, ce canta la localul din oras, si care ca si mama lui Nemo, e o mama singura ce trebuie sa-l creasca pe micul Gi-chul. Pentru a ramane fidel visului sau, Nemo isi arata afectiunea timpurie fata de Booja, trimitandu-i scrisori copiate dupa scrisorile romantice ale tatalui sau pentru a-i cuceri inima. Intr-un final decide sa-i marturiseasca dragostea si sa o ceara in casatorie (!), dar un incident tragic schimba cursul evenimentelor, Nemo trezindu-se peste noapte copil in trup de barbat in toata firea.

In ciuda faptului ca scenariul pare putin dezechilibrat, la prima vedere, 40 de minute din cele 115 fiind dedicate personajului copil, restul celui matur, acest lucru are un singur impediment: lasa prea putin timp la dispozitie (cam o ora si 10 minute) actorului vedeta al filmului, Park Hae-il, sa exploreze, la un nivel satisfacator, tentativa lui Nemo de identificare cu noul sau trup de barbat matur. Tranzitia de la copilarie la maturitate, trecerea de la actorul copil la vedeta filmului e realizata lin, fara a da impresia de pripa, lucru crucial, deoarece e unul din cele mai importante momente ale filmului, de care se leaga evolutia povestii. Nemo nu e un personaj neaparat simpatic. Numele lui in coreeana (s-ar fi scris Nae-mo, citindu-se, desigur, “Nemo”) e unul neobisnuit, facand evident trimitere la celebrul si misteriosul personaj razbunator al lui Jules Verne, capitanul Nemo (in latina, “Nemo” insemnand “Nimeni”). La fel de neobisnuita e si firea lui, neducand lipsa de prezenta de spirit: se transforma peste noapte in aparatorul copiilor cu mame singure, iar cand ceasornicaria mamei sale devine magazin de benzi deenate, isi pune la incercare rezistenta, protestand prin a sta ore in sir nemiscat in fata pravaliei. Dar sfarseste la fel de neobisnuit, indragostindu-se de noua proprietara, o mama singura, ignorand-o mereu pe Tofu, o fata de varsta lui ce e innebunita dupa el. Partea de fantezie face deliciul acestui film, trezirea lui Nemo in trupul unui barbat de 33 de ani fiind plina de neprevazut. Noul Nemo gandeste ca un copil, dar are toate atuurile ca in sfarsit sa o cucereasca pe Booja, care niciodata nu s-ar fi uitat la un copilas, nu-i asa ? Elementele fanteziste sunt niste veritabile metafore in imagini: disparitia mamei lui Nemo pe sinele de cale ferata e prezentata ca un vis; casa aflata pe jumatate in nori din care Nemo isi ia zborul cu aripioare de inger e parca desprinsa dintr-un film clasic, poate “Vrajitorul din Oz” ? E evident ca in spatele acestor scene din scenariu se afla nimeni altul decat Park Chan-wook, unul din cei 4 scenaristi ai productiei, stilul din “I’m a Cyborg But That’s Ok” regasindu-se in scenele fantastice de aici. Coloana sonora abunda in melodii de top din anii ’80 interpretate de legenda Lee Eun-ha (reinterpretate de actrita Yum Jung-ah), aceasta avand o contributie majora la crearea atmosferei magice ce duce spre un singur deznodamant ce se consuma… de Craciun. Minunat film, una din acele productii care te marcheaza, pentru ca vorbeste despre copilarie, familie, despre acele valori intrinsece firii umane ce ne fac mai buni, si in primul rand despre dragostea filiala. Desigur, nu poti, din curiozitate, sa nu te intrebi cum ar fi fost daca personajul Nemo nu ar fi fost interpretat de Park Hae-il ci, din contra, pana la final ar fi fost jucat de actorul copil Kim Kwan-woo. Acesta si-a interpretat atat de bine rolul incat te intrebi cum ar fi fost ca el sa interpreteze personajul pana la final. Schimbarea lui cu Park Hae-il e de inteles, insa, deoarece Nemo trebuia sa fie un copil in corpul unui barbat matur, si nu invers, un barbat matur in corp de copil. Daca va plac fanteziile romantice, acest film va va delecta cu certitudine. E o productie stralucita, un basm pentru adulti si copii deopotriva, de o mare sensibilitate, ce va va misca pana in adancul sufletului.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Vic (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 24 decembrie 2015

Cand spui numele regizorului Jo Jin-gyu, automat nu il poti disocia de “My Wife is a Gangster” si de recentul “Man on the Edge”, doua comedii antrenante cu gangsteri. Acelasi este si genul lui “Who’s Got the Tape ?”, al doilea film din cariera acestuia, o comedie de zile mari ce ironizeaza atat gangsterii, cat si politia coreeana. Nasterea comediilor cu gangsteri in Coreea s-a datorat in mare masura succesului dramei cu gangsteri “Friend” din 2002, dar inainte de aceasta, in anii ’90, seria de filme “Two Cops” a fost adevarata deschizatoare de drumuri in domeniu. Comedii precum “My Wife is a Gangster” si “Marrying the Mafia” s-au dovedit lucrative. Avand bugete undeva la 1,5-2,5 milioane de dolari, astfel de filme au scos si incasari de 20 de ori mai mari decat costul initial. Acestea vizau doua perioade de sarbatoare, ca data a premierei, Chuseok (Ziua Recunostintei) si Seol (Anul Nou Lunar), astfel explicandu-se succesul lor de box-office. Devenind o afacere profitabila, comediile cu gangsteri, urmate de cele politiste, au inflorit odata cu Hallyu, Hollywood-ul realizand remake-uri, vandute chiar pe piata coreeana. Denumite comedii “sammai” (termen provenit din japoneza), ele au in centrul lor gangsteri, batausi, politisti mai putin manierati, iar curand genul avea sa se diversifica cu mai multe sub-genuri, tratand de exemplu conexiunile unor astfel de personaje cu oameni din afara lumii lor (celebrele drame si melodrama cu o fata de treaba ce se indragosteste de un gangster). “Who’s Got the Tape ?”, o astfel de comedie din perioada de glorie a genului (2004), trateaza cu ironie subiectul, reusind printr-o distributie cu actori cunoscuti, fara pretentii de mari vedete, sa ofere tot ce avea in acel moment mai bun genul. In rolurile principale ii vedem pe Yoo Deong-geun (cunoscut dintr-o multime de seriale, premiat anul trecut cu Marele premiu la KBS Drama Awards pentru rolul din “Jeon DoJeon”) si Lee Moon-sik (ce nu mai are nevoie de prezentare), iar intr-o aparitie inedita, pret de cateva minute, il veti vedea pe nimeni altul decat Cha Tae-hyun. Toata distributia ne ofera un recital plin de umor ce starneste hohote de ras fara oprire pe toata durata filmului, si ce poate fi mai reusit la o astfel de productie daca nu atingerea scopului pentru care a fost creata ?

Tae-sik e un gangster marunt ce face orice treaba murdara pentru bani. Ajutat de subordonatii sai, Prostanacul si Scrimerul, acesta reuseste intr-o misiune nocturna, sa atace un detectiv ce lucra pentru procurorul Na si sa puna mana pe o pretioasa caseta video. In fapt, aceasta continea o inregistrare in care interlopul Jang ii dadea niste bani ca mita unui deputat. Treaba grea odata finalizata, nu mai trebuia decat ca respectiva caseta a procurorului a ajunga in posesia lui Jang, in schimbul unei sume de bani. Doar ca, cu cateva ore inaintea predarii casetei, se produce nenorocirea: printr-un context de evenimente, caseta e pierduta, ajungand in posesia lui Dong-moo, un pierde-vara enervant, ce reuseste sa fuga. Cei 3 gangsteri incearca sa traga de timp, punand la grea incercare rabdarea lui Jang. Presati de acesta, cei 3 trebuie sa-l gaseasca urgent pe pierde-vara si sa recupereze caseta buclucasa cu orice pret… altfel vor deveni ei insisi vanat pentru fiorosii oameni ai lui Jang. Dar credeti ca totul se rezolva cat ai zice peste, cand ai in subordine doua ajutoare cu un nivel de inteligenta foarte scazut ? Iar cand acestia sunt luati drept… politisti, balul poate incepe !

Ca in orice comedie cu gangsteri, personajele sunt unele tipice, ce nu ies din limitele unei galerii predefinite. Intalnim, astfel, Prostanacul – interpretat de cine altcineva decat de Lee Moon-sik, un personaj a carui porecla spune totul despre ce asteptari sa avem de la el. Gandeste lent, e hilar in modul in care interpreteaza situatiile, dar are o naturalete ce te cucereste si te binedispune din primul moment. Nu incearca nici un moment sa-si depaseasca conditia deoarece e multumit si cu porecla data de seful sau – e mai comod sa gandeasca altul pentru tine, in opinia lui (ceea ce nu intotdeauna e un semn negativ, ci mai degraba unul de incredere in cel ce gandeste in locul tau, pentru ca o face si pentru tine…), si cu viata de gangster ce o duce, plina de adrenalina. Coleg de breasla ii e Scrimerul, un gangster ce se crde aratos, datorita alonjei, insa nu e departe de colegul sau Prostanac. Acesta e mai meditativ, invata mai repede tacand decat dand din gura si dezvaluindu-si slabiciunile, iar porecla ce o are, Scrimerul, desi nu e explicata, face trimitere la felul lui iute de a fi, la faptul ca ii sare repede tandara si reactioneaza nu neaparat asteptand comanda sefului sau. Vrea sa para mai stilat, umbla mereu elegant, la costum si camasa alba larg deschisa la gat, fara cravata, lejer, dand impresia de control de sine, relaxare, iar daca nu ar fi un gangster, sigur ai zice ca e un playboy. Nu in ultimul rand, seful celor doi, Tae-sik, e seniorul lor ca varsta, stie sa dea cu pumnul, nu se teme cand vine vorba de incaierari, ba chiar sare in mijlocul lor; e stapan pe sine in orice situatie, si cand e confundat cu un politist, nu ezita sa profite de situatie pana isi atinge obiectivul, recuperarea buclucasei casete. Victima celor trei e Dong-moo, un pierde-vara fara ocupatie, fara prietena si mare amtor de filme deocheate pe caseta video, care se dovedeste a fi omul nepotrivit in locul si timpul nepotrivit. Frizura si cercelul din urechi tradeaza naivitatea sa, imaginea de fraier fiind dublata de gesturile sale in momentele de cumpana, ce ne fac sa intelegem mai bine de ce acesta a ajuns calul de bataie al gangsterilor. Jocul actorului ce-l interpreteaza, Lee Seong-jin – despre care s-a auzit foarte putin dupa acest rol – e remarcabil, intruchipand perfect genul baiatului naiv dar sincer, de care toti vor sa profite, pe care l-am mai vazut in multe comedii de actiune din Hong Kong din anii ’80. Interactiunea celor patru personaje, intriga simpla si amuzanta, incurcaturile si complicitatile de context care iau nastere, umorul de situatie si jocul actoricesc ireprosabil transforma “Who’s Got the Tape ?” intr-o agreabila si deconectanta alternativa la filmele serioase cu gangsteri si politisti ce au scris istorie in anii 2000 in cinematogtafia coreeana. Daca vreti sa radeti sanatos, acest film in mod sigur va va indeplini dorinta.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 23 decembrie 2015

Cantaretul si actorul Rain a confirmat revenirea pe micul ecran din februarie 2016, pe canalul SBS. E vorba de serialul pentru care a fost curtat de ceva vreme, „Goodbye My Beloved”, care intre timp si-a schimbat numele in „Come Back, Uncle”. Serialul va fi difuzat in zilele de miercuri si joi, deci va fi un serial de mijlocul saptamanii, si va marca revenirea lui Rain intr-o k-drama la un an si 3 luni de la precedenta aparitie in serialul mai putin stralucit „She’s So Loveable” (cunoscut si ca „My Lovely Girl”). „Come Back, Uncle” va avea la baza un scenariu adaptat dupa romanul japonez “Tsubakiyama Kacho no Nanoka-kan”, care s-ar traduce „Cele Sapte Zile ale managerului Tsubakiyama”. Serialul va oscila in jurul intrebarii „Cum ar fi daca ai putea reveni la viata dupa ce ai murit, pentru o perioada scurta de timp ?”. Rain il va intruchipa pe aratorul manager Lee Hae Joon, ce a fost un salariat de varsta mijlocie, dar care dupa ce moare are oportunitatea de a trai din nou. Serialul va explora semnificatia adevaratei iubiri si esenta vietii.

In noiembrie, Rain a inceput un nou turneu mondial, avand concerte in China, Hong Kong si, in urma cu 10 zile si 3 concerte in Seul. De Craciun si la inceputul lui 2016 se va afla din nou in China, cu concerte la Shanghai si Beijing. De asemenea, vizeaza ca noi locatii pentru viitoarele concerte din turneul mondial Japonia, Singapore, Malaezia, Thailanda, Australia si continentele americane. In privinta noului album muzical, Rain a declarat ca acesta va fi complet si in totalitate dedicat fanilor lui coreeni. „Am produs eu insumi albumul si dau tot ce pot, ca si cum ar fi albumul meu de debut. Asteptarile publicului sunt mari, in ziua de azi. Nu pot, doar, sa-l trec cu vederea. Ochii publicului sunt precisi.” Intrebat daca exista un lucru la care n-ar renunta niciodata, Rain a spus: „Pot renunta la orice am, pentru familia mea. Pot porni din nou de jos, daca e necesar. Sunt fericit cand sunt „cu persoana mea’. Asta e ceea ce ma face sa fiu ce sunt.” In septembrie, starul a renuntat de comun acord sa mai fie reprezentat de Cube Entertainment, o luna mai tarziu deschizandu-si propria agentie, unde colaboreaza cu vechiul sau manager si cu alte persoane din industria de impresariere muzicala si de film.

Pe langa valva produsa in mod constant in presa de scandal de relatia lui cu actrita Kim Tae-hee, zvonurile unei iminente casatorii rabufnind tot mai des, Rain s-a confruntat de-a lungul anilor cu numeroase critici din partea rauvoitorilor, fiind incontinuu tinta defaimarilor si insultelor. In ultimul timp, insa, lucrurile par a fi scapat de sub control. In fata zvonurilor nefondate si a comentariilor malitioase, starul e hotarat sa ia masuri. Cu 2 zile in urma, agentia lui a postat o nota pe site-ul oficial, anuntand intentia de a porni pe urmele tuturor celor care sunt implicati in raspandirea sau postarea de comentarii rauvoitoare, urmand a se lua masurile adecvate pe cale legala.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 19 decembrie 2015

Compania de productie a filmului “Master” si-a dezvaluit distributia, reprezentantii sai declarand ca au finalizat distribuirea actorilor Lee Byung Hun, Gang Dong Won si Kim Woo Bin.

Scenariul urmareste o echipa de investigatii criminalistice care se afla pe urma unei companii pe nume Won Network, ce este implicata intr-un caz extrem de serios de frauda. Kim Jae Myung, ce va fi interpretat de Gang Dong Won, este seful echipei de criminalisti. Este destept, are carisma, este agresiv si are curajul sa conduca echipa. Lee Byung Hun este presedintele companiei Won Network, iar Kim Woo Bin va juca rolul mainii drepte a personajului interpretat de Lee Byung Hun, fiind in acelasi timp creierul din spatele numelui Won Network. Jocul actoricesc al lui Lee Byung Hun, Gang Dong Won si Kim Woo Bin este foarte asteptat datorita popularitatii de care acesti actori se bucura in ultimii ani.

Lee Byung Hun a uimit in rolul sau de politician in “Inside Men”, Gang Dong Won a jucat in recentul “The Priests” si Kim Woo Bin a jucat in “Twenty Again” in acest an fiind laudat de critici si de audienta pentru felul in care a portretizat un stangaci tanar de 20 de ani. Filmul va fi regizat de Cho Yi Suk, care a regizat si “Cold Eyes”. Filmarile vor incepe in prima jumatate a anului viitor.

(Sursa: soompi)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: vineri 18 decembrie 2015

Istoria Coreei ne ofera o gama larga de figuri istorice pe care cineastii din peninsula le-au recreat atat pe baza datelor consemnate de anale cat mai ales cu ajutorul imaginatiei artistice. Prin intermediul acestor filme si seriale am avut ocazia sa cunoastem capitole mai mult sau mai putin stralucite din viata Celor Trei Regate antice, a Goryeo sau a Joseonului, productiile coreene trecand de mult dincolo de granitele tarii si starnind interesul pentru cultura si istoria coreeana in cele mai indepartate colturi ale lumii. Totusi, in acest an, regizorul Min Kyu-dong a surprins pe toata lumea cu cel mai recent film al sau, “The Treacherous”. Si asta deoarece pentru prima data un film coreean artistic de epoca abordeaza dintr-o perspectiva diferita viata unui rege. Mai mult, nu a oricarui rege, nu a unei figure cu care Coreea sa se poata lauda, ci a unui monarh obscur, Yeaonsan-gun, ce a avut o domnie de 12 ani la cumpana secolelor XV-XVI. Acest rege, ramas in istorie ca cel mai mare tiran al Joseonului, a fost portretizat si in productia de succes “The King and the Clown” din 2005, in care se sugera o nefireasca atractie a acestuia pentru un bufon efeminat de la Curtea sa. “The Treacherous” este insa o productie mult mai indrazneata, ce merge mult mai departe de atat, cum nu a mai mers nici un film coreean de epoca pana in prezent. Distributia este una de exceptie, cu un Kim Kang-woo halucinant in rolul regelui-tiran, si cu un Joo Ji-hoon aflat in fata rolului carierei, ce pastreaza aceeasi raceala si aroganta cu care ne-a obisnuit din “Princess Hours”, dar care ne ofera ceva mai mult decat un rol negativ clasic. Lim Ji-yeon, frumoasa actrita ce a fost partenera lui Song Seung-heon in “Obssessed” revine intr-un rol provocator, in timp ce Lee Yoo-young (al carei personaj e rivala personajului lui Lim Ji-yeon, concubina Seol) a fost recompensata la Blue Dragon Film Awards din acest an cu premiul pemntru Cea mai buna actrita debutanta. Cu un buget de aproape 6 milioane de dolari, filmul a obtinut peste 8 milioane de dolari incasari la box-office in Coreea, performand mult mai bine decat mult mai promovatul “Memories of the Sword”. Filmul a mai avut 3 nominalizari, din care 2 pentru imagine si una pentru costume. Filmul e bazat pe fapte reale consemnate in Analele dinastiei Joseon.

In anul 1505, Joseonul se afla in penultimul an al domniei celui de-al 10-lea monarh al dinastiei, Yeonsan-gun. Marcat de uciderea cu un deceniu in urma a mamei sale de catre inamici interni, regele isi pierde ratiunea si declanseaza o baie de sange. Toti adversarii politici sunt eliminati, odata cu toti cei suspectati ca ar fi putut contribui la moartea Reginei. Toata nebunia e declansata de un vesmant, pretins al Reginei, patat de sange, in care aceasta ar fi murit de otrava asasinilor, vesmant adus noului rege dupa ani buni de credinciosul sau ministru Im. Datorita loialitatii, acesta, impreuna cu fiul sau, Soong-jae, prieten din copilarie al Regelui, sunt numiti “Ofiteri de Recrutare a Femeilor Frumoase”, un birou nou creat ce a semanat ura si teroarea in tara. Avand ca scop gasirea unei concubine care sa poarte urmasul Regelui la tron, biroul a abuzat de autoritatea conferita de Rege si a luat cu forta din tot Joseonul 10.000 de femei, ce au fost puse la dispozitia Regelui. Im Soong-jae a vazut in aceasta autoritate conferita sansa ideala de a elimina rezistenta rivalilor politici, fiicele si sotiile acestora ajungand in haremul Regelui. In momentul in care Consoarta Regala decide ca e momentul sa-si recupereze autoritatea pierduta la Curte, mizand pe concubina Seol sa-l seduca pe Rege, Im Soong-jae porneste in cautarea unei fete care sa faca acelasi lucru pentru el, in vederea prezervarii autoritatii pe langa Rege. O confruntare de la distanta intre cei doi rivali incepe… miza fiind seducerea unui rege nebun !

Cunoscut ca cel mai rau tiran din istoria dinastiei Joseon, Yeonsan-gun a ramas cunoscut pentru actele sale barbare si pentru cele doua epurari impotriva elitei de carturari ai vremii. Faptele descrise in acest film – luarea cu forta a mii de fecioare si femei din intreaga tara si transformarea lor in instrumente ale propriilor placeri ale regelui, dar si transformarea prestigioasei universitati Sungkyunkwan in locul de joaca si de nebunii al acestuia – sunt conforme cu realitatea consemnata de Analele vremii. Povestea mamei regelui Yeonsan-gun e si a interesanta. Dupa moartea primei sotii a Regelui Seongjeong, acesta si-a ales o concubina ca noua sotie, pe Doamna Yoon. Aleasa pentru frumusetea sa, in scurt timp aceasta l-a nascut pe printul Yeonsan, dar a devenit temperamentala si extrem de geloasa pe concubinele din Palat ale Regelui, neezitand chiar sa o otraveasca pe una din ele. Intr-una din nopti, l-a lovit pe rege, urmele agresiunii ramanad pe trupul acestuia. Afland de acest lucru, Regina Mama, celebra Regina Insu, a exilat-o pe Regina Yoon, deposedand-o de titlul regal. Dupa mai multe incercari de a-si recapata influenta la Curte, intr-un final ministrii au decis otravirea ei. Aceste lucruri nu apar prezentate in film, insa cunoasterea lor usureaza intelegerea contextului ce declanseaza tirania lui Yeonsan-gun. Intrarea in posesia camasii ce ar purta pe ea, chipurile, sangele mamei sale otravite, a dus la o reactie violenta a Regelui, ce ucide cu propriile sale maini doua din concubinele tatalui sau, responsabile de otravirea mamei sale. Insasi bunica lui, Regina Insu, va muri dupa ce e impinsa de Yeonsan in urma unei altercatii. Mai multi oficiali ce au sustinut executarea mamei sale au fost ucisi, cazand victime si altii care au fost de fata si nu i-au impedicat. Insusi Primul Ministru a fost dezgropat si capul i-a fost sfaramat. Universitatea Sungkyukwan a fost inchisa, ca si templul din apropiere, fiind transformate in locuri pentru banchetele sale aberante. Pentru ca poporul a inceput sa-l insulte pe rege in alfabetul hangul, acesta a interzis alfabetul. Toate aceste lucruri apar reflectate in excelenta productie a lui Min Kyu-dong, ce poate fi fara rezerve numita una din cele mai bune productii coreene de epoca ale anului 2015, daca nu chiar cea mai buna.

Personajele principale au fost interpretate magistal de doi mari actori. Kim Kang-woo il intruchipeaza pe tiranul Yeonsan probabil mai convingator decat a fost acesta in realitate. Nu stii nici un moment cand acesta e lucid sau are mintea intunecata de ganduri perverse, vezi in privirea lui o sclipire diabolica si pe chip un ranjet sinistru ce-i tradeaza nebunia. Singura urma de umanitate o vezi in putinele momente de luciditate, si cam toate sunt marcate de amintirea mamei sale otravite de rivali. Kim Kang-woo interpreteaza cel mai convingator monarh din ultimii ani de pe marele ecran din Coreea, nici macar Lee Byung-hun n-a fost mai convingator in rolul regelui Gwanghae din Masquerade. Insa Kang-woo a avut si marele avantaj de a interpreta un personaj controversat, iar experienta din rolul negativ din “Slingshot” dar si din alte filme si seriale s-a vazut din plin. Kang-woo e perfect in roluri negative, de psihopati si nebuni, pe cand Lee Byung-hun, s-a vazut in recentul “Memories of the Sword”, nu reuseste sa impresiuoneze in roluri negative, poate si datorita numeroaelor roluri pozitive avute de-a lungul carierei, ce au creat publicului o imagine de baiat de treaba.

Daca Kim Kang-woo impresioneaza, Joo Ji-hoon e desavarsit in rolul ministrului Im Soong-jae, prietenul din copilarie al Regelui, care sties a profite la maxim de boala acestuia. Im Soong-jae e la fel de crud ca regale, pare lipsit de orice urma de umanitate, e un dezmatat si in aceasta situatie nu e de mirare ca face jocurile regelui fara nici o remuscare. Desi il are in umbra pe tatal sau, Im Soong-jae ajunge sa creada ca il controleaza pe rege, o iluzie care ramane de vazut pana la final cat a fost de reala. Ce e interesant in “Treacherous” e ca nici un personaj masculin nu e unul pozitiv. Astfel ca toata atentia publicului se va indrepta spre personajul Jung-hwa (interpretat de Lim Ji-yeon), o fiica de macelar ce va deveni instrumentul lui Im Soong-jae pentru a-l seduce pe rege. Toate asteptarile pozitive vor veni de la Jung-hwa, ce intruchipeaza omul simplu din popor, ce nu a fost contaminat de nebunia de la Curte si de dorinta de putere. Ea va deveni justitiarul prin excelenta care, din nou, ramane de vazut daca va reusi, pana la sfarsit, sa indeplineasca aceste asteptari ale publicului, si mai ales daca va fi lasata de istorie.

Probabil cel mai indraznet film coreean de epoca facut vreodata, excluzand productiile ieftine cu tenta erotica ce au inceput sa-si faca loc recent in peisajul cinematografic sud-coreean si care nu au nici o valoare artistica, “The Treacherous” e o incursine in lumea nebuna a unui tiran ce usor poate fi comparat cu celebrul Caligula, o pagina trista a istoriei coreene prezentate cu un realism dezarmant. Un spectacol vizual de exceptie, costume de epoca minunate, un scenariu captivant si solid – chiar daca unora mai pudici filmul li se va parea usor iesit din tipare (nu intamplator in Coreea a primit rating +18, fiind interzis minorilor), un joc al actorilor de povestit generatiilor viitoare, toate fac din “The Treacherous” cea mai interesanta productie coreeana de epoca a acestui an.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizatad e cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 17 decembrie 2015

“Vampire Detective”, serialul celor de la OCN, a reusit sa o adauge in distributie pe Kim Yoon-hye, care va juca alaturi de Lee Joon, nimeni altul decat fostul membru al formatiei MBLAQ, ce isi formeaza o cariera de actor reusind sa joace deja in filme precum “Ninja Assassin”, “Rough Play”, The Piper” sau seriale precum “IRIS 2”, “Gap Dong” sau “Heard It Through The Grapevine”.

Scenariul serialului nu are nicio legatura cu “Vampire Persecutor”, in ciuda similaritatii (cel putin asa ne asigura producatorii), personajul principal al serialului fiind un detectiv particular cu o personalitate mai intepatoare, ce intr-o zi devine vampir. Acesta se ocupa de diferite cazuri si rezolva problemele clientilor sai in timp ce investigheaza si misterul ce pluteste asupra propriului sau trecut si secretele sale ascunse.

Kim Yoon-hye se va indragosti cu adevarat de personajul lui Lee Joon, insa este prinsa intr-un triunghi amoros cu cel mai bun prieten al personajului principal, alaturi de care acesta a facut Academia de Politie. Daca cel mai bun prieten stie ca personajul interpretat de Lee Joon este vampir sau nu, sau daca acest lucru va fi o piedica in a continua prietenia lor, vom vedea.

Oh Jung–se, care a jucat in 2015 in serialul “The Lover” a fost distribuit in rolul prietenului loial al personajului principal, iar Lee Se-young din “Trot Lovers” se va alatura celor de la biroul de investigatii.

Cel ce se va ocupa de regia serialului este regizorul Kim Ga-ram, acest serial fiind primul de care se ocupa, in trecut lucrand ca regizor secund la “Thorn Flower” din 2013 al celor de la JTBC. Scenariul este scris de Yoo Young-sun care are mai multa experienta la regizat filme decat la scris scenarii, acesta fiind regizorul filmului de groaza “The Wicked”.

“Vampire Detective” va fi un serial care va fi filmat in intregime inaintea difuzarii preconizate in prima jumatate a anului viitor.

(Sursa: dramabeans)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: miercuri 16 decembrie 2015

Despre “Memories of the Sword” se vorbeste de mai bine de 2 ani, chiar de pe la sfarsitul lui 2012. Un proiect care s-a urnit greu, si ale carui filmari au inceput in sfarsit in septembrie 2013, durand 5 luni, De la data finalizarii filmarilor pana la data premierei a trecut mai bine de un an, lucru explicabil prin abundenta de efecte speciale, slow-motion-uri si efecte vizuale lucrate pe calculator. In august 2015, filmul avea in sfarsit premiera in Coreea, iar la 10 zile distanta si in Statele Unite. Cu un buget de 8,5 milioane de dolari, filmul a fost o crunta dezamagire la box-office-ul coreean, unde nu a obtinut mai mult de 2,3 milioane de dolari, din acest punct de vedere situandu-se sub productii cu investitii mult mai mici ce au avut incasari mult mai mari, precum Shoot Me in the Heart, Chronicle of a Blood Merchant, The Treacherous sau The Chronicles of Evil. Pentru ceea ce a iesit sub aspect vizual, bugetul de 8,5 milioane de dolari pare mic, si se pun serioase semne de intrebare cat a fost plata actorilor ce au aparut in acest film, ce sunt nume unul si unul, daca bugetul a fost atat de mic. Se stie ca Lee Byung-hun e cel mai bine platit actor coreean al momentului, si nu accepta sa apara in orice fel de filme. Jeon Do-yeon e probabil cea mai cunocuta actrita coreeana pe plan international, premiata inclusiv la Cannes, a carei cota nu e deloc una joasa. Lor li s-au alaturat in distributie Kim Go-eun (recent vazuta in “Coinlocker Girl” si “Monster”), veteranul Lee Kyoung-young (care e o figura nelipsita din cele mai de succes filme coreene ale fiecarui an), Bae Soo-bin, Kim Tae-woo si tanarul Lee Joon-ho (membru al formatiei 2PM, cunoscut si ca Junho, pe care ni-l amintim din “Twenty”). De ce filmul nu a avut succes in Coreea ? E de inteles. Regizorul si scenaristul Park Heung-sik (autorul memorabilului “My Mother, the Mermaid”, unde a colaborat de asemenea cu actrita lui preferata, Jeon Do-yeon) se pare ca a tras prea mult cu ochiul la cinematografia chineza, rezultatul final fiind un scenariu mai putin consistent, insa un spectacol vizual remarcabil. Totusi, tot acest spectacol vizual se bazeaza pe o multime de clisee – unele specifice filmului coreean, altele filmului chinezesc, iar tot ce vedem in materie de “entertainment” am mai vazut deja in mai multe filme chinezesti ale ultimilor ani. Chiar daca scenariul este mai putin inspirat, jocul actorilor e un adevarat regal, si doar si pentru acest lucru filmul merita urmarit.

In perioada Goryeo-ului, Wol-so (Jeon Do-yeon) e o spadasina oarba ce si-a dedicat ultimii 18 ani din viata cresterii fiicei sale adoptive, Hong-yi (Kim Go-eun) si pasiunii pentru ceai. A incercat s-o fereasca de ochii lumii, datorita unui secret din trecut, insa Hong-yi e o poznasa, ajunsa aproape de varsta la care trebuie sa priveasca viata cu alti ochi. Intr-una din zile, innebunita dupa luptele din arena, mai intai trage cu ochiul la acestea de la distanta, dupa care, fascinata de talentul unuia dintre luptatori, isi pune masca pe fata si il provoaca la lupta in fata arenei. Ce nu stie ea este ca in tribuna se afla generalul Yu-baek (Lee Byung-hun), care tresare cand vede stilul de lupta al fetei deghizate in luptator. Desi ordona ca aceasta sa fie capturata, Hong-yi reuseste sa fuga. La scurt timp dupa, insusi generalul are ocazia de a o cunoaste de aproape, iar modul ei de a lupta ii trezeste amintiri despre cea pe care odata a iubit-o, Seol-rang, ce manuia la fel de bine sabia. Si astfel, calatorim inapoi in timp in urma cu 18 ani, cand o organizatie rebela numita “Cele Trei Mari Sabii” pune la cale o rebeliune in vederea rasturnarii Guvernatorului provinciei. Planul esueaza datorita lui Duk-gi, nimeni altul decat actualul general Yu-baek, care isi tradeaza prietenii si profita de iubirea ce i-o poarta Seol-rang, si ea una din capii rebeliunii. Seol-rang nu il urmeaza pe calea tradarii si fuge cu orfana Hong-yi, pe care o creste cu un singur scop: razbunarea. In schimb, Duk-gi intra in slujba Guvernatorului, iar in anii ce vor urma urca pas cu pas in ierarhie, avand ambitii politice mari. Ajuns general, Yu-baek are acum puterea militara de a face orice in Goryeo, fiind la un pas de a-si implini visul de putere. Aparitia lui Hong-yi si stilul ei de lupta ii trezeste suspiciuni, astfel ca pana sa ajunga la mama ei nu mai e mult. Seol-rang considera ca a sosit momntul sa-i spuna fiicei sale cine sunt cei ce i-au ucis parintii adevarati… fapt ce va declansa o adevarata furtuna.

“Memories of the Sword” e o productie coreeana atipica. In general punctul forte al productiilor coreene e scenariul, de la care porneste totul: emotia, transpunerea sentimentelor personajelor cu talent artistic, mesajul in sine al filmului. De aceasta data scenariul e un element secundar, accentul fiind pus pe partea de “popcorn”, adica pe “entertainment”. Regizorul si-a dorit probabil cu ardoare sa iasa in evidenta, filmele sale nefiind mari succese de box-office, iar numele de Park Heung-sik nu a intrat, inca, in galleria marilor nume ale cinaestilor coreeni. Probabil s-a gandit ca daca va face ceva pompos, iesit din comun, in stilul unui “The Host” al lui Bong Joong-ho, film ce i-a adus acestuia celebritatea internationala si succes la box-office, va da lovitura si cariera lui va lua un alt curs. Ce a ignorat, probabil, a fost faptul ca un Bong Joong-ho regizase cu 3 ani inainte de The Host “Memories of Murder”, prilej cu care si-a demonstrat talentul de cineast, pe cand Park Heung-sik a regizat doar cateva drame si melodrame profunde, dar care nu au reusit sa ii aduca consacrarea, acesta ramanand un regizor obisnuit de filme corene comerciale fara pretentii. Se pare insa ca demersul sau cu “Memories of the Sword” nu a reusit decat sa-i aduca desfacerea rapida a filmului pe piata americana, exact cea care consuma astfel de productii spectaculoase, in care publicul nu are pretentii la capitolul scenariu, public care e interesat doar de actiune si efecte speciale. Ce e mai regretabil e faptul ca pentru a multumi acest public, Park Heung-sik a capitulat in fata principiilor cinematografiei coreene, optand pentru o reteta pur chinezeasca de clisee nesfarsite care iti iau ochii, dar in final nu fac decat sa te oboseasca, pentru ca nu aduc nimic nou. Scenariul pacatuieste prin faptul ca povestea e mult prea personala. E o poveste clasica de razbunare, transmisa din generatii, pe care cel mai tanar trebuie s-o indeplineasca pentru linistea sufletului celor de mult disparuti. Ea insa e aproape complet scoasa din contextul social-politic al acelor vremuri. Vedem doar un Goryeo slab, cu un rege marioneta ce mimeaza functia regalitatii, cu o Curte cu ministri la fel de slabi si usor de manevrat, exact acel Goryeo din serialul “God of War”, in care cine controla puterea militara, conducea regatul. Insa acest context e doar un simplu element de decor, viata la Curte abia e zugravita, intreaga poveste concentrandu-se strict pe elementele personale ale unei povesti de razbunare. Vedem tot ce am vazut intr-o jumatate de secol de filme de arte martiale chinezesti: un maestru cu plete albe ce face cateva giumbuslucuri pentru a impresiona audienta si rosteste cateva replici de duh despre calea sabiei; vedem clasicele antrenamente din mijlocul unei paduri de bambusi, meditatia de pe creasta muntelui, slow-motion-uri pe ploaie, ca e vorba de apa, petale sau frunze purtate de vant sau fulgi de nea. Abuzul de flashback-uri incurca serios spectatorul, care in contextul in care persoanjele principale au 2-3 identitati si tot atatea nume de retinut se va multumi sa admire spetacolul imaginilor si efectelor speciale, si interpretarea de zile mari a distributiei stelare. Cam putin, cand vine vorba de un film coreean, ce intotdeauna are de oferit ceva nou si original.

In privinta personajelor, chiar daca atentia intregului film e directionata de echipa de marketing catre cele doua vedete, Jeon Do-yeon si Lee Byung-hun, probabil personajul numarul 1 al poductiei e Hong-yi, interpretata excelent de talentata actrita Kim Go-eun. Si asta pentru ca e singurul personaj prezentat sub forma unei evolutii, nu a unei involutii. Daca personajele lui Jeon Do-yeon (Seol-rang) si Lee Byung-hun (Yu-baek) involueaza pe scara umana, de la momentul incidentului din trecut pana in prezent ambele recurgand la actiuni mai putin demne de o fiinta umana (Seol-rang isi creste fiica adoptiva strict, doar pentru ca aceasta sa razbune moartea parintilor ei reali, in timp ce Yu-baek isi urmareste ambitia de a uzurpa tronul, calcand in picioare orice principii), Hong-yi surprinde audienta si canalizeaza simpatia acesteia catre ea. Hong-yi a fost crescuta doar pentru a se razbuna. E un personaj ce are un singur orizont de asteptare, dar care afland cine sunt cei doi ucigasi ai parintilor ei, primeste o lovitura crunta de la destin, poate chiar mai puternica sub apectul urmarilor decat trauma din copilarie, cand nici macar nu si-a cunoscut cu adevarat parintii, bebelus fiind. De aceasta data, singura ei familie e pe cale sa se destrame, iar in momentul in care mama ei adoptiva, Wol-so (fosta Seol-rang) ii taie coada de par, in mod simbolic, o noua viata incepe pentru ea. O viata de om haituit de fantomele trecutului si prezentului, care trebuie sa isi adune toata energia si sa-si gaseasca puterea interioara de a-si indeplini obiectivul pentru care a fost crescuta. Si, in ciuda acestui destin trist, Hong-yi emana totusi energie, optimism, speranta, stie sa zambeasca si deopotriva sa te faca sa simti mila pentru soarta ei crunta. Ceea ce a realizat regizorul prin acest personaj – probabil neintentionat, din moment ce si-a canalizat efortul spre alte laturi ale productiei – e un lucru demn de remarcat. Drama acestui personaj e transmisa spectatorului, care simte exact aceeasi amaraciune a tradarii ce o simte Hong-yi. Multe cadre de o frumusete vizuala aparte sunt puse in slujba transmiterii acestei stari dincolo de ecran, si ce poate fi mai reusit intr-un film decat sa rezonezi cu protagonistul si trairile acestuia ? Daca aici au esuat un Wong Kar-wai in “The Grandmasters” sau un Hou Hsiao-hsien in recentul “The Assassin”, un film ce se aseamana flagrant cu aceasta productie, la acest capitol reuseste Park Heung-sik, un regizor coreean ce proivine, evident, dintr-o alta scoala cinematografica decat cea chineza.

Daca e sa tragem linie si sa contabilizam lucrurile bune si cele mai putin bune, ajungem la concluzia ca avem in fata un film antrenant, pe care cei innebuniti dupa spectaculos nu-l vor regreta, dar pe care cei ce cauta altceva, in primul rand un scenariu solid si o poveste mai coerenta si mai profunda decat clasica poveste a razbunarii il vor privi cel putin cu rezerve. Jocul actoricesc e desavarsit, dar ce folos cand povestea nu iti pune in evidenta calitatile ? Probabil dupa ce veti viziona “Memories of the Sword” vor ramane in memorie doar spectaculoasele slow-motion-uri desprinse din filmele de arte martiale chinezesti, iar peste cateva zile veti uita complet de el. Pacat de aceasta superba realizare, de costurile relativ mici de productie raportat la bijuteria ce a rezultat, de efortul actorilor din distributie, care sunt umbrite de lipsa unui scenariu de calitate si de dorinta exagerata a regizorului de a iesi in evidenta tradand specificul coreean prin importul de clisee dinspre cinematografia chineza.

Traducerea si adaptarea a fost efectuata in premiera in Romania de uruma, lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 14 decembrie 2015

Un nou serial istoric coreean e in pregatire, cu toate ca interesul pentru astfel de productii a scazut considerabil in ultimii ani, pe fondul exploziei de reality-show-uri, ce au acaparat o mare parte din publicul serialelor in general. Conform unor surse sigure din industria de divertisment coreeana, serialul „Hwarang” isi va incepe curand filmarile. Acestea vor avea loc din ianuarie pana in mai 2016, serialul urmand a rula simultan in China si Coreea incepand cu luna iunie. „Hwarang” urmeaza a fi o drama istorica a carui actiune se va petrece in anticul regat Silla. De cand a inceput sa se vorbeasca despre proiect, au inceput si zvonurile legate de posibila distributie. In noiembrie, OSEN nominaliza doua nume de protagonisti, Park Seo-joon si Park Hyung-sik, care ar lua in serios ofertele primite. La o luna distanta, ultimele vesti intaresc faptul ca Park Hyung-sik ar fi acceptat rolul, fiind confirmat pentru acest serial. In prezent, Hyung-sik, membru al trupei „ZE:A”, a carui cea mai cunoscuta apritie dintr-un serial tv a fost cea din „The Heirs” si „High Society”, isi ajusteaza programul pentru a se acomoda cu datele filmarilor. In ce-l priveste pe Park Seo-joon, acesta nu a confirmat inca, dar a declarat – prin agentia sa – ca se gandeste serios la rolul propus.

Daca totul va merge cum trebuie, serialul „Hwarang” va fi difuzat de postul KBS, cu toate ca inca reprezentantii postului nu au confirmat decat discutiile pentru producerea si difuzarea serialului. In conditiile in care procesul de selectie al actorilor din distributie e in plina desfasurare, un alt nume cunoscut a fost vehiculat, e vorba de actrita Go Ara, careia i s-a propus rolul principal feminin. „Hwarang” e un termen ce a devenit celebru dupa difuzarea celui mai cunoscut serial coreean despre Silla, „Queen Seon-deok”, desemnand un grup de elita de tineri luptatori din Silla, ce imbinau studiul artelor, culturii si buddhismului cu artele martiale. Numiti de unele surse chineze „baieti-floare”, acestia foloseau initial machiajul si diferite accesorii pentru a-si pune in evidenta frumusetea.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 13 decembrie 2015

“Ulterior Motive” e primul film al regizorului Arthur Wong in 28 de ani, venind dupa dinamicul “In the Line of Duty 3” (1987). Ajuns la o varsta venerabila, pentru cei ce nu stiu, Arthur Wong e o legenda vie a filmului din Hong Kong. Nu neaparat ca regizor (“Ulterior Motive” e doar al treilea film regizat in cariera), producator (a produs doar cunoscutul “The Floating Landscape”) si scenarist (unicul scenariu l-a scris pentru un film obscur din 1980), nici macar ca actor, avand 9 aparitii in filme, toate ca actor figurant. Arthur Wong e un maestru al imaginii, calcand pe urmele tatalui sau, un renumit director de imagine din anii ’50-’60. E cunoscut pentru fimarile cu mai multe camere simultan, pentru primul film filmat in “high definition” din Asia si ca singura persoana din istorie ce detine recordul de a fi castigat 3 ani consecutiv, de doua ori, premii la Hong Kong Film Awards. Din 1976 pana in prezent a participat la director de imagine la nu mai putin de 130 de filme, multe dintre ele regizate de nume mari ale filmului chinezesc, precum Ringo Lam, John Woo, Tsui Hark, Peter Chan sau Sammo Hung. Printre cele mai cunoscute filme pentru care a fost premiat pentru “Cea mai buna imagine” se numara “Bodyguards and Assassins”, “Painted Skin”, “The Warlords” sau “The Floating Landscape”. Experienta in manuirea camerei se vede si in “Ulterior Motive”, un film excelent filmat, cu imagini dinamice si cu unghiuri surprinzatoare ce prezinta perspective diferite de percepere a realitatii. In rolurile principale, veteranul Simon Yam si cunoscutul Gordom Lam din “Z Storm”,”Firestorm” sau “Cold War” dar multa calitate scenariului plin de surprize al acestui thriller psihologic electrizant cu accente de film noir.

Ye Shuang (Qin Lan) e bogata mostenitoare a companiei tatalui ei, Ye Cheng (Simon Yam), care in urma cu 20 de ani a pus bazele unei companii ce comercializa un soft novator creat chiar de el. Intr-una din zile, insa, sotul ei are un accident de masina, fiind lovit in plin de un camion. In mod straniu, cadavrul acestuia e de negasit intre fiarele contorsionate ale masinii. La scurt timp, in aceeasi zi, fiica acestuia dispare fara urma de la scoala, fiind ridicata, chipurile, chiar de de tatal ei. Ye Shuang apeleaza la politie sa rezolve cazul celor doua misterioase disparitii, considerand ca e vorba de o rapire in vederea obtinerii unei rascumparari. Cel desemnat sa se ocupe de caz e inspectorul Yao (Gordon Lam), care, spre surprinderea lui Shuang, nu e tocmai un strain pentru ea. Cu studii in criminalistica facute la Cambridge, inspectorul Yao are o intuitie iesita din comun, care l-a ajutat sa rezolve multe cazuri de crima dificile, pornind de la latura psihologica a problemei. De aceasta data, Yao gaseste niste similitudini neasteptate cu un caz identic petrecut in urma cu 20 de ani, pe care l-a anchetat chiar mentorul sau, inspectorul Ma. Iar de aici pana la complicarea cazului mai e un singur pas, iar rezolvarea lui tine de un… motiv ulterior al celui ce a pus la cale un plan diabolic.

Filmul lui Arthur Wong are tot ce poate oferi mai bun un thriller psihologic realizat in Hong Kong: mister, actiune, suspans, rasturnari de situatii si multe intrebari pe care spectatorul si le pune pe toata durata filmului, deoarece abia la final se dezvaluie care e acel “motiv ulterior” din titlu. Faptul ca e un film bine realizat si scris il observi in momentul in care regizorul iti da alternativa de a-ti crea, ca spectator, propria versiune bazata pe propriile banuieli legate de fiecare personaj in parte. Toti eroii acestui film sunt suspiciosi, pornind de la cele mai suspecte persoane si mergand pana la cele mai putin suspecte, cum ar fi chiar inspectorul Yao. Aceasta stare de incertitudine e cruciala in reusita unui thriller psihologic, in care jocul mintii si inteligentei primeaza in fata oricaror altor elemente definitorii ale genului. Regizorul se joaca intr-un mod captivant cu elemente de film noir, contrastand locul dezolant al unor crime – depozite ori fabrici parasite, sau terenuri virane, cu imaginea unor vile de lux sau campii cu flori inflorite multicolore de un mov pur, alternand noaptea si ploaia cu zilele insorite odata ce furtuna a trecut sau nici nu a inceput. Decorul contribuie din plin la sporirea tensiunii, tradand starea de incordare si neliniste a tuturor personajelor. Datorita acestui spectacol vizual, unele scene inradacinate in realitate arata ca si cum ar fi, de fapt, niste secvente dintr-un vis, sic el mai elocvent exemplu e scena din final de pe campul cu lavanda. Ai senzatia ca traiesti un vis sau mai bine zis o halucinatie a unuia dintre protagonisti, in special ca se intampla in acea scena niste lucruri socante ce poate numai intr-un cosmar s-ar intampla. Scenariul se poate reduce la o poveste captivanta despre deceptie si razbunare, care abunda in flashback-uri ce pot induce in eroare. Practic regizorul incearca sa prezinte in paralel doua cazuri petrecute la 20 de ani distanta, mergand cu firul epic inainte putin cate putin din fiecare caz in parte. Povestea e pigmentata de multe evenimente neprevazute, unele chiar neexplicate logic, pentru ca in final alte flashbackuri sa justifice comportamentul unora dintre personaje, de aceasta data suficient de lamuritor incat nimeni sa nu obiecteze. Mesajul filmului este unul sensibil, fiind perfect exprimat printr-un citat din Victor Hugo la final: “Fericirea suprema in viata e convngerea ca suntem iubiti. Iubiti pentru ceea ce suntem sau, mai bine, zis, in ciuda a ceea ce suntem.” Un excelent thriller, cu partituri bine interpretate, cu un scenariu ce-ti tine viu interesul pentru film pana la final, cu suficienta actiune si cu multe decoruri contrastante si imagini de maestru, ce-l recomanda tuturor amatorilor genului.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 12 decembrie 2015

„Chronicle of a Blood Merchant” e un film despre care s-a vorbit mult in ultimul an in Coreea. Cu toate ca are o distributie stelara la toate categoriile de actori, atat principali cat si secundari si actori-copii, filmul este altceva decat v-ati putea astepta de la un film coreean. Altceva in sensul ca e realizat altfel, are un ritm lent si un umor discret ce va fi apreciat mai degraba de iubitorii comediilor negre. Faptul ca in scaunul regizoral se afla insusi protagonistul filmului, Ha Jung-woo, se vede, acesta spunand parca totul din unghiul de vedere al lui – ca personaj si ca actor, si mai putin ca regizor. Romanul dupa care s-a facut “Chronicle of a Blood Merchant” e un clasic al literaturii chineze, fiind scris in anul 1995 de Yu Hua, care detaliaza la nivel personal o societate captiva in ghearele Revolutiei Culturale. Ha Jung-woo si Kim Joo-ho (regizorul si scenaristul celebrului „The Grand Heist” din 2012) au adaptat romanul la realitatile societatii coreene postbelice, insa au decupat aproape complet contextul social, politic, economic si istoric, potentand doar aspectul familial si al relatiei interumane din cadrul unei familii de oameni simpli ce ajunge la un moment de criza. “Chronicle of a Blood Merchant” sufera, insa, pana la urma, din cauza incapacitatii de a se raporta la contextul coreean. Romanul chinezesc are o cu totul alta perspectiva, adaptarea coreeana axandu-se doar pe o latura – cea familiala – a romanului original, restul fiind adaugat de scenaristii coreeni si adaptat la realitatile unei societati ce difera fundamental de cea chineza contemporana. In rolurile principale regasim doi actori infragiti ai Coreei, ce isi interpreteaza excelent partiturile: Ha Jung-woo si Ha Ji-won. Ha Jung-woo un versatil actor de film si teatru, dar si regizor, avand la activ doua filme regizate pana in prezent. Pana sa joace in “Chronicle of a Blood Merchant”, acesta s-a facut cunoscut in televiziune cu roluri precum cel din “Lovers in Prague” si mult mai cunoscutele filme “The Chaser” (2008), “”My Dear Enemy” (2008), “Parallel Life” (2010), “The Berlin File” (2013), „The Terror Live” (2013) sau „Kundo: Age of the Rampant” (2014). „Chronicle of a Blood Merchant” este al doilea film regizat din cariera al lui Ha Jung-woo, dupa „Fasten Your Belt” din 2013. Anul 2015 pare a-l fi consacrat definitiv ca unul din numele mari ale filmului coreean, aparand atat in acest film, cat si in mega-succesul „Assassination” si in productia biografica plasata tot in anii ‚60 despre viata lui Andre Kim (numita chiar „Andre Kim”), primul designer de moda coreean renumit la nivel mondial. Despre indragita Ha Ji-won e inutil sa mai spunem ceva, prezenta ei in acest film fiind una ce ne-o prezinta intr-o ipostaza mai putin intalnita pana acum pe micul si marele ecran, anume cea de mama. Actorii din rolurile secundare sunt si ei de nota 10: veteranii Lee Kyuong-young si Joo Jin-mo; Jeong Man-sik sau cunoscutul Cho Jin-woong, din randul generatiei lui Ha Jung-woo, actorii copii din randul carora se remarca Nam Da-reum in rolul Il-rak (pe care l-am vazut in numeroase seriale in rolul personajelor din copilarie), toata echipa a avut o prestatie excelenta. Si nu trebuie uitata nici Yoon Eun-hye, ce are un rol minor interpretand-o pe Boon-bang, total schimbata fizic, cu muuulte kilograme in plus „rezolvate” de echipa de la machiaj. Filmul a obtinut incasari de 6,8 milioane de dolari la box-office in Coreea.

Gongju, 1953. Huh Sam-kwan (Ha Jung-woo) e un om simplu, muncitor, mostenind indemanarea tatalui sau dulgher si a bunicului sau maistru de constructii. Lucreaza pe un santier pentru a-si castiga traiul de zi cu zi in Coreea anilor de dupa Razboiul Coreean, prietenii lui tot cicalindu-l cu faptul ca ar fi timpul sa se insoare. Ar face-o el, dar cu cine ? Intr-una din zile, pe santier isi face aparitia o fata incantatoare, Ok-ran (Ha Ji-won), ce vinde floricele de porumb. Sam-kwan e vrajit de glasul cristalin al acesteia si de chipul ei angelic, indragostindu-se la prima vedere de ea. Nu trec nici cateva ore si craiul nostru deja s-a decis sa se insoare. Doar ca exista o mica problema: Ok-ran e curtata de Ha So-yong, un playboy ce se ocupa cu contrabanda de produse americane, in jurul caruia roiesc toate fetele. Ce sanse are Sam-kwan, un coate goale, in fata acestuia ? In plus, o nunta presupune o investitie financiara, iar Sam-kwan nu are economii puse deoparte. Totusi, aude intamplator ca daca se duce in oras sa doneze sange, primeste o suma consistenta de bani. Astfel ca isi pune in indeplinire planul, strange ceva banuti, face ce face si obtine mana fetei de la tatal acesteia, iar peste 11 ani ii regasim sot si sotie traind in deplina armonie intr-o casuta modesta la periferia oraselului Gongju. Au trei copii la care tin mult, dar la scurt timp umbla zvonuri prin oras cum ca Il-ran, fiul mai mare, ar fi de fapt fiul playboyului Ha. Criza se declanseaza, iar de aici o multime de probleme ce se tin scai de toata lumea…

„Chronicle of a Blood Merchant” e prin excelenta o poveste de familie, cu elemente romantice, comice si dramatice deopotriva, o abordare matura a unui tanar regizor dintr-o perspectiva aparte a unui subiect de interes: relatia dintre tata si fiu, pe fondul unei dispute sensibile asupra paternitatii. Sam-kwan (interpretat de Ha Jung-woo) este coreeanul obisnuit ce se poate intalni pe strazile din Coreea la sfarsitul anilor Razboiului Coreean. Nu exceleaza la capitolul inteligenta, ba chiar intruchipeaza acea naivitate pozitiva specifica omului de la tara care nu are prea multa scoala dar care stie sa aprecieze lucrurile simple ale vietii. Acesta se indragosteste iremediabil de inteleapta si abila Ok-ran (interpretata de Ha Ji-won) si, dupa o aparenta plina de succes prima intalnire, este intimidat de faptul ca ea are deja un prieten, iar el… un rival la mana zeitei sale, smecherul implicat in contrabanda cu produse americane, Ha So-yong. Sam-kwan nu reuseste sa o cucereasca din prima pe Ok-ran; casatoria insa reuseste in final datorita increderii pe care o castiga din partea tatalui lui Ok-ran, ce vede in el un sot mai bun decat flusturaticul Ha. Dupa ce prima parte a filmului se ocupa de scurta perioada de curtare a lui Ok-ran, povestea se concentreaza asupra felului in care Sam-kwan il abuzeaza pe fiul sau, Il-rak, considerand ca tatal biologic este cel important si nu cel ce a crescut copilul timp de unsprezece ani. Sam-kwan isi respinge identitatea de tata in baza unor certitudini stiintifice greu de inteles de acesta (cum ca din combinarea grupelor sanguive A si 0 nu poate rezulta decat un copil cu grupa sanguina A sau 0) si in mod deliberat ignora ceea ce inseamna o familie reala. El e ciocarlia ce a clocit oul cucului, deci considera ca ar fi timpul ca cucul sa-l degreveze de obligatia de tata. Astfel ca relatia cu fiul cel mare, Il-rak, se raceste, tratandu-l pe acesta ca pe un strain. In mod evident exista tentatia de a compara „Chronicle of a Blood Merchant” cu „Ode to My Fanter”, numai si prin faptul ca ambele filme au in centrul lor ideea de familie si de responsabilitate paterna. Insa daca “Ode to My Father” indica faptul ca povestea protagonistului este si povestea tuturor coreenilor contemporani cu personajele, povestea lui Sam-kwan este doar povestea lui Sam-kwan, acesta nu are valoare de simbol pentru o intreaga generatie. Si acest lucru intra oarecum in conflict cu faptul ca Sam-kwan este un om de nimic. El o forteaza pe Ok-ran sa se casatoreasca cu el si apoi in mod voit isi persecuta fiul incat pana la final nu reusim decat rar sa-l vedem pe Sam-kwan ca un personaj curajos si demn de incredere. Multa vreme e indiferent la drama propriului fiu si al sotiei, ii marginalizeaza, chiar ii ignora, nu se comporta asemeni unui adevarat cap al familiei. Si totusi, acest personaj care initial era simpatic prin naivitatea sa, va avea puterea de a discerne intre indiferenta si responsabilitate, evoluand de la un personaj devenit dezagreabil la unul care se caieste pentru propria greseala atunci cand totul e pe cale sa dispara si sa devina o amintire, in fata pericolului disolutiei propriei lui familii.

Filmul are si momente comice, cum sunt cele ce fac referire la vanzarea de sange. Luarea de sange e privita ca un veritabil ritual de catre sateni. Intai trebuie sa bei multa apa din lac, pentru a putea dona mult sange. Apoi, ca sa ai parte de un castig frumusel, trebuie sa oferi ceva ca mita, pentru a fi primit mai des de o data la 3 luni. Si nu e vorba doar de un ritual ce exploateaza naivitatea si lipsa de cunoastere a omului de rand, ci mai ales de parada pe care o ofera deplasarea insasi in oras pentru a vinde sange. Ea era privita de comunitate ca un semn ca barbatul respetiv era sanatos si valabil pentru fetele aflate la varsta maritisului. Desi vanzarea sangelui este, evident, ceva neplacut, dezagreabil, ajuta totusi din punct de vedere financiar pe vanzator, si ofera viata primitorului. Astfel ca procesul in sine de vanzare al sangelui e, discret, un paradox al modernitatii: o sursa usoara de a face bani, care insa poate ucide sufletul si trupul celor ce cad in patima iluziei imbogatirii rapide. In ce priveste realizarea in sine, filmul are aspecte in care exceleaza, dar si anumite vulnerabilitati. In afara catorva slow-motion-uri pe fundalul unor dialoguri – ce au ca scop transmiterea unor ganduri cheie in momente cheie – si a unui moment suprarealist (cel al lunii comparate cu o galusca), de distinge o prea mare atentie acordata firului narativ, regizorul pierzandu-se in amanunte mai mult sau mai putin relevante. Coloana sonora aproape lipseste, sau e atat de discreta incat ii simti lipsa, nu e liantul de care un film are nevoie. O alta greseala majora e scoaterea povestii din contextul istoric al acelor timpuri. Cand numesti filmul pompos “cronica”, nu ai cum sa excluzi din poveste fundalul social, politic, istoric al vremurilor in care se petrece actiunea. Ha Jung-woo se concentreaza strict pe viata familiala a personajului sau, incat ai zice ca e un veritabil discipol al renumitului Yasujiro Ozu, maestrul dramelor de familie a clasei de mijloc japoneze. Acest stil e obositor, mai ales ca dialogurile sunt nesfarsite, pana si pentru lucruri minore, fara impact asupra firului principal. Probabil ca regizorul a vrut sa surprinda esenta vietii de familie in Coreea anilor ’60 in cel mai realist mod cu putinta, de aici atentia exagerata pentru amanunte. Ritmul filmului este unul lent, intriga intarzie exagerat de mult, insa dupa primele 30 de minute, reusesti sa intri in atmosfera si sa gusti din stilul inedit al lui Ha Jung-woo, sa-l savurezi si sa-l intelegi. Tocmai prin stil, “Chronicle of a Blood Merchant” se indeparteaza de specificul filmelor coreene tot mai comerciale ale ultimului eceniu, oferindu-ne o poveste mai aparte, plina de sensibilitate si naturalete. Inca un film coreean de top al anului 2015, pe care iubitorii cinematografiei coreene nu trebuie sa-l rateze sub nici o forma.

Traducerea si adaptarea au fost realizate de uruma, lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil, in premiera in Romania.

Prezentare realizata de chocolate_cleo si cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 11 decembrie 2015

Serialul “Goodbye, My Beloved” produs de cei de la SBS i-ar putea avea in distributia sa pe Lee Min-jung, Honey Lee si Choi Won- young. Scenariul serialului este despre un barbat care moare si apoi i se permite sa revina in lumea celor vii, dar intr-un alt corp, pentru a-si duce la capat cateva treburi neterminate. Pe scurt, un mix intre “49 Days” si “Who Are You” din 2008, un serial de comedie, dar care te va face sa plangi.

“Goodbye, My Beloved” este o adaptare dupa un roman japonez numit “Tsubakiyama Kacho no Nanokakan” (Cele sapte zile ale domnului Tsubakiyama). Cu ceva timp in urma se anunta ca RAIN si Kim Su-ro ar putea juca in rolurile principale, Kim Su-ro interpretand rolul decedatului “plimbaret” caruia i se ofera ocazia sa “posede” corpul unei tinere de care personajul interpretat de RAIN se va indragosti iremediabil (probabil de aici incepand si situatiile comice din scenariu).

Actritei Kang So-ra i se oferise rolul principal feminin, insa se pare ca aceasta a refuzat deja rolul si doua noi actrite sunt in discutii pentru a juca in serial.

Lee Min-jung care a jucat in “Sly and Single Again” ar putea juca rolul unei casnice sotii perfecte, gata sa se lupte si cu cea mai indaratnica pata pentru a avea o casa sclipitor de curata, in timp ce se ocupa si de socrul sau. Este genul de sotie care are mare grija de banii castigati de sot, dar care cumva reuseste sa aiba mereu un aer elegant. Este “tanara, frumoasa, slabuta, afectuoasa si plange usor”. Pe scurt, genul de sotie care nu prea exista decat intr-o lume fantastica.

Honey Lee din “Shine or Go Crazy” si “Shark” ar putea juca un personaj diferit, o fosta actrita care s-a retras dupa casatoria cu un mostenitor bogat cu 10 ani in urma si care in toti acesti ani si-a suprimat cu tenacitate adevarata personalitate pentru a se plia mai bine in noul rol din viata reala, cel de sotie a unui bogatas. Din motive necunoscute inca, aceasta alege sa se intoarca in viata publica, ca actrita.

Personajul lui Choi Won-young (actor ce a aparut in “Twenty Again” si “I Remember You”) ar fi un barbat la 30 si ceva de ani, divortat, cu o diploma de la o universitate de top, care a avut parte de succes inca de pe bancile scolii. Personajul sau se numeste intr-un mod amuzant Jung Ji-hoon, care este chiar numele real al lui RAIN.

“Goodbye, My Beloved” regizat de Shin Yoon Sub (care a regizat si “Rooftop Prince”) va fi difuzat dupa “Remember”, incepand din februarie.

(Sursa: dramabeans)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: miercuri 9 decembrie 2015

Actrita Yoon Eun Hye va aparea in luna decembrie pentru prima oara in public dupa acuzatiile de plagiat din august. Pe 11 decembrie Yoon Eun Hye va fi prezenta la un eveniment pentru o firma la care actrita este model.

Reprezentantii sai au declarat ca: “A trebuit sa luam multe lucruri in considerare, insa in final ea a decis sa onoreze aceasta promisiune mai veche. Programul va fi incarcat si foarte strict pentru ca este un eveniment important la care va fi prezenta si modelul Miranda Kerr, asa ca Yoon Eun Hye va aparea pentru scurt timp si isi va saluta fanii si presa prezenti la eveniment.”

In luna august, actrita din „Princess Hours” si „Missing You” a luat parte la o emisiune de moda, “Goddess’ Fashion”, de la o televiziune din China. In ciuda faptului ca a castigat primul loc in mai multe episoade, Eun Hye a fost acuzata de designerul coreean Yoon Choon Ho ca ar fi copiat una din creatiile sale. Reprezentantii actritei au negat vehement acest lucru.

In octombrie Eun Hye a mai fost invitata la Busan International Film Festival pentru filmul “Red Eye”, dar invitatia a fost refuzata. In plus, premiera filmului in care a jucat recent, “After Love”, a fost amanata pentru anul viitor. “After Love” este un film coreeano-chinezesc care a fost filmat timp de patru luni in Coreea de Sud si China. Producatorii spera ca sa poata lansa filmul concomitent in China, Coreea de Sud si Japonia, acesta fiind si motivul amanarii pemierei sale. “After Love” este filmul cu care actorul Park Shi Ho spera sa se poata intoarce pe marile ecrane dupa controversele legate de acuzatiile de hartuire sexuala, acuzatii care au fost repede retrase de catre presupusa victima dupa ce actorul a contraatacat cu un proces de defaimare.

Yoon Eun Hye a fost aspru criticata ca a acceptat sa lucreze cu Park Shi Ho, insa actrita a continuat sa trimita mesaje de sustinere a actorului si sa-si incredinteze fanii ca stie ce face si sa aiba incredere in alegerile ei.

Ramane de vazut daca presa de scandal din Coreea de Sud va vedea in aceasta scurta aparitie a actritei la un eveniment oficial dupa o lunga perioada o noua sursa de articole mai mult sau mai putin coerente si corecte.

(Sursa: soompi)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: marți 8 decembrie 2015

Ko Hyun-jung e o prezenta discreta pe micul si marele ecran din Coreea, poate si datorita faptului ca face parte dintr-o alta generatie de actori decat cea de azi, in mare parte convertita din idoli k-pop. A debutat in 1995 cu rolul din serialul „Sandglass”, dar urmatorul serial in care a fost distribuita a venit peste un deceniu, in plina expansiune a Hallyu. Practic putem spune ca e redebutat in 2005, cand a inceput efectiv cariera ei de actrita, un an mai tarziu debutand si in primul film pentru marele ecran. Pe atunci Ko Hyun-jung ava 34 de ani, o varsta foarte inaintata in industrie, insa in ciuda acestui fapt, a reusit in scurt timp sa se impuna, cu roluri bine alese si intr-o perioada in care datorita Hallyu, se consuma pe paine orice k-drama nou lansata. In 2009 a atins apogeul carierei cu rolul Mishil din serialul „Queen Seon-deok”, al carui succes international ar fi trebuit sa o propulseze in cariera. Ko Hyun-jung a castigat premiul pentru Cea mai buna actrita la Premiile Daesang, iar un an mai tarziu aparea in serialul inspirat din lumea politicii „Dae Mul”, ce a fost un mare succes la vremea respectiva datorita partenerului Kwon Sang-woo si apogerului carierei atins de Ko Hyun-jung in rolul anterior. Dupa o absenta de 3 ani de pe micul ecran, revenirea din 2013 cu rolul din „The Queen’s Classroom” s-a dovedit neinspirata, serialul avand ratinguri foarte scazute, difuzat fiind in plina perioada de vacante. In materie de filme, actrita are cateva titluri la activ din 2006 pana in prezent, ultimul rol fiind de acum 3 ani din „Miss Conspirator”.

Ko Hyun-jung a ramas o actrita cu un mare potential, care tinand cont de varsta, ar fi putut profita mult mai bine de momentul de varf al carierei din 2009. E greu de crezut ca va mai reusi sa prinda vreun rol care sa o puna atat de bine in evidenta ca cel din „Queen Seon-deok” si, mai important, serialul sau filmul sa aiba si succes, dar nimeni nu stie ce aduce viitorul. Cert este ca daca prezenta ei in seriale e atat de rara (6 roluri intr-un deceniu) , producatorii din industria de televiziune s-au gandit sa-i ofere un show tv pe care sa-l modereze. Conform mai multor surse media, un reality show ce se va intitula “Ko Hyun Jung Reality Show” e in pregatire, echipa de productie urmand a finaliza curand detaliile lui si a incepe filmarile. Preconizat a fi difuzat pe canalul SBS Plus, show-ul e inca in stadiul de proiect, producatorii fiind precauti, afirmand ca decizia nu e inca una definitiva.

Ko Hyun-jung s-a remarcat la inceputul carierei ca fosta Miss Coreea. De-a lungul anilor si-a facut un renume de actrita serioasa, aparand in seriale apreciate de fanii k-dramelor. Viata personala a fost si ea una tumultuoasa, actrita casatorindu-se cu cineva provenind dintr-o familie de „chaeboli”, pentru ca in cele din urma sa divorteze. Astfel se si explica aparitiile rare in filme si seriale, ducand o viata lipsita de grija problemelor financiare care, oricum am privi-o, e una din motivatiile actorilor din ziua de azi, toti acordand o mare atentie sumelor de bani oferite pentru aparitiile in filme si seriale. Ko Hyun-jung a aparut si in show-uri de divertisment, ipostaza ce a dezvaluit si calitatile ei de om de televiziune din lumea entertainment-ului. Dar, la un moment dat, Ko Hyun-jung a fost prototipul celebritatii misterioase pe care toata lumea murea de curiozitate sa o cunoasca. Tocmai datorita acestui lucru, dar si lucrurilor putin stiute despre viata ei personala si esecul casniciei sale, reality show-ul in lucru a atras mult atentia in lumea divertismentului coreean. Daca proiectul se va concretiza sau nu, vom afla in prima jumatate a anului viitor. Un lucru este cert: incepand din luna mai 2016, o vom putea revedea pe Ko Hyun-jung intr-un serial de weekend difuzat de postul tvN, „Dear My Friends”, in care o aparitie speciala va avea si… Jo In-sung, partenerul ei din serialul ce i-a relansat cariera in 2005, „Spring Days”.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 7 decembrie 2015

Dupa revenirea din armata, Kim Nam-gil si-a ales cu grija proiectele in care a aparut. Daca de atunci pana in prezent a mai aparut intr-un singur serial, „Shark” – lucru ce demonstreaza ca de obicei serviciul militar si schimbarea prefixului coincid si cu o reorientare in cariera spre altfel de roluri, mult mai serioase, anul trecut a revenit si pe marele ecran cu rolul din blockbuster-ul „The Pirates”. Insa si asa, raportat la popularitatea de care Kim Nam-gil se bucura, a fost destul de putin. Se pare, insa, ca in acest an, actorul a vrut sa-si satisfaca fanii, aparand in 3 filme, si avand deja un al patrulea in vizior pentru anul viitor (A Murderer’s Guide to Memorization, alaturi de indragitul Sol Kyung-gu). Un nou proiect pare a-l atrage pe Nam-gil, acesta luand serios in calcul sa accepte rolul din cel mai nou film al regizorului Lee Yoon-ki.

Cunoscut pentru filme cu tenta artistica precum „Come Rain, Come Shine” sau „My Dear Enemy”, Lee Yoon-ki incearca sa revina la productiile dramatice (in 2004 a debutat cu drama „This Charming Girl”). Noul sau proiect se intituleaza „My Angel” si spune povestea unui barbat ce intalneste o femeie aflata in coma. Cum intre cei doi se naste o poveste de iubire ramane o enigma, insa ideea pare interesanta si ne duce cu gandul la o… melodrama. Kim Nam-gil e curtat sa interpreteze rolul unui agent de asigurari ce a fost martor la sinuciderea propriei sotii. Ulterior, acesta cunoaste o femeie in coma, filmul descriind – probabil intr-un mod artistic, cum ne-a obisnuit Lee Yoon-ki – neconventionala poveste de dragoste ce se naste. Nu trebuie sa mai amintim de faptul ca Lee Yoon-ki e cunoscut pentru filmele sale contemplative, de obicei despre relatia dintre un barbat si o femeie, deseori comprimate pe parcursul unei zile sau a catorva ore. A colaborat cu mari actori coreeni, precum Jeon Do-yeon, Ha Jung-woo, Hyun Bin sau Gong Yoo, ce au interpretat personaje complexe lasate prada unor situatii incordate sau unor despartiri bizare.

Kim Nam-gil se gandeste deocamdata daca va accepta sa apara in acest film, insa sunt mari sanse sa o faca, in special ca nu e strain de melodrame (Lovers Vanished, Shark) si ca o colaborare cu un regizor reputat nu se refuza niciodata. In prezent, actorul poate fi vazut in „Sound of a Flower”, o drama de epoca ce ruleaza acum in cinematografele coreene, iar urmatoarea aparitie va fi in „Pandora”, in care incearca sa-si salveze familia intr-o situatie de dezastru care loveste Coreea. In ce-l priveste pe Lee Yoon-ki, filmul la care lucra, „A Man and a Woman”, cu Gong Yoo si Jeon Do-yeon, despre o poveste de iubire interzisa in indepartata Finlanda, va avea premiera in prima jumatate a anului viitor.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 7 decembrie 2015

Un film coreean despre exorcism este filmul care a stabilit un nou record in box office-ul coreean in luna noiembrie, conform celor de la Yonhap.

O liceana pe nume Young Sin (Park So Dam) este lovita intr-o noapte de o masina si curand incepe sa sufere de o afectiune mai ciudata. Preotul Kim (Kim Yoon Seok) o cunoaste pe Young Sin si o viziteaza la spital. Acesta este convins ca fata este posedata de un spirit rau si se pregateste de exorcizare cu ajutorul Bisericii Catolice Coreene. Preotul Kim cere ca ajutor un diacon, dar toti fug speriati dupa ce iau parte la exorcizare. Studentul de seminar Choi (Kang Dong Won) este ales sa fie cel de-al 11-lea diacon care il va ajuta pe preotul Kim. Acestia au la dispozitie doar o zi pentru a o salva pe Young Sin, punandu-si propriile vieti in pericol.

“The Priests” a atins recordul de 4,82 milioane cinefili, pana acum, acesta fiind cel mai mare numar dupa datele furnizate de KOFIC (Korean Film Council). Recordul anterior fusese stabilit de filmul documentar “My Love, Don’t Cross That River”, cu 4,801 milioane cinefili.

Filmul regizat de Jang Jae Hyun, ce a regizat pana acum filme de scurt metraj, ii are in distributie pe langa Kang Dong Won (“Voice Of A Murderer”, “The Secret Reunion”) pe Kim Yoon Seok care a jucat in “Tazza”, “The Chaser”, “Haemoo”, “C’est Si Bon”, pe tanara actrita Park So Dam care a jucat in “The Silenced” si “Veteran”, si pe Kim Byung Ok, care are la activ peste 30 de filme printre care “Old Boy”, “Man On High Heels”, “Insadong Scandal”, “I’m A Cyborg, But That’s OK”. „The Priests” are la baza un scurt-metraj premiat al aceluiasi regizor Jang Jae-hyun, intitulat „12 th Assistant Deacon”.

(Sursa: Hancinema)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Archive: decembrie 2015

The Beauty Inside (2015) – de ce o inimã frumoasã atrage mai mult decât aspectul exterior ?

Dog Star (2002) – povestea câinelui ce a visat sã devinã om…

We Are Dating Now (2002) – Episodul 2

We Are Dating Now (2002) – Episodul 1

We Are Dating Now (2002) – Chae Rim şi So Ji Sub, între întâlniri şi descoperirea iubirii adevãrate

A Boy Who Went to Heaven (2005) – basmul pentru adulţi ce schimbã semnificaţia Crãciunului…

Who’s Got the Tape ? (2004) – o comedie de zile mari cu gangsteri, poliţişti şi prostãnaci…

Rain revine din februarie 2016 pe micul ecran !

Distribuţia filmului “Master” a fost finalizatã

The Treacherous (2015) – povestea celui mai mare tiran al dinastiei Joseon

Kim Yoon-hye se alãturã distribuţiei din “Vampire Detective”

Memories of the Sword (2015) – Lee Byung-hun şi Jeon Do-yeon prinşi în mijlocul unei rãzbunãri

„Hwarang”, noul serial despre regatul Silla îşi cautã protagoniştii

Ulterior Motive (2015) – un thriller psihologic incitant în regia maestrului imaginilor, Arthur Wong

Chronicle of a Blood Merchant (2015) – Ha Jung-woo şi Ha Ji-won într-o frescã a vieţii de familie din Coreea anilor ’60

Lee Min-jung şi Honey Lee dorite în „Goodbye, My Beloved”

Yoon Eun Hye – prima apariţie publicã dupã acuzaţiile de plagiat

La 44 de ani, Ko Hyun-jung ar putea avea propriul reality show

Kim Nam-gil se gândeşte la o colaborare cu regizorul Lee Yoon-ki

“The Priests” – cel mai vizionat film din Coreea de Sud în luna noiembrie