Cand totul parea a merge bine pentru Kang Dong Suk, cea care ii strica toate asteptarile e viitoarea logodnica So Mi Ra. Data in vileag, aceasta isi prezinta odata cu demisia din Hyun Sung si intentia de a renuntat la orice relatie cu Dong Suk. Cu papucii dati, acesta nu mai are decat un gand: sa se razbune pe Ji Hyuk, care i-a luat tot: Hyun Sung Distribution, succesul in afaceri si, nu in ultimul rand, pe So Mi Ra. Daca ar fi deschis ca o fiinta rationala ochii, ar fi realizat ca toate au fost pierdute numai si numai din propriile greseli si din propria trufie. De ce ? Pentru ca asa cum o spune Jin Ah, ce a ajuns in doar cateva luni sa-l cunoasca pe Ji Hyuk mai bine decat oricine altcineva, acesta devine tot mai puternic pe masura ce i se pun tot mai multe piedici. Acesta e marele sau atu in fata familiei Kang, lucru pe care nimeni nu a fost in stare sa-l intuiasca macar. Prima victima a razbunarii lui Dong Suk e Dal Sook, femeia careia Ji Hyuk ii spune “mama”, ce e accidentata de gangsterul Jong Sik. Femeia ajunge in stare grava la spital, sansele unei recuperari totale fiind infime. Din acest moment e clar: razboiul cu Kang Dong Suk se va duce cu arme neconventionale si… pana la distrugerea totala. Trebuie cu orice pret sa-I gaseasca slabiciuna lui Dong Suk si a familiei sale… Raspunsul va veni de la cine se va astepta mai putin, adica de la So Mi Ra, care i se alatura din acest moment total in razbunare..
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
That Demon Within (2014) – Daniel Wu şi Nick Cheung, îngerul şi demonul lãuntric al lui Dante Lam
Prezent in selectia oficiala a sectiunii “Panorama” la editia a 64-a a Festivalului International de film de la Berlin si la Festivalul de Film din Extremul Orient de la Udine din acest an, “That Demon Within” reuseste sa duca faima cinematografiei din Hong Kong din nou dincolo de granitele Chinei. Si daca avem in vedere faptul ca vorbim de o cinematografie marcata profund de spectacolul pirotehnic al actiunii fulminante, performanta acestui film e cu atat mai mare cu cat actiunea si spectaculozitatea sunt doar un pretext pentru a patrunde pe taramul unei psihodrame naucitoare. Dante Lam, premiat cu titlul de Cel mai bun regizor al anului 2008 la Hong Kong Film Awards pentru “Beast Stalker”, revine la genul sau preferat – thriller-ul psihologic – cu care a devenit extrem de apreciat in peisajul cinematografic din Hong Kong (Sniper, Fire of Conscience, The Stool Pigeon) pentru a aduce un tribut genului noir (si intr-o mai mica masura celui horror). Pornind de la un caz real (in general filmele sale au la baza cazuri reale, stiuta fiind consultarea organelor de politie de catre regizor in vederea gasirii temelor potrivite pentru filmele sale) si aducandu-i unele accente de supranatural, Dante Lam exploreaza lupta unui politist marginalizat cu propriile temeri, analizandu-i personalitatea pana in cel mai mic amanunt pe fundalul unor cazuri de jaf armat asupra unor magazine de bijuterii. Iar de aici pana la explorarea instinctului diabolic latent ce salasluieste in fiecare fiinta umana nu mai e decat un pas. “That Demon Within” a obtinut incasari de peste 20,4 milioane de dolari la box-office in China, iar in distributie, pe langa actorii preferati ai lui Lam ce au aparut si in celelalte filme ale sale, avem ocazia sa-l revedem in rolul principal pe Daniel Wu, ce are o prestatie deosebita, plina de expresivitate, in timp ce in rolul rivalului sau, Regele Demon, il revedem pe Nick Cheung (Beast Stalker, Stool Pigeon, The Conspirators, The White Storm), de aceasta data intr-un rol negativ, paradoxal mult mai sters ca in precedentele roluri negative cu care a impresionat si care i-au adus numeroase nominalizari si premii.
Dave Wong (Daniel Wu), avand indicativul PC63244, e un politist devotat meseriei practicate, care in viata de zi cu zi pare o persoana normala, avand grija de bunica sa, o batranica fata de care nu are nici o legatura de sange dar de care s-a atasat de cativa ani, ajutand-o. Si totusi, acestea sunt doar aparentele, deoarece in realitate Wong are o grava problema: in cei 17 ani de cand e politist, a fost transferat cam pe la toate sectiile de politie din Hong Kong. Pentru a nu crea probleme, ultima oara acesta e transferat ca politist de garda la spitalul din Kowloon-ul de Vest. Intr-una din seri, la spital soseste un pacient care are nevoie urgenta de sange dintr-o grupa rara, iar Wong, pentru a ajuta, avand acea grupa de sange, ii salveaza viata acestuia. Cateva minute mai tarziu mai sosesc doi politisti grav raniti, si atunci afla ca, de fapt, cu sangele lui a salvat viata raufacatorului ce i-a impuscat pe cei doi politisti, dintre care unul isi pierde viata in spital. In urma acestui incident, Wong e din nou transferat la sectia de politie din Kowloon-ul de Vest, primind ca misiuni patrulari prin cartier alaturi de colegii sai. In ciuda ceoncediului prelungiut de o luna de zile pe care l-a luat fortat, acesta continua sa fie obsedat de privirea lui Hon (Nick Cheung), cel caruia i-a donat sangele in spital, si incep sa i se intample tot felul de fenomene stranii. Pana intr-o zi cand ajunge din nou fata in fata cu Hon… Dave ajunge sa creada ca destinul sau e sa-l captureze si sa-l distruga pe Hon si, odata cu asta, si influenta lui malefica asupra sa.
“That Demon Within” incepe in stilul obisnuit al filmelor de actiune din Hong Kong, si pana la un moment dat pare a fi doar “inca un film de actiune” reusit realizat dupa aceeasi reteta a altor zeci sau sute de filme. Insa brusc, scenariul ia o alta turnura, iar ritmul alert e inlocuit de unul lent, analitic, insistandu-se pe latura psihologica a personajului principal, Dave Wong. E si momentul in care povestea isi pierde din consistenta, in ciuda excelentei interpretari a lui Daniel Wu. Dave Wong intruchipeaza un politist ce a existat in realitate, un anume Tsui Po-ko, care a jefuit mai multe banci si si-a impuscat colegii de breasla, insa regizorul a folosit doar ideea unui caz real petrecut in Hong Kong, preferand sa zugraveasca povestea asa cum si-a dorit. Astfel, Dante Lam l-a creionat pe Dave Wong ca pe o figura tragica ce se lupta cu sine si cu cei din jur pentru a-si apara identitatea si valorile. Pe masura ce starea mentala a acestuia se deterioreaza, lucrurile devin tot mai ambigue, iar personajul care se presupune ca are o influenta demonica asupra sa, Hon, reuseste sa-i transmita acestuia, prin simpla prezenta, teroarea. Desi are de cateva ori ocazia de a-l ucide pe salvatorul sau, Hon il cruta mereu si, mai mult, reuseste sa-i transmita niste mesaje subliminale care il bulverseaza pe Dave. Toate acestea contribuie la imaginea de ansamblu dorita de regizor pentru Dave Wong, anume cea a unui personaj devorat de o forta launtrica intunecata ce se cuibareste in mintea lui si ii influenteaza reactiile in mediul social si personal. Dintr-un asemenea film nu avea cum sa lipseasca simbolistica, ce-si are rolul ei. Banda de raufacatori e condusa de Regele Demon, iar membrii bandei poarta masti pictate manual, rugandu-se unui idol si arzand tamaie pentru invocarea acestuia in vederea reusitei jafului lor. Paradoxal, idolul e Guan Yu… un gardian al Virtutii, Dreptatii si al celor obiditi, iar acesta e invocat deseori de capii bandelor in numeroase alte filme cu triade. Nu e ciudat ca pana si raufacatorii se roaga la niste divinitati ce apara valorile morale ale lumii in care ei incearca sa comita niste faradelegi ? Un alt paradox e faptul ca infractorii folosesc in timpul jafurilor niste masti de demoni, cand se stie ca demonii sunt spirite ce niciodata nu s-au incarnat intr-o fiinta umana, intr-un trup. Mastile mai degraba sunt un simbol al asumarii unei alte identitati, a unor creaturi malefice cu puteri supraomenesti, ce sunt nemuritoare. Tot acest amestec de mitologie, occultism si simbolistica au un efect devastator asupra psihicului si asa labil al lui Dave Wong, care, odata explorat de o specialista in psihiatrie, ajunge sa se deschisa asemeni unei Cutii a Pandorei… Un thriller psihologic bun, ce diversifica oferta de genuri pe care producatorii chinezi ni le propun in acest an, o productie reusita marca Dante Lam cu un Daniel Wu remarcabil.
Traducerea a fost efcetuata in premiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Sly and Single Again (Cunning Single Lady) (2014) – episodul 16 subtitrare in romana
Indepartat de la conducerea companiei, Jung Woo se retrage in casa visurilor lui, dar nu pentru a-si linge ranile sau a-si plange in pumni nenorocul, ci pentru a pune la cale o noua strategie, un nou program si a infiinta o noua companie. Munceste cu disperare, si in scurt timp se intrevad rezultatele. Ii este mult mai usor decat in urma cu 3 ani, acum are experienta, are un nume, si gaseste mult mai usor oameni care sa aiba incredere in el si sa investeasca in Compania JW – noua lui companie. Ae Ra, suparata initial pentru ca Jung Woo si-a dat demisia din functia de presedinte si a parasit compania fara regrete, sfarseste prin a-i acorda incredere deplina si devine primul angajat al companiei JW. Randurile se ingroasa in curand si li se alatura secretarul Gil, sefa Wang, managerul Gom si fratele lui Ae Ra. Toti isi dau mana pentru a scoate cat mai curand un nou program pe piata IT. In acelasi timp, compania D&T are probleme de securitate la jocul nou lansat, iar acestea se dovedesc a fi greu de eliminat de echipa de programatori.
Prezentarea: cristinab – asiacinefil
Sly and Single Again (Cunning Single Lady) (2014) – episodul 15 subtitrare in romana
Un om cu atata putere financiara ca presedintele Gook, implorand cu disperare in genunchi sa-i fie salvata fiica, nu va trece cu usurinta peste umilinta de a fi respins. Amenintarile lui, pana acum voalate, au devenit evidente, rostite cu voce tare, ba chiar insotite si de un pumn ca argument decisiv. In viziunea lui, Jung Woo are doua optiuni: sa se casatoreasca cu fiica lui si sa capete astfel toata sustinerea financiara de care are nevoie, sau pur si simplu sa fie distrus financiar si maturat de la conducerea companiei, deoarece retragandu-si investitiile, ii va determina si pe alti investitori sa procedeze la fel. Raspunsul lui Jung Woo este clar si lipsit de orice echivoc: nu-si vinde casatoria. Desi este constient ca refuzul lui nu va fi usor trecut cu vederea de familia Gook, nu acorda acestui fapt prea mult interes. Preocuparea lui majora este Ae Ra. Ea ii acapareaza toate gandurile, si toate actiunile lui au drept scop cucerirea ei. Dar Ae Ra, martora la scena penibila in care Jung Woo este amenintat si lovit de catre presedintele Gook, ia hotararea sa nu-i stea in cale fostului ei sot, sa-l lase sa se apropie de familia Gook care il poate sprijini financiar. Desi il iubeste din toata inima si plange lacrimi amare, prefera sa se sacrifice, lasandu-l pe el sa traiasca o viata buna si sa aiba succes.
In ciuda tuturor piedicilor puse de Dong Suk, Ji Hyuk reuseste sa depaseasca orice situatie. Nici macar includerea avocatului corupt in comitetul creditorilor nu reuseste sa ii puna piedica telului lui Ji Hyuk de a recladi din temelii Hyun Sung Distribution si de a scoate compania din insolventa. In fata acestei situatii, desi sfatuit de tatal sau sa renunte la razbunarea fata de Ji Hyuk, Dong Suk schimba strategia. A sosit momentul sa nu il mai priveasca de sus pe Ji Hyuk sis a incerce sa gandeasca ca el. Chiar daca So Mi Ra observa prin camera de vedere spion instalata in biroul lui Dong Suk schimbarea de tactica a acestuia, e prea marunta pentru a se putea opune tsunami-ului devastator ce s-a pornit din inima suferinda a actualului ei logodnic, viitorul ipotetic sot. Degeaba il informeaza imediat pe Ji Hyuk de schimbare, acesta e mult prea preocupat sa sarbatoreasca victoria cu familia sa de prieteni. Tactica lui Dong Suk are in vizor eliminarea pas cu pas a fiecarui apropiat de-al lui Ji Hyuk. Primul luat in vizor e sustinatorul din umbra al acestuia, fostul gangster Cho Wha Soo, care e chemat pentru o discutie intre 4 ochi cu acesta. In urma ei, situatia ia un curs dramatic, dezvaluind o data in plus, daca mai era nevoie, adevaratul caracter al marsavului Dong Suk. Consecintele discutiei echivaleaza cu o lovitura dura data direct in inima lui Ji Hyuk. Cum de lucrurile au putut lua o asemenea turnura ?
Nume film: A Hard Day (Take it to the End) An: 2014 Tara: Coreea de Sud Categorie: Mister/Thriller/Drama Durata: 111 minute Regia: Kim Sung-hoon Distributie: Lee Sun-kyun, Cho Jin-woong Data premierei: 29.05.2014
Detectivul de la omucideri Gun-soo (Lee Sun-kyun) sare peste funeraliile soacrei sale pentru a face fata unei situatii de criza la sectia de politie. In timp ce conduce spre sectie, un barbat apare de niciunde in fata masinii detectivului si e accidentat de acesta. Barbatul moare, iar detectivul intra in panica. Taraste cadavrul acestuia la masina sa si-l arunca in portbagaj. Ziua grea a detectivului Gun-soo abia a inceput…
Faptul ca proprietarul “Lactate Soon Jin” il ajuta pe Ji Hyuk intr-un moment delicat al existentei Hyun Sung Distribution si, mai ales, faptul ca acesta se lasa condus de propriile sale principii, ignorand puterea banilor, il scoate din sarite pe Dong Suk. Asemeni unui animal manat de instincte, acesta decide sa-l falimenteze pe bietul mic intreprinzator, inscenand o presupusa imbolnavire a unui client al supermarketului cu lapte stricat. Adus in pragul disperarii tocmai cand afacerea sa in sfarsit parea a merge, proprietarul fabricii de lactate recurge la un gest necugetat. Ji Hyuk soseste in ultima clipa, dar oare nu e prea tarziu ? Orice s-ar intampla, un lucru este sigur: trebuie sa iasa din capcana intinsa de Dong Suk. Nu pentru el, ci pentru proprietarul fabricii de lactate si pentru Hyun Sung Distribution, a carei reputatie e din nou pusa in joc. Astfel ca pe nepusa masa, io cere managerului Gu sa anunte reporterii pentru o scurta declaratie publica legata de incident. Ceea ce va spune presei ii va suprinde pe toti, pentru ca nimeni nu se gandea la ceea ce va face. Intre timp, Dong Suk are timp sa se ocupe si de alte afaceri. Cand la orizont apare oportunitatea cumpararii unei profitabile companii din domeniul petrolier, partenerului lui de afaceri, vicepresedintele Myung Ho de la Dae Sam, ii propune o concurenta cinstita, bazata pe abilitatile antreprenoriale ale fiecaruia.Dar pe la spate, Dong Suk nu se gandeste decat la cum sa isi injunghie concurentul… Iar ambitiile sale sunt si mai marete: cat de curand se doreste a fi presedintele companiei Hyun Sung. Vorba aceea, in afaceri, nu ai mama, nu ai tata… esti doar un vanator singuratic plecat la vanatoare.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
Sly and Single Again (Cunning Single Lady) (2014) – episodul 14 subtitrare in romana
Negru de furie, presedintele Gook tine in mana dovada de necontestat ca Cha Jung Woo iubeste alta femeie, iar furia este dublata de sentimentul de vinovatie si neputinta atunci cand isi vede fiica infirma cazuta la pamant. Planurile lui de a-si aseza fiica la casa ei, dar si de a-si linisti totodata constiinta, se impiedica de o oarecare, de o femeiusca neinsemnata, fara bani, fara conexiuni, fara educatie. In stilul sau caracteristic trebuie sa rezolve aceasta situatie, chiar daca loveste in companie si implicit pierde bani. Ae Ra afla ca poseta originala a fost inlocuita de secretara Kim, surprinzand o discutie dintre aceasta si directoarea Gook. Bineinteles ca urmeaza acuze si cuvinte grele spuse de ambele parti, iar pentru ca sanatatea directoarei Gook este mai fragila, aceasta isi pierde cunostinta si este dusa la spital; in acest fel afla si Jung Woo despre infirmitatea ei.In timpul cat ea este in spital, Seung Hyun are timp sa se joace de-a directorul in companie, sa-i puna bete-n roate si sa-i faca zile fripte lui Jung Woo. Metodele prin care cei doi copii ai presedintelui Gook incearca sa-si cucereasca iubirea amintesc de micimea sufleteasca a tatalui lor.
Nume film: The Suffered An: 2014 Tara: Coreea de Sud Categorie: Mister/Thriller/Drama Durata: 88 minute Regia: Noh Jin-soo Distributie: Ryoo Tae-jun, Jang Eun-ah Data premierei: 31.07.2014
Ga-in isi viziteaza tatal bolnav, aflat in stare critica, si se apropie de un barbat misterios pe nume Do-kyung. Pe masura ce descopera cine e cu adevarat acesta, incepe sa se teama pentru viata ei. Un film nerecomandat sub 19 ani (conform ratingului impus distribuitorului filmului din Coreea).
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Born to Kill (1996) – Jung Woo-sung, Shim Eun-ha şi imposibila lor poveste de iubire…
Istoria filmelor cu gangsteri din Coreea incepe practic in anii ’90, urmand modelul filmelor de gen din Japonia. Putem considera, astfel, ultimul deceniu al secolului trecut o perioada de incercari in acest gen, in care tot ce se realiza erau primii pasi intr-un domeniu care in anii 2000 avea sa se desavarseasca. “Born to Kill” nu a excelat la vremea respectiva, fiind un mixt intre genul crima/gangsteri presarat cu o consistenta partitura romantica. Filmul a avut un oarecare succes in anul 1996, fiind al 8-lea film al anului dupa incasari (la o saptamana de la lansare, a depasit incasarile lui Two Cops 2, ce avea, la sfarsitul anului, sa castige de 6 ori mai mult la box-office decat “Born to Kill”). Adevarata vedeta a filmului a fost – contrar asteptarilor – frumoasa Shim Eun-ha, o stea care s-a nascut la mijlocul deceniului, in 1994, cand a debutat pe micul ecran, si a carei cariera s-a sfarsit in 1999, aceasta renuntand definitiv la actorie. In 1996 era deja cunoscuta publicului coreean, dupa aparitia in 3 seriale si un film, si un viitor glorios i se prevedea dupa “Born to Kill”, unde are o interpretare de mare calitate intr-un rol surprinzator de bine conturat tocmai datorita prestatiei sale. Partenerul ei din film e nimeni altul decat Jung Woo-sung, un “june” de 23 de ani la vremea respectiva, aproape necunoscut, pe care daca il privesti in acest film, nu ai spune ca te impresioneaza cu ceva in afara de look-ul sau (ochelarii de soare si Harley Davidson-ul cu care se deplaseaza prin Seul amintind de imaginea lui Tom Cruise din tinerete, insa doar atat). Filmul a fost regizat de Jang Hyun-soo (cel care va cunoaste succesul ca regizor abia in 2004 cu “Everybody Has Secrets”), in timp ce scenariul e semnat de regizor si inca 2 scenaristi, un lucru care se vede doar in consistenta latura romantica a filmului, in rest scenariul fiind simplist.
Soo-A (Shim Eun-ha) e o fata ce provine dintr-o familie buna, cu tata profesor, dar care a fugit de la o varsta frageda de acasa pentru a deveni cantareata. Pacalita de managerul care a promis ca o ajuta sa-si indeplineasca visul, aceasta ramane fara banii furati de acasa si trebuie sa lucreze ca liftiera sau barmanita pentru a-si castiga existenta mizera. Diversi barbati ajung sa-i patrunda in viata, promitandu-i implinirea visului, dar fata e mereu pacalita. Pana intr-o zi cand in viata ei isi face loc pe neasteptate un barbat tanar si aratos, Gill (Jung Woo-sung). Orfan de mic, acesta a ajuns protejatul sefului unei bande de gangsteri, dar a sfarsit prin a deveni executantul lui Chil-Gyu, un gangster marunt ce vrea sa puna mana pe putere in interiorul bandei. Platit de acesta. Gill devine o masina de ucis la comanda, executand vendette intre mafioti. In momentul in care o zareste pe Soo-A, insa, Gill se indragosteste la prima vedere de ea. E momentul in care ceva se schimba in viata lui Gill, ce doreste sa renunte la crime si sa duca o existenta obisnuita. Va fi de acord si Chil-Gyu cu asta ?
“Born to Kill” e o poveste simpla pe care parca am mai vazut-o in ultimii 15 ani in cinematografia asiatica. Specificul ei e tipic Hong-Kong-ului, iar realizarea e in stilul filmelor de actiune de acolo, care la vremea respectiva dadeau ora exacta in domeniu. Filmul e un amestec de actiune (cu un grad de violenta pe alocuri destul de ridicat) si romantism pe fundalul anilor ’90, insa are de suferit la capitolul dramatizare. Spre final regizorul incearca sa introduca unele secvente din trecutul personajului principal in masura a da intensitate dramei acestuia, dar e prea putin pentru a te impresiona profund. Putina drama introdusa intre numeroasele scene de actiune si de romantism cu siguranta ar fi dat consistenta mai mare scenariului, dar acest lucru va fi rezolvat in anii urmatori de alte productii de gen, la doar 5 ani distanta, “Chingoo” (“Friend”) devenind cel mai bun coreean despre gangsteri din toate timpurile in opinia criticilor de film, tocmai datorita excesivei dramatizari a povestii. Lasand la o parte exagerata utilizare a slow-motion-urilor si stilizarea scenelor de lupta (un fel de clisee minimaliste), dar si combinatia stranie de efecte sonore (exceptand melodia principala de fundal), toate specifice modului in care se faceau filme in anii ’90, “Born to Kill” e o mostra despre ce a fost filmul cu gangsteri in secolul trecut, o incercare la vremea sa reusita de prezentare a unui mod de viata si a unei lumi nu departe de realitatea nevazuta a vietii cotidiene a anilor de criza economica pe care a traversat-o Coreea de Sud inaintea boom-ului din anii 2000. Lumea gangsterilor e una total diferita de cea a muritorilor de rand, acestia traiesc in vile luxoase cu piscine aproape de tarmul marii, se delecteaza la pescuit, poarta costume scumpe si arunca cu bani in stanga si in dreapta, servietele pline cu bani fiind pretul pentru viata cuiva care deranjeaza. Personajul principal, Gill, are un nume predestinat pentru “meseria” sa de asasin platit. In coreeana, G se pronunta K si viceversa, astfel ca nu de putine ori transcrierea numelor coreene se face, de exemplu, fie sub forma “Kim”, fie sub forma “Gim”. In cazul de fata, Gill se poate scrie si Kill, care in engleza inseamna “ucide” sau “asasinat”. Dupa fiecare crima sau faradelege comisa la comanda, acesta isi pune banii in frigider, la “pastrare”, fara insa a avea vreun plan de a-i cheltui. In momentul in care Soo-A intra in viata sa si descopera banii din frigider, nu se supara nici un moment de intentiile fetei de a-i cheltui. Zambetul si implinirea visului ei fac mai mult decat acei bani manjiti de sange. Gill e un personaj timid, cu suflet mare, in ciuda duritatii si cruzimii pe care o arata in crimele sale; e un diamant neslefuit de care gangsterii s-au folosit fara scrupule in obiectivele lor dar si o fire singuratica, care pentru prima oara in viata simte ca este pretuit de cineva cand se indragosteste de Soo-A. Aceasta din urma e departe de a fi fata perfecta, ducand o viata consumata intre alcool si fumul de tigara al barurilor unde lucreaza. Ea e opusul lui, o fire extrovertita, ce nu ezita sa injure sis a spuna lucrurilor pe nume intr-un mod direct si simplu. Relatia ei cu Gill e privita initial ca o aventura, iar mai apoi, cand descopera banii in frigider, devine interesanta pentru ea, caci banii sunt mijlocul prin care considera ca isi poate implini visul de a deveni o cantareata. Iar absenta lor mereu au impins-o spre compromisuri de neacceptat, inclusiv relatii nepotrivite, din interes, cu persoane mai in varsta. Dar in ciuda acestor diferente, pe cei doi ajunge sa-i lege sentimentul unic si inexplicabil al iubirii… Cat e coincidenta si cat e destin in aceasta poveste, ramane sa descoperiti.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil !
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
The Wrath of Vajra (2013) – arte marţiale pure şi aventurã în China celui de-al doilea rãzboi mondial
Cu o vechime de peste o jumatate de secol, filmul de arte martiale chinezesc reuseste nu doar sa supravietuiasca cu succes ci si sa se adapteze si sa se reinventeze cu fiecare productie noua lansata pe piata. In anii ’70-’80, cand a fost si perioada de glorie a filmelor de arte martiale in special datorita celebrelor studiouri din Hong Kong, Shaw Brothers, a existat o cantitate mare de asemenea productii pe piata, nu neaparat toate de calitate. Ele transmiteau spiritual unei natiuni si inspirau studiourile Hollywoodiene, ce inventau un Bruce Lee. Dupa 20 de ani, aceste productii pareau a fi spus tot ce putea fi spus, astfel ca genul filmelor de arte martiale a trebuit sa se adapteze realitatilor prezentului. Artele martiale au inceput sa fie transplantate in filme de actiune petrecute in zilele noastre, si asa au luat nastere filmele centrate in jurul unor eroi, experti in artele martiale, modele de moralitate si exponenti ai Binelui in lupta cu Raul. In ultimii ani, artele martiale au prins bine plasate in filme de actiune centrate pe luptele ilegale de strada, dupa moda lansata de Hollywood si exploatata foarte bine si de cinematografia thailandeza, ce a prins viata odata cu lansarea unor staruri cunoscatoare ale artelor martiale precum Tony Jaa sau Jeeja Yanin. China, cea care detine suprematia in domeniu, pare a da inapoi, odata cu inaintarea in varsta a starurilor de ieri, Jackie Chan, Donnie Yen, Jet Li sau Jacky Wu. Prezenta lor pe afisele filmelor asigura succesul de casa al acestora indiferent de calitatea productiei, dar acum, odata cu refuzul tot mai multor staruri de a mai accepta roluri in filme de actiune, producatorii trebuie sa se adapteze situatiei si sa accepte distribuirea unor nume aproape necunoscute, pentru ca filmul de arte martiale sa supravietuiasca. Asa se face ca in ultimii ani au inceput sa apara productii de calitate vaduvite de prezenta unor mari staruri in distributie, care nu au reusit sa fie lovituri de box-office, dar care duc mai departe pe marele ecran spiritul lumii artelor martiale.
O asemenea productie a fost si “The Wrath of Vajra”, despre care poti spune ca daca ar fi sa cauti un film de calitate din lumea artelor martiale facut in zilele noastre fara un buget extraordinar, l-ai gasit. Regizat de Law Wing-cheung (Tactical Unit: Comrades in Arms si Tactical Unit: The Code), filmul beneficiaza de priceperea si experienta regizorului in munca de montaj, Law Wing-cheung fiind cunoscut in industria de film din Hong Kong in special pentru cele 4 nominalizari la premiul pentru Cel mai bun montaj la Hong Kong Film Awards si Golden Horse Festival, dar si pentru pemiul castigat pentru Cel mai bun montaj pentru filmul “PTU” (2003). Rolul principal in acest film ii revine lui Xing Yu, cu numele real Shi Yanneng, un fost calugar shaolin devenit actor, ce si-a facut multi fani cu rolul secundar din Kung Fu Hustle, aflat la primul rol principal din cariera. Rivalul sau din film e interpretat de coreeano-americanul Yoo Seung-jun (foto), un star cunoscut in Coreea mai mult pentru cariera muzicala, fiind unul din artistii cei mai bine vanduti din Peninsula, cu peste 5 milioane de albume. Fanii k-pop-ului de azi il cunosc mai putin pe acesta deoarece cariera lui a luat o turnura neasteptata in 2002, cand, la 25 de ani, se afla pe culmile gloriei si i-a sosit acasa ordinul e incorporare. Desi cantaretul declarase public la televizor ca isi va indeplini stagiul militar obligatoriu, chiar inainte sa fie incoporat a fost naturalizat ca cetatean american. Autoritatile coreene au considerat gestul ca un act de tradare si l-au expulzat, avand de atunci interdictie permanenta de a mai intra in Coreea de Sud. Din State si-a continuat cariera muzicala, iar in 2008 a semnat cu agentia de impresariere a marelui Jackie Chan, pentru a deveni actor. De atunci, Yoo Seung-jun incearca sa-si faca un nume si in industria cinematografica din China, debutand in 2010 alaturi de Jackie Chan in “Little Big Soldier”. In 2012 a aparut in “Chinese Zodiac”, iar in 2013 a avut un rol secundar in filmul de actiune “Man of Tai Chi”.
In anii ’30, in Japonia exista un cult secret intitulat “Templul lui Hades”, condus de maestrul Amano. Acestuia i s-a ordonat sa colaboreze cu armata imperialista japoneza in scopul distrugerii din interior a Chinei, pe care Japonia tocmai o invadase. Pentru atingerea obiectivului, organizatia secreta cumpara copii din intreaga lume si ii antrena de mici pentru a deveni veritabile masini de ucis in folosul Imperiului Japonez. Dar in timpul celui de-al doilea razboi mondial, organizatia a fost desfiintata, membrii Hades – exilati, iar liderul spiritual al organizatiei – intemnitat. Cand insa armata japoneza intampina o puternica rezistenta in China, conducatorii ei decid reinfiintarea Cultului Hades. Daca misiunea instruirii si trimiterii membrilor Hades pretutindeni in China pentru a o destabiliza urma a avea succes, liderul spiritual Amano urma a fi eliberat. Drept urmare acesta ii incredinteaza misiunea refacerii cultului lui Kurashige Daisuke, cel mai puternic si mai instruit membru Hades, un pro-japonez convins.Si totusi, o singura persoana era capabila sa-l invinga si sa-i puna piedici in misiunea sa: prietenul lui din copilarie, K-29 (sau Huzi pe numele sau real). Crescuti de mici ca membri ai cultului lui Hades, pe cei doi i-a legat o prietenie puternica, pana cand K-29 a fugit in China si s-a alaturat Templului Shaolin, unde primeste iluminarea spirituala si educatia in spiritul buddhismului si al culturii chinezesti. Totodata isi desavarseste artele martiale, fiind proclamat “Rege Vajra”. In momentul in care Kurashige Daisuke da un anunt prin care il invita pe K-29 la Templul lui Hades, acesta accepta provocarea, in conditiile in care cultul a revenit la vechile practici si rapeste copii pentru a-i transforma in masini de lupta. Vietile acestora sunt mai pretioase decat orice alt lucru pentru K-29, ce trebuie sa-si demonstreze indemanarea in stapanirea artelor martiale pentru a-si atinge obiectivele.
“The Wrath of Vajra” e un film de actiune plin de mister si fantezie, ce face trimiteri la mitologia greaca si la buddhism, totul imbinat ideal cu scene de arte martiale ce-ti taie rasuflarea. Imaginile sunt din cele mai surprinzatoare, unghiurile din care se redau scenele de lupta parca sunt alese perfect pentru a sublinia tensiunea momentului ca si atentia deosebita pentru detaliu, astfel ca nici o clipa nu ai spune ca acest film a avut infimul buget de doar 1,6 milioane de dolari ! Povestea este fantezista, insa coerenta si simpla, usor de urmarit de oricine, fara momente inutile de umplutura, astfel ca si sub acest aspect, cele 110 minute au echilibrat perfect punerea in scena a scenariului, rezultand un film nici prea scurt, nici plictisitor de lung. Si, lucrul cel mai important, nu te plictisesti nici un moment urmarindu-l si savurand spectacolul scenelor de lupta, excelent lucrate si sincronizate. Daca despre Hades, numele mai mult decat simbolic al sectei japoneze asociate cu Raul toata lumea stie ca este Zeul Infernului in mitologia greaca, notiunea “Vajra” din titlul filmului poate fi o necunoscuta pentru noi, occidentalii. “Vajra” e un cuvant sanscrit ce inseamna atat “trasnet” cat si “diamant”, simbolizat de un fel de sceptru ca obiect ritual. In Buddhism, Jainism si Hinduism, notiunea “vajra” simbolizeaza fermitatea spiritului si puterea spirituala. “Regele Vajra”, titlul atat de ravnit de rivalul personajului K-29 reprezinta, asadar, o combinatie metaforica intre diamant (simbol al indestructibilitatii) si trasnet (ce simbolizeaza forta irezistibila). Dar poate incapea un titlu atat de onorant in mainile cotropitorului japonez, intr-un film chinezesc, in care eroul principal intruchipeaza trasaturile unei intregi natiuni ? Cu siguranta niciodata. Astfel ca vom asista la o lupta continua intre Bine si Rau, intre chinezi (sa nu fiti surprinsi daca veti vedea niste actori de mana a 5-a americani vorbind… chineza, desigur, dublati) si japonezi, in care invingatorul se presupune a fi cunoscut de la inceput, avand deja numeroase precedente (The Return of Chen Zen, Ip Man etc). Dincolo de acest lucru, ramane spectacolul vizual, aventura si atmosfera de mister ce aminteste, fara indoiala, de productia hollywoodiana “The Quest” (1996), in care Jean Claude Van Damme ajunge, dupa o serie de aventuri, in anii ’30, in Orasul Pierdut Tibet, unde participa la un turneu international de arte martiale. “Wrath of Vajra” nu e departe de ideea acestui film, continuand mai degraba ideea din Ip Man, unde cotropitorul japonez organizeaza o competitie cu chinezii “inferiori” pentru a-si demonstra suprematia. Un film bun, pe care iubitorii de arte martiale cu siguranta il vor aprecia, o invitatie la aventura intr-una din cele mai salbatice zone din sudul Chinei, in vremurile tulburi ale celui de-al doilea razboi mondial.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de cristinab(Asia Team) pentru asiacinefil !
Prezentarea: cris999 – asiacinfil
Sly and Single Again (Cunning Single Lady) (2014) – episodul 13 subtitrare in romana
Gelozia lui Jung Woo imbraca forme nebanuite. Nu poate manca, nu poate dormi, isi imagineaza scene fierbinti intre Ae Ra si Seung Hyun, intr-un cuvant viata lui a ajuns un calvar. Un ulcer pe fond de stres incepe sa-l chinuie si, ajuns la spital in miez de noapte, primeste rapid de la un doctor cu multa experienta in domeniu diagnosticul – este bolnav de dragoste – iar aceasta boala nu se vindeca cu medicamente. Jung Woo ramane descumpanit dupa aflarea „verdictului”, pentru ca orice tactica foloseste pentru a se apropia de Ae Ra, da gres. Ea se indeparteaza tot mai mult de el si pare sa-l inteleaga tot mai putin. Vorbele otravite ale directoarei Gook si-au atins tinta, indoiala i-a patruns in suflet, si fiecare gest de apropiere facut de el este interpretat ca o expresie a vinovatiei lui sau a milei fata de ea. Ae Ra se hotaraste sa plece din companie, incercandu-si norocul la un interviu la Hotelul Shilla, fara sa stie ca aranjamentele au fost facute de Seung Hyun pentru a o scoate din mediul fostului sot si pentru a limita astfel influenta lui asupra ei. Desi panicat la inceput, atunci cand afla ca ea a plecat la interviu, Jung Woo reuseste sa-si recapete stapanirea de sine, o incurajeaza si o instruieste, acordandu-i tot sprijinul sau pentru a avea succes. Se pare ca aceasta tactica… da, in sfarsit, rezultate.
In lumea chaebol-ilor, lucrurile se rezolva din timp, cu ajutorul relatiilor. Kang Dong Suk nu face exceptie de la regula, avand un model “demn” de urmat in persoana maestrului si totodata tatalui sau, presedintele Kang Sung Wook. Acesta ii ofera un exemplu de “moralitate” pe care il urmeaza asa cum puiul de pisica isi urmareste cu atentie parintele la vanatoarea de soareci. Lupta pentru pastrrarea lui Kang Dong Suk ca administrator legal al falimentarei Hyun Sung Distribution incepe, cu un avantaj evident de partea acestuia. Cu tot ajutorul presedintelui Cho Wha Soo, Kim Ji Hyuk nu reuseste sa impuna dorinta sindicatului in fata judecatorului. Si totusi, un plan bine pus la punct de acesta reuseste sa dea credibilitate aparentelor si sa insele vigilenta lui Dong Suk, care se trezeste cu contractul dublu intre actele inaintate de avocatul sau judecatorului. Desigur, e doar o victorie de moment, efemera, pentru Ji Hyuk, care ajunge sa cunoasca din nou – daca mai era nevoie – cum functioneaza sistemul in Coreea. Mai umilitoare sunbt vorbele rostite de Dong Suk ulterior, in care il informeaza ca va invinge doar in visele sale, lumea nefind un loc unde el sa se bucure de o victorie. Cu perseverenta, insa, si cu aliati de nadejde, Ji Hyuk spera sa schimbe regulile acestei lumi…
Planul lui Cho Wha Soo de a pune mana pe Hyun Sung Distribution pare a avea succesul asigurat in urma sapaturilor facute de Ji Hyuk, care reuseste cu ajutorul lui So Mi Ra sa obtina un document prin care il are la mana pe managerul Choi. Lovitura cea mare o primeste insa in ziua in care trebuia sa se semneze tranzactia, cand Dong Suk anunta intrarea Hyun Sung Distribution in insolventa. Cho Wha Soo ramane cu proprietatile imobiliare si cu terenurile detinute vandute la un pret de nimic si, in plus, se mai trezeste si cu actiunile la Hyun Sung Distribution fara nici o valoare. Cum era de asteptat, exista un singur raspunzator pentru aceasta situatie, Kim Ji Hyuk, de parca baiatul crescut in piata si pe strazi ar fi putut sa intrevada o asemenea lovitura de teatru… In disperare, Ji Hyuk ii cere presedintelui Cho inca o sansa. Iar acesta i-o acorda, insa nu pe gratis. De aceasta data, Ji Kyuk are doar 2 alternative: ori supravietuieste si repara ceea ce fara voia lui a stricat, ori isi ia ramas bun de la viata. Iar pentru a parafa aceasta “intelegere”, Ji Hyuk e pus sa semneze o asigurare de viata pe care o plateste presedintele Cho si cu care il are, din acel moment la mana. In clipa in care considera ca Ji Hyuk nu mai era in stare sa ii recupereze banii, era hotarat sa o faca din banii politei de asigurare, desigur, in urma mortii lui Ji Hyuk, o metoda des intalnita in lumea recuperatorilor. Avandu-si propria viata ca gaj, Ji Hyuk aunge cu spatele la zid. Ce e de facut ?
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Lament (Elegy of the Earth) (1997) – Lee Byung-hun şi Shin Hyun-joon descoperã, în elegia vieţii, Prietenia
Lament (cunoscut si ca Elegy of the Earth) e o productie sud-coreeana din 1997 ce imbina actiunea cu drama, nu fara ca regizorul Kim He-cheol sa imprime puternice accente aretistice, specifice filmelor coreene de dinainte de Hallyu. Si atunci, ca si acum, filmele de box-office erau cele comerciale, de preferinta de actiune, in care se investeau sume mari de bani. Insa pana la explozia Hallyu, filmul coreean al anilor ‘90 a traversat, ca si economia coreeana, o profunda criza, reflectata si in peliculele realizate in ultimul deceniu al secolului trecut. Avand la baza bugete infime, acestea erau puternic inradacinate in realitatile economice si in pesimismul general al societatii, de unde si realismul lor. Filmele comerciale ale zilelor noastre se departeaza de realism, punand accentul pe fictiune, pe evolutia personajelor intr-o situatie data de scenariu. Aceste productii sunt dependente si tributare in totalitate finalitatii scenariului si situatiei propuse, in timp ce filmele de dinainte de anii 2000 erau mult mai libere in libertatea de exprimare a actorilor si a regizorilor. Si asta chiar cu riscul ca aceste filme sa para simpliste, naive sau semiprofesioniste. In realitate, filme precum “Lament”, excluzand orice comparatie cu productii ulterioare, sunt pline de naturalete in interpretarea actorilor, de realism si normalitate, lucruri care in filmele anilor 2000 sunt deja niste automatisme care cu greu mai reusesc sa te convinga. Asta poate si din cauza exploziei de seriale si de vedete pe care acestea le-au nascut peste noapte, nu intotdeauna de cea mai buna calitate.
In “Lament” avem parte de doua interpretari magnifice a doi actori deveniti azi niste nume ale filmului coreean. Avem in fata al patrulea film pentru marele ecran al lui Lee Byung-hun, un actor ce-si castigase notorietatea prin mai multe seriale de televiziune, dar care abia acum se afla la inceputul ascensiunii sale. Dupa “Lament” a urmat “Harmonium in My Memory”, “Joint Security Area”, “Bungee Jumping of Their Own”, “Addicted”, “Everybody Has Secrets”, iar de aici, cariera lui deja explodeaza cu “Once in a Summer” si mai ales “The Good, The Bad and the Weird”. Interpretarea din “Lament” e una excelenta, in care se poate observa talentul fara cusur al tanarului de 27 de ani care, paradoxal, atat in rolul sau cat si in viata reala, isi dorea sa bata la portile consacrarii in lumea filmului. Cu siguranta acest film ocupa un rol aparte in amintirile si in sufletul marelui actor, care astazi se afla atat de aproape de visul sau (identic cu al personajului din “Lament”), aparand deja in 4 productii hollywoodiene si devenind o figura cunoscuta la nivel mondial. Cea de-a doua vedeta a filmului e indragitul Shin Hyun-joon, de care asiacinefilii si-l amintesc in special din “Stairway to Heaven, “Cain and Abel”. Desi mai in varsta cu doi ani decat Lee Byung-hun, Hyun-joon avea, la momentul filmarilor, mai putina experienta ca mai tanarul sau partener, aparand mai mult in filme pentru marele ecran decat in seriale de televiziune, astfel ca si popularitatea sa era pe atunci mai scazuta. Si totusi, Shin Hyun-joon reuseste sa aiba o prestatie la fel de remarcabila, si nu ai cum sa nu te intrebi cum ar fi fost daca astazi, la 17 ani distanta, cei doi mari actori ar aparea din nou intr-un film de aceeasi factura, impreuna. Care din cei doi ar fi reusit sa te impresioneze mai mult ? Aceeasi este si dilema cu care ramai dupa vizionarea lui “Lament”, unde cei doi, in floarea varstei, nu au cum sa te lase indiferent. Daca veti urmari atent filmul, la un moment dat il veti recunoaste intr-un rol secundar, de un minut, si pe Lee Beom-soo, personajul negativ din serialul “IRIS 2”. Scenariul este semnat de Kang Je-gyu, cel care in anii urmatori avea sa devina celebru pentru scenariul lui “Swiri” si mai ales “Brotherhood of War”, filme pe care, de altfel, le-a si regizat, in 2011 impresionand din nou cu productia de razboi “My Way”.
Jong-Man (Lee Byung-hun) lucreaza ca chelner intr-un restaurant modest, mai mult pentru a-si castiga temporar existenta. In realitate, atat in timpul serviciului cat mai ales dupa, viseaza cu ochii deschisi sa devina un mare star in filme. E obsedat sa joace intr-un film cu frumoasa Meg Ryan sau sad ea mana cu starul de renume mondial Nicolas Cage. Pentru a-si implini visul, isi trimite CV-ul si materiale filmate de el insusi producatorilor de peste Ocean, fara prea mare success, insa. In fiecare zi inainte de a intra in casa isi repeta ca a primit un fax de la James, un producator american, dar in fiecare zi dezamagirea e aceeasi. Intr-una din zile, da pe strada peste un betiv pe care incearca sa-l imite, lucru pe care il considera util pentru cariera sa actoriceasca. Mai apoi il gaseste pe acesta la barul unde lucreaza, uitand o geanta la fata locului. Luand-o acasa, Jong-Man constata ca intre altele, in geanta se afla si o partitura muzicala, pe care o duce unui pianist ce i-o interpreteaza. Impresionat de frumusetea melodiei, Jong-Man realizeaza ca are in fata un geniu muzical, astfel ca isi doreste sa-l reintalneasca si sa colaboreze cu el, in beneficiul amandurora. Intr-un final, Kwang-Su (Shin Hyun-jun), duhnind a bautura, e cel care il gaseste, si astfel cei doi devin prieteni. Dar trecutul lui Kwang-Su e unul plin de umbre, iar Jong-Man afla ca acesta e urmarit de politie pentru crima…
“Lament” este o poveste despre prietenia nascuta dintr-o suferinta comuna in fata nedreptatilor acestei lumi. Cei doi protagonisti au fiecare un talent: Jong-Man e un talentat actor, entuziast si mereu optimist, in timp ce Kwang-Su e un compozitor de geniu indragostit de muzica inca din copilarie, dar daramat de greutati. Amandoi au un lucru in comun: talentul lor se risipeste in van, nefiind apreciat de nimeni. Iar daca primul se straduieste din rasputeri sa ajunga la “caldura soarelui”, dincolo de perdeaua compacta de nori ce-i intuneca existenta cotidiana, celalalt nici macar nu isi doreste ca cineva sa afle de talentul sau ascuns. Marcat din copilarie de certurile si bataile aplicate de tatal politist mamei sale, de abuzurile la care el si fratele sau erau supusi sub acelasi acoperis cu tatal lor, acesta devine un alcoolic, caruia nu-i pasa deloc de propria existenta. Jong-Man e cel care ii observa talentul, dintr-o intamplare, gasind geanta uitata de acesta in bar. Si mai e cineva care se va dovedi a avea un rol crucial in viitorul lui Kwang-Su: Se-Hee, o tanara interpreta la vioara, care ajunge in posesia partiturilor sale si ramane fascinate de talentul lui Kwang-Su, de care se si indragosteste. Filmul insista, insa, pe prezentarea evolutiei relatiei de prietenie dintre cei doi barbati, mereu respinsi de societate, obligati sa paseasca pe drumuri laturalnice la propriu si la figurat, mereu pe fuga din cauza trecutului lui Kwang-Su, dar tot timpul manati spre viitor de optimismul debordant al lui Jong-Man. Prietenia le va schimba amandurora sensul vietii, si chiar daca nu e genul de prietenie care sa te impresioneze pana la lacrimi (regizorul nu depune nici un efort in acest sens), finalul si modul in care vor evolua lucrurile te vor face sa vezi prietenia lor ca impulsul de care o moara intepenita numita Viata avea nevoie pentru a se invarti din nou. De remarcat si coloana sonora superba, unul din elementele artistice ce dau plus valoare peliculei, combinatia de muzica clasica pe fondul unui film nu lipsit de actiune fiind una specifica filmelor coreene ale anilor ’90. Un film bun, care daca ar fi fost realizat la standardele de astazi, cu siguranta ar fi fost un succes de box-office, avand o durata de cel putin 2 ore. Ramane prestatia remarcabila a celor doi protagonisti, realismul si atmosfera unica a unor vremuri in care filmele se faceau cu pasiune, bani putini si cu mult talent. Iar din aceasta perspectiva, “Lament” si-a atins din plin obiectivele.
Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Oblivion Island: Haruka and the Magic Mirror (2009) – o cãlãtorie magicã în lumea amintirilor uitate ale copilãriei
De Ziua Copilului, ce poate fi mai potrivit decat o incursiune in lumea magica a copilariei, cu visele si inocenta ei ? Acesta e pretextul animatiei japoneze de succes in tara sa ,“Oblivion Island: Haruka and the Magic Mirror”, regizata de Shinsuke Sato. Scriitor, scenarist si regizor (dupa aceasta animatie, a regizat cele doua filme live-action “Gantz”), Sato s-a folosit din plin de experienta sa de designer de jocuri video, toate aceste calitati regasindu-se in contributia sa majora adusa acestei animatii. “Oblivion Island” a fost produs de compania Production I.G. in 2009 cu prilejul implinirii a jumatate de secol de existenta a celebrei televiziuni japoneze Fuji. Animatia de 90 de minute a fost nominalizata pentru premiul Animatia Anului la a 33-a editie a premiilor Academiei Japoneze de Film si pentru Cea mai buna animatie la Asia Pacific Screen Awards 2010. A fost prima productie de animatie japoneza realizata in totalitate pe calculator in format 3D. Nu celebrele studiouri Ghibli, ci tocmai Production I.G a fost primul studio care a realizat productii de lungmetraj mature si de calitate in materie de animatii in Japonia. Nici un alt studio nu a putut egala nivelul de excelenta atins in animatiile acestora. “Oblivion Island” e o veritabila incantare sub aspect vizual pentru toti impatimitii fanteziilor pline de culoare si creativitate, cu o poveste placuta care desi urmeaza un traseu clasic (“Alice in Tara Minunilor” sau, de ce nu, o “Dumbrava Minunata” autentic romaneasca), e putin mai mult de atat. Vocea personajului principal Haruka e imprumutata de nimeni alta decat de vedeta Haruka Ayase, in timp ce vocea personajului Teo (care e unul masculin in animatie) e dublata de Miyuki Sawashiro, o profesionista a dublajului de anime-uri, jocuri video si a altor filme occidentale in limba japoneza.
De mica, Haruka (sau Haru-chan, cum o alintau parintii) era indragostita, ca orice copil, de povestile citite de mama ei. Una dintre acestea spunea povestea unui batran care a uitat de unul din obiectele dragi lasate in urma de sotia lui defuncta si pe care s-a trezit intr-o zi ca nu il mai gaseste. Pentru a regasi pieptenele pretios, acesta a luat un ou si l-a dus ca ofranda Vulpii Inari. Iar intr-una din nopti, minunea s-a produs, iar Vulpea i-a adus inapoi pieptenele. Se spune ca din acea zi, toti satenii ce si-au pierdut o amintire au adus cate un ou Vulpii. Aceasta poveste o impresioneaza pe micuta Haruka, care ii promite solemn mamei sale ca va sti sa pretuiasca si nu va uita niciodata oglinda pe care a primit-o ca dar de la aceasta. La scurt timp dupa, mama lui Haruka moare, iar micuta duce un ou la altarul Vulpii, cerandu-i sa i-o aduca inapoi pe mama ei. Anii trec, si o regasim pe Haruka adolescenta de 16 ani, boboaca la liceu. Viata cu tatal ei mereu ocupat cu serviciul e una lipsita de prieteni si atentie, astfel ca plictisita de rutina cotidiana se duce la casa de la tara a bunicii ei, un loc de care o leaga o multime de amintiri. Intr-o dupa-amiaza torida si linistita de vara, in mijlocul unui peisaj mirific ce induce nostalgia, Haruka observa un personaj straniu si simpatic totodata care ii fura cheile si se afunda intr-o padure. Urmarindu-l, aceasta se afunda intr-o fantana si calatoreste intr-o lume de vis, a Taramului Uitarii. Exact ca in povestea spusa de mama ei cu ani in urma, in acel loc erau duse toate lucrurile uitate de oameni, amintiri odata pretioase pe care trecerea timpului le-a golit de orice semnificatie. Ajunsa pe mirificul taram al Uitarii, impreuna cu ghidul ei voluntar, Teo, Haruka incearca sa gaseasca oglinda din copilarie, de mult pierduta si uitata.
Structura povestii e una clasica, intalnita in atatea si atatea povesti: un copil evadeaza din lumea cotidiana intr-una magica pentru a regasi ceva pierdut in trecut. Lumea prezentului e una in care respectivul copil intimpina dificultati de adaptare si intelegere de catre cei din jurul sau, in cazul de fata Haruka, neglijata de tatal sau, singurul care ii putea oferi acea dragoste parinteasca de care fata a fost lipsita odata cu disparitia tragica a mamei sale. Fara prieteni si lipsita si de atentia parinteasca, aceasta cauta sa evadeze din aceasta lume, alternativa fiind o lume magica, stiuta doar de imaginatia ei, unde se poate auto-analiza si, de ce nu, unde isi poate gasi (sau regasi) prieteni. Primul este personajul-ghid Teo, un urecheat simpatic ce seamana mult cu celebrele personaje diabolice din productia hollywoodiana “Gremlins”, ce are propria viata si propriile sale probleme. Si care se dovedeste la fel de singuratic si respins de cei din jur ca si Haruka. Astfel ca nu e de mirare ca cele doua personaje ajung, incet, de la a se tachina pana la a deveni prieteni, dupa o complicitate tacita menita a ascunde adevarata identitate a Harukai in spatele unei masti. Pe parcurs apar tot felul de personaje haioase, mai mult sau mai putin nastrusnice, si, cum era de asteptat, si personajul malefic, “Baronul”, infatisat asemeni personajelor lugubre si lunguiete din “Cosmar inainte de Craciun”. Ca o copie fidela a lumii umane, Insula Uitarii prezinta tipologii variate, de la personaje naïve la personaje rautacioase, de la caractere volatile la “esente tari”. Totul este o lectie minunata de viata, despre amintiri, uitarea lor si necesitatea regasirii acelor lucruri ce au reprezentat, in ansamblul lor, odata, copilaria. Fara magia ei, viata complicata ca persoane adulte ce devenim odata cu trecerea anilor e golita, practic, de seva ei binefacatoare. O poveste superba despre copilarie vazuta prin ochii unei persoane aflate in pragul maturitatii, dar care in suflet va ramane mereu un copil pierdut in lumea amintirilor crezute uitate. Si totusi… unde dispar amintirile ?
Traducere efectuata in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil !
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Sangdo (Merchant of Joseon) (2001-2002) – serialul lui Lee Byung-Hoon ce a precedat Jewel in the Palace si Hallyu
„Sangdo” (cunoscut si ca „The Merchant of Joseon”) este un serial istoric dar si biografic care ne ofera prilejul unei incursiuni in istorie dezvoltarii comertului si a societatii coreene in timpul dinastiei Joseon tarzii, catre sfarsitul secolului 18 – inceputul secolului 19. A fost cel de-al doilea serial regizat de Lee Byung-hoon, precedand mult mai celebrele „Jewel in the Palace”, „Yi San” so „Dong Yi”. Asa cum ne-a obisnuit, acesta are un stil mai aparte de a reda contextul istoric si evenimentele istorice, punand accent nu pe latura spectaculoasa a povestii ci mai mult pe cea artistica, care reflecta frumusetea Coreei, a traditiilor si culturii nationale, reusind sa insufle un sentiment de mandrie nationala coreenilor de rand. Nu intamplator serialele lui Lee Byun-hoon au reusit sa contribuie decisiv la raspandirea Hallyu in Asia si apoi in intreaga lume, fiind achizitionate de posturi tv de pretutindeni, inclusiv din Romania.
Pentru a intelege mai bine contextul istoric al perioadei desfasurarii actiunii sa ne reamintim cateva date istorice, pe care iubitorii serialelor coreene sigur le-au parcurs alaturi de eroii, conducatori, regi si personaje indragite, vizionand seriale cu tema istorica. Instituita de Wang Geon in 918 , Dinastia Goryeo a condus si guvernat aproape 500 de ani acest stat . In secolul 14, ca urmare a fondarii Dinastiei Ming in China actuala, curtea regala din Goryeo s-a impartit in doua factiuni aflate in conflict: grupul condus de generalul Yi Seong-Gye (ce sprijinea Dinastia Ming) si tabara condusa de generalul Chio (ce sprijinea Dinastia Yuan). Yi Seong-Gye este personajul care in 1392 prin eliminarea liderului unui grup loial dinastiei Goryeo duce la sfarsitul Dinastiei Goryeo si devine rege. La inceputul domniei sale, Yi Seong-Gye, acum regele Taejo, a intentionat sa continue utilizarea numelui Goryeo; cu toate acestea, dupa numeroase amenintari de revolta de la nobilii Gwonmun, el a proclamat o noua dinastie in 1393 sub numele de Joseon, care va conduce pentru alti 500 de ani peninsula coreeana. Din punct de vedere tehnic, anul 1897 marcheaza sfarsitul perioadei de Joseon. Dinastia Joseon (1392-1897) a lasat o mostenire substantiala pentru modernizarea Coreeei: normele culturale, atitudinile sociale fata de problemele actuale, chiar limba moderna coreeana si dialectele sale, toate provin de la un tipar de gandire traditional care isi are izvorul in aceasta perioada. Dupa invaziile din Manciuria din 1627 si 1637, Joseon s-a predat manciurienilor si a devenit stat vasal al dinastiei Qing, urmand o perioada de aproape 200 de ani de pace.
Actiunea serialul „Sangdo” are la baza viata lui Lim Sang-Ok (scris si ca Im Sang-ok), care a trait intre anii 1779 si 1855 si care a fost nevoit sa devina negustor, desi visul sau din copilarie a fost sa devina translator. Provenind dintr-o familie cu origini umile, copilul Lim Sang-ok este crescut si educat de tatal sau pentru a implini visul tatalui sau dar si al familiei – acela de a deveni translator. Nici un sacrificiu din partea mamei si a membrilor familiei nu este prea mare pentru a atinge acest tel. Prins intre intrigile marilor familii de negustori, intre interese politice si mai ales in jocurile politicienilor corupti, tanarul Lim Sang-Ok isi vede visul si familia spulberata, ajungand la un pas de a-si pierde chiar si viata. Din respect pentru ultimele cuvinte rostite de tatal sau inainte de a fi executat si pentru ca singura sansa care i se oferea era de a lucra alaturi de Park Da Nyung ( Kim Hyun Joo), o negustoare de vaza a vremii si fiica omului care a cauzat moartea tatalui sau, Sang-Ok devine negustor. Situatiile dramatice carora trebuie sa le faca fata, coruptia politica, jocurile politice in care interesul personal primeaza, lipsa de scrupule a familiilor de negustori care dominau negotul vremurilor sunt cele care intaresc caracterul tanarului Sang-Ok, decis
sa nu-si abandoneze niciodata valorile morale in care tatal si mama sa l-au crescut.
Pe parcursul serialului vedem ascensiunea profesionala a lui Lim Sang-Ok (Lee Jae Ryong), un vanzator sarmant, insa cultivat si dotat cu spirit mercantil si inteligenta deosebita, care strabate tara in lung si lat, reusind, in timp, sa construiasca o adevarata retea comerciala intre tarile asiatice. In tranzactiile sale a respectat mereu, cu onoare, principiul integritatii morale. Aceasta atitudine si faptele sale fac din el unul din cei mai respectati si admirati negustori ai vremurilor acelora. Demonstrand ca poti sa devii bogat si influent pastrandu-ti cinstea si onoarea, un lucru atat de rar intalnit, imparatul il aduce in preajma sa, devenind unul din protejatii sai. Povestea este plina de rasturnari de situatii si de intrigi neasteptate, insa nu lipsesc nici momentele romantice. Desi viata negustorului nu este deloc usoara, iubirea de oameni, prietenia si familia sa il ajuta sa treaca peste greutati .
Un serial care imbina istoria, romantismul si drama personajului principal, si desi viata lui pare un roman de aventuri, Lim Sang-Ok e o figura care a existat in realitate. Desfasurarea actiunii in piete, porturi, taverne si calatoriile negustorilor ne ofera prilejul de a admira minunatele peisaje si frumuseti natuale ale acestui tinut atat de frumos dar si atat de greu incercat. Serialul ne prilejuieste o reintalnire cu figuri de actori cunoscuti (totusi, serialul e de la inceputurile Hallyu, iar in ultimul deceniu industria coreeana de seriale de televiziune a explodat, astfel ca numerosi actori pe atunci aproape necunoscuti au devenit azi, indiferent de varsta, niste figuri familiare consumatorilor de k-drame), intalniti in special in serialele istorice realizate ulterior si nu numai. De exemplu, pe interpretul principal al serialului, Lee Jae-Ryong, KBS l-a distribuit nu intamplator in primul film al cunoscutei serii de povesti independente care a trecut deja de episodul 100 si mai e difuzat si in prezent cu acelasi succes, „KBS Drama Special”, intitular „Red Candy”. Kim Hyun-joo in rolul Park Da-Nyung, daca vi se va parea o figura cunoscuta, e din cauza ochilor care o tradeaza, de care ni-i amintim din memorabilul „Calla”. Recent, pentru aparitia din „Twinkle, Twinkle”, actrita a fost recompensata cu premiul MBC Drama Awards pentru Cea mai buna actrita in 2011 intr-un serial MBC. Pentrru majoritatea actorilor din distributia serialului, „Sangdo” a reprezentat o sansa uriasa in cariera, deoarece in 2001-2002, cand a fost filmat si difuzat serialul, oferta existenta pe piata industriei de televiziune coreene nu era foarte variata, inca nu explodase Hallyu si produsele de televiziune rareori treceau granitele Coreei. Pentru un actor era o sansa uriasa sa se bucure de popularitate in conditiile unei oncurente mult mai putin acerbe ca in ziua de astazi, insa nici televiziunea de atunci nu e ce a ajuns astazi. La 13 ani distanta, intr-o industrie in care totul s-a comercializat si s-a axat pe vinderea unei imagini sau pe promovarea unor tineri chipurile pentru a duce mai departe mostenirea Hallyu, minunatii actori ai acestui serial cu greu isi mai gasesc locul, in lumina reflectoarelor aflandu-se altcineva. Pacat. Revenind la „Sangdo”, acesta va ramane pentru totdeuna in istoria televiziunii coreene ca deschizator de drumuri, alaturi de serialul de debut al lui Lee Byung-Hoon, „Hur Jun”, succesul acestora incurajand producerea a tot mai multe seriale istorice coreene, tot mai variate si pe perioade istorice tot mai vaste. Iar pe masura ce tehnologia a avansat, si bugetele alocate lor au crescut in scopul unor productii calitative, pentru ca, odata cu Hallyu, „sageuk-drama” (serialul istoric) a devenit un produs de consum la nivel international. „Sangdo” ramane un serial cu locuri frumoase, oameni frumosi, muzica placuta (de exemplu, la un moment dat tema muzicala din Dong Yi acompaniaza unul din momentele romantice ale despartirii), toate reprezentand cu siguranta, o desfatare pentru sufletul fiecaruia si o provocare pentru toti cei curiosi despre cum se faceau serialele istorice in alte vremuri…
Prezentare realizata de poet24 – asiacinefil
Sly and Single Again (Cunning Single Lady) (2014) – episodul 12 subtitrare in romana
Seung Hyun este neobosit in incearcarea de a o cuceri pe Ae Ra. Foarte determinat si priceput in materie de cuceriri, se foloseste de tot arsenalul : mici galanterii, flori, sampanie, dedicatii muzicale, povesti induiosatoare despre familia lui si cate si mai cate alte multe lucruri care pot atinge inima unei femei. Daca reuseste sa o impresioneze si sa devina un adevarat rival pentru fostul ei sot, ramane de vazut. La polul opus, neinspirat si stangaci ca de obicei, Cha Jung Woo alege sa se apropie de Ae Ra folosindu-se de simularea unui atac terorist sau de o boala inchipuita de ulcer. Hotarat lucru, strategiile lui dau intotdeauna gres. Iar directoarea Gook apare in cele mai nepotrivite momente, dand impresia ca ea are dreptul sa se afle acolo, iar toti ceilalti sunt in plus. Desi aparent e amabila, plina de sinceritate si de bune intentii, atat in vorbele cat si in faptele ei se intrevede disperarea si obsesia cu care il urmareste pe Jung Woo. Acesta simtind presiunea, incearca sa se eschiveze si s-o indeparteze fara sa o jigneasca si fara sa o faca sa sufere, dar ea pare hotarata sa lupte si sa-l aiba. Imbratisarea ei seamana tot mai mult cu stransoarea sarpelui boa. Intuind ca cei doi fosti soti mai au inca sentimente unul pentru celalalt, porneste ofensiva. O invita pe Ae Ra la un ceai, si printre confesiuni reuseste sa sadeasca indoieli in inima ei.
Reintors de pe fundul oceanului, unde fusese aruncat la ordinul lui Dong Suk, Ji Hyuk isi face revenirea triumfala ca angajat al dubiosului presedinte Cho. Acesta vrea sa-si realizeze visul urmarit de-o viata, anume sa preia Hyun Sung Distribution. Cum compania mama avea nevoie urgenta de fonduri ca urmare a initiativei bancilor de a solicita restituirea creditelor inainte de termen, vanzarea Hyun Sung Distribution era cruciala pentru dezvoltarea Hyun Sung Energy. Tatal incearca sa-i explice acest lucru lui Dong Suk, care cu nici un pet nu trebuie sa dea gres. Dar cand toate pareau a merge cum trebuie, din nou Ji Hyuk isi face aparitia in fata ochilor sai, rasucindu-i cutitul frustrarilor de mult infipt in inima de “fratele” sau drag. Ca un ghimpe in coasta, din nou Ji Hyuk ii strica toate planurile, vorbind in numele misteriosului presedinte Cho. Desi il descalifica din start ca fiinta umana, considerandu-l mai demn de calitatea de “negru de sub unghie” decat de om, Dong Suk il accepta pe Ji Hyuk ca partener de afaceri, pentru simplul fapt ca e o persoana “usor de manipulat”. Totusi, inainte ca vanzarea sa aiba loc, Dong Suk ii solicita presedintelui Cho sa-i arate ca dispune de banii necesari cumpararii. Si jocul incepe… Fiecare parte face “sapaturi” legat de slabiciunile celeilalte parti, iar Ji Hyuk si managerul Gu, ca fosti angajati ai Hyun Sung Distribution, primesc misiunea gasirii unui atu pe care presedintele Cho sa-l aiba in fata lui Kang Dong Suk…
Kim Ji Hyuk a devenit de mult un personaj incomod pentru familia Kang. In momentul in care acesta nu le mai e de nici un folos, iar procurorul ce a stat cu ochii pe Hyun Sung a acceptat bucuros atentia acordata de presedintele Kang Sung Wook, impreuna cu scuzele pentru neplacerile crate in trecut, nu mai exista nici un motiv pentru ca personajul incomod sa fie trimis in Statele Unite. Totul spre bucuria mezinei Jin Ah, care isi face deja planuri la o viata fericita cu Ji Hyuk peste Ocean. Isi cumpara palarii si haine de vara si starneste nedumerirea lui So Mi Ra, despre care stia ca a nutrit sentimente pentru Ji Hyuk al ei. Din acest moment, Jin Ah devine egoista, geloasa si protectoare, chiar daca sentimentele lui Ji Hyuk nu au fost niciodata reciproce. Surpriza mare vine cand afla ca persoana atreizata in State nu corespunde cu cea de pe poza trimisa de Jin Ah. Motiv numai bun sa dea nastere unui nou scandal in familie, doar ca de data asta in cel mai nepotrivit moment: cel al vizitei familiei presedintelui companiei Dae Sam, viitorul “tata-socru”, la resedinta Kang. Ce nu stie inca Jin Ah e ca cineva din familia lui a decis sa scape definitiv de Ji Hyuk, si ca acesta a fost injunghiat si aruncat in ocean, asemeni unui obict inutil. Va supravietui acesta si daca da, ce va face in continuare ?
Cand totul parea a merge bine pentru Kang Dong Suk, cea care ii strica toate asteptarile e viitoarea logodnica So Mi Ra. Data in vileag, aceasta isi prezinta odata cu demisia din Hyun Sung si intentia de a renuntat la orice relatie cu Dong Suk. Cu papucii dati, acesta nu mai are decat un gand: sa se razbune pe Ji Hyuk, care i-a luat tot: Hyun Sung Distribution, succesul in afaceri si, nu in ultimul rand, pe So Mi Ra. Daca ar fi deschis ca o fiinta rationala ochii, ar fi realizat ca toate au fost pierdute numai si numai din propriile greseli si din propria trufie. De ce ? Pentru ca asa cum o spune Jin Ah, ce a ajuns in doar cateva luni sa-l cunoasca pe Ji Hyuk mai bine decat oricine altcineva, acesta devine tot mai puternic pe masura ce i se pun tot mai multe piedici. Acesta e marele sau atu in fata familiei Kang, lucru pe care nimeni nu a fost in stare sa-l intuiasca macar. Prima victima a razbunarii lui Dong Suk e Dal Sook, femeia careia Ji Hyuk ii spune “mama”, ce e accidentata de gangsterul Jong Sik. Femeia ajunge in stare grava la spital, sansele unei recuperari totale fiind infime. Din acest moment e clar: razboiul cu Kang Dong Suk se va duce cu arme neconventionale si… pana la distrugerea totala. Trebuie cu orice pret sa-I gaseasca slabiciuna lui Dong Suk si a familiei sale… Raspunsul va veni de la cine se va astepta mai putin, adica de la So Mi Ra, care i se alatura din acest moment total in razbunare..
