Marele maestru al filmelor de actiune John Woo revine, la 71 de ani, in scaunul regizoral pentru o noua epopee moderna cu impuscaturi in stilul care l-a consacrat in anii ’90, “Manhunt”. Dupa ce a regizat magistralul “The Crossing” in 2014 si 2015, John Woo a decis sa revina la filmele de actiune, alaturi de care se simte in elementul sau, regizand un film finantat de producatori din China si Hong Kong dar vorbit in mare parte in japoneza si engleza. “Manhunt” are la baza un roman scris de japonezul Juko Nishimura, “Kimi yo fundo no kawa o watare”, ce a fost ecranizat in anul 1976 de japonezul Junya Sato. John Woo a declarat ca a ales acest proiect pentru a-i aduce un omagiu marelui actor japonez Ken Takakura, ce s-a stins cu 4 ani in urma, si care a jucat rolul principal in ecranizarea amintita din 1976. Pentru publicul roman necunoscator de cinematografie asiatica, aceasta decizie poate parea una oarecare, poate chiar ciudata, tinand cont de rivalitatea istorica dintre China si Japonia; e putin ciudat ca un regizor chinez, fie el si de talie mondiala, sa realizeze un film filmat in Japonia si vorbit in cea mai mare parte in japoneza, cu actori japonezi in prim plan. John Woo ne arata ca lumea filmului nu are bariere, precum lumea politica, si ca poti realiza un film dedicat unui monstru sacru al unei cinematografii rivale fara a starni orgolii. Pentru chinezi, insa, “Manhunt” are o semnificatie aparte. Si nu ne referim la aceasta productie, ci la cea din 1976. Aceasta a fost lansata in China on 1978, fiind unul din primele filme straine difuzate in cinematografele chinezesti dupa Revolutia Culturala. Impactul filmului asupra publicului chinez a fost unul urias, Ken Takakura devenind unul din cei mai populari actori japonezi din toate timpurile in China. Insusi purtatorul de cuvant al Ministerului de Afaceri Externe chinez declara, la moartea actorului japonez, in 2014, ca Takakura a adus o contributie semnificativa la schimburile culturale dintre China si Japonia. In aceasta lumina trebuie privit remake-ul lui John Woo din 2017. Rolul lui Takakura este luat de actorul chinez Zhang Hanyu (Operation Mekong, The Taking of Tiger Mountain, WhiteVengeance), ce colaboreaza cu japonezul Masaharu Fukuyama (Suspect X) si cu o echipa internationala de actori asiatici, din care nu putem trece cu vederea peste cunoscuta actrita coreeana Ha Ji-won, peste veteranul japonez Jun Kunimura sau chinezoaica Qi Wei. Fiica lui John Woo, Angeles Woo, are si ea un rol secundar, cel al unei asasine ce colaboreaza cu buna ei prietena interpretata de Ha Ji-won. “Manhunt” a avut un buget de 50 de milioane de dolari, a fost filmat in intregime in Osaka si a stat in post-productie nu mai putin de 3 luni ! A avut premiera la Festivalul de la Venetia, dar nu a concurat la vreo categorie. In China, filmul nu a rupt gura targului, obtinand incasari de doar 16 milioane de dolari. Coloana sonora e semnata de apreciatul Taro Iwashiro.
“Tenjin” e o companie farmaceutica de prestigiu din Osaka ajunsa la aniversarea a 65 de ani de existenta. Presedintele Sakai (Jun Kunimura) decide sa lase compania in mainile fiului sau, nu inainte de a-l lauda in fata invitatiilor la petrecerea aniversara pe Du Qiu (Zhang Hanyu), avocatul companiei. In urma cu 3 ani acesta schimbase in bine soarta companiei, castigand in proces ce a permis in cele din urma listarea la bursa a “Tenjin”. Dar Du Qiu intentioneaza sa plece in State si sa paraseasca “Tenjin”, lucru care deranjeaza, stiind mai multe secrete ale companiei. Dupa o seara obositoare, Du Qiu se trezeste cu cadavrul unei femei in patul din apartamentul sau, fiind acuzat de crima. In momentul arestarii, Du Qiu reuseste sa scape, devenind un urmarit national, inamicul public numarul 1 al Japoniei. Inspectorul Kimura e desemnat sa se ocupe de caz, si nu dupa mult timp gaseste mai multe neconcordante care ii ridica semen de intrebare daca fugarul Du Qiu chiar e vnovat de acuzele ce i se aduc. Vanat de toata lumea, Du Qiu trebuie sa isi demonstreze nevinovatia si sa afle cine l-a dorit mort…
“Manhunt” ne aminteste de John Woo din vremurile sale bune, in care lucra cu Chow Yun-fat sau Andy Lau la marile filme de actiune de la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90. Regasim in noua lui productie sarea si piperul de pe vremuri, actiune din belsug, spectaculozitate si un simt al poeziei redate prin imagini cum numai la Wong Kar-wai mai vezi, in cinematografia chineza. “Manhunt” pe cat de spectaculos e pe partea de actiune si entertainment, pe atat e lipsit de consistenta e la capitolul scenariu. Povestea nu doar ca e previzibila – un fel de “The Fugitive” tras la indigo, insa mult mai spectaculos -, dar este si plina de clisee. Cunoscatorii filmelor lui John Woo vor recunoaste o gramada de replici din filmele sale anterioare inserate in gura personajelor, iar de foarte multe ori replicile sunt atat de tipice incat devin enervante, dandu-ti impresia ca au fost copiate intentionat din filme similare americane sau chinezesti. Partial John Woo a recunoscut acest lucru, inspirandu-se din zecile de filme politiste japoneze din anii ’70, ce aveau replici aproape mecanice si personaje de-a dreptul clasice pentru gen, precum politistul neinteles, noncomformist dar onest, inchis in lumea lui, cu defectele si ticurile sale, ce ajunge sa faca echipa cu un partener care trebuie sa-i dea replica de fiecare data si sa-l puna la punct. Scenariul trage in jos filmul, mai ales ca spre final se vede ca acesta e cam tras de par probabil din dorinta de a fi imprevizibil. O alta bila neagra e data de folosirea limbilor japoneza, chineza si mai ales engleza (una extrem e stalcita) in dialogurile dintre personaje, acestea alternand extrem de enervant pentru urechile privitorului. Unde exceleaza filmul e pe partea de spectaculozitate, unde si cu ajutorul efectelor speciale, John Woo ne ofera poate cea mai reusita si mai dinamica perspectiva despre cum trebuie facut un film de superactiune. Aici e punctul forte al productie, dar si al lui John Woo. Un film de popcorn, cum ar zice americanii, extrem de bine realizat, cu o interpretare buna a echipei internationale de actori (Ha Ji-won e destul de convingatoare in rolul unei asasine profesioniste necrutatoare vorbitoare de engleza), dar care ofera mult mai putine sub aspectul scenariului, previzibil si fantezist spre final, mustind de clisee.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Life Risking Romance (2016) – Ha Ji-won, un Sherlock Holmes sentimental
Starleta serialelor de televiziune coreene, Ha Ji-won, ale carei prestatii in filme de lungmetraj nu i-au adus decat 2 premii in intreaga cariera de pana acum, ambele pentru rolul din “Closer to Heaven”, revine intr-un film si nu-si dezamageste fanii al treilea an consecutiv, dupa precedentele aparitii in “The Huntresses” si “Chronicle of a Blood Merchant”. Abordand o gama larga de personaje si de genuri (e drept, mai putin dramatice, ce nu intra in tiparul ei), actrita de aceasta data e protagonista unei comedii criminale (la propriu si la figurat), interpretand o scriitoare de romane politiste parasita de success si inspiratie, aflata in cautarea subiectului perfect. Chun Jung-myung (din “The Duo”) joaca rolul unui politist local, prieten din copilarie al scriitoarei, in timp ce Chen Bolin, taiwanezul ce isi incearca de ceva vreme norocul in industria coreeana de film si de televiziune, revine la exact un an distanta de rolul din “Bad Guys Always Die” in rolul unui Fat Frumos cuceritor cu iz a la James Bond. Regizat de debutantul Song Min-gyu si scris de acesta in colaborare cu Kim Ba-da (scenaristul lui The Huntreses si A Man Who Was Superman), “Life Risking Romance” a avut premiera in cinematografele coreene cu doar 2 saptamani in urma, pe 14 decembrie, insa in 2 saptamani nu a reusit sa stranga decat 250.000 de dolari, drepturile difuzarii sale fiind vandute in mediul online. Acest lucru insa nu inseamna ca productia nu este una de calitate, dinamica si relaxanta, ci doar ca Ha Ji-won nu este un nume care sa vanda bilete in salile de cinema, ci care mai degraba stie sa tina cu sufletul la gura publicul captiv al serialelor de televiziune. Ceilalti protagonisti sunt prea putin cunoscuti amatorilor de filme, desi Chen Bolin e un star in plina ascensiune (insa in cazul lui putem invoca reticenta publicului coreean fata de o vedeta “importata”)
Jane (Ha Ji-won) e o scriitoare de romane politiste ce a ajuns intr-un moment criic al carierei. Dupa bestseller-ul “Psihologia Crimei” nu a mai putut scrie nimic de ani de zile, lipsindu-i complet inspiratia. Presata de editorul ei sa-si respecte contractul, Jane se vede in situatia de a gasi un subiect care s-o readuca pe linia de plutire. Prietenul ei din copilarie, Lok-Han (Chun Jung-myung), e politist local si mai mereu incearca sa o scoata basma curata din situatiile penibile in care intra Jane, ce are mania de a face reclamatii si sesizari la politie legate de presupuse faradelegi grave. Pana intr-o zi, cand Lok-Han ii spune lui Jane sa foloseasca cazul crimelor in serie din Itaewon, in plina desfasurare, ca sursa de inspiratie pentru romanul mult asteptat. Editorul ei merge si mai departe, sugerand ca vanarea si prinderea criminalului in serie chiar de catre aceasta i-ar asigura nu doar sansa scrierii unui roman oarecare, ci chiar a unui bestseller. Imbatata de promisiunea succesului, Jane accepta provocarea. Mutarea, cu un etaj mai sus, a unui atragator vecin, Jason Chen (Chen Bolin), un agent FBI din Miami aflat in vacanta in Coreea, ii da toate planurile peste cap, indragostindu-se lulea de acesta… Prinsa la mijloc intr-o dilema sentimentala, Jane trebuie sa fie puternica si curajoasa pentru a razbi in obiectivele sale… Oare intuitia va fi, de aceasta data, de partea ei, sau o va trada din nou ?
Extrem de amuzant si relaxant, “Life Risking Romance” reprezinta alegerea ideala pentru cei ce vor sa se distreze garantat. In ciuda cliseelor ce uneori imping filmul spre parodie, regizorul reuseste sa pastreze suspasul si indoielile pana la final, astfel ca daca unele cadre le-ai mai vazut in alte filme, acestea nu ti se vor parea obositoare ci, din contra, reconfortante. Ha Ji-won e distribuita intr-un rol exact asa cum ii place ei, dinamic, amuzant si provocator, in timp ce ceilalti doi actori isi impart rolul principal masculin, Bolin si Chung-myung reprezentand cele doua provocari sentimentale ale lui Ha Ji-won. Un film perfect pentru toti cei ce vor sa inceapa noul an cu zambetul pe buze…
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Chronicle of a Blood Merchant (2015) – Ha Jung-woo şi Ha Ji-won într-o frescã a vieţii de familie din Coreea anilor ’60
„Chronicle of a Blood Merchant” e un film despre care s-a vorbit mult in ultimul an in Coreea. Cu toate ca are o distributie stelara la toate categoriile de actori, atat principali cat si secundari si actori-copii, filmul este altceva decat v-ati putea astepta de la un film coreean. Altceva in sensul ca e realizat altfel, are un ritm lent si un umor discret ce va fi apreciat mai degraba de iubitorii comediilor negre. Faptul ca in scaunul regizoral se afla insusi protagonistul filmului, Ha Jung-woo, se vede, acesta spunand parca totul din unghiul de vedere al lui – ca personaj si ca actor, si mai putin ca regizor. Romanul dupa care s-a facut “Chronicle of a Blood Merchant” e un clasic al literaturii chineze, fiind scris in anul 1995 de Yu Hua, care detaliaza la nivel personal o societate captiva in ghearele Revolutiei Culturale. Ha Jung-woo si Kim Joo-ho (regizorul si scenaristul celebrului „The Grand Heist” din 2012) au adaptat romanul la realitatile societatii coreene postbelice, insa au decupat aproape complet contextul social, politic, economic si istoric, potentand doar aspectul familial si al relatiei interumane din cadrul unei familii de oameni simpli ce ajunge la un moment de criza. “Chronicle of a Blood Merchant” sufera, insa, pana la urma, din cauza incapacitatii de a se raporta la contextul coreean. Romanul chinezesc are o cu totul alta perspectiva, adaptarea coreeana axandu-se doar pe o latura – cea familiala – a romanului original, restul fiind adaugat de scenaristii coreeni si adaptat la realitatile unei societati ce difera fundamental de cea chineza contemporana. In rolurile principale regasim doi actori infragiti ai Coreei, ce isi interpreteaza excelent partiturile: Ha Jung-woo si Ha Ji-won. Ha Jung-woo un versatil actor de film si teatru, dar si regizor, avand la activ doua filme regizate pana in prezent. Pana sa joace in “Chronicle of a Blood Merchant”, acesta s-a facut cunoscut in televiziune cu roluri precum cel din “Lovers in Prague” si mult mai cunoscutele filme “The Chaser” (2008), “”My Dear Enemy” (2008), “Parallel Life” (2010), “The Berlin File” (2013), „The Terror Live” (2013) sau „Kundo: Age of the Rampant” (2014). „Chronicle of a Blood Merchant” este al doilea film regizat din cariera al lui Ha Jung-woo, dupa „Fasten Your Belt” din 2013. Anul 2015 pare a-l fi consacrat definitiv ca unul din numele mari ale filmului coreean, aparand atat in acest film, cat si in mega-succesul „Assassination” si in productia biografica plasata tot in anii ‚60 despre viata lui Andre Kim (numita chiar „Andre Kim”), primul designer de moda coreean renumit la nivel mondial. Despre indragita Ha Ji-won e inutil sa mai spunem ceva, prezenta ei in acest film fiind una ce ne-o prezinta intr-o ipostaza mai putin intalnita pana acum pe micul si marele ecran, anume cea de mama. Actorii din rolurile secundare sunt si ei de nota 10: veteranii Lee Kyuong-young si Joo Jin-mo; Jeong Man-sik sau cunoscutul Cho Jin-woong, din randul generatiei lui Ha Jung-woo, actorii copii din randul carora se remarca Nam Da-reum in rolul Il-rak (pe care l-am vazut in numeroase seriale in rolul personajelor din copilarie), toata echipa a avut o prestatie excelenta. Si nu trebuie uitata nici Yoon Eun-hye, ce are un rol minor interpretand-o pe Boon-bang, total schimbata fizic, cu muuulte kilograme in plus „rezolvate” de echipa de la machiaj. Filmul a obtinut incasari de 6,8 milioane de dolari la box-office in Coreea.
Gongju, 1953. Huh Sam-kwan (Ha Jung-woo) e un om simplu, muncitor, mostenind indemanarea tatalui sau dulgher si a bunicului sau maistru de constructii. Lucreaza pe un santier pentru a-si castiga traiul de zi cu zi in Coreea anilor de dupa Razboiul Coreean, prietenii lui tot cicalindu-l cu faptul ca ar fi timpul sa se insoare. Ar face-o el, dar cu cine ? Intr-una din zile, pe santier isi face aparitia o fata incantatoare, Ok-ran (Ha Ji-won), ce vinde floricele de porumb. Sam-kwan e vrajit de glasul cristalin al acesteia si de chipul ei angelic, indragostindu-se la prima vedere de ea. Nu trec nici cateva ore si craiul nostru deja s-a decis sa se insoare. Doar ca exista o mica problema: Ok-ran e curtata de Ha So-yong, un playboy ce se ocupa cu contrabanda de produse americane, in jurul caruia roiesc toate fetele. Ce sanse are Sam-kwan, un coate goale, in fata acestuia ? In plus, o nunta presupune o investitie financiara, iar Sam-kwan nu are economii puse deoparte. Totusi, aude intamplator ca daca se duce in oras sa doneze sange, primeste o suma consistenta de bani. Astfel ca isi pune in indeplinire planul, strange ceva banuti, face ce face si obtine mana fetei de la tatal acesteia, iar peste 11 ani ii regasim sot si sotie traind in deplina armonie intr-o casuta modesta la periferia oraselului Gongju. Au trei copii la care tin mult, dar la scurt timp umbla zvonuri prin oras cum ca Il-ran, fiul mai mare, ar fi de fapt fiul playboyului Ha. Criza se declanseaza, iar de aici o multime de probleme ce se tin scai de toata lumea…
„Chronicle of a Blood Merchant” e prin excelenta o poveste de familie, cu elemente romantice, comice si dramatice deopotriva, o abordare matura a unui tanar regizor dintr-o perspectiva aparte a unui subiect de interes: relatia dintre tata si fiu, pe fondul unei dispute sensibile asupra paternitatii. Sam-kwan (interpretat de Ha Jung-woo) este coreeanul obisnuit ce se poate intalni pe strazile din Coreea la sfarsitul anilor Razboiului Coreean. Nu exceleaza la capitolul inteligenta, ba chiar intruchipeaza acea naivitate pozitiva specifica omului de la tara care nu are prea multa scoala dar care stie sa aprecieze lucrurile simple ale vietii. Acesta se indragosteste iremediabil de inteleapta si abila Ok-ran (interpretata de Ha Ji-won) si, dupa o aparenta plina de succes prima intalnire, este intimidat de faptul ca ea are deja un prieten, iar el… un rival la mana zeitei sale, smecherul implicat in contrabanda cu produse americane, Ha So-yong. Sam-kwan nu reuseste sa o cucereasca din prima pe Ok-ran; casatoria insa reuseste in final datorita increderii pe care o castiga din partea tatalui lui Ok-ran, ce vede in el un sot mai bun decat flusturaticul Ha. Dupa ce prima parte a filmului se ocupa de scurta perioada de curtare a lui Ok-ran, povestea se concentreaza asupra felului in care Sam-kwan il abuzeaza pe fiul sau, Il-rak, considerand ca tatal biologic este cel important si nu cel ce a crescut copilul timp de unsprezece ani. Sam-kwan isi respinge identitatea de tata in baza unor certitudini stiintifice greu de inteles de acesta (cum ca din combinarea grupelor sanguive A si 0 nu poate rezulta decat un copil cu grupa sanguina A sau 0) si in mod deliberat ignora ceea ce inseamna o familie reala. El e ciocarlia ce a clocit oul cucului, deci considera ca ar fi timpul ca cucul sa-l degreveze de obligatia de tata. Astfel ca relatia cu fiul cel mare, Il-rak, se raceste, tratandu-l pe acesta ca pe un strain. In mod evident exista tentatia de a compara „Chronicle of a Blood Merchant” cu „Ode to My Fanter”, numai si prin faptul ca ambele filme au in centrul lor ideea de familie si de responsabilitate paterna. Insa daca “Ode to My Father” indica faptul ca povestea protagonistului este si povestea tuturor coreenilor contemporani cu personajele, povestea lui Sam-kwan este doar povestea lui Sam-kwan, acesta nu are valoare de simbol pentru o intreaga generatie. Si acest lucru intra oarecum in conflict cu faptul ca Sam-kwan este un om de nimic. El o forteaza pe Ok-ran sa se casatoreasca cu el si apoi in mod voit isi persecuta fiul incat pana la final nu reusim decat rar sa-l vedem pe Sam-kwan ca un personaj curajos si demn de incredere. Multa vreme e indiferent la drama propriului fiu si al sotiei, ii marginalizeaza, chiar ii ignora, nu se comporta asemeni unui adevarat cap al familiei. Si totusi, acest personaj care initial era simpatic prin naivitatea sa, va avea puterea de a discerne intre indiferenta si responsabilitate, evoluand de la un personaj devenit dezagreabil la unul care se caieste pentru propria greseala atunci cand totul e pe cale sa dispara si sa devina o amintire, in fata pericolului disolutiei propriei lui familii.
Filmul are si momente comice, cum sunt cele ce fac referire la vanzarea de sange. Luarea de sange e privita ca un veritabil ritual de catre sateni. Intai trebuie sa bei multa apa din lac, pentru a putea dona mult sange. Apoi, ca sa ai parte de un castig frumusel, trebuie sa oferi ceva ca mita, pentru a fi primit mai des de o data la 3 luni. Si nu e vorba doar de un ritual ce exploateaza naivitatea si lipsa de cunoastere a omului de rand, ci mai ales de parada pe care o ofera deplasarea insasi in oras pentru a vinde sange. Ea era privita de comunitate ca un semn ca barbatul respetiv era sanatos si valabil pentru fetele aflate la varsta maritisului. Desi vanzarea sangelui este, evident, ceva neplacut, dezagreabil, ajuta totusi din punct de vedere financiar pe vanzator, si ofera viata primitorului. Astfel ca procesul in sine de vanzare al sangelui e, discret, un paradox al modernitatii: o sursa usoara de a face bani, care insa poate ucide sufletul si trupul celor ce cad in patima iluziei imbogatirii rapide. In ce priveste realizarea in sine, filmul are aspecte in care exceleaza, dar si anumite vulnerabilitati. In afara catorva slow-motion-uri pe fundalul unor dialoguri – ce au ca scop transmiterea unor ganduri cheie in momente cheie – si a unui moment suprarealist (cel al lunii comparate cu o galusca), de distinge o prea mare atentie acordata firului narativ, regizorul pierzandu-se in amanunte mai mult sau mai putin relevante. Coloana sonora aproape lipseste, sau e atat de discreta incat ii simti lipsa, nu e liantul de care un film are nevoie. O alta greseala majora e scoaterea povestii din contextul istoric al acelor timpuri. Cand numesti filmul pompos “cronica”, nu ai cum sa excluzi din poveste fundalul social, politic, istoric al vremurilor in care se petrece actiunea. Ha Jung-woo se concentreaza strict pe viata familiala a personajului sau, incat ai zice ca e un veritabil discipol al renumitului Yasujiro Ozu, maestrul dramelor de familie a clasei de mijloc japoneze. Acest stil e obositor, mai ales ca dialogurile sunt nesfarsite, pana si pentru lucruri minore, fara impact asupra firului principal. Probabil ca regizorul a vrut sa surprinda esenta vietii de familie in Coreea anilor ’60 in cel mai realist mod cu putinta, de aici atentia exagerata pentru amanunte. Ritmul filmului este unul lent, intriga intarzie exagerat de mult, insa dupa primele 30 de minute, reusesti sa intri in atmosfera si sa gusti din stilul inedit al lui Ha Jung-woo, sa-l savurezi si sa-l intelegi. Tocmai prin stil, “Chronicle of a Blood Merchant” se indeparteaza de specificul filmelor coreene tot mai comerciale ale ultimului eceniu, oferindu-ne o poveste mai aparte, plina de sensibilitate si naturalete. Inca un film coreean de top al anului 2015, pe care iubitorii cinematografiei coreene nu trebuie sa-l rateze sub nici o forma.
Traducerea si adaptarea au fost realizate de uruma, lasedan si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil, in premiera in Romania.
Prezentare realizata de chocolate_cleo si cris999 – asiacinefil
Ha Ji Won şi Chen Bolin în sfârşit împreunã ! Totul, în coproducţia „Life-Staking Love” !
Ha Ji Won, Bolin Chen si Chun Jung-myung au inceput oficial filmarile pentru noua productie „Risking Life for Love” (cu titlu literal „Life-Staking Love”). Pe 6 septembrie au debutat filmarile in Seul, durata programata a lor fiind de 3 luni. “Risking Life for Love” va fi o comedie romantica ce va include si elemente de thriller, din moment ce va spune povestea a trei persoane implicate intr-un caz de crima in serie. Ha Ji Won o va interpreta pe Jane, o scriitoare de romane de mister ce cerceteaza pe cont propriu intr-un caz de crima in serie, in timp ce Chun Jung-myung (pe care toata lumea il cunoaste din interpretarea plina de elogii din serialul „The Duo” sau din „Cinderella’s Sister”) va interpreta un politist prieten de o viata cu romanciera interpretata de Ha Ji Won. Bolin Chen il va interpreta pe Jason, un barbat misterios ce fura inima lui Jane. Din distributia filmului vor mai face parte Yoon So Hee, Kim Won-hae, Jung Hae-kyun sau Oh Jung-se, nume mai putin cunoscute, dar aparitii obisnuite in seriale de televiziune. Premiera filmului e programata pentru inceputul anului 2016.
Pentru Ha Ji-won va fi al treilea film din ultimii doi ani, dupa „The Huntresses” si „Chronicle of a Blood Merchant”, productii mai putin reusite, daca ne gandim ca vedeta a prins in cariera sa si filme mai de succes, precum „Sex is Zero”, „Ditto”, „100 Days With Mr. Arrogant” sau „Haeundae”. In aceasta vara, actrita tocmai a terminat serialul „The Time We Were Not In Love”, un remake dupa un serial taiwanez, ce s-a comportat destul de slab pe intervalul orar la care a fost difuzat si care a dezamagit multi internauti, o confirmare, o data in plus, a valabilitatii proverbului „La pomul laudat sa nu te duci cu sacul”.
Nu stim daca e o coincidenta sau nu aparitia in acest film (ce e realizat in coproductie cu China) a lui Ha Ji Won alaturi de Chen Bolin, actorul taiwanez de 32 de ani despre care s-a vorbit toata vara. In momentul in care acesta a semnat cu agentia BM Plus Entertainment, ce o impresariaza si pe Ha Ji Won, Chen Bolin isi anunta intrarea pe piata coreeana de entertainment, fiind luat in calcul si acest proiect de film in care apare alaturi de Ha Ji Won. Speculatiile cum ca cei doi ar avea o relatie – ce au mers chiar pana la ideea stupida ca s-ar fi logodit in secret ! – a fost alimentata nu doar de reprezentarea celor doi de catre aceeasi agentie, ci si de faptul ca la un moment dat, internautii au observat ca cei doi au postat pe retelele de socializare fotografii foarte asemanatoare. Agentia ce-i impresariaza a negat vehement zvonurile, si cum acestea nu s-au strins, insasi actrita a facut o declaratie publica, spunand: „Nu-l cunosc pe Chen Bolin. Ne-am intalnit datorita unui film, o data. Atunci ne-am cunoscut si in mediul virtual, pe reteaua de socializare.” „A fost amuzant sa vad postarea cu pozele noastre similare de pe Instagram. M-am gandit imediat: ‚Cum e posibil sa pui laolalta toate aceste poze ?’. Aceasta a incheiat: „Dupa prima noastra intalnire, nu am mai vorbit unul cu celalalt.” Deocamdata zvonurile s-au stins, insa nu se stie pentru cat timp. In special ca proiectul comun al celor doi abia a inceput, iar presa de scandal e mereu in cautarea de subiecte care sa capteze atentia…
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Topul celor mai bine plãtite actriţe coreene ale momentului
In Statele Unite se afla destul de usor cat castiga un actor si exista nenumarate topuri cu cei mai bine platiti actori ai momentului, in frunte cu Charlie Sheen, care castiga 1,8 milioane de dolari pe un episod, in perioada in care inca filma pentru “Two And a Half Men” (2003-2015) sau Ray Romano care castiga 1,7 milioane dolari per episod, catre sfarsitul serialului “Everybody Loves Raymond” (1996-2005). Printre actritele din fruntea topului se numara Helen Hunt, care a castigat 1 milion de dolari pentru fiecare episod din “Mad About You” (1992-1999) si Jennifer Aniston, Courtney Cox si Lisa Kudrow din serialul “Friends” (1994-2004), care au castigat fiecare cate 1 million de dolari per episod, catre finalul serialului. Bineinteles, acesti actori sunt “crema cremelor” sau mai corect spus au cel mai mare impact la public, asta neinsemnand ca sunt cei mai buni din bransa; multi alti actori castiga doar o mica parte din cat castiga acestia.
Si atunci, se pot alinia starurile din Coreea de Sud la aceste liste? Trebuie tinut cont de faptul ca vorbim de o alta tara si de o alta piata. Asadar, oare cat castiga actrite de top din Coreea de Sud, precum Kim Tae Hee sau Song Hye Kyo?
Daily Sports a avut curiozitatea de a alcatui o lista a actritelor de top si ale castigurilor pentru un episod, dupa ce s-au consultat cu companiile de productie ale serialelor de televiziune, producatorii companiilor de radiodifuziune, echipele de manageri si alti specialisti din industria de divertisment din Coreea de Sud.
Pentru inceput, Suzy din Miss A si Yoona din Girls’ Generation primesc cam 20 de milioane de woni (aproximativ 16 700 $) pentru un episod de serial tv, si sunt cele mai bine platite actrite din randul starurilor K-pop.
Park Shin Hye si Moon Chae Won sunt si ele pe lista cu 25 de milioane de woni (aproximativ 21 000 $ pentru un episod). Despre Park Shin Hye se speculeaza ca, dupa succesul cu serialul “Pinocchio”, cota actritei va urca.
Park Bo Young castiga 30 de milioane de woni (aproximativ 25 000 $) dupa revenirea pe micul ecran, dupa o absenta de 7 ani. Aceasta era cea mai bine platita actrita a postului de televiziune prin cablu tvN, actrita Choi Ji Woo ocupad acum acest loc. Shin Min Ah castiga si ea 30 de milioane de woni (aproximativ 25.000 $), si in curand va juca alaturi de So Ji Sub in “Oh My God”.
Gong Hyo Jin primeste ceva mai putin de 44 de milioane de woni, cam 33 400 $. Suma primita de actrita pentru rolul din “Producers” a fost ceva mai mica in comparatie cu cea din “It’s Okay, It’s Love”, actorii din serial fiind de acord sa fie platiti ceva mai putin pentru a putea avea o distributie formidabila.
Kim Tae Hee care acum filmeaza pentru binecunoscutul “Yong Pal” primeste 40 de milioane de woni, adica 33.400 $ pentru un episod. Actrita si-a micsorat un pic cota de piata din cauza raspunsului destul de slab la serialul anterior in care a jucat, “Jang Ok Jung, Lives In Love” (actrita se lupta sa demonstreze ca nu este doar un chip frumos si o femeie inteligenta, de multe ori aceasta suferind din cauza gurilor rele).
Urmatoarea pe lista este Song Hye Kyo, actrita de top si in China, momentan lucrand cu scenaristul Kim Eun Sook. Dupa rolul din “That Winter, The Wind Blows”, aceasta castiga pentru un episod suma de 50 de milioane de woni (aproximativ 41.800 $).
Recent, Choi Ji Woo a semnat cu tvN pentru un serial si castiga aproximativ 50 de milioane de woni, cam 41.800$, un record pentru tvN. De la intemeierea postului de televiziune tvN acum 9 ani, Choi Ji Woo a devenit cea mai bine platita actrita, deturnand-o pe Park Bo Young, si s-ar putea sa primeasca chiar mai mult, avand in vedere ca este primul serial prin cablu (oferit de o televiziune prin cablu) in care joaca dupa 21 de ani.
Ha Ji Won isi mentine in continuare titlul de “Drama Queen”, aceasta primind 50 de milioane de woni (41.800 $) pentru cea mai recenta aparitie in “The Time We Were Not In Love”.
Lee Young Ae si Jun Ji Hyun sunt in fruntea listei, fiind cele mai bine platite actrite coreene. Pentru ca apar rar in seriale, acestea sunt foarte cautate. Lee Young Ae, celebra dupa rolul din “Jewel In The Palace” (2003), va juca in “Saimdang, the Herstory”, o revenire pe micul ecran asteptata timp de 12 ani. Compania Emperor Entertainment Korea (EEK) din Hong Kong investeste 10 miliarde de woni (aproximativ 10 milioane $) in serial, ceea ce spune destule despre popularitatea actritei in China.
Jun Ji Hyun continua sa se bucure de o imensa popularitate dupa ce a jucat in serialul “My Love From The Star” (2013). Popularitatea personajului interpretat de actrita in serial a nascut un nou termen “Chun Song Yi Economics”, care descrie fenomenul popularitatii sale si puterea sa pe piata de divertisment. Actrita primeste 100 de milioane de woni (aproximativ 83.500 $) pentru un episod. Cel mai recent rol al actritei a fost in filmul “Assassination” care a avut peste 10 milioane de bilete vandute.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Probleme de culise afecteazã k-drama „The Time We Were Not in Love”
K-drama de weekend a postului SBS, „The Time We Were Not in Love”, a suferit pentru a doua oara o schimbare a echipei de productie, intampinand serioase dificultati in a finaliza la timp urmatoarele doua episoade ce urmeaza in mod normal sa fie difuzate in weekend-ul viitor. Serialul a demarat greu, existand zvonuri ca relatia dintre regizor si scenarist nu e una din cele mai stralucite. Regizorul Jo Soo-won a intentionat sa renunte la serial, dar in cele din urma nu a facut-o, revenind dupa ce echipa de productie si-a schimbat componenta inaintea difuzarii primului episod. Acum, echipa de productie si-a schimbat din nou membrii, dupa cinci episoade. SBS a declarat ca serialul nu se indrepta „in directia dorita”. Desi ar putea fi benefice pentru subiectul serialului, acest gen de schimbari continue ar putea fi neplacute din perspectiva actorilor.
Un membru din stafful de productie a declarat: „Atmosfera si legaturile dintre actori si membrii staffului sunt excelente, insa trecem prin momente dificile deoarece nu e suficient timp de pregatiri pentru fiecare episod in parte. In preszent filmam serialul ca si cum ar fi transmis in direct ! Ne cerem scuze formal actorilor minunati precum Lee Jin-wook si Ha Ji-won.” Acelasi membru a continuat: „Echipa de productie are nevoie de timp pentru omogenizare cand exista o schimbare in staff, insa cu totii suntem prinsi intr-o atmosfera tensionata pentru ca echipa e foarte sensibila in acest moment. Din fericire, atmosfera din timpul filmarilor pare buna, datorita actorilor Lee Jin-wook si Ha Ji-won.”
Se pare ca pe umerii celor doi protagonisti apasa o mare presiune, deoarece trebuie sa duca mai departe serialul in ciuda acestor probleme de culise. Noi personaje trebuie sa intre in poveste, iar scenariul trebuie sa avanseze. Fanii si-au exprimat sustinerea pentru protagonisti, dorindu-le sa depaseasca cu bine momentele delicate. Se pare ca inca o data profesionalismul actorilor salveaza de la dezastru o productie macinata de un real amatorism la nivel de productie. E regretabil ca la acest nivel (totusi, vorbim de SBS, nu de un canal obscur nou infiintat, ce ar difuza pentru prima oara un serial propriu) exista divergente intre regizor si stafful de productie, intre regizor si scenarist, intre producatorul SBS si echipa de productie ce nu ofera ceea ce postul tv doreste. Si, paradoxal, cei ce au cel mai mult de pierdut, pe langa faptul ca reusesc sa tina serialul in picioare, sunt chiar protagonistii, pentru ca daca serialul e un esec, acest lucru conteaza pentru CV-ul lor, oricat de mare nume ar fi (se stie ca CV-ul dicteaza cota actorului). Primele 4 episoade din „The Time We Were Not in Love” sunt oglinda perfecta a acestor probleme de culise, din pacate serialul nereusind sa depaseasca 7% rating la nivel national.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Starul taiwanez Chen Bolin semneazã cu o agenţie din Coreea !
Actorul taiwanez Chen Bolin cauta sa devina activ in show-biz-ul coreean, dupa cum o demonstreaza initiativa recenta de a semna un contract de reprezentare cu agentia de impresariere BM Plus Entertainment, aceeasi agentie care o impresariaza si pe cunoscuta actrita Ha Ji-won. In varsta de 31 de ani, Chen Bolin si-a inceput cariera la sfarsitul adolescentei, in 2002 aparand la doar 19 ani in productia taiwaneza Blue Gate Crossing (ce a prins o nominalizare la Cel mai bun film asiatic al anului la Hong Kong Film Awards). A fost inceputul unei cariere pline de succes, aparand intr-o multime de filme si seriale in deceniul ce a urmat, abandonand industria de publicitate unde se facuse remarcat la inceputul anilor 2000. Cu un aspect fizic extrem de placut si atragator, nu i-a fost greu acestuia sa devina o vedeta a filmului taiwanez, in 2011 fiind distribuit alaturi de Ariel Lin in memorabilul serial „In Time With You”, rol ce i-a adus premiul pentru Cel mai bun actor principal dintr-un serial de televiziune la a 47-a editie a premiilor Golden Bell (echivalentul taiwanez al premiilor Emmy).
Iar de aici incep conexiunile cu cinematografia si industria serialelor de televiziune coreene. O prima conexiune e faptul ca a semnat recent cu aceeasi agentie ce o reprezinta si pe Ha Ji-won, nimeni alta decat protagonista k-dramei ce va debuta maine la SBS, „The Time That I Loved You”. Serialul coreean e, coincidenta sau nu, un remake dupa serialul taiwanez in care a aparut ca protagonist Chen Bolin, „In Time With You”. In varianta coreeana, Ha Ji-won il are ca partener pe Lee Jin-wook, ce are rolul lui Chen Bolin din serialul taiwanez, iar coincidentele nu se opresc aici. Chen Bolin a jucat in remake-ul chinezesc dupa celebrul film „Miss Granny”, „20 Once Again”, avand rolul producatorului care in filmul coreean a fost interpretat… chiar de Lee Jin-wook ! Mai mult decat atat, numele lui Ha Ji-won si Chen Bolin a fost alaturat in urma cu cateva luni unui proiect interesant, actritei coreene facandu-i-se o oferta de a aparea in co-productia chinezo-coreeana „Risking Life For Love”, unde partenerul ei trebuia sa fie… acelasi Chen Bolin.
BM Plus Entertainment a declarat: „Chen Bolin intentioneaza sa se intalneasca cu fanii coreeni prin intermediul unor activitati variate si a unui proiect comun China-Coreea cat de curand. Va rugam sa urmariti cu placere activitatile sale in Coreea.” Daca pana acum am asistat doar la expansiunea Hallyu si la exportarea vedetelor Hallyu peste hotare, cu precadere in China si Japonia, iata ca avem de-a face cu o miscare „impotriva curentului”, foarte interesanta, prin care un star taiwanez cauta sa-si extinda popularitatea tocmai in Coreea, tara ce a exportat vedete pe banda rulanta in intreaga Asie. Daca va reusi aceasta interesanta miscare vom vedea in perioada care urmeaza, insa fiind reprezentat de o agentie coreeana, mai mult ca sigur aceasta nu va ezita sa-l promoveze pe Chen Bolin intens, nefiind excluse roluri in k-drame si aparitii in diverse show-uri tv foarte la moda acum in Coreea.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
„The Time I Loved You” şi Ha Ji-won au intrat în febra de dinaintea premierei
„The Time i Loved You” (cunoscut si sub numele „The Time We Were Not In Love”) a intrat pe ultima suta de metri cu pregatirile pentru lansare. Cu 10 zile inaintea premierei, producatorii serialului au lansat posterul acestuia, in care apar cei doi protagonisti, Ha Ji-won si Lee Jin-wook, bucurandu-se de o cafea unul in compania celuilalt. Echipa de productie a serialului a spus presei: „Expresia si dispozitia lui Ha Ji-won si Lee Jin-wook au fost atat de grozave in aceasta poza incat am hotarat sa lansam un poster-reclama inaintea lansarii posterului oficial al serialului. Cei doi au intrat perfect in pielea personajelor si s-au simtit bine la filmari. Serialul va deborda de chimia lor perfecta.” Tot cu aceasta ocazie au fost lansate si cateva imagini de culise in care ii vedem pe cei doi protagonisti in uniforme scolare.
Serialul, ce va fi difuzat de postul SBS, are la baza drama taiwaneza „In Time With You” si spune povestea a doi vechi prieteni, a caror prietenie se transforma intr-o relatie serioasa de iubire. Regizorul serialului, Jo Soo-won (ce mai are la activ I Can Hear Your Voice sau Pinocchio) urma a face initial echipa cu scenarista lui Full House, Min Hyo-jung, daer in urma unor „diferente creative” cu compania de productie s-a retras din proiect. A revenit ulterior, compania renuntatnd la scenarista si angajand alte 2 persoane pentru continuarea scenariului, e vorba de Jung Do-yoon (Baby Faced Beauty) si Lee Ha-na (Sly and Single Again). Un prim trailer al serialului a fost lansat acum 10 zile, dar dupa cateva zile a fost inlaturat de pe internet dupa ce s-a confirmat ca al sau concept plagia un scurtmetraj de animatie din 2014. Serialul preconizat a avea 16 episoade va avea premiera pe data de 27 iunie, cu doar o zi inainte ca protagonista, Ha Ji-won, sa implineasca 37 de ani.
Intre timp, Ha Ji-won si-a lansat o melodie pe care chiar ea a scris-o, si pe care o interpreteaza impreuna cu Heechul din formatia ZE:A. E vorba de „You Are Joy”, ce a fost oficial lansata azi, melodie pe care a scris-o in timp ce lucra, in Franta, la show-ul televizat al postului OnStyle, „Go Go With Sister”, al carei gazda e. Despre cariera muzicala a popularei actritei trebuie spus ca e mai mult una formala. A aparut in mai multe videoclipuri, incepand cu anul 2000, cand era o necunoscuta, lansandu-si albumul de debut in 2003, intitulat „Home Run”. Melodia principala a albumului, ce-i si da numele, a fost inclusa in coloana sonora a productiei „Reversal of Fortune”, interpretand mai apoi intr-un concert live melodia pentru promovarea filmului. A mai ajutat la realizarea ost-ului filmului „Love, so Divine”, alaturi de Kwon Sang-woo, iar dupa 8 ani de absenta a urcat din nou pe scena cu formatia AA, ajutand la lansarea acesteia intr-un concert in 2011. In urma cu un an, in 2014, cu versurile scenaristei serialului „Emnpress Ki”, Jung Kyung-soon, Ha Ji-won lansa un single digital intitulat „Now in This Place”, pentru fanii ce au sustinut-o in perioada filmarilor pentru serial, melodia fiind inclusa in OST-ul serialului.
Conform ultimelor zvonuri de pe piata de seriale din Coreea de Sud, Rain trebuie sa aleaga una din cele doua oferte de a juca intr-un serial: fie alege sa joace alaturi de Ha Ji Won (tinem pumnii stransi!), fie de Kang So Ra. Personal, sper sa fie castigatoare prima varianta.
Serialul “The Time I’ve Loved You, 7000 Days” este un remake dupa o drama taiwaneza “In Time With You” si spune povestea a doi vechi si foarte buni prieteni care se indragostesc unul de celalalt; deci e o poveste despre prietenie si iubire. Ha Ji Won deja si-a dat acceptul de a juca in serial. Rain si Ha Ji Won au mai filmat impreuna pentru “Love Story” (videoclipul lui Rain din 2008) si trebuie sa recunostem ca au aratat tare bine impreuna. In plus, cred ca atat scenariul cat si actrita pentru rolul principal l-ar avantaja pe Rain. Ha Ji Won a jucat in nenumarate seriale si filme si are o mare experienta in domeniu. Urmariti-o in “100 Days with Mr. Arrogant”, “Love, So Divine”, “Closer to Heaven” sau “Damo”, “Something Happened in Bali”, “Hwang Jin-i”, “Secret Garden”, “The King 2 Hearts”, “Empress Ki”.
Kang So Ra este distribuita (neconfirmat) in “Warm and Cozy”, k-drama surorilor Hong. Initial, unde rolul principal masculin a fost oferit lui Kim Woo Bin, insa acesta a refuzat. Scenariul se bazeaza pe povestea unor tineri care se muta pe insula Jeju pentru a incepe noi etape in viata, departe de orasul aglomerat. Dupa ce am auzit ca rolul principal masculin i-a fost oferit lui Kim Woo Bin si acesta a refuzat si apoi oferit lui Rain, mi-am zis in sinea mea “no way”. Recunosc ca nu il vad pe Rain alaturi de Kang So Ra. Pe Woo Bin? Probabil. Pe Rain? In niciun caz.
Cred ca Rain ar face un rol bun alaturi de Ji Won, mai ales ca a mai lucrat alaturi de scenarista Min Hyo Jung in 2004 in megahitul “Full House”, serial care i-a extins faima si consolidat tranzitia de la cantaret la actor. Cred ca acest rol este mai potrivit varstei si imaginii lui Rain.
Potrivit reprezentantilor lui Rain, acesta ia in considerare ambele roluri si inca nu a decis nimic. Dupa o alegere total neinspirata cu “She’s So Lovable” (a carui vizionare pana la final solicita un efort serios pentru amatori), sa speram ca de data asta alegerea va fi una inteleapta.
“The Time I’ve Loved You, 7000 Days” va fi difuzat la sfarsit de saptamana, din iunie, pe SBS dupa terminarea “Divorce Lawyer in Love”. La MBC, “Warm and Cozy” va fi difuzat din mai.
(Sursa: Dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
The Huntresses (2014) – Ha Ji-won, o „Charlie’s Angel” veritabilã a epocii Joseon
Dupa succesul filmelor “Detective K” si “The Grand Heist”, producatorii coreeni incearca sa exploateze la maxim genul aventurilor cu zambetul pe buze din epoca Joseon odata cu mult-asteptata productie “The Huntresses” (cu titlul original “The Joseon Beautiful Three”). Exista cel putin 3 motive care fac acest film sa fie asteptat de toti iubitorii filmelor de epoca. In primul rand o productie de actiune din care nu lipsesc notele umoristico-parodice cu influente evidente a la “Charlie’s Angels” nu are cum sa nu aprinda imaginatia si sa faca asteptarea grea. In al doilea rand, filmarile s-au facut din august pana in decembrie 2012, insa premiera a avut loc abia pe 29 ianuarie 2014, la mai bine de un an distanta de la incheierea filmarilor. Si nu in ultimul rand, in rolul principal nu avea cum sa nu treaca neobservata populara actrita Ha Ji-won, ce a avut un rol important in promovarea filmului, profitand de succesul aparitiei in serialul “Empress Ki”, ce i-a adus trei premii pentru interpretarea ireprosabila. Pregatindu-se pentru debutul la Hollywood, Ha Ji-won revine intr-o productie de epoca la 9 ani dupa Duelist si la 8 ani dupa aparitia in k-drama “Hwang Jin-yi”, iar apetitul pentru astfel de productii continua, in prezent participand la filmarile de la “Chronicle of a Blood Merchant”. Si totusi, intre lumea serialelor de televiziune si cea a filmelor pentru marele ecran e o mare diferenta. “Hwang Jin-yi” a fost un serial de mare succes, ce a si fost urmat de o productie omonima pentru marele ecran, insa “Duelist”, in ciuda realizarii deosebite, a fost un lamentabil esec de box-office. Si similitudinile pot continua: daca cu “Sector 7” Ha Ji-won a dezamagit pe marele ecran, cu “Secret Garden” tinea cu sufletul la gura saptamana de saptamana iubitorii de k-drama din intreaga lume. Iar povestea pare a se repeta in prezant: cu rolul din “Empress Ki”, Ha Ji-won culegea lauri la finele lui 2013, in timp ce “The Huntresses” nu a reusit sa obtina decat 2,7 milioane de dolari incasari la box-office, o suma mai mult decat modesta fata de asteptarile tuturor. O data in plus s-a demonstrat ca exista o linie de demarcatie clara intre fanii statici ai unei vedete din fata micului ecran si iubitorii de filme pentru marele ecran, doua categorii distincte de spectatori ce rareori se suprapun. Gang Ye-won (Ghost Sweepers, Harmony) si So Ga-in (membra a formatiei k-pop “Brown Eyed Girls”) completeaza gasca de fete nebunatice din Estul salbatic iesite la vanatoare de sclavi. Mai trebuie adaugat ca “The Huntresses” e primul film produs de compania “Wellmade Starm”, cea care le manageriaza tocmai pe Ha Ji-won si Gang Ye-won.
In timpul dinastiei Joseon, in prima jumatate a secolului XVII, Jin-ok (Ha Ji-Won), Hong-dan (Gang Ye-Won) si Ga-bi (Son Ga-In) sunt trei tinere frumoase, vanatori de recompense de meserie, care lucreaza impreuna cu Mu Myeong (Ko Chang-Seok), maestrul lor. Mai putin curajos ca cele trei discipole agere si agile, Mu Myeong le incredinteaza fetelor diverse misiuni in functie de recompensele acordate pentru capturarea persoanelor cautate, mai tot timpul incercand sa le traga pe sfoara si sa-si retina o cota din recompense fara stirea fetelor. Pana cand in timpul unei misiuni secretul e aflat, iar maestrul e luat la intrebari de discipole. Si totusi, desi atmosfera e una vesela, acele vremuri nu erau deloc unele infloritoare pentru Joseon. Puternicul vecin Qing intentiona sa anexeze Joseonul, iar pentru a putea riposta acestei initiative, Regele Joseonului a ordonat realizarea unor harti a tarii, pentru a se putea apara in caz de invazie. Pentru finalizarea acestei misiuni ce dureaza de ani de zile un rol important il avea un instrument de masurare sub forma unei mici cutiute, numit stauroscop. In mai multe randuri trimisii secreti ai Regelui sunt ucisi inainte sa ajunga stauroscopul in posesia acestuia. Un singur trimis reuseste sa scape de asasinii necunoscuti, si acela este Gong Goo, care ramane ascuns. In consecinta, mana dreapta a Regelui apeleaza la Mu Myeong, cunoscut pentru rata de succes a operatiunilor de gasire de persoane, recompensa fiind una foarte generoasa. Misiunea e simpla: gasirea lui Gong Goo si a instrumentului aflat asupra sa. Jin-ok, Hong-dan si Ga-bi trebuie sa-l gaseasca pe trimisul secret, dat in scurta vreme incep sa roiasca asasini in jurul lor. Fara sa realizeze, fetele au nimerit in mijlocul unei afaceri cu iz politic, de reusita misiunii lor ajungand sa depinda soarta intregului regat.
Un film antrenant, cu multa actiune, suspans si buna dispozitie, in care cele trei protagoniste sunt niste veritabile super-ingerase ale lu’ Charlie ce se descurca in cele mai neobisnuite situatii. Solutii neprevazute, “gadget-uri”, trotineta si multe inovatii le salveaza pe acestea din capcanele intinse de inamici, iar lucruri intunecate din trecut incep sa iasa la suprafata si, nu-i asa, trebuie rezolvate. Ha Ji-won e aceeasi actrita plina de energie si mereu surprinzatoare, avand o noua prestatie remarcabila intr-o productie de epoca, chiar daca de aceasta data umorul se imbina cu dramatismul intr-un film usor de urmarit, agreabil si provocator. Pentru cei in cautarea bunei dispozitii, “The Huntresses” e alegerea ideala, cu siguranta nu vor regreta.
Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de cristinab, in colaborare cu lasedan si gligac2002(Asia Team Romania) pentru asiacinefil !
Prezentarea: cristinab, cris999 – asiacinefil
Empress Ki (Hwatu) (2013) – episodul 51 (ultimul episod)
Singurii supravietuitori din anturajul Regelui Wang Yu, eunucul Bang si Makseng, afla locul unei adunari secrete urgente a membrilor Casei Vulturul. Imparateasa Ki incearca sa se foloseasca de aceasta informatie si, fara a sta mult pe ganduri, se decide sa contraatace fara a face multa zarva, pentru a nu scapa prada din maini. Intocmai precum defunctul Wang Yu, se foloseste de masca Sefului breslei, iar la fata locului apar doua masti identice, fata in fata. Desi Imparateasa isi da jos imediat masca, aratandu-I adevaratului sef cine e impostorul ce a indraznit sa-l sfideze (din nou), Kolta nu face acelasi lucru, ascunzandu-se ca un las in spatele ei. Mai mult, ordona oamenilor sai uciderea Imparatesei. Desi in mai multe randuri sagetile ei il putea rapune, Imparateasa il lasa pe seful Casei Vulturul sa fuga. O parte din membrii organizatiei sunt capturati si dati pe mana Prim Ministrului spre tortura, in timp ce Kolta, incoltit, da ordin ca o vreme toata lumea sa stea in ascunzatoare. Faptul ca Imparateasa Ki le-a dat de urma nu poate decat sa il determine pe Kolta sa accelereze planul rasturnarii de pe Tron a imparatului. Nu mai e decat o chestiune de cateva zile pana cand Imparateasa si Primul Ministru vor ajunge la el, astfel ca rebeliunea trebuie sa aiba cat mai repede loc. Un ajutor nesperat va sosi de la insusi Imparatul…
Tangqishi pune la cale un plan “maret”: detronarea Imparatului. Avand sustinerea din umbra a Casei Vulturul, acesta ajunge sa creada in aceasta utopie. Profitand de o iesire la plimbare a Imparatului cu Consoarta Ki, Tangqishi ataca alaiul imperial format din doar cateva garzi si tradatori. Aparitia neasteptata a lui Wang Yu duce la esecul planului de asasinare a Imparatului si Consoartei, dar cu glas de moarte Tangqishi mai apuca sa-i spuna Imparatului adevarul despre fostul Print Maha. Blestemul pe care il rosteste pare a avea efectul vorbelor tatalui sau dinainte de moarte, aruncandu-l pe Imparat intr-o adevarata agonie. Inainte sa auda Consoarta Ki vorbele rostite de Tangqishi, acesta isi cunoaste sfarsitul. Unul de caine, potrivit faptelor si faradelegilor comise in toata viata. Dupa ce Wang Yu i-a usurat de o treime din avutia stransa prin faradelegi, Casa Vulturul cunoaste din nou gustul amar al esecului. Imparatul il rasplateste pe Wang Yu, oferindu-i generos din nou tronul Goryeo. Primul Ministru Tal Tal chiar ii propune Imparatului sa-I inmaneze personal edictul de reinscaunare lui Wang Yu, insa refuza acest lucru, lasand-o pe Consoarta Ki sa o faca. Si astfel, Wang Yu si Sung Nyang se intalnesc pentru ultima oara inaintea plecarii Regelui in Goryeo… A doua zi urma un mare eveniment: ceremonia prin care Consoarta Ki devine Imparateasa Imperiului Yuan… Capitala Imperiului fierbe de nerabdare…
Dorinta nemasurata de a o ucide cu orice pret pe Consoarta Ki il face pe Primul Ministru Bayan sa incalce orice principii si sa uite care e rolul sau in Imperiu. Tentativa de a o ucide pe Consoarta ii aduce sfarsitul, unul tragic, pe care si-l dorise in cazul in care ar fi ajuns, odata, sa fie orbit de putere. Cu lacrimi in ochi, Tal Tal ii indeplineste porunca din urma cu ani de zile, cand amandoi intrau plini de glorie si sperante pe poarta Palatului pentru a fonda o noua lume. Generalul care l-a ucis pe El Temur are parte de un sfarsit ce nu se ridica nici pe departe la maretia iesirii din secna a lui El Temur. Bayan moare ca un caine, rapus de ambitia sa nemasurata de a scapa Imperiul de Consoarta Ki, care in opinia lui era principala piedica in calea prosperarii Imperiului; asta desi ca, in calitate de Prim Ministru, nu implementase nici o masura economica ci, din contra, a fost obsedat doar de caile violente de a obtine fonduri si a purta campanii militare sortite esecului. Imparatul e puternic marcat de disparitia persoanei in care avea mare incredere, motiv pentru care ii cere Consoartei Ki sa isi ceara iertare in genunchi in fata intregii Curti, a doua zi. Dar aceasta refuza, sustinand ca nu a gresit cu nimic. In fata incapatanarii Consoartei, Imparatul decide sa o trimita la Templul Ganye, pentru a se cai si a-si recunoaste pacatul. Alungarea din Palat a Consoartei Ki e un prilej de maxima satisfactie atat pentru Kolta, cat si pentru Imparateasa Mama. Aceasta din urma incearca sa profite la maxim de situatie si pune la cale un nou plan diabolic.
Inrautatirea starii de sanatate a Imparatului duce la inasprirea luptei dintre cele doua tabere. Imparateasa Mama si Primul Ministru incearca sa dea lovitura decisiva Consoartei Ki, insa aceasta e mult mai abila si le-o ia inainte. Avand toata cutuma de partea ei, Consoarta Ki se proclama Regent , Printul Mostenitor fiind minor, astfel ca Imparateasa Mama si Primul Ministru sunt nevoiti sa-si predea pecetile. Intre timp Imparatul isi revine in simtiri si se trezeste cu fosta slujitoare a Imparateselor, Domna Seo, rostindu-i ceva despre Maha. In fapt, aceasta nu face decat ceea ce de o viata stie sa faca, anume sa dea in vileag secrete din dorinta razbunarii. De aceasta data, insa, nu reuseste sa duca la bun sfarsit ceea ce are de rostit deoarece la fata locului isi face aparitia Consoarta Ki. Neavand de ales, nu poate decat sa transmita vestea mortii Printului Maha, stire care o intristeaza profund pe Consoarta Ki si starneste sentimente de regret in inima Imparatului. Doamna Seo e alungata din Palat si avertizata ca daca mai paseste pe acolo isi va pierde viata, in timp ce Consoarta Ki pune in aplicare un nou plan care avea sa duca la distrugerea rivalilor ei. Primul pas e mutarea Imparatului ce isi pierde din nou cunostinta din resedinta sa in resedinta Heungdeog, unde insasi Consoarta urma a avea grija de el. In paralel, moartea lui Maha trebuie razbunata, iar furia Consoartei Ki se revarsa asupra fostei Imparatese si a lui Yom Byong Su, pentru a carui capturare recompensa e marita de 10 ori. Singurul care pare a avea de castigat din mutarile Consoartei e eunucul Kolta… Stie el de ce.
Lucrurile au luat o asemenea turnura dupa dezvaluirea adevarului legat de originea Printului Maha incat tabara Imparatesei Mama sufera o dubla lovitura. Mai intai Primul Ministru e lasat fara nepoata sa pe tron, iar mai apoi Imparateasa Mama afla ca de fapt copilul pe care l-a crescut pentru a urca pe Tron doar pentru ca credea ca are sange pur de mongol nu are originile nobile pe care le credea. Toate sperantele i se naruie intr-o clipa si, ce e mai dureros, ramane fara nici un atu in lupta impotriva Consoartei Ki. De acum incepe adevaratul razboi intre Consoarta Ki si Primul Ministru, care nu mai e dispus sa faca nici un compromis. Profitand de evadarile Imparatului in patima alcoolului, Bayan ii solicita acestuia intr-un moment de euforie sa citeasca un document elaborat de acesta si sa isi puna pecetea. Increzator in Primul Ministru, Imparatul ii inmaneaza acestuia pecetea, in ciuda protestelor Conoartei Ki. E o dovada clara ca inima Imparatului incepe sa se departeze de Nyang, pe care o viseaza obsesiv cum il vaneaza cu un arc indreptat spre el, cu gandul clar de a-l ucide. Fostul pretendent la tronul imperiului, ca mostenitor, Maha, e luat de Doamna Seo si dus la Templul Seon Eob pentru a se inchina la Buddha. Regele Wang Yu, care afla accidental de la oamenii sai ca e tatal lui Maha, are ocazia, acum, sa se reintalneasca cu falsul Print. Ca si Consoarta Ki, nu poate decat sa-l incurajeze, iar odata ajuns in Goryeo, se gandeste sa-i spuna adevarul despre parintii lui. Cineva, insa, trage cu urechea si afla un adevar ce nu trebuia stiut de nimeni…
Momentul nominalizarii viitorului Print Mostenitor se apropie, iar Imparatul e convins in fata Curtii sa accepte o competitie intre cei doi Printi. Consoarta Ki are pregatit asul din maneca – originea Printului Maha – si e ferm hotarata sa foloseasca acest avantaj. Doar ca eunucul Bang ii face in sfarsit marturisirea legata de identitatea reala a Printului Maha, si astfel ceea ce nu a putut afla de la calugarita ajunge in final la urechile Consoartei Ki. Aceasta la inceput are o reactie de indignare, judecad lucrurile prin prisma pozitiei de Concubina si a luptei de culise din Palat, dar apoi e napadita imediat de sentimentul matern. Pruncul pe care il credea demult pierdut s-a aflat de ani de zile sub ochii ei, fara a avea cea mai mica banuiala. Ca urmare a vestii aflate, Consoarta Ki da fuga la Templul Seon Eob unde se ruga Printul pentru sufletul raposatei sale mame Tanasiri. Aici nimereste in plina tentativa de asasinare a Printului, pusa la cale de Imparateasa si dusa la indeplinire de Yom Byong Su. Va reusi sa scape Printul cu viata sau va cadea rapus de armele asasinilor ? O greseala facuta de Yom Byong Su se va dovedi cruciala in evolutia ulterioara a evenimentelor.
In timp ce, chipurile, era transportat in exilul ce i-a fost fost acordat ca dar de Imparat, Bayan incearca sa-l ucida pe Wang Yu, oferindu-i sansa de a lupta ca un militar si a avea o moarte demna. Dar in timpul luptei, Tangqishi si ai lui ataca convoiul, iar Bayan e ranit de o sageata, in timp ce Wang Yu se mai alege si cu o strapungere a trupului de catre sabia lui Bayan. Nimeni n-ar fi rezistat unei astfel de duble lovituri. Oamenii Regelui incearca sa-i ia trupul mai mult mort decat viu, si pentru a-l salva, distrag inamicul, lasandu-l pe Wang Yu pe mainile lui Yeon Feisu. Aceasta se face nevazuta cu Wang Yu, iar in aceeasi noapte Tangqishi cauta peste tot lesul Regelui detronat, fara succes insa. La fel va face in zori si Tal Tal, ce raporteaza unchiului sau ca nu poate confirma moartea fostului Rege al Goryeo. E momentul in care Imparatul, cautand sa bea cu Primul Ministru, afla ca acesta nu se simte bine si da buzna la resedinta acestuia, constatand ca nu de o boala era vorba, ci de o rana provocata prin strapungere. Fara a ezita prea mult, Bayan ii spune direct Imparatului ca l-a ucis pe Wang Yu. Reactia Imparatului e surprinzatoare. Inveninat de ravasele secrete interceptate de fidelul Kolta, in care Wang Yu isi marturisea (cu vocea lui Yom Byong Su) iubirea fata de Consoarta Ki, complicitatea lui la uciderea lui Wang Yu il descalifica total nu doar ca om, cat mai ales ca si carmuitor al unui imperiu “maret”. Consoarta Ki promite razbunare, iar momentul deciziilor se apropie, caci problema ungerii Printului Mostenitor nu mai poate fi amanata.
Inscenarea facuta lui Wang Yu isi urmeaza cursul, iar acesta e adus in capitala Yuan-ului pentru a fi pedepsit. Aici e primit cu ostilitate de populatie, si datorita instigarilor oamenilor fugarului Tangqishi. Mai mult, Consoarta Ki e bagata in aceeasi oala cu Wang Yu, strigandu-se si pentru pedepsirea acesteia. Ki Nyang realizeaza ca lucrurile au luat o turnura total defavorabila si decide sa apeleze la puterea pe care a acumulat-o in ultimii ani. Mai precis la toti ministrii si guvernatorii ce ii sunt fideli, in speranta de a da forta celor sustinute de ea si demersului de demonstrare a nevinovatiei lui Wang Yu. Initial guvernatorii ezita, dar Consoarta Ki le dezvaluie unul din secrete, care ii convinge imediat. Dar pot ei sa faca ceva in conditiile in care insusi Imparatul il doreste mort pe Wang Yu ? De mult nu mai e vorba de o simpla gelozie intre barbati, e deja o obsesie bolnava a imparatului, care nu face decat sa ii agraveze nebunia latenta de care sufera. Plecarea din aceasta lume a lui El Temur nu doar ca a intunecat mintile complotistilor din jurul Imparatesei Mama, deveniti obsedati de un singur lucru – Consoarta cu origini din Goryeo sa nu-l mai poata controla pe Imparat si sa nu carmuiasca Imperiul spre prabusire -, ci a si lasat urme adanci in psihicul Imparatului, pe care anii de teroare traiti ca marioneta lui El Temur ajung sa-l transforme intr-un bufon la propriu. Si asa, El Temur ajunge sa controleze mintile tuturor nebunilor din Palat, desi nu se mai afla de mult pe aceasta lume; unicul urmas al clanului sau, Tangqishi, cauta orice mijloace pentru a se razbuna, iar Regele detronat Wang Yu ajunge – pentru a cata oara – in fata mortii…
La 5 ani distanta de la preluarea puterii in propriile sale maini, Imparatul e o persoana total schimbata. Dorinta de a lasa un nume in istorie prin recastigarea autoritatii Imperiului in regiune e visul ce il are din tinerete, dar pe care i l-a alimentat o singura persoana, dupa ce a preluat puterea in propriile sale maini. E vorba de Primul Ministru Bayan, cel care de cand si-a luat in primire functia, nu se gandeste decat la cum sa porneasca un razboi cu Hanatul si cum sa supuna Goryeo. Dar razboiul inceput dureaza de peste 5 ani, si trupele Yuan se intorc mereu infrante si cu moralul la pamant. Situatia e cu atat mai grava cu cat poporul sufera de foamete, iar Primul Ministru, in loc sa se gandeasca la a pune pe picioare un Imperiu puternic pornind de la o economie sanatoasa, considera ca vorbele sunt pentru Imperiile carmuite dupa principii morale. Nu era cazul Yuan-ului. Imparatul isi revarsa furia asupra soldatilor infranti intorsi de pe campul de lupta, iar in momentul in care e deranjat tocmai cand isi ineca amarul in bautura, nu ezita sa ucida un general infrant. Gestul ingrozeste intreaga Curte, ce e martora la sangerosul act. Generalul Bayan isi apara subordonatii militari si e dispus sa se sacrifice el in locul lor. Imparatul incepe sa aiba halucinatii, vorbele lui El Temur, ce i-a spus ca va ramane toata viata o marioneta, bantuindu-l si facandu-l sa aiba halucinatii. Cea care il adduce in simtiri inainte de a-si pierde cunostinta e Consoarta Ki, singura care il intelege cu adevarat pe Imparat. Se pare, insa, ca anturajul e cel care l-a inveninat pe conducatorul Imperiului si i-a schimbat comportamentul. Imparateasa Mama nu inceteaza dupa 5 ani sa-I repete zilnic lui Maha ca Wang Yu si Consoarta Ki i-au ucis mama, iar fratii, deja trecuti de 6 ani, ajung sa fie discriminati de Imparat. Si gelozia isi face incet treaba, macinandu-l treptat, in timp ce infrangerile pe campul de lupta, insirate ca margelele, il transform ape Imparat victima sigura a propriilor slabiciuni. Si ca si cum aceasta atmosfera sumbra nu era de ajuns, un nou plan diabolic e pus la cale de Imparateasa Mama, cu o tinta precisa: Consoarta Ki.
In cele din urma, planul de a pune mana pe comoara lui El Temur reuseste doar pentru unii. Tal Tal se recunoaste invins in fata Consoartei Ki, ajungand cu un pas mai tarziu la locul comorii, pe care il gaseste gol. Tot ce mai trebuie facut e ca uriasa comoara sa fie transportata in odaia secreta a Consoartei din resedinta acesteia. Doar ca tocmai in momentul transportului isi face aparitia Imparatul cu tot alaiul. Acesta ramane masca in momentul in care deschide lada din caruta lui Yeon Feisu, vazand-o burdusita cu pepite de aur. Desi incearca s-o protejeze pe Consoarta, aceasta, in fata privirilor reci si ascutite ale Imparatesei Mama si Imparatesei, da totul in vileag fara nici un complex. Imediat Imparateasa-Mama o acuza pe aceasta, insa explicatia data de ea ii uimeste pe toti. Pana si Imparatul ajunge sa treaca incidentul pe plan secundar, fiind mai preocupat de distantarea lui Sung Nyang de el de la o zi la alta. Desi Kolta o vorbeste de rau pe Consoarta, Imparatul imediat isi admonesteaza slujitorul, dovada ca sentimentele lui fata de Consoarta nu s-au schimbat catusi de putin, in ciuda vocilor ce-l sfatuiesc altceva. Nici nu e de mirare ca aleasa lui se distanteaza de el, in special ca Imparatul e hotarat sa mearga mai departe cu planul de a face ceva maret care sa-i consemneze numele in istorie. Mai bine zis sa porneasca un razboi. Capii provinciilor primesc porunca sa stranga cele necesare pentru sustinerea armatei expeditionare, si asta in ciuda insistentelor guvernatorilor si ale lui Tal Tal de a nu porni la razboi in situatia dificila prin care trece poporul lovit de molime si foamete. In fata Imparatului surd – sau mai bine zis pe la spatele acestuia -, Consoarta Ki pune la cale un plan nemaipomenit…
Marele maestru al filmelor de actiune John Woo revine, la 71 de ani, in scaunul regizoral pentru o noua epopee moderna cu impuscaturi in stilul care l-a consacrat in anii ’90, “Manhunt”. Dupa ce a regizat magistralul “The Crossing” in 2014 si 2015, John Woo a decis sa revina la filmele de actiune, alaturi de care se simte in elementul sau, regizand un film finantat de producatori din China si Hong Kong dar vorbit in mare parte in japoneza si engleza. “Manhunt” are la baza un roman scris de japonezul Juko Nishimura, “Kimi yo fundo no kawa o watare”, ce a fost ecranizat in anul 1976 de japonezul Junya Sato. John Woo a declarat ca a ales acest proiect pentru a-i aduce un omagiu marelui actor japonez Ken Takakura, ce s-a stins cu 4 ani in urma, si care a jucat rolul principal in ecranizarea amintita din 1976. Pentru publicul roman necunoscator de cinematografie asiatica, aceasta decizie poate parea una oarecare, poate chiar ciudata, tinand cont de rivalitatea istorica dintre China si Japonia; e putin ciudat ca un regizor chinez, fie el si de talie mondiala, sa realizeze un film filmat in Japonia si vorbit in cea mai mare parte in japoneza, cu actori japonezi in prim plan. John Woo ne arata ca lumea filmului nu are bariere, precum lumea politica, si ca poti realiza un film dedicat unui monstru sacru al unei cinematografii rivale fara a starni orgolii. Pentru chinezi, insa, “Manhunt” are o semnificatie aparte. 
Si nu ne referim la aceasta productie, ci la cea din 1976. Aceasta a fost lansata in China on 1978, fiind unul din primele filme straine difuzate in cinematografele chinezesti dupa Revolutia Culturala. Impactul filmului asupra publicului chinez a fost unul urias, Ken Takakura devenind unul din cei mai populari actori japonezi din toate timpurile in China. Insusi purtatorul de cuvant al Ministerului de Afaceri Externe chinez declara, la moartea actorului japonez, in 2014, ca Takakura a adus o contributie semnificativa la schimburile culturale dintre China si Japonia. In aceasta lumina trebuie privit remake-ul lui John Woo din 2017. Rolul lui Takakura este luat de actorul chinez Zhang Hanyu (Operation Mekong, The Taking of Tiger Mountain, WhiteVengeance), ce colaboreaza cu japonezul Masaharu Fukuyama (Suspect X) si cu o echipa internationala de actori asiatici, din care nu putem trece cu vederea peste cunoscuta actrita coreeana Ha Ji-won, peste veteranul japonez Jun Kunimura sau chinezoaica Qi Wei. Fiica lui John Woo, Angeles Woo, are si ea un rol secundar, cel al unei asasine ce colaboreaza cu buna ei prietena interpretata de Ha Ji-won. “Manhunt” a avut un buget de 50 de milioane de dolari, a fost filmat in intregime in Osaka si a stat in post-productie nu mai putin de 3 luni ! A avut premiera la Festivalul de la Venetia, dar nu a concurat la vreo categorie. In China, filmul nu a rupt gura targului, obtinand incasari de doar 16 milioane de dolari. Coloana sonora e semnata de apreciatul Taro Iwashiro.“Tenjin” e o companie farmaceutica de prestigiu din Osaka ajunsa la aniversarea a 65 de ani de existenta. Presedintele Sakai (Jun Kunimura) decide sa lase compania in mainile fiului sau, nu inainte de a-l lauda in fata invitatiilor la petrecerea aniversara pe Du Qiu (Zhang Hanyu), avocatul companiei. In urma cu 3 ani acesta schimbase in bine soarta companiei, castigand in proces ce a permis in cele din urma listarea la bursa a “Tenjin”. Dar Du Qiu intentioneaza sa plece in State si sa paraseasca “Tenjin”, lucru care deranjeaza, stiind mai multe secrete ale companiei. Dupa o seara obositoare, Du Qiu se trezeste cu cadavrul unei femei in patul din apartamentul sau, fiind acuzat de crima. In momentul arestarii, Du Qiu reuseste sa scape, devenind un urmarit national, inamicul public numarul 1 al Japoniei. Inspectorul Kimura e desemnat sa se ocupe de caz, si nu dupa mult timp gaseste mai multe neconcordante care ii ridica semen de intrebare daca fugarul Du Qiu chiar e vnovat de acuzele ce i se aduc. Vanat de toata lumea, Du Qiu trebuie sa isi demonstreze nevinovatia si sa afle cine l-a dorit mort…
“Manhunt” ne aminteste de John Woo din vremurile sale bune, in care lucra cu Chow Yun-fat sau Andy Lau la marile filme de actiune de la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90. Regasim in noua lui productie sarea si piperul de pe vremuri, actiune din belsug, spectaculozitate si un simt al poeziei redate prin imagini cum numai la Wong Kar-wai mai vezi, in cinematografia chineza. “Manhunt” pe cat de spectaculos e pe partea de actiune si entertainment, pe atat e lipsit de consistenta e la capitolul scenariu. Povestea nu doar ca e previzibila – un fel de “The Fugitive” tras la indigo, insa mult mai spectaculos -, dar este si plina de clisee. Cunoscatorii filmelor lui John Woo vor recunoaste o gramada de replici din filmele sale anterioare inserate in gura personajelor, iar de foarte multe ori replicile sunt atat de tipice incat devin enervante, dandu-ti impresia ca au fost copiate intentionat din filme similare americane sau chinezesti. Partial John Woo a recunoscut acest lucru, inspirandu-se din zecile de filme politiste japoneze din anii ’70, ce aveau replici aproape mecanice si personaje de-a dreptul clasice pentru gen, precum politistul neinteles, noncomformist dar onest, inchis in lumea lui, cu defectele si 
ticurile sale, ce ajunge sa faca echipa cu un partener care trebuie sa-i dea replica de fiecare data si sa-l puna la punct. Scenariul trage in jos filmul, mai ales ca spre final se vede ca acesta e cam tras de par probabil din dorinta de a fi imprevizibil. O alta bila neagra e data de folosirea limbilor japoneza, chineza si mai ales engleza (una extrem e stalcita) in dialogurile dintre personaje, acestea alternand extrem de enervant pentru urechile privitorului. Unde exceleaza filmul e pe partea de spectaculozitate, unde si cu ajutorul efectelor speciale, John Woo ne ofera poate cea mai reusita si mai dinamica perspectiva despre cum trebuie facut un film de superactiune. Aici e punctul forte al productie, dar si al lui John Woo. Un film de popcorn, cum ar zice americanii, extrem de bine realizat, cu o interpretare buna a echipei internationale de actori (Ha Ji-won e destul de convingatoare in rolul unei asasine profesioniste necrutatoare vorbitoare de engleza), dar care ofera mult mai putine sub aspectul scenariului, previzibil si fantezist spre final, mustind de clisee.
