departures

Publicat: vineri 17 iulie 2015

“Rampo” e una din cele mai superbe realizari cinematografice japoneze sub aspect vizual din toate timpurile, o productie in care misterul, fantezia si tensiunea se imbina intr-o combinatie fara cusur pornind de la scrierile celebrului Edogawa Ranpo. Cu numele real Taro Hirai, mare admirator al lui Edgar Alan Poe, acesta si-a luat pseudonimul Edogawa Ranpo, devenind unul din scriitorii japonezi ce au avut un rol crucial in dezvoltarea literaturii de mister din Tara soarelui rasare. Alan Poe si Arthur Conan Doyle, creatorul celebrului personaj Sherlock Holmes, i-au inspirat opera si viziunea, el insusi dand nastere in romanele sale unui detectiv pe masura lui Sherlock Holmes, Kogoro Akechi. Filmul “Rampo” are la baza cateva din scrierile lui Edogawa Ranpo, insusi autorul romanului fiind personajul central al povestii, fiind intruhipat de actorul Naoto Takenaka (pe care l-am putut vedea si in “Shall We Dance ?). Frumoasa actrita Michiko Hada (pe care am putut-o vedea si in horror-ul “Infection”) interpreteaza rolul muzei scritorului, in timp ce Masahiro Motoki (pe care ni-l amintim atat din Shall We Dance ? cat mai ales din premiatul “Departures”) il interpreteaza pe detectivul Kogoro Akechi. Filmul a castigat 4 premii si a avut 10 nominalizari.

Rampo Edogawa e un scriitor a carui adevarata valoare nu e apreciata de oamenii acelor timpuri. Incercand sa publice noul sau roman, “Osei Tojo”, la inceputul Erei Showa (1927), acesta se ciocneste de cenzura autoritatilor, iar romanul sau nu mai vede lumina tiparului. Era considerat nepotrivit, daunand moralei publice. In roman era vorba de capul unei familii, care, jucandu-se cu copiii de-a v-ati ascunselea, se ascunde intr-un nagamochi, un cufar unde de obicei se pastrau amintiri vechi ale familiei. Cufarul insa se blocheaza, iar acesta moare sufocat in el, cu toate ca sotia, cand soseste acasa, aude zgomotul din cufar, il deschide, iar mai apoi il inchide inapoi. La scurt timp dupa ce romanul e cenzurat, Edogawa arde manuscrisul romanului, insa editorul sau ii arata un articol de ziar. O crima exact ca cea descrisa in roman tocmai a avut loc, iar principala suspecta e sotia victimei, Shizuki, banuita ca si-ar fi lasat intentionat sotul sa se sufoce in nagamochi pentru a pune mana pe averea acestuia. Sa fie o coincidenta sau doar o intamplare nefericita ? Cum putea autorul crimei sa fi aflat de gandurile din romanul ars al lui Edogawa ? Ce urmeaza e o imbinare a fanteziei cu realitatea, o intalnire a autorului cu muza creatiei sale, si o poveste de mister pe care insusi Edogawa Rampo, scriitorul, trebuie sa o desluseasca.

“Rampo” (cunoscut si cu numele international “The Mistery of Rampo”) ne ofera un spectacol vizual extravagant, ce imagineaza Japonia din a doua jumatate a anilor ’20 ca un elegant vis hollywoodian filmat intr-o ambianta gotica amenintatoare. Lumea lui Edogawa Rampo e una suprarealista, vie si intunecata, cu lumini si umbre spectaculoase, intretinuta tot timpul de un fundal sonor deosebit marca Akira Senju, ce induce reveria romantica si o atmosfera desprinsa parca din lumea lui Edgar Alan Poe. Realizat intr-un mod aparte, atipic cinematografiei japoneze (poate doar unele din filmele tarzii ale lui Akira Kurosawa au reusit sa redea ca imagine ceea ce reuseste “Rampo”), filmul spune povestea unui scriitor de romane de mister a carui imaginatie e atat de puternica incat personajele si povestile sale prind viata in lumea reala, In aceasta meditatie intre realitate si fantezie, intre creativitate si dorinte ascunse, Rampo ajunge sa-si cunoasca muza, d-soara Shizuki, si fascinat de frumusetea acesteia, incepe sa scrie un nou roman, pornind de la povestea pe care tocmai a ars-o. Desigur, Shizuki e personajul central al acesteia. Dincolo de spectacolul oferit de acest film, de originalitatea scenariului, de muzica superba si de interpretarea extraordinara a actorilor, filmul e o metafora a creatiei ca act artistic. Creatorul – scriitorul, ajunge fata in fata cu personajul imaginatiei sale. Pasiunea acestuia pentru misterioasa Shizuki tradeaza de fapt pasiunea scriitorului pentru desavarsirea operei sale, iar iubirea care se naste in sufletul sau e de fapt una narcisista, a creatorului literar fata de opera sa, care e una si aceeasi fiinta cu creatorul in sine. Astfel, ne trezim intr-o adevarata calatorie a cunoasterii de sine, o explorare a celor mai launtrice ganduri ale unei minti stralucite ce nu-si gaseste linistea pana cand propriul mister existential nu este rezolvat. Regasim in acest film elemente specifice filmelor lui Hitchcock (Vertigo, Psycho), parca golite de latura pshihologic-freudiana, iar tentatiei esteticismului si decadentei solemne pe care cei doi regizori ne-o ofera nu poti decat sa-i cedezi, pentru ca are un farmec pur si simplu dezarmant. Chiar daca planul real si cel imaginar alterneaza des, confundandu-se la un moment dat, motiv pentru care firul epic are putin de suferit datorita unei inconstante narrative, “Rampo” are o multime de calitati care va vor cuceri din primul moment si va vor face curiosi sa ramaneti in fata ecranului pana la ultima secventa. E, intr-adevar, una din cele mai frumoase productii de fictiune pe care cinematografia japoneza a dat-o lumii cinefililor de pretutindeni, o bijuterie de cinci stele ce nu trebuie ratata.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 24 martie 2009

In sfarsit a sosit si momentul premierei subtitrarii in romana al mult asteptatului „Departures” („Okuribito”). Despre acest film s-a vorbit mult pe site-ul nostru si s-ar mai putea spune multe despre el. Nimic insa nu se compara cu vizionarea lui de la cap la coada, si intelegerea sensurilor profunde ale mesajelor pe care le transmite, multe dintre ele greu de exprimat in cuvinte. Pentru cei care au scapat articolele anterioare, reamintim faptul ca filmul a castigat 28 de premii internationale si a avut 4 nominalizari, dintre care cele mai prestigioase sunt cele 10 premii ale Academiei Japoneze de Film si, desigur, premiul Oscar pentru „Cel mai bun film strain”. In Japonia, filmul a avut incasari de peste 57 de milioane de dolari, fiind cel de-al treilea film cel mai vizionat in Japonia anul trecut. Un alt recod a fost inregistrat in acest an, cand, dupa festivitatea decernarii premiilor Oscar, „Departures” a rulat din nou in cinematografele din Japonia, dupa o jumatate de an, si a realizat recordul fara precedent de a reveni pe prima pozitie a box-office-ului timp de o saptamana, inclusiv in acest moment aflandu-se in top 10, desi recent s-a lansat si dvd-ul cu filmul. In rolurile principale au fost distribuiti Masahiro Motoki (care a castigat 3 premii pentru interpretarea din acest film, plus o nominalizare), Ryoko Hirosue (rasplatita pentru rolul secundar la festivalul de la Yokohama din acest an) si actorul veteran Tsutomu Yamazaki, cunoscut din filmele lui Kurosawa („Red Beard”, „High and Low”) dar si din succese relativ recente precum „13 Steps” sau „Crying Out Love, in the Center of the World”. Coloana sonora a fost compusa de genialul Joe Hisaishi, un compozitor de aur al cinematografiei japoneze, care nu mai are nevoie de nici o prezentare.

Filmul este o drama despre efemeritatea si fragilitatea fiintei umane in fata mortii, privita ca un nou inceput. Daigo (Masahiro Motoki) este un violoncelist care si-a indeplinit visul, anume de a canta intr-o orchestra. Din nefericire, este concediat, impreuna cu colegii sai, concertele extraordinare tinute de orchestra avand o sala goala in fata. Indatorat din cauza violoncelului costisitor si ramas fara o slujba, acest decide sa renunte la cantat si, impreuna cu sotia lui, se muta in orasul sau natal, unde mama lui decedata in urma cu 2 ani i-a lasat mostenire o casuta modesta, pe vremuri o cafenea cocheta. In cautarea unui loc de munca, acesta gaseste un anunt intr-un ziar local care i se pare perfect, nefiind deloc pretentios in solicitari. Plecat cu impresia ca este vorba de o agentie de turism, anuntul vorbind despre „plecari”, acesta se trezeste angajat ca asistent in pregatirea decedatilor inainte de incinerarea lor.

Filmul este plin de sensibilitate si simboluri pe care nu le poti intelege decat urmarind atent ritualurile si ideea pe care vor acestea sa le transmita. In fapt, omul trebuie sa iesa din viata cu onoare, iar viata nu este decat o scena pe care acesta debuteaza. Modul in care destinul lui Daigo se intretaie fulgurant cu destinul familiilor carora le ofera servicii subliniaza, parca, faptul ca meseria pe care ajunge Daigo s-o practice si pe care toti o privesc umilitoare e cea din care acesta isi extrage seva ce-i da puterea de a merge mai departe in viata. Dincolo de drama familiilor pe care le intalneste intr-un moment trist, al unei despartiri, coexista si drama lui personala, ca fiinta imperfecta a acestui univers. Finalul este plin de semnificatii, genial de-a dreptul, in ultima scena regasindu-se personificat sensul vietii noastre trecatoare: trecutul, prezentul si viitorul, ingemanate si transformate intr-o imagine metaforica unica. Un film de exceptie, impresionant, ravasitor, cu un mesaj extrem de puternic, recomandabil tuturor iubitorilor de filme cum rar se mai fac in zilele noastre. Orice cuvant in plus e de prisos; doar vizionarea filmului va va lamuri de ce. Asadar, vizionare placuta !

SUBTITRARE IN LIMBA ROMANA

Publicat: sâmbătă 14 martie 2009

Inca nu s-au stins ecourile premierii cu Oscar in gala de la Los Angeles, ca filmul lui Yojiro Takita, „Okuribito”, a obtinut 320 de milioane de yeni incasari la box office in primul weekend de dupa fericitul eveniment. De la premiera din Japonia din septembrie 2008, e pentru prima oara cand un film reintra in top si ocupa prima pozitie la mai bine de o jumatate de an de la premiera. Asta spune totul despre succesul lui si despre cat de mult stiu japonezii sa-si aprecieze propriile valori. De obicei, filmele nou aparute pe piata ajung in fruntea box-office-ului, astfel ca un film care dupa 5 luni de la premiera ajunge pe prima pozitie a topului e un fapt cu adevarat rar. Si nu doar in Japonia. Conform estimarilor Shochiku, aproximativ 300.000 de oameni au fost sa vizioneze filmul in cele 2 zile de weekend (28 februarie/1 martie). Incasarile totale ale acestui film, in Japonia, depasesc, in momentul de fata, 3,8 bilioane yeni (47, 5 milioane $ mai exact).

DVD-ul cu acest film se va lansa, in Japonia, pe 18 martie. Compania de distributie pe dvd, „Amuse Soft Entertainment”, a pregatit inca din ianuarie un numar de peste 100.000 de copii, pentru piata, insa dupa premierea filmului cu Oscar, cererea s-a dublat. Animatia lui Kunio Kato, „Tsumiki no Ie” („La Maison En Petits Cubes”), premiata si ea cu Oscar la categoria Cea mai buna animatie de scurt metraj, a experimentat o situatie similara, compania producatoare Toho grabindu-se sa produca un numar suplimentar de dvd-uri.

Articol realizat de Alin © www.asiacinefil.com

Publicat: marți 24 februarie 2009

Atitudinea unei culturi fata de moarte si ritualurile acesteia va ramane intotdeauna ceva misterios si captivant nu doar pentru straini, ci si pentru cei care incearca sa se cufunde in cutumele locale si in tainele stravechilor obiceiuri japoneze. Filmul lui Yojiro Takita, „Okuribito” („Departures”) se concentreaza pe ritualul japonez al pregatirii defunctului inaintea plecarii acestuia pe lumea cealalta. In fapt, Takita descrie demnitatea vietii si a mortii vazute prin ochii protagonistului, interpretat de Masahiro Motoki, un violocelist ce paraseste Tokyo si revine in orasul natal, unde devine antreprenor de pompe funebre. In Japonia, acest termen are o cu totul alta insemnatate decat in Occident. Ceea ce violocelistul ramas fara slujba face este un procedeu care are in vedere pregatirea cadavrului celui decedat si asezarea lui in sicriu, inainte ca acesta sa fie incinerat. Totul se petrece in urma unui ritual elaborat, lent, in fata membrilor familiei, presupunand spalarea cadavrului, imbracarea acestuia si transformarea infatisarii defunctului in modul cel mai natural si frumos posibil, cu cel mai mare respect si tandrete.

Cei care nu au vazut sau nu au auzit in viata lor de acest ritual l-ar putea considera – ca si aceasta profesie – drept una macabra, chiar infioratoare. Insa cand acest ritual este realizat de un adevarat artist, acesta devine tulburator, frumos, aproape o parte a unei opera de arta, ajutand la eliberarea atat a spiritului celui decedat, cat si a spiritului celor pe care ii lasa in urma. Ritualul poarta numele de „nokanshi”, iar miscarile elegante ale „artistului”, in timp ce comunica compasiune fata de cel decedat, prin gesturi, ofera un spectacol tacut si unic. Defunctul nu este privit ca un cadavru fara viata, ci e tratat ca o persoana demna de respect si iubire, iar atingerile cadavrului dau impresia dorintei de readucere a acestuia la viata.

Yojiro Takita, regizorul filmului, impreuna cu producatorii Yasuhiro Mase si Toshiaki Nakazawa, au muncit aproape un deceniu pentru a aduce „Okuribito” pe ecrane, in conditiile in care subiectul filmului nu era unul care sa duca la un succes de box-office. Mai surprinzator decat atat, toti trei sunt cineasti ce provin din domeniul filmului comercial, Takita regizand anterior comedii negre independente („The Yen Family”, 1988), un „fantasy” de epoca precum „Omyoji” sau o drama despre tineri, in 2007, „Battery”.

Filmul este, pe alocuri, extrem de amuzant, desi avem de-a face cu o drama. In fapt, regizorul incearca sa puna in balanta umorul cu emotii fortate, si totul iese perfect. In acest mod reuseste sa stabileasca o relatie stransa cu spectatorii, care rad sau plang atunci cand situatia o cere. Asistam la o purificare a sufletului celui decedat in aceeasi masura cu a sufletului spectatorilor, cu ajutorul artei, prin participarea colectiva la fenomenul artistic. Un film remarcabil, care in seara zilei de 22 februarie 2009 a castigat recunoasterea Academiei americane de film, care l-a considerat cel mai bun film strain al anului 2008. Ultimul film japonez care a castigat un premiu special in America a fost „Samurai I: Musashi Miyamoto”, in 1955, cand inca sectiunea „Cel mai bun film strain” nu fusese introdusa in concurs. Din acest motiv, „Departures” (mot-a-mot „Plecari”) poate fi considerat primul film japonez din istorie care castiga titlul de „Cel mai bun film strain” pe taram american. In cadrul ceremoniei de decernare a premiului, Yojiro Takita a urcat pe scena alaturi de actorul din rolul principal, Masahiro Motoki. Radiind de bucurie, Takita s-a adresat publicului in engleza: „Ma aflu pe aceasta scena datorita filmului. Acest punct este o noua „plecare”, pentru mine„, a spus regizorul de 53 de ani, subliniind importanta premiului castigat pentru viitorul carierei sale in lumea filmului pe care l-a slujit o viata intreaga. In final, a incheiat optimist: „Eu… noi… ne vom intoarce. Sper”, iar sala a rasunat de aplauze, acompaniind iesirea din scena a realizatorilor uneia dintre cele mai placute surprize ale serii dar si din intreaga istorie a decernarii ravnitei statuete.

Articol realizat de cris999 (c) www.asiacinefil.com

Publicat: luni 23 februarie 2009

In urma unei ceremonii fastuoase, astazi dimineata (ora Romaniei) au fost decernate, la Los Angeles, premiile Academiei americane de film. Cele 2 filme care au legatura cu lumea filmului asiatic au facut senzatie, castigand tot ce se putea castiga. Filmul lui Danny Boyle, „Slumdog Millionaire„, a fost vedeta serii, castigand nu mai putin de 8 premii Oscar, 2 din acestea recompensand coloana sonora asigurata de A.R.Rahman. Celalalt mare castigator asiatic a fost „Departures”, la categoria cel mai bun film strain.

„Departures” a castigat 10 premii la 10 categorii diferite in cadrul celei de-a 32-a editii a Galei premiilor Academiei japoneze de film, inclusiv premiul pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor si cel mai bun actor in rolul principal. A urmat, apoi, marele premiu la Festivalul de Film de la Montreal din vara trecuta, iar aseara, in ciuda predictiilor care nu-i dadeau sanse de reusita si a statisticilor, filmul regizat de Yojiro Takita a intrat pentru totdeauna in istoria cinematografiei japoneze, cu atat mai mult cu cat Takita nu este un nume, ca regizor, in Japonia. Toata lumea e de parere ca „Departures” a fost surpriza serii, mai putin cunoscatorii filmului japonez, care au apreciat aceasta productie la adevarata ei valoarea, filmul avand peste 35 de milioane de dolari incasari in Japonia.

Un al treilea premiu Oscar a ajuns tot in Asia, mai precis tot in Japonia. Este vorba de premiul Oscar pentru Cea mai buna animatie de scurt metraj, castigat de filmul „La Maison en petits cubes„, o animatie de 12 minute a japonezului Kunio Kato.

Articol realizat de Alin © www.asiacinefil.com

Publicat: luni 26 ianuarie 2009

Elogiatul film al japonezului Yojiro Takita, „Departures” (Okuribito) a fost nominalizat la sectiunea „Cel mai bun film strain” a celei de-a 81-a editii a premiilor Academiei Americane de Film, care se vor decerna in mai putin de o luna. Aceasta este cea de-a 12-a nominalizare a unui film japonez la cunoscutul festival de film, anterioara fiind cea a lui Yoji Yamada din 2003 pentru „The Twilight Samurai”. „Departures” a castigat, deja, o multime de premii, atat acasa, in Japonia, cat si peste granite, inclusiv Marele Premiu al Americilor de la Festivalul Mondial de Film de la Montreal. In plus, cel mai prestigios magazin din lumea filmului din Japonia, „Kinema Junpo”, a numit „Departures” cel mai bun film japonez din 2008.

Fara indoiala, acest urias succes a influentat voturile membrilor Academiei Americane de Film, insa concurenta este una acerba, dupa cum reiese din lista data publicitatii saptamana trecuta:

The Baader Meinhof Complex (Uli Edel – Germania)

The Class (Laurent Cantet – Franta)

Revanche (Götz Spielmann – Austria)

Waltz with Bashit (Ari Folman – Israel)

In ciuda bunelor referinte, a premiilor castigate si a aprecierilor criticilor, „Departures” are, totusi, putine sanse de izbanda, daca e sa luam in considerare traditia. In ciuda numeroaselor nominalizari, de-a lungul timpului, Japonia nu a fost niciodata o mare castigatoare la aceste premii. In cei peste 80 de ani de istorie a Oscarurilor, Japonia a castigat statueta suprema de doar 4 ori, prin: „Rashomon” (Akira Kurosawa, 1951), „Gate of Hell” (Teinosuke Kinugasa, 1954), „Samurai: The Legend of Musashi Miyamoto” (Hiroshi Inagaki, 1955), toate cu Oscaruri onorifice, si „Spirited Away” (Hayao Miyazaki, 2001) – Cea mai buna animatie. Raportat la cele 13 premii obtinute de Italia si cele 12 obtinute de Franta, premiile japoneze pot parea mai putin impresionante. Nu trebuie uitat, insa, ca Japonia a dat umanitatii filme extraordinare care nu au fost apreciate de Academia Americana de Film, iar asta nu a scazut cu nimic valoarea cineastilor japonezi in lume, care isi ocupa locul lor de frunte in istoria filmului mondial.

Marile favorite la aceasta sectiune raman castigatorul Palm D’or din 2008, „The Class”, si „Waltz with Bashir” ce a castigat deja 3 premii importante: Cea mai buna animatie la Premiile Criticilor de Film de la Los Angeles, Cel mai bun Film Independent Strain (in Anglia) si, recent, Globul de Aur pentru cel mai bun film strain. Ramane de vazut care va fi optiunea votantilor Academiei Americane de Film, pe 22 februarie 2009.

Publicat: luni 5 ianuarie 2009

Farmecul actritei japoneze Ryoko Hirosue in urma prestatiei din „Okuribito” (Departures) i-a refacut popularitatea. Cunoscuta publicului din Occident in special pentru rolul din filmul lui Luc Besson, „Wasabi”, actrita de 28 de ani este si un cunoscut star al muzicii pop japoneze. In noul ei film, „Goemon”, Hirosue isi va forta limitele si va avea un rol „fierbinte” care va atrage fara indoiala privirile barbatilor. Iesind in evidenta ca stereotipul fetitei dragute japoneze (kawaii), Hirosue afiseaza, cu noul ei film si o noua imagine, de femeie matura.

In ianuarie 2004, actrita s-a casatorit cu Takahiro Okazawa, 3 luni mai tarziu dand nastere unui baiat. In martie 2008, cei doi au divortat. Diverse surse dezvaluie faptul ca Hirosue, „singura din nou”, se intalneste, in prezent, cu un barbat „bine-facut” cu care a lucrat la o drama tv anterioara. Relatia avanseaza repede, iar cuplul a fost vazut in mai multe randuri plimbandu-se linistit prin parcuri, tinandu-se de mana. Zvonurile chiar sustin ca Hirosue s-ar putea chiar recasatori in 2009.

Hirosue e cel mai bine cunoscuta pentru rolul ei de adolescenta efervescenta din serialul „Beach Boys”, care i-a adus si premiul pentru cea mai buna actrita intr-un rol secundar. Casatoria ei si, mai apoi, nasterea unui baiat, in 2004, au incetinit ritmul colaborarilor in viata profesionala. De la revenirea ei din 2006, s-a remarcat in rolurile in care a fost distribuita, insa nu a reusit sad ea din nou lovitura decat in 2008, prin rolul din „Departures”, filmul propus de Japonia pentru Oscarurile din 2009.
Articol realizat de Alin © www.asiacinefil.com

Publicat: miercuri 12 noiembrie 2008

Filmul japonez „Okuribito” (Departures), regizat de Yojoro Takita, va intra in cursa Oscarurilor de anul viitor. Filmul a castigat recent Marele Premiu la Festivalul de la Montreal, iar luna trecuta a fost prezentat in premiera in Japonia la Festivalul de la Tokyo. Filmul va fi inaintat comitetului Academiei americane de film ca propunere a Japoniei pentru Cel mai bun film strain, pe o lista care mai numara inca 67 de filme din intreaga lume. „Okuribito” prezinta povestea unui imbalsamator de cadavre, care revine in orasul natal si devine un intreprinzator foarte cautat de familiile celor decedati. Un film despre o traditie straveche in Japonia, dar si despre relatiile dintre oameni, cultura, viata si moarte si, mai ales, despre ceea ce este arta la originile sale. Mai multe companii de distributie din intreaga lume si-au manifestat interesul pentru acest film, urmand a fi preluat, se pare, si de o companie americana de distributie. Pana in prezent, filmul a avut incasari de peste 27.000.000 $, la 9 saptamani de la lansare.

Publicat: joi 6 noiembrie 2008

Tara: Japonia
An: 2008
Gen: Drama
Regia: Yojiro Takita
Cu: Masahiro Motoki, Ryoku Hirosue
Data lansarii: 13 septembrie 2008

Rampo (The Mystery of Rampo) (1994) – o fantezie plinã de mister despre Edogawa Rampo şi muza acestuia

Departures (Okuribito) (2008)

„Okuribito” stabileşte noi recorduri de încasãri în Japonia, la 5 luni de la premierã

„Departures” („Okuribito”) a câştigat premiul Oscar !

Succes asiatic de răsunet la gala Premiilor Oscar

„Departures” este unul din cele 5 filme strãine cu şanse la Oscar

Ryoko Hirosue din „kawaii” în femeie maturã

„Departures” e propunerea Japoniei pentru Oscarurile din 2009

Okuribito (Departures)(2008)