Desi se impotrivise din toate puterile si negase in toate felurile aceasta evidenta, Jin-hun se vede nevoit sa admita, si fata de el si fata de Sam-soon, ca simte ceva serios pentru ea.In principiu, aceasta recunoastere ar trebui sa simplifice mult lucrurile si sa le ofere celor doi sansa de a fi, in sfarsit impreuna. Dar Sam-soon nu se dezminte si nu ezita sa puna o intrebare care poate risipi intreaga vraja.
In drum spre casa lui Sam-soon, Jin-hun afla ca aceasta depusese o cerere oficiala pentru a-si schimba numele si-i cere sa renunte. Sam-soon insa il pune scurt la punct amintindu-i ca inca nu are dreptul sa intervina in deciziile si in viata ei. Jin-hun se afla acum intr-un moment hotarator, atat pentru el cat si pentru cele doua femei din viata lui. Ce hotarare va lua si cum va rezolva lucrurile… ramane de vazut.
Prezentare realizata de autarhe_a
“Death Bell 2: Bloody Camp” este un sequel dupa “Death Bell” din anul 2008. Fara o legatura propriu-zisa cu personajele din acel film, sequel-ul foloseste drept cadru aceeasi institutie – un colegiu – in care se petrec evenimente terifiante. Filmul a avut premiera mondiala la festivalul international de film fantastic Puchon, ajuns la a 14-a editie, si a fost promovat in Coreea de populara formatie muzicala de fete T-ara. Filmul este regizat de tanarul Yu Seon-Dong, regizorul lui “Quiz King” si scenaristul cunoscutului film “Arahan”, si are in distributie o serie de actori tineri, aratosi si talentati, intre care fanii serialului “Road No 1” o vor recunoaste pe Nam Bo-Ra (interpreta surorii mai mici a personajului principal feminin, Kim Su Yeon). 
Filmul este un thriller cu accente horror, transformat in purul stil coreean intr-o opera de arta ce se incheie dramatic. In ultimii ani realizatorii coreeni au lansat un numar mic de flme horror, in comparative cu anii 2000-2005, cand acestea au suprasaturat piata filmelor horror din Asia. “Death Bell 2” demonstreaza faptul ca filmul horror coreean a reusit, dupa indelungi cautari, inspirandu-se din simplismul horror-urilor hollywoodiene, sa-si rezolve problemele legate de coeziunea scenariului, care devine uniform, captivant si, desigur, asa cum se cuvine in acest gen de filme, cu surprize si rasturnari neasteptate de situatii. Avem in fata un film care are toate ingredientele pentru a oferi fanilor thriller-elor cu accente horror satisfactia a 90 de minute de adreanalina la maxim. Un film reusit pentru genul sau.
De dragul fiului ei care are in sfarsit in printul mostenitor un frate mai mare bland si atent, Dong Yi merge la concubina Heebin ca sa faca pace. Insa aceasta refuza mana intinsa, desi recunoaste ca a fost o clipa tentata sa o accepte si ii da inapoi lui Dong Yi, fara teama, obiectele incriminatoare ramase de la ritualul de magie neagra. Ea o pune pe tanara fata in fata cu o realitate cruda: cei doi copii sunt deja implicati in jocul politic si nu au cum ramane pe dinafara.
Seon-Deok este incoronata cu mare fast regina a Shillei. Oponentii au fost zdrobiti, iar drumul pentru implinirea visului regelui Jinheung este, de acum, deschis. Lucurrile par a intra in normalitate, dupa atatia ani de lupte la Palat, cu intrigi puse la cale de Mi-shil, care puneau sub semnul intrebarii climatul necesar realizarii reformelor. Primele roade a ceea ce a semanat Deok-man in trecut incep sa apara: lucratorii pamantului carora printesa le daduse unelte faurite din metalul cu care se faceau armele aduc partea de dari la Palat, incantati de faptul ca pamantul odata sterp a devenit roditor datorita masurii printesei. Shilla debordeaza de optimism, in toate ramurile se fac reforme.
Intr-un mod las, Mi-shil isi incheie conturile cu viata si cu printesa Deok-man, reusind sa smulga o lacrima pe obrazul acesteia. „Daca nu ai fi fost tu, nu as fi ajuns aici”, isi repeta printesa. Bi-dam nu a reusit sa obtina nici in ultimele momente recunoasterea ca fiu sau o vorba calda din partea mamei sale. Cu glas de moarte, Mi-shil a lasat pe seama lordului Seol-won ultima misiune pe care acesta mai trebuie sa o duca la bun sfarsit, dupa disparitia ei. Oare despre ce o fi vorba ?
In tabara de pe muntele Worak, Te-ha, De-gil, tovarasii lui si On-yon gasesc clipe de ragaz, ca oaspetii ai ursuzului Jak-gwi, fiecare petrecandu-si timpul in felul lui specific. Han-som o ia razna la auzul rasetelor de femeie, generalul Choi isi lustruieste armasi incearaca sa dea sfatur bune amicilor, De-gil viseaza cu ochii deschisi sau sufera crunt vazand-o pe On-yon, in timp ce Sol-hwa incearca cu disperare sa ii atraga atentia. Te-ha isi exprima dorinta ca succesorul regal sa devina un om care sa poata duce mai departe idealurile tatalui sau mort, si de aceea On-yon il indeamna sa ii povesteasca despre trecut si anii petrecuti in Qing, fiindca numai asa il va putea educa in acest spirit pe tanarul printisor. Te-ha asterne pe hartie planurile minunate ale prietenului sau pierdut cu nostalgie si emotie, ca sa fie de invatatura fiului acestuia, insa ragazul pe care si-l permite nu dureaza mult. Vrea sa porneasca pe nesimtite sa il caute pe eruditul Jo si sa ceara indurare pentru succesorul regal, de la printul mostenitor. De-gil il simte insa si cum nici el nu mai suporta apropierea de On-yon, se decide sa il insoteasca.
Twilight Gangsters este un remake dupa filmul german Jetz Oder Nie. Zeit Ist Geld (Now or Never) al regizorului Lars Buchel care a avut premiera in luna decembrie a anului 2000. Criticii si oamenii simpli au concluzionat ca pelicula poate fi situata in galeria celor mai bune productii cinematografice din Germania. Desi Immanuel Kant a demonstrat ca ratiunea e motorul si singurul faptas al actiunilor noastre, bunicutele Carla, Lilli and Meta au reusit sa arate ca ceea ce conteaza in aceasta viata e sa ne traim momentul conform dorintelor noastre.
a devenit o obisnuinta in mentalul colectiv, atunci faptul ca politia aplica si foloseste ca metoda de lucru discriminarea, asta va ramane mult timp un lucru de neconceput pentru un om educat. Asadar, aventura celor trei doamne: Jung-ja (Nah Moon Hee), Young-hee (Kim Soo Mi) si Shin-ja (Kim Hye Ok) va fi un mic manifest al persoanelor marginalizate si uneori chiar batjocorite de catre noi, oamenii „normali”. Fanii filmelor si serialelor coreene vor avea o surpriza, deoarece vor recunoaste in rolurile principale cateva actrite veteran: Na Moon-He a avut roluri de mama intr-o multime de filme accesibile si in Romania: “May 18”, “Voice of a Murderer”, “You Are My Sunshine”, “Crying Fist”, sau in seriale precum “My Lovely Kim Sam Soon” sau “Amnok River Flows”. Kim Su-Mi a aparut in “King and I” sau “Mapado”, in timp ce Kim Hye-ok a interpretat pe nimeni alta decat pe sarcastica “doamna Shin” in serialul de succes “Bad Guy”. Un film ce trebuie vizionat nu doar prin prisma jocului actoricesc, ci si a mesajului voalat transmis, de actualitate mai mult decat oricand si pe meleagurile mioritice.
Situatia in compania a 2-a este extrem de tensionata dupa disparitia neasteptata a capitanului Yoon Sam Soo. Se pare ca acesta i-ar fi spus unui apropiat al sau ca daca se va ajunge la o astfel de situatie, Lee Jang Woo sa devina conducatorul companiei, chiar daca in rang era mai mic decat rivalul sau Shin Tae Ho. Sustinatorii locotenentului Shin, in frunte cu irascibilul sergent Oh, incearca sa tainuiasca dorinta capitanului, insa lucrurile solicita o clarificare urgenta in momentul in care trebuie cucerit un mic sat ocupat de fortele nord-coreene. Shin Tae Ho e la un pas sa se incaiere cu Lee Jang Woo, ale carui sfaturi nu sunt luate in considerare. Si incepe atacul, iar Lee Jang Woo realizeaza ca, contrar ordinului primit de la locotenentul Shin, ce incerca protejarea cladirilor din sat pentru a fi ulterior folosite de armata sud-coreeana, trebuie sa foloseasca bazooka si aruncatoarele de foc pentru a dejuca numeroasele capcane intinse de nord-coreeni. Cand totul se va sfarsi, lucrurile vor lua o intorsatura neasteptate, unul din cei doi rivali fiind promovat capitan, lucru care va adanci si mai mult falia dintre ei.
Pentru a cata oara ajunge Jin-hun sa se tina dupa Sam-soon precum un catelus pierdut ? Doar ca de aceasta data chiar nu mai are nicio sansa de a o convinge desi ii face o declaratie absolut surprinzatoare. Dar in momentul in care lucrurile amenintau sa devina prea serioase apare pe neasteptate Min Hyun-woo iar situatia degenereaza ca intotdeauna. Aflata intre cei doi barbati, Sam-soon ii cere imperativ lui Jin-hun sa plece pentru ca oricum nu se vor mai vedea niciodata. Replica dura si implacabila a lui Sam-soon aduce suferinta in ochii lui Jin-hun dar oare acest „print” imatur n-o merita ? Min Hyun-woo interpreteaza insa lucrurile in avantajul sau si considera ca aceasta e o oportunitate ce nu trebuie pierduta. In consecinta… trece la atac. Cu ce se va alege insa sarmanul inconstient ?
Unul din cele mai vechi si prestigioase festivaluri internationale de film din lume – Festivalul de la Venetia – a tras cortina pe 12 septembrie. A fost cea de-a 67-a editie. Indreptandu-se cu pasi vertiginosi spre a 7-a decada de existenta, festivalul s-a transformat mult in ultimii ani, devenind unul in care prezenta aproape exclusiva a productiilor europene a fost inlocuita de inscrierea in program a unor pelicule internationale de pe toate continentele. Desfasurat la inceputul lui septembrie, festivalul se constituie, din acest motiv, intr-un barometru international important ce prezice sau indica pelicule ce pot fi incluse in cursa pentru premiile Oscar. Juriul festivalului, in acest an, l-a avut ca presedinte pe cunoscutul Quentin Tarantino, 
un iubitor al filmului asiatic, dar si un promoter al acestuia, el fiind cel care a prezentat publicului american productii ca “Iron Monkey” a lui Yuen Wo Ping (2001) sau “Hero” din 2004 al lui Zhang Yimou. Cu un juriu format din regizori europeni si nord-americani, editia din acest an nu a adus decat un premiu continentului asiatic, este vorba de Premiul pentru cel mai bun regizor debutant, care a revenit turcului Seren Yuce pentru filmul de debut “Cogunluk”. In rest, Asia a fost recompensata doar onorific: regizorul, scenaristul si producatorul indian Mani Ratnam (“Raavan”, “Bombay” etc) a fost recompensat cu Premiul “Jaeger-Lecoultre Glory to the Filmmaker”, in timp ce reputatul John Woo a castigat premiul onorific pentru intreaga cariera.
Doua filme japoneze au fost nominalizate in acest an in competitia pentru “Leul de Aur”, premiul ce rasplateste cea mai buna productie a anului. Este vorba de “Norwegian Wood”, productia regizorului vietnamez de origine franceza Tran Anh Hung, inspirata din bestseller-ul omonim al romancierului japonez Haruki Murakami, in care au fost distribuiti actori japonezi de prima mana precum Ken’ichi Matsuyama si Rinko Kikuchi. Adaptand romanul scanteietor al lui Murakami la melancolia romantica a melodiei formatiei Beatles care da titlul filmului, “Norwegian Wood” este o poveste pasionanta despre nostalgie, pierderea si trezirea la viata a sexualitatii. Prieteni din copilarie, Watanabe si Naoko se reintalnesc in 1969 in Tokyo, fiind elevi la acelasi colegiu. Prietenia lor revine de actualitate, insa amandoi sunt macinati de o tragedie din trecut despre care se feresc sa vorbeasca. Erau anii unui Tokyo efervescent sub aspect politic, iar Watanabe, deziluzionat de schimbarile sociale, e momit intr-o lume a libertatii sexuale. O cunoaste pe Midori, iar relatia cu aceasta ameninta prietenia renascuta cu Naoko, Watanabe fiind fortat sa aleaga intre pasiune si principii. “Norwegia Wood” ramane o poveste dulce-amara plina de frumusete si patos, apreciata la Venetia de critici deoarece reuseste sa aduca lumina trecerii nesigure a finite umane de la varsta inocentei la maturitate.
Cea de-a doua pelicula japoneza prezenta la Venetia a fost “13 Assassins”, un film epic despre samurai regizat de cunoscutul Takashi Miike. Este vorba de o pelicula in stilul celor cu samurai ale lui Akira Kurosawa, care imprumuta mult din “Cei 7 Samurai” al maestrului. Dar Miike nu este un traditionalist sau un regizor care sa-si manifeste in peliculele sale respectul pentru vechea garda, astfel ca pentru fanii lui nu va fi o surpriza sa constate satira si rasturnarile neasteptate de situatie, in special in finalul peliculei. Filmul, practic, porneste de la tema clasica din “Cei 7 Samurai”, insa prin doua metode distincte. Daca Kurosawa de obicei ezita sa prezinte masacrul sangeros al samurailor (sfarsitul lui Sanjuro e poate singura exceptie), Miike, se stie, e inclinat spre redarea laturii violente, sangeroase, a luptelor dintre samurai. 
Din acest punct de vedere, scenele de o violenta necenzurata vor confirma inclinarea regizorului din celelalte filme ale sale spre actele violente sis pre redarea lor realista. Spre deosebire de un “Zatoichi” modern al lui Kitano, efectele speciale in redarea sangelui sunt realizate intr-un mod mai degraba realist decat stilizat. Pe de alta parte, Miike e mai putin indragostit de vechile traditii japoneze si de codul bushido al luptatorilor precum era Kurosawa. “13 Assassins” demonstreaza frumusetea unei culturi ce gaseste nobletea in sfarsitul violent. Nu exista respect pentru traditie, cei 13 asasini recurgand la metode neortodoxe pentru a-si invinge inamicii si a supravietui, departe de codul samurailor lui Kurosawa. Critic la adresa traditiilor, Miike isi construieste filmul astfel incat acestea sa fie observate cu acuratete. Ritualul sinuciderii – hara-kiri – este redat pana in cel mai mic amanunt intr-un mod aproape poetic al unui “poem al mortii” pe care samurai l-ar compune. Toate acestea au facut din “13 Assassins” un film bine realizat ce merita sa fie prezent in competitia festivalului. Din pacate pentru Miike, acesta eusit sa reediteze succesul compatriotilor sai Akira Kurosawa (“Rashomon”) si Takeshi Kitano (“Hana-Bi”, care au castigat in perioade diferite de timp Marele Premiu si premiul pentru Cel mai bun film.
Filmul surpriza al competitiei a fost considerat, de critici, “The Ditch”, o co-productie Hong Kong/Belgia/Franta regizata de Wang Bing. La sfarsitul anilor ’50, mii de cetateni chinezi acuzati de a se fi opus regimului comunist, au fost deportati in lagarul Jiabiangou, in vestul Chinei, in inima desertului Gobi. Ca urmare a epuizarii fizice in urma muncii fortate, a climei extreme si oscilante din desert si a lipsei de mancare, multi dintre acfestia au pierit peste noapte in gropile in care se culcau. Filmul rescrie destinul acestor nefericiti, fiind o inlantuire de povesti dure despre conditia umana. Bazat pe experienta reala a celor ce au trecut prin aceasta situatie, demonstrand talentul sau de documentarist, Wang Bing reuseste o reconstituire dramatica a unui episod putin cunoscut din istoria recenta a Chinei.
In afara filmelor amintite, Asia a fost reprezentata de o multime de pelicule, atat in competitie cat si in afara ei. Astfel, Coreea de Sud a fost prezenta cu doar 2 filme, in sectiunea “Orizinturi”, este vorba de pelicula apreciatului regizor Hong Sang-soo, “Oki’s Movie”, si de “Anti Gas skin” al regizorilor Kim Gok si Kim Sun. Japonia a fost reprezentata in aceeasi sectiune “Orizonturi” de alte 2 pelicule: “Cold Fish” a lui Sion Sono si “The Mechanism of Spring” a lui Atsushi Wada. In afara competitiei, Miike a fost prezent cu 2 filme: “Zebraman” si “Zebraman 2”, in timp ce Takashi Shimizu a revenit in prim plan cu “The Shock Labyrinth: Extreme”. Clara Law a reprezentat Hong Kong-ul la sectiunea “Orizonturi” cu “Red Earth”, in timp ce in afara competitiei fratii Pang au prezentat noul lor film, “The Child’s Eye”, iar Andrew Lau filmul “Legend of the Fist: The Return of Chen Zhen”. 
China a avut un film in competitia pentru “Leul de Aur”, este vorba de “Detective Dee and the Mistery of the Phantom Flame”, mult asteptatpul film al lui Tsui Hark, 3 filme la “Orizonturi” (“Crust”, “Reconstructing Faith”, “21 Grams”), iar in afara competitiei – “Space Guy”, “Showtime” si un alt film mult asteptat, “Reign of Assassins” al lui John Woo. Thailanda a fost si ea prezenta cu 2 filme: “Four Seasons” si “Woman I”. Bangladesh a fost reprezentat la “Orizonturi” de pelicula 720 Degrees”, Israel de filmul “Out”, in timp ce India a avut 2 filme in afara competitiei: pelicula lui Anurag Kashyap, “That Girl in Yellow Boots” si filmul lui Mani Ratnam, “Raavan”, atat in versiunea hindi cat si in cea tamila.
DBSK este o formatie de baieti sud-coreeana cunoscuta in intreaga Asie fie sub acest nume, fie sub TVQX, numele lor traducandu-se drept „Zeii ce se ridica din Rasarit”. Paradoxal, formatia este in egala masura iubita atat de coreeni cat si de japonezi, Japonia fiind locul in care aceasta isi desfasoara in mare parte din timp activitatea. In 2008 formatia a scos un al 60-lea extras pe single in limba japoneza, fiind prima formatie de baieti non-japoneza care a ocupat primul loc in principalul top muzical de pe insula, Oricon. Melodia principala de pe coloana sonora a filmului „A Millionaire’s First Love” e interpretata de „Hero” Jaejoong, unul din membrii formatiei DBSK. Ultimele informatii despre formatia DBSK le puteti gasi pe site-ul https://dbsk.com.br/ , o dovada a popularitatii uriase de care cei 5 baieti se bucura nu doar in Asia, ci si pe continentul sud-american. Intreaga coloana sonora a filmului poate fi ascultata pe forumul nostru.
Tara: Japonia
Ajunsi in sfarsit la cuibul de banditi de pe muntele Worak, De-gil, Teha si On-yon gasesc acolo o adevatara fortareata. De-gil e primit de Jak-gwi, seful, cu niste pumni ametitori, care il lasa lat pe vanatorul de sclavi. Apoi Jak-gwi vrea sa il puna la incercare pe Te-ha si e la un pas de a fi pus el insusi la pamant de acesta, insa e salvat de pumnul celui pe care il batuse bine de bun venit. Te-ha intelege cu greu „ritualul” ciudat la care e martor, dar luptatorul din el e impresionat. Insa cel mai impresionat e totusi De-gil, cand da cu ochii de tovarasii sai pe care ii credea morti. Sub masca lui de nepasare sentimentele adevarate nu se mai pot ascunde, si imbratisarea dintre cei trei vanatori de sclavi e cu adevarat savurata de toti ce prezenti. Insa in timpul reintalnirii, fara sa vrea si fara sa stie cine sunt tovarasii de drum ai prietenului sau, Jak-gwi dezvaluie acestora, adevaratele sentimente ale lui De-gil fata de pierduta On-yon.
In timp ce printul Yeon Ing cauta cu multa daruire obligeana pentru a face reginei o cununita vindecatoare, aceasta se apropie cu pasi mari de moarte. Regele accepta cu greu gandul ca o va pierde si se simte plin de remuscari deoarece a gresit fata de ea. Insa regina are sufletul bun, ea pleaca dintre cei ce au iubit-o, cu gandul sa isi faca pana in ultima clipa datoria de regina si de aceea ii cere sotului ei sa aiba grija de Dong Yi si de baietel. Curtea se invaluie in curand in doliu si toata lumea o jeleste pe tanara regina cu mai multa sau mai putina sinceritate. Micul print afla cu durere ca frumoasa lui coronita si-a pierdut rostul si ca a doua lui mamã care l-a indragit atat de mult nu mai e.
Mi-shil reuseste sa fuga cu ajutorul luptatorilor ei loiali, si se refugiaza in fortareata Daeya. Aici pune la cale cu ultimele puteri organizarea unei rezistente impotriva printesei. Totul pare a fi in favoarea lor, inclusive timpul, care inainte, in timpul loviturii de stat, fusese in avantajul printesei. Insasi Mi-shil spune: „Timpul este, acumn, d epartea noastra”. Iar Deok-man realizeaza acest lucru. Orice intarziere in anihilarea rebelilor echivala cu declansarea unui razboi civil sangeros, care ar fi putut macina din interior stabilitatea si forta Shillei, facand-o vulnerabila in fata atacurilor externe din partea Baekje. O solutie rapida se impune.
Mi-shil se pregateste pentru interogatoriul public si decreteaza legea martiala pentru a avea controlul populatiei Ea reuseste sa adune trupe armate pentru o lovitura de stat ce va avea loc in ziua interogatoriului, dar planurile sale sunt date peste cap in ultimul moment de catre Yu-sin. Acesta reuseste sa il salveze pe rege, care era tinut captiv de catre Mi-shil, si impreuna apar la locul unde are loc procesul.Singurul lucru ce il m-ai poate face Mi-shil este sa lupte pentru a-si salva viata. In cazul acesta, fuga din palat reprezinta o solutie sanatoasa chiar daca e rusinoasa. Dar Deok-man este pe urmele ei. Va reusi Mi-shil sa fuga din palat ? Este Deok-man destul de abila sa o aresteze pe Mi-shil?
Deok-man reuseste sa scape din ascunzatoare datorita planului propus de So-hwa, care se deghizeaza in printesa si fuge derutandu-l pe Chil-suk .Acesta o urmareste si o ucide crezand ca este Deok-man. Cand descopera cine este persoana pe care a ucis-o este coplesit de durere.
“Click” este un film cu accente horror indian regizat de Sangeeth Sivan, un regizor cu 2 decenii de activitate in spate. Fara vedete in randul protagonistilor, filmul il scoate, totusi, in evidenta pe Shreyas Talpade , un actor talentat cu 3 premii la activ, intre care unul pentru interpretarea din Om Shanti Om. “Click” este un remake dupa pelicula in telegu “Photo” (2006), iar unii critici de film indieni au vazut similitudini intre aceasta si mult mai cunoscutul horror thailandez “Shutter”. “Click” este “un amestec de tensiune intentionata si umor neintentionat”, filmul concentrandu-se pe gasirea si exploatarea terorii in circumstante obisnuite din zilele noastre. Un horror interesant care ii va “delecta” pe amatorii genului.
Se spune ca apreciem cu adevarat o persoana abia dupa ce am pierdut-o. Cam aceasta e situatia si in restaurantul „Bon apetit” in momentul plecarii neasteptate a lui Sam-soon. Cu plecarea ei, Sam-soon nu lasa doar un loc gol in bucatarie ci, mai ales, in inimile tuturor colegilor care ajunsesera sa o indrageasca si s-o respecte. Invidiile marunte dispar si nu ramane decat tristetea despartirii. Jin-hun priveste si el lung in urma ei si pare constient ca a pierdut ceva. Dar ce ? Pe femeia Sam-soon sau doar pe minunatul patiser Sam-soon ? In orice caz, un zid pare sa se fi ridicat intre cei doi caci, din acest moment, drumurile lor nu mai au de ce sa se intalneasca.
Iubitorii genului fantastic stiu ca planeta Trantor imaginata de Isaac Asimov in celebra serie a Fundatiei se afla in centrul galaxiei cunoscute. O planeta puternica si unica, dar dependenta din punct de vedere al resurselor de constelatiile supuse. Asemanator, regatul Joseon devine conform insemnarilor vremii un punct de atractie pentru asa zisele „corabii zburatoare”, deci un fascinant centru al fenomenului „utsuro fune”.