mai 2016 – Pagina 2 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: duminică 8 mai 2016

Meditatie fascinanta despre iubire, pierdere si razbunare, “Portrait of the Wind” marcheaza debutul regizorului si scenaristului Taro Hyugaji in industria japoneza de film. In realitate, “Taga Tameni”, titlul in japoneza al filmului, s-ar traduce mult mai profund decat titlul international cu care e aceasta cunoscut, si anume “Pentru cine existam ?”. Asa cum o sugereaza intrebarea retorica din titlu, cele doua personaje principale cauta raspunsul la filosofica intrebare din doua directii diametral opuse. Desi drumul lor se intalneste si se desparte fara a se fi gasit raspunsul, si in ciuda faptului ca avem in fata un film relativ scurt ca durata (90 de minute), in care se putea dezvolta mai bine tematica vasta abordata, unul din protagonisti se incapataneaza sa gaseasca raspunsul. Si-l va gasi, intr-un final. E vorba de excelentul actor Tadanobu Asano, in jurul caruia e construita intreaga poveste. Mai exista si o latura secundara a filmului, ce incearca sa raspunda printr-o meditatie clasicei si mult-uzitatei sintagme “Inainte de a te razbuna, sapa doua gropi”. Insa nu trebuie sa va asteptati la un film de actiune sau la varsare de sange in stilul unui Miike, nu e cazul de asa ceva, “Portrait of the Wind” fiind o drana profunda si realista pe o tematica aproape existentiala. Asadar, e un film pe care iubitorii dramelor artistice il vor savura fara indoiala.

Tamio (Tadanobu Asano) e un fotograf ce detine un studio foto intr-un mic orasel de provincie japonez aflat in plina modernizare. A mostenit studioul de la bunicul si tatal sau (acesta din urma murind in urma unui atac de cord), iar pasiunea pentru fotografie l-a condus in zonele cele mai fierbinti ale lumii, fiind fotograf de front si riscandu-si viata pentru instantanee unice. Desi lumea se schimba iar studioul sau devine mai mult un element insolit in oras, inca mai are clienti dornici sa-si faca o fotografie de familie, un portret funerar sau o poza ca amintire pe pelicula prelucrata dupa metoda clasica a developatului. Intr-una din zile, in studioul sau nimereste Ayako, o tanara de-o varsta cu el, care de 20 de ani nu mai fusese in oras. Tanara e in cautarea unui negativ al unei poze de familie facuta cu 20 de ani in urma, pe care din fericire pentru ea, Tamio o gaseste intre pozele pasterate de tatal sau. Din vorba in vorba cei doi se indragostesc, devin un cuplu, iar intr-un final Ayako ramane insarcinata. Urmeaza casatoria, si o viata fericita care ii asteapta. Doar ca lucrurile nu stau deloc asa, iar casnicia lor ia o turnura tragica…

“Portrait of the Wind” e o poveste romantica ce iese din tiparele genului prin faptul ca nu e o productie cu tenta comerciala. In ciuda atmosferei apasatoare, filmul se doreste a fi o perspectiva meditativa asupra iubirii intr-un moment de cumpana al vietii. Sunt multe momente in care sunetul de pian trimite filmul spre meditatie, concomitent cu cadrele din natura ce usor ar putea fi surprinse in fotografii ce exprima mahnirea sufletului, tensiunea interioara a personajului principal. Tamio e un fotograf ce-ti da impresia ca tot timpul emana optimism si ii molipseste pe cei din jur cu zambetul si blandetea lui. Totusi, in interiorul sau exista un zbucium pe care daca nu privesti atent personajul risti sa nu-l sesizezi. Fost fotograf in teatre de razboi, a vazut cele mai urate lucruri pe care mintea umana le poate gandi, dar si cele mai frumoase lucruri din cele mai intunecate locuri de pe planeta. Cum ar fi speranta si forta interioara a unui copil ramas orfan, surprins intr-o fotografie din Palestina pe care o pastreaza ca pe o icoana. Tamio are darul de a vedea determinarea interioara a oamenilor, frumusetea lor ascunsa si de a o reda in fotografii facute in stilul vechi, pe film developat. A mostenit talentul si studioul foto de la bunicul si tatal sau, si incearca sa-si duca mai departe pasiunea in micutul orasel de provincie aflat in plina transformare. Pentru el, fotografia nu e nici arta, nici hobby, ci o modalitate de a intelege omul de langa el, de a interactiona indirect cu acesta prin privire. Iar o privire poate transmite multe lucruri despre ceea ce este omul inauntrul sau. Jovialitatea lui, conditie esentiala pentru a-i putea face pe clientii studioului sa se simta relaxati contrasteaza cu ranile interioare si suferinta pe care a vazut-o in pelegrinarile sale in jurul lumii, si pe care parca asemeni unui magnet a captat-o, amintindu-i mereu cat de fragila e viata si fiinta umana.

Mai exista o simbolistica ce aparent ai zice ca nu are legatura cu subiectul filmului, e vorba de cea a statuii zeitei Nike (Victoria) din Samothrace. Creata in secolul VII i.e.n., aceasta a fost descoperita in a doua jumatate a secolului XIX, incompleta, lipsindu-i capul si mainile. In 1950 i s-a descoperit mana dreapta, insa capul niciodata. Imaginea si simbolistica acestei statui urmareste destinul protagonitilor. Zeita Victoria aminteste de o victorie a Rhodosului pe mare, simbolizand triumful acesteia asupra capriciilor marii: furtuna si vantul. Aripile desfacute se opun vantului si au puterea de a-l potoli, aproape cu o forta divina. Asemeni lui Nike, personajul Tamio trebuie sa asculte si sa supuna vantul, care pe de o parte ii aminteste de iubirea sa, rascolindu-l in interior si facandu-l sa-si deschida mainile (aripile) pe stanca inalta intr-un gest simbolic, pentru ca mai apoi acelasi vant, ce poarta un ziar plutind in aer, sa-l motiveze sa mearga pana la capat cu planul sau pe care de mai multe ori e la un pas sa-l abandoneze din lipsa de curaj. “Portrait of the Wind” e un film, pana la urma, despre cum dorinta de razbunare poate consuma sufletul unui om, despre cum razbunarea e un act zadarnic si totodata monstrous. Crunta ironie e ca atunci cand incerci sa te razbuni in acelasi mod in care cineva ti-a facut rau, nu doar ca ajungi sa fii privit de societate ca un nelegiuit, dar risti sa suporti consecinte mai grave din partea legii si sa devii, sub aspect moral, inferior pana si victimei tale ce odata ti-a fost calau. Filmul nu ezita sa critice pe fata sistemul juridic japonez, care are numeroase hibe ce pot duce la situatii paradoxale, cum e si cea care face subiectul lui.

Lent si ponderat, cu flasback-uri ce contureaza relatia celor doi protagoniti prin alternanta planurilor temporale, „Portrait of the Wind” nu e un film pentru oricine. Subiectul si realizarea sa sunt simple, cu o puternica nunata artistica, oferind o distantare oarecum necesara (data fiind abundenta de drame romantice comerciale din cinematografia japoneza a zilelor noastre) fata de tiparele genului.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Vic (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 8 mai 2016

Yu Jin il iubeste pe Young Hoon, de aceea a fost impotriva atunci cand tatal ei i-a propus sa o ia in casatorie pe Hae Jung. Chiar daca el a spus ca doreste sa-si continue studiile in SUA, nu poate risca sa-l piarda si ii marturiseste dragostea. Numai ca Young Hoon nu este nici impresionat si nici nu ii impartaseste iubirea. Ba dimpotriva, ii spune ca nu o iubeste si nu a iubit-o niciodata. Dezamagita, ranita, Yu Jin isi anunta parintii ca este gata sa le indeplineasca vointa si sa se casatoreasca cu fiul presedintelui Min, Jun Ha. Lui Hye Jung mama i-a planificat o intalnire cu un necunoscut, fara sa tina cont ca nu si-o doreste.Yu Mi ii spune iubitului ei ca trebuie sa se desparta, marturisindu-i ca s-a logodit cu cel ce detine compania de inregistrari la care lucreaza ei. Ii cere sa nu o mai caute, iar daca se intalnesc intamplator sa o evite, sa se prefaca ca nu o cunoaste. Cele trei surori au probleme in dragoste, numai Yu Sun este bucuroasa sa-si priveasca alesul de la distanta sau sa il urmareasca precum un catelus credincios.

Prezentarea: kira – asiacinefil

Publicat: joi 5 mai 2016

Pe langa familia Jung mai traieste si Young Hoon, nepotul menajerei, ramas in grija acesteia atunci cand mama sa l-a parasit. Acum este medic, lucreaza la spitalul binefacatorului sau. Este bun prieten cu Hae-Jung, cei doi se inteleg de minune, pe cand mai toate discutiile cu Yu Jin sunt in contradictoriu. Poate de aceea dr. Jung o banuieste pe fiica cea mare ca ar nutri anume sentimente fata de Young Hoon si ii propune sa se casatoreasca cu aceasta si sa preia conducerea spitalului. Hae Jung incearca sa-si convinga tatal ca n-a luat decizia potrivita. Spre surprinderea ei nu este singura impotriva acestei casatorii, dar Young Hoon intervine rapid spunand ca deocamdata are alte planuri. In acest timp, Yu Mi se pregateste de mariaj, facand „curat” in viata personala. Yu Sun e fericita doar vazandu-l pe profesorul Kim si planificand intalniri asa zis intamplatoare.

Prezentarea: kira – asiacinefil

Publicat: joi 5 mai 2016

Familia Jung e o familie onorabila alcatuita din cei doi parinti si patru fiice. Capul familiei fiind un doctor renumit, nu este de mirare ca fiica cea mare, Hye Jung, este asistenta medicala, iar urmatoarea ca varsta, Yu Jin, a devenit medic. Yu Jin are ambitii mari, are pregatirea si capacitatea necesare si si-ar dori sa fie continuatoarea muncii tatalui ei la aceleasi standarde ridicate. De fapt, si visul lui Hye Jung era sa urmeze meseria tatalui ei, dar obisnuieste sa puna nazuintele celorlalti mai presus decat pe ale sale. Sotia doctorului nu-i este mama buna, si prezenta fetei este ca o permanenta aducere-aminte a legaturii extraconjugale a sotului pe care nici harnicia si nici obedienta lui Hye Jung nu o fac mai placuta. Yu Mi, cea de-a treia fata, are inclinatii artistice. Dar nu pe acestea se bazeaza pentru a-si cladi viitorul, ci pe casatoria cu un barbat bogat si influent. Yu-Sun este mezina familiei, este liceana si s-a indragostit nebuneste de profesorul ei de sport. Boala ei cardiaca severa ii nelinisteste pe cei dragi, care spera ca intr-o zi cineva va reusi sa o vindece. Deocamdata bucuria logodnei lui Yu-Mi aduce si oarece umbre de tristete deoarece fetele constientizeaza ca nu vor mai putea fi prea mult timp impreuna.

Prezentarea: kira – asiacinefil

Publicat: miercuri 4 mai 2016

A fost confirmata data premierei asteptatului serial „W”, ce-i va avea in rolurile principale pe Lee Jong-suk (I Can Hear Your Voice, Dr. Stranger, Pinicchio) si Han Hyo-joo (Spring Waltz, Dong Yi, Love 911). Produs de Jung Dae-yoon, producatorul lui „She Was Pretty”, si avand in rolurile secundare actori cunoscuti, „W” e unul din cele mai asteptate seriale coreene ale acestui an. Ca gen, e o poveste romantica cu accente de suspans si melodrama, a carui actiune se desfasoara in Seulul anului 2016. Insa noutatea e ca povestea va balansa intre dimensiuni temporale, personajele plimbandu-se intre realitate si o falsa realitate. Cu aceasta permanenta oscilatie intre realitati, crize imprevizibile si conflicte vor lua nastere, creand un suspans ce va face serialul captivant. Cu o premisa noua si creativa, ce o deosebeste de alte seriale de fantezie, „W” e de asteptat sa contina multe rasturnari de situatii. Lee Jong-suk va interpreta un fost medaliat cu aur la Olimpida la tir, devenit un tanar chaebol ce insa e un geniu cu capul pe umeri, in timp ce Han Hyo-joo va interpreta un medic rezident in anul 2, o persoana sociabila si inimoasa care intotdeauna sare in ajutorul celorlalti, inainte de a gandi.

Difuzarea serialului „W” va incepe din 20 iulie, la MBC, in locul lui „Lucky Romance”. Astazi, 4 mai 2016, a avut deja loc prima citire a scenariului, la care au participat principalii actori din serial. Filmarile vor demara curand. Scenariul e semnat de scenarista Song Jae-jung, ce are experienta cand vine vorba de subiecte cu calatorii in alte dimensiuni (ea a scris si scenariul lui „Nine: Nine Times Time Travel” si „Queen In-hyun’s man”). Asteptam cu nerabdare sa vedem ce ne va oferi de aceasta data imaginatia scenaristei.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 2 mai 2016

K-drama “Four Sisters” difuzata de canalul MBC in vara lui 2001 este una dintre productiile de la inceputul perioadei Hallyu, cand serialele coreene incep sa se raspandeasca cu succes in Japonia si Asia de Sud-Est. Peste putin timp, „Winter Sonata” avea sa oficializeze ceea ce deja incepuse, raspandirea la nivel mondial a Valului Coreean. Revenind la „Four Sisters”, acesta e o „clasica” (in general serialele coreene din anii ‚90 aveau ca principala tema familia) drama romantica moderna avand ca tema familia, unitatea si evolutia ei, drumul sinuos pe care trebuie sa-l parcurga membrii acesteia pentru a-si gasi implinirea in dragoste. Serialul îi urmeaza lui « All About Eve » (difuzat cu un an in urma de acelasi post tv), cu care are anumite similitudini precum si acelasi producator, Lee Jin- Seok. Scenariul a fost scris de cunoscuta Oh Soo Yeon, al carei nume il asociem cu « Autumn in my heart », motorul acestei perioade prin popularitatea sa ori, mai tarziu, in 2002 cu o alta drama care a avut un imens succes – „Winter Sonata”.

Printre actorii care au primit roluri principale îi regasim pe Chae Rim si Han Jae Suk. Chimia dintre cei doi si buna conlucrare a fost deja demonstrata în „ All About Eve”, drept pentru care au fost inclusi in distributie ca o garantie a continuitatii succesului. O surpriza placuta este si intalnirea cu actorul Ji Jin Hee, ce interpreteaza un rol secundar, mai la inceputul carierei, inainte ca” A Jewel in the Palace”(2003) sau ”Dong Yi”(2010) sa-l transforme intr-o vedeta. Era o perioada cu bugete mari din care, spre deosebire de situatia actuala, nu se pierdeau sume importante pentru remunerarea numelor cu faima din distibutie. Atat actorii cat si ceilalti membri ai echipei de filmare erau foarte motivati de dorinta de a depasi granitele tarii si de a crea prin cultura o alta imagine decat aceea de tara saraca, pustiita de razboi, cum era cunoscuta Coreea, mai ales dupa celebrul serial american MASH..

Doctorul Jung este un medic stralucit, care si-a pus toata daruirea si priceperea in slujba bolnavilor. Conduce spitalul Bomin, iar boala si varsta il fac sa se gandeasc tot mai des cui ar fi bine sa îi incredinteze continuarea muncii sale. Acasa are o familie fericita alcatuita din sotie si patru fiice cu personalitati total diferite, fapt care nu le impiedica sa se iubeasca si sa se sprijine una pe alta. Hye Jung (Hwang Soo Jung) este fiica cea mare si provine dintr-o relatie din afara casatoriei. A ajuns in familia tatalui dupa moartea mamei ei. Are o fire blanda si rabdatoare, ar fi dorit sa devina medic, dar a renuntat in favoarea lui Yu Jin si lucreaza ca asistenta medicala la spitalul Bomin. Jung Yu Jin (Chae Rim) este urmatoarea ca varsta; are o fire ambitioasa, este doctorita si isi doreste sa duca mai departe traditia si mostenirea familiei, visand sa preia candva conducerea spitalului. Jung Yu-Mi (Ahn Yeon Hong) – a treia nascuta, isi doreste o viata indestulata si fericita. Modul cel mai simplu de a-si indeplini visul il considera a fi casatoria cu un om bogat, renuntand la cel pe care-l iubeste si cu care are afinitati, pentru ca este sarac. Jung Yu-Sun (Park Yeh Jin ) este mezina familiei, o fata fara prea mari ambitii, poate si din cauza maladiei cardiace de care sufera si care-i pune viitorul sub semnul intrebarii. Este indragostita de profesorul de sport si nu-si doreste nimic mai mult decat un sentiment impartasit si viata impreuna cu el. In sfarsit, Young Hoon (Han Jae Suk) este nepotul fostei menajere care prin bunavointa doctorului a ajuns sa locuiasca impreuna cu mama si bunica intr-o anexa a casei. Intr-o noapte mama sa sufera o hemoragie craniana, situatie ce impune operarea de urgenta. Dr.Jung ii promite lui Young Hoon ca o va vindeca. Intamplarea face ca in acelasi timp la spital sa ajunga in stare grava si vicepresedintele Adunarii Nationale, si o alta echipa de medici condusa de dr. Min se pregateste si ea de interventie. Numai ca dr. Min are performante scazute, iar o operatie nereusita efectuata unui personaj important nu ar ramane fara urmari. Poate ca nu este el medicul cel mai priceput, dar asta nu inseamna ca nu stie sa gaseasca mereu solutii care sa-i salveze pielea. Dupa cateva zile de la operatie, cand fiul astepta cu nerabdare externarea mamei sale, afla cu stupoare ca aceasta a fugit in lume.

Au trecut 15 ani de atunci, si Young Hoon se intoarce de la studii din strainatate ca medic valoros care nu uita ce-i datoreaza doctorului Jung si familiei sale. Cele patru fete ale acestuia sunt ca niste surori pentru el, insa cu doua dintre ele are o relatie speciala. Hye Jung este prietena lui cea mai buna cu care poate discuta orice problema. Yu Mi il atrage ca un magnet, desi din coportamentul sau fata de aceasta ar reiesi mai degraba ca o antipatizeaza. Cei care se tachineaza, se iubesc – spune un proverb frantuzesc, nascut din observarea unor relatii asemanatoare. In sufletul lui Young Hoon se da o lupta intre ce se cuvine sa faca si ce inima sa ii cere. S-ar parea ca singurele probleme ce tulbura linistea familiei sunt doar cele de ordin sentimental, cand iata ca o dezvaluire provoaca haos total, multa suferinta si rasturnarea ordinii firesti ce le guverneaza vietile. Vor reusi fetele doctorului Jung sa depaseasca dificultatile, sa pastreze familia unita si sa-si indeplineasca idealurile? Ce se intampla cand dragostea filiala, datoria fata de parinti, este in relatie antagonica cu iubirea vietii tale? Cand e imposibil sa le impaci pe amandoua, ce alegi si ce sacrifici?

„Patru surori” este o drama din categoria celor care trebuiesc neaparat urmarite. De ce? Este una dintre cele care s-au facut remarcate si care au determinat aparitia iubitorilor de kdrame si de fan cluburi. Tema tratata nu este noua, dar reflecta realitatile si tendintele societatii sud-coreene; coreenii se regasec in ea, iar pentru cei din afara granitelor cunoasterea culturii coreene, a obiceiurilor si traditiilor lor este interesanta. Desi viata urbana influentata de modelul american a dus la transformari, modelul traditional bazat pe valori confucianiste este inca foarte inradacinat in cultura si mentalitati. Sunt promovate valorile bazate pe familie, unitate de grup, respect fata de batrani si munca. Le regasim in mai toate k-dramele, la fel ca si opozitia tinerilor fata de obiceiuri vechi cum ar fi casatoriile aranjate. Finalul este unul in care iubirea triumfa in lupta cu ascultarea care se datoreaza parintilor. Romantismul este axat mai degraba pe o gradare emotionala decat pe scene de sex. Aceste caracteristici ale dramelor coreene au permis raspandirea cu usurinta in Orientul Mijociu sau zona Golfului deoarece sistemul de valori la care se raporteaza este asemanator cu al locuitorilor din aceste regiuni. Atractia fata de povestile pure si inocente de dragoste denota lipsa de romantism din societatea moderna. Prezent este si triunghiul amoros, diferenta de clasa si mai nou sunt atinse subiecte considerate tabu precum divortul si adulterul. Povestea exploreaza individualitati diferite spre deosebire de alte drame care se axeaza mai mult pe personajul principal feminin sau masculin. Sunt povestile de viata a patru surori si modul in care fiecare dintre ele lupta sa isi gaseasca dragostea adevarata. Daca una dintre povesti sau protagonistii ei vor impresiona mai mult nu inseamna ca celelate nu merita urmarite. Actorii si actritele din aceasta serie au avut performante uimitoare, reusind sa impresioneze, sa atinga corzile inimii. Coloana sonora este una perfect mulata trairilor si evenimentelor pe care le insotesc si carora le adauga un plus de valoare. Abia dupa al doilea val coreean care are ca varf de lance k-dramele si in plan secundar muzica coreeana vom auzi tot mai des de k-pop si idolii sai pe care ii vom admira atat pe scena cat si in productiile cinematografice.

Traducerea serialului a fost efectuata in premiera in Romania de Claudia si Adina (Asia Team) pentru asiacinefil. Rezumatele celor 20 de episoade au fost realizate de kira.

Prezentare realizata de kira – asiacinefil

Publicat: duminică 1 mai 2016

Dupa impresionantul “Thirteen Steps”, ce spune povestea unui condamnat la moarte ce sufera de amnezie si nu are capacitatea de a se apara in fata acuzatiilor ce i se aduc, regizorul Masahiko Nagasawa regizeaza in acelasi an 2003 o poveste total diferita, “The Graduation”. Poveste romantica, cu o discreta doza de mister, “The Graduation” are parte de cateva dizambiguitati in scenariu, ce presupun o atentie sporita la detalii din partea spectatorului. Scenariul acestui film, in mod inexplicabil, a fost scris de regizor in colaborare cu inca 2 scenaristi. Spun in mod inexplicabil deoarece raportat la cele aproape 2 ore ale filmului, numarul relativ mic de replici si firul epic deloc complicat nu necesita un efort concertat a 3 persoane. Singurul rezultat al acestei colaborari bine intentionate e un scenariu cu lipsuri cand vine vorba de justificarea si intelegerea actiunii. Ce folos sa croiesti un decor romantic, sa-i dai culoare prin putin mister, sa tii spectatorul cu sufletul la gura, pentru ca la final sa nu explici clar conexiunile reale dintre protagonisti ? Aici este singura hiba a acestui film de altfel bine realizat, cu o coloana sonora ce iti merge la suflet, cu elemente specifice de romantism, dar care se impiedica in propria poveste. Shinichi Tsutsumi, din “Monday” si mai ales “Suspect X”, are un rol interesant, interpretand un profesor de psihologie cu capul in nori, in timp ce Rina Uchiyama interpreteaza rolul studentei acestuia. Cei doi au mai aparut impreuna si in recentul “Kakekomi”, la 13 ani distanta, avand, insa, roluri secundare in vasta harta a filmului. “The Graduation” a avut o nominalizare pentru Cea mai buna regie la Festivalul International de Film de la Tokyo (2003).

La cei 41 de ani ai sai, Mayama Satoru (Shinichi Tsutsumi) e lector de psihologie, angajat pe contracte semestriale cu diverse colegii si universitati. Cursurile sale sunt anoste, nu de putine ori studentii adormind la ele, profesorul neavand prea multa tragere pentru materia predata. Lucrul este oarecum explicabil, insasi viata lui personala fiind una intr-un haos total: la 41 de ani nu e casatorit, traind singur intr-un apartament modest. Prietena lui, Izumi, tot insista sa-l prezinte parintilor ei, dorinta ei pentru o scoatere din inertie a relatiei lor fiind de-a dreptul disperata din moment ce chiar isi minte tatal legat de varsta partenerului ei, “intinerindu-l” cu cativa ani. Sursa haosului din viata lui Satoru pare a fi o femeie, Yoshida Yayoi, pe care a iubit-o cu 20 de ani in urma, dar care a disparut fara urma. Inca mai tine la acea femeie si spera ca aceasta sa reapara in viata lui, sperantele sale devenind o adevarata obsesie, din moment ce pastreaza melodia special aleasa de aceasta pentru apelurile primite de la numarul ei de telefon. Pe acest fundal, intr-una din zile, o studenta de-a lui, Asami Sugita, ii imprumuta o umbrela pentru a se feri de ploaie. Mai apoi, mereu apare la cursurile lui sau prin locurile unde umbla profesorul, punandu-l oarecum in situatii destul de delicate cu noncomformismul ei. Oare ce secret ascunde si pana unde e dispusa sa mearga ?

La o prima vedere, “The Graduation” are trasaturile unei povesti romantice cu accente de mister, iar pana la un anumit punct chiar se incadreaza intr-un cliseu ce e specific mai degraba dramelor psihologice. Asta pentru ca regizorul stie sa exploateze foarte bine misterul personajului Asami Sugita. Din momentul in care Asami imprumuta umbrela profesorului de psihologie, aceasta stabileste o punte de legatura directa cu profesorul, iesind din anonimatul dat de statutul de studenta oarecare din ultimul rand al salii de cursuri. Din acel moment, ea se considera speciala, si lucruri surprinzatoare ies la suprafata despre personalitatea ei extrovertita. Profesorul Satoru e genul de profesor cu capul in nori, indiferent la tot ce se intampla in jurul sau, astfel ca aparitia in calea lui a studentei indraznete nu il afecteaza prea tare. Ramane la fel de indiferent pe cat e fata de actuala lui prietena, Izumi, si nimic nu pare a-l putea scoate din starea de letargie in care a intrat cu 20 de ani in urma, cand a fost parasit inexplicabil de prietena lui. Incapabil sa iubeasca, sau mai bine zis sa-si exteriorizeze sentimentele, acesta pare a fi ramas blocat in timp in relatia anterioara, vizitand aceleasi locatii pe care obisnuia sa le viziteze cu prima lui iubire, asteptand la nesfarsit ca melodia de pe telefon aleasa de ea sa se auda, semn ca ea il cauta pentru a-i spune: “viata ta poate sa continue”. De fapt, de acest lucru are nevoie profesorul: un imbold care sa-i spuna ca nu a gresit cu nimic uitand trecutul si luand totul de la zero. Iar acest imbold, in mod surprinzator, va veni de la cine se va astepta mai putin. In fapt, titlul filmului, “absolvirea”, nu se refera doar la faptul ca pentru studenta Asami, luna martie inseamna sfarsitul vietii de student si inevitabil si despartirea de profesorul de psihologie, ci mai ales la sfarsitul si inceputul unei noi etape in viata profesorului, prin absolvirea lui de la pedeapsa pe care si-a autoimpus-o prin excluderea de la trairea propriei sale vieti. Un film simplu si profund, delicat si discret, tipic japonez, o delectare pentru iubitorii de romantism.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Archive: mai 2016

Portrait of the Wind (2005) – o meditaţie fascinantã despre iubire şi rãzbunare

Four Sisters (2001) – Episodul 3 subtitrare in romana

Four Sisters (2001) – Episodul 2 subtitrare in romana

Four Sisters (2001) – Episodul 1 subtitrare in romana

Lee Jong-suk va apãrea alãturi de Han Hyo-joo în „W”, o k-drama fantezistã

Fours Sisters (2001) – o k-drama despre familie, ambiţie şi iubire de la scenarista lui „Winter Sonata” !

The Graduation (2003) – absolvirea prin uitare ca bine necesar