Reporter: Spuneti-ne mai multe despre personajul interpretat de Katsuyuki Shinohara, personajul care mananca flori si nu face nimic ca toti ceilalti.
Koji Wakamatsu: Acest personaj e oglinda mea. E oglinda mea ca om puternic criticat si calificat drept „idiot”, „rusine nationala”, „dejectie”. Insa pe marginea canalului colector al acestor dejectii infloreste o singura floare. De asta l-am facut pe Katsuyuki sa manance o floare. In acest film, personajul se pretinde a fi un idiot care merge impotriva curentului, plonjand in razboi. Se lipeste de convingerea sa de „a refuza sa faca ceea ce uraste”. Cred ca este cel mai curajos personaj.
Reporter: Ce parere aveti de distribuirea lui Shinobu Terajima si Shima Ohnishi ?
Koji Wakamatsu: In privinta lui Ohnishi am decis sa apelez la el in urmatorul film pe care il voi turna, inca de pe cand filmam la „United Red Army”. Pentru a interpreta un soldat fara membre, trebuie sa stii sa-ti folosesti ochii cu un mare talent. Ohnishi e foarte expresiv cu ochii lui. Cat o priveste pe Terajima (foto), acesteia chiar i se potrivesc acei pantaloni de fermier, „monpe”. De asemenea, e actrita mea preferata pentru ca are curajul de a interpreta un rol fara make-up, chiar daca e o mare vedeta. Nu eram sigur daca o actritat atat de mare ar accepta sa apara intr-un film al carui regizor a fost obiectul unui asemenea criticism. Dar cand mi-am adunat curajul de a o intreba, ea a acceptat imediat.
Reporter: Exista 2 povesti in „Caterpillar”: povestea unui erou care si-am pierdut toate membrele in razboi, si povestea unui sot si a unei sotii. Care e legatura intre cele 2 povesti ?
Koji Wakamatsu: Societatea japoneza este prin excelenta una dominata de barbat. Barbatii au apelat deseori la violenta impotriva sotiilor lor, considerandu-le simple raspunsuri la dorintele lor sexual, si masini de facut copii. In societatea japoneza, acest gen de relatie intre barbati si femei era considerat normal. Pana si in ziua de astazi, un membru al Parlamentului poate face declaratii bazate pe aceasta atitudine, anume ca „femeile sunt simple masini d eprodus copii”. Am vrut sa descriu cum relatia dintre un sot si o sotie se poate transforma, ca forma, in aceasta societate, consecinta a razboiului. Pe scurt, am vrut sa descriu modul in care fiintele umane traiesc, grupandu-se impreuna. Facand asta, am crezut ca voi putea descrie cum razboiul nu inseamna nimic mai mult decat a ucide. Razboaie pentru dreptate, pentru avantaje nationale, razboaie purtate in numele democratiei… astfel de lucruri nu exista. Oamenii omoara alti oameni, asta inseamna razboi ! Cati oameni au pierit in numele dreptatii ? Dupa ce am traversat secolul XX, care a fost un secol al razboiului, aceeasi situatie predomina si in secolul XXI. Nu exista razboaie justificabile. Asta am vrut sa descriu.
Reporter: Moduo in care femeile sunt descrise in filmul dvs e o metafora, oarecum ?
Koji Wakamatsu: Nu e o metafora clara. E o imagine in mintea mea. Filmele mele se nasc in mintea mea, unde tot felul de lucruri sunt intr-o harababura de nedescris.Acolo ma aflu eu insumi, prietenii mei, tara mea, mama si tat ape care i-am privit in timp ce cresteam… Tata era violent cu mama cand consuma alcool. Toate aceste lucruri sunt rasfirate pretutindeni in mintea mea. Desigur ca le pot explica logic. Daca as fi putut, as fi fost un romancier. N-as fi avut nevoie de multi bani sau de vreun staff, si ar fi fost putin mai usor. Dar cum nu pot exprima toate aceste cuvinte, folosesc imagini si sunete, inclusive muzica. Asta e tot.
Reporter: Sunteti cunoscut ca un cineast in stilul „guerila” (nu faceti duble, fara repetitii, cu filmare si editare intr-un timp foarte scurt…)
Koji Wakamatsu: Cand faci multe repetitii si dai multe indicatii, tensiunea actorilor devine un factor amenintator pentru reusita scenei. Daca omori pe cineva, nu trebuie sa exersezi de prea multe ori scena, nu-i asa ? Te concentrezi doar pe acel lucru. La fel e si la filmari. Cand ai o singura ocazie de a filma o scena, nu ai nevoie de repetitii.
VA URMA
Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com
Tara: Coreea de Sud
Dupa o pauza de aproape 5 ani, regizorul, scenaristul si actorul Saurabh Shukla revine in atentia cunoscatorilor de film indian cu un nou proiect: „Raat Gayi Baat Gayi”. In fapt, simpaticul regizor a hotarat sa revina cu nu mai putin de 3 proiecte ambitioase, din care primul, „Raat Gayi…” este o comedie romantica reusita, remarcata pe plan international. Anul trecut, film a castigat premiul de Cel mai bun film al anului 2009 la Festivalul International de film sud-asiatic de la New York. Cel mai bine a definit filmul insusi regizorul lui: „Raat Gayi… nu e un film de festival, E un film pe care spectatorii de astazi l-ar putea lega de concretul vietii. In fapt, „filmul de festival” nu mai exista ca notiune. Pana si filmele solid construite, comerciale, devin cunoscute prin festivalurile de film.” Unii critici sunt de parere ca exista o asemanare intre marele succes
Ken Watanabe, ajuns la varsta de 50 de ani, va interpreta un rol intr-un serial de comedie romantic intitulat „Toomawari no Ame”. Scenariul serialului e scris de celebrul scenarist Taichi Yamada, iar ca partenera o va avea pe actrita Yui Natsukawa (41 de ani). Povestea serialului e plasata undeva in apropierea Tokyo-ului, in Kamata, o zona industriala. Watanabe il interpreteaza pe Sohei Fukumoto, care traieste impreuna cu sotia si fiica rebela. In momentul in care se produce un incident la fabrica unde odata lucre, acesta da peste fosta lui prietena din tinerete, Sakura. Afla despre aceasta ca intre timp se casatorise cu Kiichi, prietenul cel mai bun de pe vremuri al sau. Insa vechile sentimente ale lui Sohei fata de Sakura incep sa revina la suprafata.
Incercarea lui So-hwa de a fugi ii aduce fata in fata pe Chil-suk si Deok-man. La vederea acestui om care a vrut s-o ucida in desert, Deok-man are un adevarat soc si chiar se pregateste sa-l omoare dar realizeaza brusc ca Chil-suk nu mai vede si, in consecinta, nu e in pericol de a fi descoperita. Intoarcerea neasteptata a lui Chil-suk, cartea ei care a aparut pe masa lui Mi-shil, certitudinea ca Pastratoarea Sigiliului e cea care a ordonat ca ea si mama ei sa fie ucise ridica o gramada de intrebari in mintea lui Deok-man iar cea mai staruitoare si mai periculoasa e „Cine sunt eu ?”.
Actrita din Hong Kong Kathy Chow a dezvaluit ca regreta casatoria cu actorul Ray Lui, intr-un interviu acordat unui site din Hong Kong.Chow, care in acest an implineste 44 de ani, s-a casatorit in secret cu Lui, care e cu 12 ani mai in varsta, in 1988, in Statele Unite. Pe atunci ea avea 21 de ani. „Desi nu am avut nici o experienta in dragoste si in privinta casatoriei, nu am luat prea usor ideea de a ma casatori. Am fost foarte seriosi:, a spus Chow. „Am fost doar putini nebuni pe atunci”. „Cand am trait o vreme impreuna, am descoperit o multime de lucruri unul despre altul care au fost foarte diferite de ceea ce ne imaginam ca va fi”.
Filmul „Happy Life” (2007) regizat de Lee Jun Ik spune povestea a 3 barbati obisnuiti ajunsi in jurul varstei de 40 de ani, care se reunesc pentru a realcatui o formatie rock si a-si redescoperi visele tineretii. Printre cei 3 aratosi domni trecuti de prima tinerete se strecoara si un actor tanar si plin de viata: Jang Geun Suk. Actorul si-a inceput cariera la varsta de 6 ani ca model (s-a nascut in 1987). Primul succes a aparut odata cu filmul o data cu filmul japonez „One Missed Call – Final”, dovedind ca poate juca si in acest gen de film (horror) si mai ales ca se descurca in japoneza, pe care a studiat-o in liceu. Au urmat o serie de drame si filme in care si-a etalat talentul jucand roluri cu caractere cat mai diferite si diverse: „Beethoven Virus” i-a adus premiul de „Cel mai bun actor debutant”; filmul de comedie „The baby and me” l-a propulsat direct in topuri, asigurandu-i un rol in serialul „You are beautiful”, care l-a consacrat si l-a plasat definitiv in topul celor mai indragiti actori sud-coreeni.
Printul Hui din serialul „Hong Gil Dong”, caci despre el este vorba, are o charisma speciala si in „Happy Life”, ca fiu al unui fost vocalist, care reuseste sa patrunda foarte usor in sufletul spectatorilor (in special a spectatoarelor) datorita infatisarii sale, talentului la interpretarea la chitara si, surprinzator, calitatilor vocale destul de bune. Acesta isi asuma un rol important in film, iar acest rol nu se rezuma doar la a aduce vibratia tineretii pe ecran, ci si la stabilirea unei legaturi intre generatia tanara si cea in varsta. Actorul a declarat ca intrebarea ce i s-a adresat de cele mai multe ori dupa premiera filmului a fost daca acesta a interpretat cu adevarat melodia din film, in timp ce regizorul filmului a declarat: „E ca si cum eu as fi copilul si Geun Suk ar fi persoana adulta”, facand aluzie la talentul lui actoricesc si muzical. Exista in film o scena in care tatal personajului interpretat de Jang, Hyun Joon, ii spune fiului sau ca seamana leit cu el. „Acela a fost momentul in care adevaratul parinte Hyun Joon a inceput sa fie inteles de mine”, a spus Jang. „Am dorit sa nu fie taiata la montaj aceasta scena deoarece am considerat ca audienta va simti iubirea parinteasca a tatalui pentru copilul sau prin intermediul ei”.
Jang Geun Suk a spus ca filmarile au fost o pretioasa experienta pentru el: „Toti trei actorii principali au fost mentorii mei. Fiecare din ei traieste cu visul sau. Ca au mai multi sau mai putini bani, e nesemnificativ. Au incredere si flexibilitate in viziunea asupra vietii, nu in calitate de vedete la care toata lumea se gandeste, ci mai degraba ca persoane care si-au implinit visele.” Actorul a mai adaugat ca „Happy Life” e genul de film care te face sa te intrebi: „Traiesti si faci ceea ce vrei sa faci ? Sau traiesti si faci ceea ce trebuie sa faci ?”, dar si faptul ca aceasta a fost intrebarea care l-a marcat pe toata durata filmarilor. „Am inceput sa fac actorie in gimnaziu. A fost decizia mea. Apoi, intr-o zi m-am intrebat: „Jang Geun Suk, esti fericit in acest moment ?”, si am realizat ca urcam treptele fara un scop anume. I-am intrebat pe cei din jur ce inseamna o viata fericita, la fel pe parintii mei. Desigur ca nu am primit raspunsul asteptat, dar din fericire am gasit putin sange rece in mine insumi. Iar acum ma pot bucura de lucruri, cel putin pot simti parfumul toamnei dincolo de fereastra”.
„Happy Life”, care acum 2 ani si jumatate a fost un succes pentru Jang in ciuda faptului ca e vorba de un film cu un buget redus, trateaza relatia dintre parinti si copii. Mai exact este vorba de un tata care lucreaza zi si noapte pentru a-i plati fiului sau talentat cursuri si a-o oferi o educatie de calitate, si despre un tata care isi trimite sotia si copilul peste hotare la studii, dar sfarseste intr-un divort. Amandoi isi justifica deciziile prin binele copilului lor, situatia din film fiind apropiata cu cea din lumea reala a zilelor noastre. Vis-a-vis de acest lucru, Jang a spus: „Oare copiii sunt cu adevarat fericiti in momentul in care ating statutul social dorit de parintii lor ? Cu totii se indreapta spre atingerea unui tel uitand daca acela a fost visul parintilor sau visul lor. Mi-as dori ca parintii sa aiba incredere in copiii lor si sa-i lase sa urmeze ce doresc ei in viata. Ar fi foarte bine daca ar putea intelege ca ratacirea copiilor in tineretea lor nu s eintampla pentru ca nu stiu ce sa faca, ci pentru ca se zbat sa afle ce li se potriveste. Cred ca totul se rezuma la „increderea” dintre parinte si copil”.
Insa si Jang Geun Suk are un vis al sau. Cu modestie acesta recunoaste: „Am devenit cunoscut prin reclame si sitcom-ul „Nonstop”. Pana atunci nu am fost propriu-zis un actor. Eram doar un om de spectacol cu o imagine draguta. Dar dupa ce „Nonstop” s-a sfarsit si am vazut ca ma aflam in centrul luminii reflectoarelor, devenind o cu totul alta persoana, am avut o cadere. Iar faptul ca nu am fost admis la facultatea pe care o doream m-a pus intr-o mare incurcatura legat de viitorul meu. Din fericire am fost selectat in distributia a 2 musical-uri si am fost multumit vazandu-ma pe o scena imensa. Insa „Happy Life” nu este destinatia mea finala.”
Pentru cei care nu stiu, Jang este si un popular interpret al Valului Coreean. In prezent se afla intr-ul turneu in Asia, realizand deja un record in vanzarea biletelor pentru intalnirea cu fanii din Taiwan, 2.500 de bilete fiind vandute in mai putin de 3 ore. In intervalul martie-mai 2010, Jang Geun Suk va ajunge in China si Japonia, unde are un numar impresionant de fani. Un actor de mare perspectiva, de mare succes in Coreea si intreaga Asie, care ne delecteaza cu rolurile lui pline de farmec si vrajeste fanele de pretutindeni cu aspectul lui de tanar inocent vesnic indragostit de viata.
Intoarcerea lui Chil-suk in Sorabol starneste agitatie in tabara lui Mi-shil caci aceasta vrea sa-l gaseasca cu orice pret. Hwarangi si nangdo pornesc in cautarea lui Chil-suk atat in capitala cat si prin imprejurimi. Cu acest prilej afla si Deok-man de intoarcerea lui iar vestea nu-l poate lasa rece caci avea destule amintiri neplacute legate de acest om.
Tara: Coreea de Sud
Manata de o dorinta arzatoare de razbunare, Yi Nok il raneste pe ministrul de interne Hong Seo Hyun, dar nu reuseste sa-l omoare deoarece Hong Gil Dong intervine in ultimul moment. Pe neasteptate, ceata furiei se risipeste, iar biata fata realizeaza ca ar fi putut sa faca o greseala de neiertat. Pana la urma, lumea bolnava, dusmanul eroului nostru, este capabila sa atinga si sa influenteze orice suflet, chiar daca e nevinovat.
EP.10. „Afara din Paradis”
Sosirea caravanei negustorilor starneste agitatie atat in palat cat si in afara acestuia. Delegatia negustorilor din regatul Sui ajunge in fata regelui si dupa schimbul de amabilitati specific protocolului diplomatic acestia solicita foarte deschis o cantitate foarte mare de lac galben pe care imparatul lor dorea sa-l foloseasca la constructia unui palat. Dat fiind faptul ca lacul galben era o resursa rara care putea fi gasita numai in Silla si mai era vorba si de o cantitate atat de mare, lordul Eul-jae indrazneste sa solicite in schimb noul calendar care se zvonea ca ar fi fost pus la punct in regatul Sui. Solul se arata jignit de o astfel de solicitare pe care o considera exagerata sub pretextul ca acel calendar ar contine si secrete nationale care nu puteau fi dezvaluite nimanui.
Regizorul coreean Bong Joon-ho, binecunoscut pentru filmele lui in care amesteca umorul cu suspansul si horror-ul, a participat saptamana trecuta la premiera de la Washington DC a celui mai nou film al sau, „Mother”. Bong, care a scris si regizat succesele de box-office „The Host”, „Memories of Murder” si „Barking Dogs Never Bite”, a participat si la o receptie tinut ulterior, in care a impartasit perspectivele industriei coreene de film si a tehnicile sale utilizate de filmare. Evenimentele au avut accesul liber.
Filmul de epoca „Mulan” regizat de Jingle Ma va concura la cea de-a 29-a editie a „Hong Kong Film Awards”. Actrita din rolul principal, Zhao Wei, a fost nominalizata pentru premiul de Cea mai buna actrita intr-un rol principal, in timp ce melodia „Mulan Love” de pe coloana sonora va concura pentru premiul pentru Cea mai buna coloabna sonora. Zhao s-a bucurat, in obtinerea acestei nominalizari, atat de aprecierea colegilor de breasla, cat si a publicului larg. Multi o considera foarte probabil principal favorita la castigarea premiului din acest an. Zhao a mai avut o nominalizare, anul trecut, la premiul pentru Cel mai bun rol secundar pentru prestatia din „Red Cliff II”. Totusi, in acest an, prezenta actritei la ceremonie este nesigura, existand zvonuri cum ca aceasta ar fi insarcinata de mai bine de o jumatate de an. Celelalte competitoare sunt: Zhang Jingchu („The Way we are”), Kara Hui („At the End of Daybreak”), Shu Qi („Looking for a Star”) si Sandra Ng („Echoes of the Rainbow”).
Sosirea regelui la locul unde era interogat Deok-man la putin timp dupa sinuciderea acelui nangdo care incercase sa-l ucida pe lordul Kim Seo-hyun pune punct acestei probleme. Nici printesa, nici Mi-shil nu au motive sa insiste asupra acestui incident. Printesa nu poate dori decat sa fie uitata cat mai repede povestea cu calugarita misterioasa iar Mi-shil nu poate risca o ancheta care sa ajunga pana la imprudentul ei fiu.
The Sword with no Name (cunoscut si ca The Last Empress) a fost un succes de casa in Coreea, timp de 5 saptamani la rand aflandu-se in top 10 in box-office, si avand peste 1.680.000 de bilete vandute in cinematografele coreene. Dincolo de succesul de casa, filmul marcheaza revenirea in prim plan a regizorului cunoscutului horror „Red Shoes” (2005), Kim Yong-Gyun, care are sub bagheta sa doi actori de top din noua generatie, Soo-Ae (ce a impresionat cu rolul din „Sunny”) si Cho Seung-woo (vedeta din „Marathon”, care nici nu a putut participa la lansarea filmului, trebuind sa-si indeplineasca serviciul militar obligatoriu de 2 ani). Filmul este inspirat din fapte reale, mai exact dintr-un eveniment tragic pentru istoria Coreei, insa povestea de dragoste dintre personaje si existenta eorului principal este una fictive. Filmul beneficiaza de o coloana sonora superba (mai putin muzica zilelor noastre plasata pe fundalul anilor descrisi in film), costume de epoca de o rara frumusete si de efecte speciale poate putin exagerate pe alocuri.
Un film cu un buget si niste costuri de productie consistente, care a starnit si controverse datorita faptului ca japonezii sunt infatisati intr-o ipostaza complet negativa (dar daca asta e istoria, ce poti sa faci ?) Actorii care interpreteaza japonezii, in film, au fost imbracati in mod deliberat ridicol, iar actele lor de cruzime au fost in mod special accentuate. Insa nu este primul film in care acest eveniment trist din istoria Coreei e relatat, si cam toate prezinta acelasi scenariu, astfel ca protestele partii japoneze nu se justifica. Un film ce merita vazut pentru frumusetea si tristetea lui, pentru intelegerea unei epoci care a schimbat soarta Coreei pentru totdeauna, aducand un prejudiciu ireparabil istoriei acesteia.
„To be, or not to be…” este probabil cea mai cunoscuta expresie din istoria literaturii universale. A devenit un etalon al sufletului omenesc pentru nesfarsitele panici si frici existentiale. Un drum cu o singura banda spre o lume necunoscuta. Un fel de „ONE WAY”. De-a lungul timpului, sensul si dimensiunea shakespeariana a fost eliminata, fiind inlocuita cu un continut mult mai diversificat si mai permisibil.
Yu-sin si curajosii sai nangdo reusesc sa-si indeplineasca misiunea asa cum promisesera. Desi in tabara armatei din Silla nimeni nu mai credea ca vor mai aparea supravietuitori dupa intoarcerea nesperata a hwarangilor Al-cheon si Seol-pum, sosirea regimentului Floarea Dragon demonstreaza ca orice e posibil. Si chiar asa stau lucrurile caci pana si generalul Kim Seo-hyun care fusese ranit intr-o ambuscada ajunge intr-un mod destul de misterios in tabara.
A sosit si vremea unui film mult asteptat de cinefili si de fanii lui Donnie Yen, „14 Blades”. Daca va era dor de un wu xia veritabil, cu „zburatori”, efecte speciale deosebite si aventuri intr-o atmosfera mai degraba specifica filmelor de aventuri cu Margelatu decat westernurilor gen „Sukiyaky Western Django” sau cu viziuni a la Tarantino, ati gasit raspunsul la asteptarile voastre. „14 Blades” amesteca toate aceste ingredient intr-o realizare de senzatie a lui Daniel Lee, nimeni altul decat „specialistul” pe aceasta epoca din cinematografia contemporana din Hong Kong, cel care acum 2 ani a impresionat cu „Three Kingdoms: Resurrection of the Dragon”. La un buget de peste 20 de milioane de dolari, distributia este pe masura: Donnie Yen tine capul de afis, dar este perfect secondat de stralucita Zhao Wei (Mulan), Wu Chun (Butterfly Lovers) si Kate Tsui (Lady Cop & Papa Crook). Si cum in filmele de rasunet nu poate lipsit – din umbra sau pe ecran – Sammo Hung, si de aceasta data cunoscutul actor are o aparitie episodica care doar confirma incheierea unei stralucite cariere de actor. „14 Blades” este un remake dupa un film din 1984, care la vremea lui a avut succes: „Police Pool of Blood”.
Filmul a fost nominalizat in acest an la cea de-a 29-a editie a Festivalului de Film de la Hong Kong care va avea loc in aprilie, la 2 sectiuni: Cea mai buna coregrafie a scenelor de lupta si Cele mai bune efecte sonore. Probabil Zhao Wei merita o nominalizare pentru interpretare, reusind sa para mult mai tandra si delicate decat razboinica Mulan din celalalt succes al ei recent. Se asteapta ca filmul sa fie un blockbuster in China, unde se estimeaza incasari de peste 30 de milioane de dolari. Dar poate cea mai buna recomandare pentru vizionarea acestui film vine de la starul sau, Donnie Yen: „De fiecare data cand accept un rol, imi place sa aduc ceva proaspat si inedit audientei…14 Blades va aduce o multime de standarde specific filmelor wu xia”. Iar pentru fanii lui Wu Chun care au citit 
Ingrijorat pentru soarta celorlalti nangdo si, mai ales, de ce i s-ar fi putut intampla lui Deok-man, Yu-sin pleaca in cautarea acestora. Imprejurimile sunt pline de cadavrele dusmanilor dar si ale camarazilor de arme, iar Deok-man pare de negasit. Intr-un final, Yu-sin ajunge si la locul mlastinos unde se luptasera soldatii sai. Obosit si disperat de efortul sau zadarnic, Yu-sin e surprins de atacul unui soldat din Baekje care fusese doar ranit si intre timp isi revenise. Dar, in clipa in care viata hwarangului pare ca atarna doar de un fir de par, o sageata salvatoare pune capat luptei si, spre uimirea lui, cel care-l salveaza e tocmai Deok-man.
