Boala lui Yu Sun le-a facut pe surori sa vanda casa pentru a avea bani de operatie, si aceasta a facut posibila evacuarea. Mezina se simte vinovata. Din State apare si fata Dr. Min, Su Jin, care viziteaza spitalul Bomin avand aerul ca atat el cat si dr.Lee (Young Hoon) ii apartin. Dr Min face tot felul de inginerii, in aparenta caritabile, care sa-i asigure majoritatea de actiuni si inlaturarea fratelui sau, tatal lui Jun Ha, de la conducerea fundatiei medicale de care depinde si spitalul Bomin.Yu Mi are nevoie de bani si se intoarce la fostul loc de munca, unde inevitabil il intalneste pe Han Tae Suhk, a carui valoare a inceput sa fie recunoscuta. Dr. Min face planuri sa-si marite fata cu Young Hoon, sa-l numeasca director la noul sau spital, iar in locul spitalului Bomin sa construiasca un complex de locuinte. Yu Sun, din ce in ce mai bolnava, il asalteaza pe antrenorul Kim din dorinta de a primi dovezi de dragoste. Daca la spital relatia dintre Yu Jin si Young Hoon este tensionata, intalnirea in particular, la Jun Ha, unde fiecare dintre ei vine ca partenerul altcuiva, este de-a dreptul stanjenitoare si dureroasa.
Prezentare realizata de kira – asiacinefil
Revivre (2015) – frumuseţe cenuşie în filmul cu numãrul 102 al legendarului Im Kwon-taek
Cel mai mare regizor coreean al tuturor timpurilor, Im Kwon-taek, revine la 79 de ani in scaunul regizoral cu cel de-al 102-lea film al carierei, “Revivre”. Cu o cariera prodigioasa, cu o multime de premii castigate la festivaluri nationale si internationale de film (printre care, cele mai importante: castigator al Ursului de aur la Berlin, al premiului pentru Cel mai bun regizor la Cannes pentru celebrul “Chihwaseon” si de 5 ori premiat ca Cel mai bun regizor la Grand Bell Awards), cu multe filme care la vremea lor au fost succese de box-ofice, Im Kwon-taek a reusit sa atraga atentia la nivel international asupra filmului coreean. Desi e un regizor “de scoala veche”, ce oricand poate gasi un termen de comparatie in randul marilor cineasti japonezi ai secolului XX, Kwon-taek a reusit sa se adapteze perfect timpurilor moderne, filmele sale transmitand mai tot timpul mesaje de actualitate, pline de profunzime si naturalete. “Revivre” e o drama inspirata dintr-o nuvela scrisa de Kim Hoon, premiata in 2004 cu Premiul Literar Yi Sang (unul din cele mai prestigioase premii literare acordate in Coreea din 1977 pana in prezent), Titlul literar al nuvelei este “Cremation” (“Incinerare”), insa poate fi tradus din coreeana si ca “From Powder to Powder” (“Din pulbere in pulbere”), facand aluzie la doua elemente cheie ale povestii: locul de munca al sotului, in cadrul unei companii de produse cosmetice, si incinerarea sotiei decedate, pulberea fiind elementul liant al celor doua. Filmul lui Kwon-taek il are in rolul principal pe veteranul Ahn Sung-ki, unul din preferatii regizorului, pe care l-a distribuit in numeroase filme ale sale. Va vine sa credeti sau nu, in “Revivre”, poate cel mai mare actor coreean al tuturor timpurilor interpreteaza, la 62 de ani, cel de-al 128-lea rol al carierei. Kim Ho-jung si cunoscuta Kim Gyu-ri completeaza distributia restransa a filmului. “Revivre” a castigat 4 premii (cel mai important fiind “Cel mai bun film” la “Baeksang Arts Awards”) si a avut 6 nominalizari.
Oh Jeong-seok (Ahn Sung-ki) lucreaza ca director executiv la departamentul marketing al unei celebre companii producatoare de cosmetice din Coreea, “Adelaide”. Respectat de angajatii sai si privit mai mult ca um prieten decat ca un sef, acesta pare, la 60 de ani, sa aiba deschis drumul spre avansare la functia de vicepresedinte al companiei. Insa promovarea nu este un tel in sine, directorul Oh considerandu-se implinit in plan profesional. La fel si in viata personala, unde e casatorit si e tatal unei fete la randul ei implinite. Fericirea personala este, insa, umbrita de boala sotiei sale (interpretata de Kim Ho-jung), operata in mai multe randuri din cauza unei tumori la creier, ce reapare. Supusa unei noi interventii chirurgicale, aceasta ajunge captiva in spital timp de 4 saptamani. Directorul Oh ii va fi principalul sprijin in aceasta dificila perioada, impartindu-se intre activitatea incarcata de la companie si ingrijirea sotiei sale. Insa in viata sa involburata de suferinta chinurilor sotiei sale, intr-una din zile patrunde o tanara angajata la departamentul sau, Choo Eun-joo (Kim Gyu-ri), ce are un farmec aparte. In mod inexplicabil, se simte atras ca un magnet de aceasta, cu toate ca constiinta ii spune cu totul altceva. Macinat de dilema in care fara voia lui intra, directorul Oh se vede pus in fata unei alegeri dificile.
“Revivre” e o autentica meditatie asupra vietii, mortii si iubirii din perspectiva unui om ajuns la apusul existentei sale. Directorul Oh Jeong-seok, remarcabil interpretat de Ahn Sung-ki, e un sot devotat, ce niciodata nu si-ar neglija familia si mai ales sotia. E genul de om care in momentul in care a rostit juramantul in fata altarului, nu ar putea niciodata sa calce stramb si sa comita o infidelitate fata de cea pe care si-a ales-o ca partenera pana la moarte. E interesanta aceasta imagine transmisa de regizorul Im Kwon-taek, a omului devotat familiei, o imagine care in ziua de azi rar o poti vedea in societatea moderna, in care adulterul si in general relatiile dintre un barbat si o femeie au capatat alte valente. Personajul pe care ni-l propune Kwon-taek e un cap de familie responsabil, sau, daca ar fi sa concretizam si mai mult, un om cu constiinta. Desigur, directorul Oh nu este persoana pe care ne-am inchipui-o din aceasta caracterizare, mereu joviala si optimista. Trece si el prin crize interioare, fie ca e vorba de boala de prostata de care sufera, fie ca e vorba de problemele cotidiene de la serviciu sau de boala necrutatoare a sotiei sale. Toate acestea ii afecteaza stima de sine, dar are capacitatea de a inabusi totul in tacere, intr-o meditatie surda a mintii, ce se conecteaza cu sufletul, ce are capacitatea de a vindeca, de a transforma suferinta in speranta. In timpul acestui dificil proces interior de autoanaliza descopera si tentatia, in momentul in care la companie apare o tanara angajata, domnisoara Choo. In comparatie cu sotia lui, ofilita de suferinta bolii necrutatoare, domnisoara Choo e o floare minunata a tineretii de mult trecute. Ea e mirajul a ceea ce trecerea anilor a lasat in urma, ea e elixirul iluzoriu al fericirii vesnice pe care prospetimea tineretii o insufla sufletului uman. Tineretea e o stare efemera, pe care oricine si-o doreste vesnica. Insasi compania la care lucreaza, de produse cosmetice, e una ce face cercetari pentru gasirea unor leacuri pentru a opri timpul in loc si a face ca prin formule chimice, trasaturile firesti ale trecerii anilor sa fie cat mai mult estompate. Ca un adevarat alchimist, directorul Oh descopera in domnisoara Choo nu doar muza care-l poate ajuta sa depaseasca impasul din viata personala, ci si formula magica prin care sufletul lui ar putea renaste, impulsul de care are nevoie pentru ca viata, cu toate rotitele ei, sa se puna din nou in miscare. Ajunge sa faca din noua angajata o adevarata obsesie, sa ii interpreteze zambetele si stralucirea ca false semnale transmise sufletului sau impovarat, si astfel se naste un conflict firesc intre suflet si minte, intre dorinta si constiinta. Pe de alta parte, regizorul face o analiza retrospectiva plina de realism si sinceritate a ultimelor saptamani din viata de zi cu zi a directorului Oh, in care ne dezvaluie o imagine putin diferita de cea de care am fi tentati sa ne-o facem. Viata de cuplu a celor doi soti e marcata de cele mai multe ori de tacere, in momentele in care cei doi raman singuri, sau de criticile discrete ale sotiei la adresa lui, fara o tinta anume. Ai senzatia de multe ori ca cei doi imita, doar, o viata de cuplu fericit (au chiar un caine la care ea tine foarte mult, ce nu reprezinta nimic pentru el), iar aceasta incertitudine e pastrata de regizor pana la final, intretinand-o prin comportamentul total neasteptat de sot iubitor, grijuliu si devotat pe care directorul Oh o arata in spital sotiei sale muribunde. Din aceasta perspectiva, Im Kwon-taek pune in scena un joc de oglinzi genial, reconstituind franturi din relatia celor doi soti, cu bune si cu rele, din ultimele luni de viata ale sotiei. Aceste oglinzi parca se sparg intr-o metaforica scena de final, in care directorul Oh, cel imbatranit de trecerea anilor, cu fata plina de riduri, gaseste intamplator o poza a lui din tinerete, in locul unde se astepta cel mai putin. Aici se sparge oglinda propriilor sale iluzii, aici se sfarseste visul frumos dar si cosmarul pe care le-a trait in acelasi timp, realizandu-si conditia de simplu trecator pe scena acestei vieti scurte si anevoioase, acceptand-o, asumandu-si-o. Un film cu o regie de exceptie, analitic si sensibil deopotriva, o realizare artistica cum numai mana unui mare regizor o poate plamadi. Iubitorii de filme artistice nu vor fi dezamagiti de “Revivre”, “arta de a trai din nou”.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.
Four Sisters (2001) – Episodul 8 subtitrare in romana
Necazurile si-au facut cuib la casa in care traiesc surorile Jung. Boala lui Yu Sun a progresat si nici cea de-a doua operatie, care este foarte costisitoare, nu ofera garantii de supravietuire. Creditorii fac presiuni, iar spitalul, altadata plin, este ocolit de bolnavi. Yu Min este nefericita, a fost alungata de sot, de fapt este casatorita doar de ochii lumii. Young Hoon s-a intors din SUA si doctorul Min vrea ca dupa ce va reusi sa preia spitalul Bomin sa-l numeasca pe el director. Jun Ha vine insa cu propunerea ca in locul cumpararii sa aplice un management de incredere, prin furnizare de personal si punere in practica de competente manageriale.Yu Jin si Hae Jung cred ca dr. Min e prietenul tatalui lor, un salvator care vine sa le ajute. Intalnirea dintre Yu Jin si Young Hoon e una cu scantei. Il banuieste de ganduri de razbunare si ii este greu sa lucreze in subordinea lui. Banuiala pare sa devina certitudine atunci cand Young Hoon le cere sa elibereze casa de langa spital care a apartinut familiei Jung si le anunta ca urmeaza sa se mute el in ea. Cele 4 surori trebuie sa aleaga casa modesta pe care si-o permit si sa imparta aceeasi camera.
Prezentare realizata de kira – asiacinefil
The Wailing (2016) – Hwang Jung-min într-un thriller supranatural de succes
Na Hong Jin atrage atentia cu un thriller supranatural ce pare fara sens, dar interesant. Nu este nimic mai inspaimantator decat sa nu stii de ce anume sa te temi. „The Wailing” incepe cu o serie de decese infioratoare intr-un sat de pe o insula, dar ancheta dezlantuie o teroare si mai mare – imaginatia paranoica. Scenariul, scris de scenaristul Na Hong Jin care a mai scris scenariile pentru „The Chaser” si „The Yellow Sea”, pare sa nu aiba nicio logica, dar talentul cu care foloseste suspansul va tine audienta ca pe ghimpi pe tot parcursul celor 156 minute. Filmul a depasit asteptarile, multi coreeni mergand pentru a doua oara la film pentru a observa importante indicii omise la prima vizionare. Se discuta mult despre film si este posibil sa devina cel mai vizionat film din a prima jumatate a anului 2016, in Coreea.
Na Hong Jin se bazeaza pe stravechi traditii samanice pentru a evoca un taram obscur, primitiv, unde violenta pandeste atat in natura cat si acasa, iar raul ia forme umane, precum si supranaturale. In acelasi timp scenaristul combina elemente din „Exorcistul”, „The Evil Dead” si chiar „Outbreak”, dar deznodamantul criptic care strapunge intunericul abisal al psihicului uman este marca Polanski.
Explorand lumea spiritelor pentru prima data, scenaristul continua sa foloseasca un limbaj dur, violent, dar idelile sunt filosofice si sugestive. Impovarat de o istorie sangeroasa a colonialismului japonez, razboiului civil si separarii, cicatricile psihicului coreean isi gasesc drumul in acest film, fie ca e in groaza oamenilor care sunt ucisi de propriile familii, fie in exorcismul care serveste ca element dramatic central – un fel de metafora pentru nevoia de a scapa de fantomele trecutului.
Titlul coreean „Goksung” se refera la catunul in care se petrece povestea, dar caracterul chinezesc folosit se traduce prin „vaiet”. Si, dupa cum se desfasoara si povestea, satenii au motive nu numai sa planga ci si sa urle: un barbat isi ucide prin injunghiere sotia si copilul, fara un motiv anume. Cand sergentul Jeon Jong Gu jucat de Kwak Do Won si echipa sa ajung la scena crimei, dau cu ochii de privirea injectata si nauca a vinovatului. Un val de crime similare incepe sa se reverse asupra satucului, si criminalii sunt gasiti in aceeasi stare ca primul. Dupa ce fiica sergentului pare sa cada prada vrajii demonice ce pandeste satul, acesta este de acord sa ceara sfatul unui saman, fara sa realizeze ca situatia va escalada in ceva cu mult mai periculos.
Zvonurile incep sa circule despre un japonez (Jun Kunimura) ce poposeste in sat tocmai cand incep crimele. Incep sa apara marturii despre demoni ce devoreaza carne de caprioara si predictii cu final fatal, dar o femeie pe nume Yeon incepe sa se ingrijoreze cu adevarat numai cand fiica sa Hyo Jin (Kim Hwan Hee) incepe sa aiba niste crize si sa injure precum Linda Blair in „Exorcistul”.
Cand Jong Gu descopera ceva inspaimantator la calatorul japonez, totul incepe a fi filmat in maniera lui Hitchcock, suspansul fiind la cote inimaginabile, si apoi povestea intra pe teritoriul supranaturalului printr-o serie de vise urate. Mai mult de 90 de minute trec pana cand un saman jucat de Hwang Jung Min isi face aparitia si incepe un ritual de exorcism dominat de tunete, si totul duce povestea la un alt nivel de tensiune si isterie.
Totul devine din ce in ce mai enigmatic, iar samanul si mama lui Yeon nu fac nimic pentru a lamuri situatiile sau a contracara raul ce pare sa se pogoare asupra satului. Finalul inconjoara protagonistii intr-un infern de indoieli si neputinta, si parte din personaje pretind ca nu sunt atinsi de intentiile demonice ale celorlalti, desi niciun personaj nu pare inocent. „Doar crede si vei fi salvat” devine o expresie religioasa ce reuseste doar sa fie mai inspaimantatoare decat calamitatile prevestite de o nebuna din sat.
Distributia indrazneata este necesara pentru a balansa trecerea scenariului prin lumea ireala si rurala si evocarile misterioase despre culturi religioase si animism, fantezie si halucinatii. Scenaristul ii da o aura animalica si primitiva calatorului japonez, facandu-l sa apara aproape gol in salbaticie. Cheon Woo Hee este femeia nebuna ce face predictiile apocaliptice, ce reuseste prin accentuarea trasaturilor mai clasice sa para dintr-o alta era. Jocul sau actoricesc din doua scene cheie este ambiguu si cu o nota de spaima. Hwang Jung Min, care a jucat in filme mari precum „Ode to my Father”, „Veteran” si „A Violent Prosecutor”, se joaca cu imaginea dreptatii pentru a estompa si incurca judecata publicului.
Pentru a arata o comunitate rupta de societatea moderna, inca ancorata in superstitii stravechi, Hong Kyung Pyo, a filmat foarte mult in lumina naturala, obtinand o lumina prafuita, incetosata pe alocuri. Evoca un sentiment de obscuritate aratand de departe figuri umane si indicii, fara a focaliza sau filma de aproape. Obiecte obisnuite precum un ac de par, o haina veche sau un pulover pot deveni indicii care pot sau nu sa dezvaluie ceva amenintator.
Filmul a fost vizionat anul acesta la Cannes, in afara competitiei, obtinand recenzii favorabile. In Coreea, filmul a avut premiera pe 12 mai, fiind de 2 saptamani lider de box-office, cu 31 de milioane dolari incasari.
(Sursa: variety.com)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
The Chosen: Forbidden Cave (2015) – despre exorcism şi posedare în Coreea de Sud
Regizorul coreean Kim Whee, cel care in 2012 debuta cu excelentul thriller “The Neighbors”, a revenit anul trecut cu o noua poveste cam din acelasi domeniu, “The Chosen: Forbidden Cave”. Acelasi Kim Whee a adaptat si scenariul, ce are la baza romanul “Moonyeogool” publicat in 2010 de Shin Jin-O. O coincidenta stranie: filmul, ce are un subiect similar cu cel din “The Vatican Tapes”, a avut premiera mondiala la Festivalul BiFan pe 24 iulie 2015, in timp ce productia americana amintita a avut premiera exact in aceeasi zi pe teritoriul Statelor Unite. Filmul, ce avea titlul initial de “Exorcistul”, este o fictiune plasata in zilele noastre despre un caz de posedare in Coreea de Sud. Poate suna ciudata o asemenea tema intr-o tara in care aproape jumatate din populatie s-a recunoscut atee, insa armele de lupta impotriva Raului vor proveni atat din samanismul coreean (descantece si instrumente cu puteri asa-zis magice) cat si din crestinism (Biblia). In fapt, cineastii sud-coreeni nu fac decat sa se inscrie in trendul popularelor filme horror despre spirite si posedari ce fascineaza de cativa ani si care au trecut de mult granitele Hollywoodului. Specificul sud-coreean e dat de elementele de mitologie si saamanism, combinate cu tehnici moderne si efecte interesante. Kim Sung-kyung din “We Are Brothers” si “The Deal” apare in rolul unui psihiatru cu capacitati de tamaduitor spiritist, ajutat de mai tanarul sau colaborator mediu, interpretat de Kim Hye-seong, la ultimul rol inaintea incroporarii. Desi nu a avut o cariera extraordinara in ultimii ani, Kim Hye-seong a capatat o oarecare notorietate dupa aparitia in serialul “Kingdom of the Winds”. Rolul principal feminin e interpretat de Yoo-sun (Gabi, Never Ending Story).
Specialistul in psihiatrie Shin Jin-myung e un doctor psihiatru si un profesor reputat, expert in cazuri de posedare. Asistentul sau mai tanar, Ji-kwang, e un mediu cu capacitati supranaturale, ce poate, prin telepatie, sa ia legatura cu lumea spiritelor, fie ca e vorba de persoane aduse in stare de hipnoza sau de persoane decedate recent. Intr-una din zile, doctorul Shin primeste pe e-mail un mesaj cu o fotografie misterioasa a aunui tablou, de la un prieten, Ju-yeol, alaturi de care a activat ca medic militar in trecut. Acesta ii solicita un consult, pentru el si sotia sa. La nici o zi de la primirea mesajului, doctorul Shin afla ca prietenul sau a sfarsit tragic intr-un accident de masina, in timp ce sotia lui, Keum-ju, aflata pe locul din dreapta, a scapat cu doar cateva zgarieturi. Participand la funeralii, doctorul o cunoaste pe Keum-ju, proprietara unei galerii de arta si mama unei fetite mici, al carei comportament il pune pe ganduri. In scurt timp constata ca femeia are stari ciudate, din care cand isi revine nu mai stie ce anume s-a intamplat. Cu ajutorul unei producatoare de documentare si al asistentului sau, doctorul Shin incearca sa desluseasca misterul din spatele acestui caz, folosindu-se de abilitatile sale profesionale.
“The Chosen: Forbidden Cave” se departeaza de tipicul altor filme de gen coreene ale ultimilor ani. Lipsit de momentele de teroare ale unor elevi speriati de cine stie ce blesteme planeaza asupra unui loc sau de prezenta spiritelor razbunatoare cu par lung care aduc cu ele suspansul, filmul are o abordare diferita, mult mai stranie si mai axata pe elemente de mitologie decat orice horror obisnuit coreean. Prima parte a filmului combina psihiatria cu exorcismul, rezultand un fir epic destul de captivant, in special ca misterul e intretinut printr-o serie de evenimente supranaturale ce-si fac loc in intriga. Keum-ju are un comportament destul de bizar, iar in momentul in care aceasta isi incepe terapia, fiind supusa unei sedinte de hipnoza, doctorul Shin constata lucruri surprinzatoare. In partea a doua, scenariul devine mai mobil, implicand noi personaje in firul epic si schimband decorul atat fizic cat si ca spatiu temporar, alternand flashback-urile cu evenimente din prezent. De aceasta data, decorul mirific al insulei Jeju e invaluit de misterul unor evenimente reale petrecute in trecut, ale caror consecinte reverbereaza pana in prezent. Apelul la un eveniment tragic din trecutul Coreei aduce o nota de profunzime scenariului, dand filmului un accent realist neasteptat pentru un film horror. Avand toate ingredientele de care are nevoie un horror misterios plin de elemente supranaturale, “The Chosen: Forbidden Cave” ofera o tensiune decenta si ceva mai mult decat spaima gratuita indusa spectatorilor. O poveste reala tragica e impletita inteligent in fictiune, transmitand o pagina intunecata a istoriei insulei de care putini stiu. Desi e realizat cu un buget redus, filmul e de o calitate superioara multor horror-uri coreene recente, dovedindu-se o incursiune interesanta si palpitanta in spirala genului “exorcism”, ce incepe sa prinda tot mai mult contur in Coreea. Pentru o comparatie pertinenta, asteptam aparitia lui “The Priests”, un film coreean similar ca tematica, dar care a avut si un buget mai mare, si o distributie pe masura, productie ce s-a lansat in Peninsula in toamna anului trecut.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Lee Young Ae în rolul lui Shin Saimdang din octombrie, la SBS
Mult asteptata intoarcere pe micile ecrane a actritei Lee Young Ae despre care se vorbeste de aproape doi ani, dupa un hiatus de treisprezece ani, se va intampla, in sfarsit, din luna octombrie. Cei de la SBS au anuntat ca serialul istoric “Saimdang” va fi difuzat la final de saptamana, primul episod urmand a fi transmis in luna octombrie (acest lucru depinde de modul in care difuzarile de seriale sunt afectate de transmisiunile speciale de la Jocurile Olimpice din Rio de Janeiro din august).
Produs de Group Eight, “Saimdang” spune povestea unei femei pline de curaj ce devine o poeta recunoscuta in perioada Joseonului, cand femeile erau vazute ca fiinte de nivel inferior. Lee Young Ae va juca dublu rol, fiind Shin Saimdang, dar si un reputat profesor de istorie al timpurilor noastre ce afla de aspecte nestiute ale vietii neconventionale duse de Saimdang. Acest serial va lega cele doua perioade folosindu-se de prezent pentru a se lipi de o poveste veche din istoria Coreei, intr-un mod similar interesantului “Possession” din 2002.
Personajul principal masculin, ce va juca rolul barbatului ce se indragosteste de Saimdang, este jucat de Song Seung Heon, acesta fiind un spirit liber, un Gatsby al perioadei Joseon, ce se indragosteste de Saimdang cand aceasta ii apare brusc in fata ochilor, in fata casei sale.
Acest serial va fi produs in totalitate inaintea difuzarii si va avea 30 de episoade. Se spune ca filmarile sunt aproape de final si ca editarea va incepe din luna iunie.
(Sursa: dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Granny’s Got Talent (2015) – talentele ascunse ale unei bunicuţe mai puţin obişnuite
Ceea ce au inteles regizorii si scenaristii coreeni perfect in ultimii ani e ca pentru a revigora un gen, in ziua de azi, trebuie sa aduci mereu ceva nou, care sa suprinda audienta. Multi regizori se orienteaza spre scenarii inspirate din cazuri reale si spre un amestec de genuri, unele extreme (comedie si drama la un loc), cautand parca o identitate pentru productia lor. E bine ca un gen sa fie mereu reinventat, dar uneori trebuie sa stii sa si exploatezi la maxim perfectiunea artistica a unui gem. De exemplu, dupa nenumarate cautari si scenarii cu lipsuri evidente, genul thiriller a reusit, cativa ani la rand, sa ofere ceea ce audienta dorea de la astfel de filme: tensiune, scenarii coerente si pline de surprize si rasturnari de situatie, fara ambiguitati si clisee reluate la nesfarsit. Productii recente, insa, au inceput sa marcheze un evident declin al genului, ca si cum ar mai fi fost nevoie de noi cautari si inovatii. E suficient sa amintim in acest sens un “Fatal Intuition” sau un “Chronicles of Evil”, in care fuziunea cu genul politist/crima si asocierea lui cu elemente supranaturale a complicat povestea, dar a si scazut din coeziunea subiectului per ansamblu, thriller-ul diluandu-se intr-un amalgam mai mult sau mai outin ofertant. In privinta comediilor coreene, se observa o revenire cu pasi mici si siguri a acestora in prim plan. Unele reiau teme din comediile coreene “clasice” de acum 10-15 ani, imbracandu-le intr-o haina noua, altele incearca sa fie cat mai originale. Si in acest caz, fuziunea cu alte genuri si diversificarea tematicilor abordate, ce trebuie sa fie cat mai de actualitate, desprinse din realitatea cotidiana, a devenit elementul definitioriu. Coreea are o multime de actori de comedie valorosi, iar explozia show-urilor tv a dat nastere notiunii de “comediant” in adevaratul sens al cuvantului. Pe acest fundal, e firesc sa incerci sa recuceresti locul de frunte pe care filmele de comedie il aveau acum mai bine de un deceniu in cinematografia coreeana. Insa cu alte arme. Regizorul Shin Han-seol se reinventeaza la 7 ani de la “A Tale of Legendary Libido” si ne propune o noua comedie “fierbinte” cu un subiect original si totodata de actualitate. Cu veterana Kim Soo-mi la ultimul rol principal din cariera (anul trecut si-a anuntat retragerea) si cu o distributie cu actori din toate generatiile, multi cunoscuti din seriale de televiziune, “Granny’s Got Talent” imbina umorul extrem cu drama intr-o productie in mod evident plina de culoare la propriu si la figurat, mai ales cand vine vorba de limbaj. Filmul a reusit sa stranga 3,5 milioane de dolari la box-office, ceea ce nu e deloc putin pentru o comedie fara actori care sa umple salile de cinema prin popularitatea lor.
Parasind inchisoarea dupa cea de-a treia condamnare a vietii, doamna Lee (Kim Soo-mi) decide sa-si traiasca putinul timp ramas, la cei 80 de ani ai ei, linistita si pe cat posibil impacata cu cei pe care soarta a facut sa-i neglijeze o viata intreaga. E vorba de cei doi fii ai ei, din doua casnicii diferite, Seung-hoon (Jeong Man-sik) si Joo-hyun (Kim Jung-tae). Traumatizati, traind prin orfelinate si lipsiti de dragostea materna, acestia au pasit pe drumuri diferite in viata. Seung-hoon e un functionar tacut si docil, casatorit cu fiica unei parvenite arogante ce ii dicteaza prezentul si viitorul, avand un copil de gradinita. Casnicia nu ii merge deloc bine, perspectiva unui divort fiind iminenta. Joo-hyun e un imatur pe care nici sotia nu reuseste sa-l puna la punct, fiind un impatimit al jocurilor de noroc. Datoriile accumulate la acestea ajung la sume astronomice, avand pe urmele sale camatari si indivizi periculosi. Doamna Lee ii daruieste acestuia singurele economii facute in anii cat a fost inchisa, iar in privinta celuilalt fiu, pune la cale un plan prin care sa devina, pentru un timp, menajera familiei acestuia. In paralel, un post de televiziune organizeaza un concurs inedit de insulte, iar producatoarea show-ului e trimisa pe teren sa gaseasca concurenti priceputi la… injuraturi. In momentul in care intamplator o aude pe doamna Lee suduind in parc, realizeaza ca are in fata ei un “bun cultural”. De aici pana la a o face pe aceasta sa constientizeze ca are un mare talent nu mai e decat un pas. Convinsa mai mult de problemele financiare ale fiului ei cartofor si de premiul urias al competitiei, doamna Lee accepta sa participe la ineditul show tv, luand porecla de “Bunicuta Naibii”. Ce urmeaza intrece orice imaginatie.
In cea mai mare parte a sa comedie, fara a lipsi accentele dramatice si o usoara tenta meditativa realista, “Granny’s Got Talent” exploateaza tema spectacolului ca instrument de rating in lumea televiziunii. Un show de insulte in direct pe micul ecran e o premiera in Coreea, o tara in care tot ce este tabu sau mai putin decent e prezentat in mod discret si la ore inaintate, pentru a nu deranja. Tocmai datorita acestui motiv, filmul a primit calificativul “nerecomandat sub 18 ani” din partea comisiei ce reglementeaza clasificarea materialului audio-vizual. E adevarat ca in limba coreeana, limbajul in cea mai mare parte a duratei filmului e unul colorat, abundand de cuvinte si dialoguri mai putin decente, insa o adaptare adecvata din partea traducatorului poate face ca un film “nerecomandat sub 18 ani” sa poata fi urmarit fara probleme de toata lumea. Ce trebuie remarcat e faptul ca cineastii coreeni au devenit din ce in ce mai inventivi, reusind sa abordeze tematici tabu pentru societatea coreeana traditionalista intr-un mod inteligent, dand elementului tabu o conotatie aproape fireasca in contextul modului de abordare al firului epic. La fel s-a intamplat in “The Treacherous”, dar si in recenta comedie “Love Clinic”, filme extrem de reusite in ciuda subiectelor “fierbinti” abordate. In “Granny’s Got Talent” vom asista la o cavalcada de injuraturi nostime – doar e vorba de o competitie de injuraturi, in care fiecare trebuie sa fie inventiv si dezinhibat pentru a pune mana pe marele premiu -, care puse intr-un alt context ar putea fi deranjante, insa pe fundalul acestei competitii devine un factor ce nu poate decat sa binedispuna pana si cele mai pudice persoane. Actrita Kim Soo-mi – cunoscuta pentru dezinvoltura si lipsa de inhibitii in exprimare (sunt celebre pariurile facute inaintea filmelor in care apare, cum a fost cel in care promitea ca va purta bikini daca unul din filmele in care a fost distribuita atingea un anumit numar de spectatori in salile de cinema) – da un adevarat recital, la 64 de ani, interpretand o bunicuta cu 16 ani mai mare in varsta. Echipa de la machiaj si-a facut de minune treaba, reusind sa o imbatraneasca in cateva scene astfel incat sa para cu adevarat o bunicuta octogenara, lucru accentuat de mersul aplecat. Tinand cont ca pe parcursul filmului are de injurat, de cantat rap, se da pe un tobogan de copii si canta pana si un cantec de leagan, actrita reuseste sa isi duca la bun sfarsit partitura intr-unul din cele mai solicitante roluri ale prodigioasei sale cariere. Daca va fi sa fie ultimul ei film, se poate spune ca Kim Soo-mi s-a retras in glorie. Cu mult umor si cu doza obisnuita de lectii de viata pe care cam toate filmele coreene le ofera, “Granny’s Got Talent” ramane o comedie inedita si indrazneata, pe care daca o vezi asa cum se doreste a fi vazuta de catre realizatori, nu ai cum sa nu ai parte de o portie de buna dispozitie garantata.
Traducerea si adaptarea au fost realizate in premiera in Romania de uruma si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
„Operation Chromite” – 2 luni rãmase pânã la premierã
Pe 15 septembrie 1950 incepea batalia de la Incheon din cadrul razboiului dintre cele doua Coree, batalie care a decis victoria de partea Coreei de Sud si a Natiunilor Unite. Operatiunea a inclus aproximativ 75 000 de soldati si 261 de nave militare, a durat pana pe 19 septembrie si a dus la recucerirea capitalei sud-coreene, Seul, doua saptamani mai tarziu. Codul intregii operatiuni a fost “Chromite”.
Fortele Natiunilor Unite care s-au alaturat celor sud-coreene au fost comandate de generalul MacArthur, creierul din spatele operatiunii, netinand cont de rezerva generalilor care erau mai precauti in privinta unui atac riscant pe un teren extrem de nefavorabil.
Pe 25 iunie 2016 se doreste ca un nou film ce are la baza acest subiect, in care vor juca Liam Neeson, Lee Beom Soo, Lee Jung-jae, Jeong Joon Ho si Jin Se Yeon, sa isi aiba premiera. Filmul este regizat de Lee Jae Han, care regiza in 2004 “A Moment To Remember”.
Liam Neeson il va interpreta pe generalul MacArthur, iar scenariul se va concentra asupra a opt soldati sud-coreeni ce sunt condusi de un locotenent sud-coreean al Fortelor Navale jucat de Lee Jung-jae, care vor ajuta la rasturnarea rezultatului in lupta impotriva fortelor comuniste nord-coreene in timpul unei operatiuni sub acoperire, “X-ray”, ce a precedat inceperea bataliei printr-un atac surpriza asupra orasului Incheon. Operatiunea “X-ray” trebuia sa reuseasca pentru a putea incepe debarcarea fortelor navale in Incheon. Lee Jae Han a lucrat alaturi de scenaristul Lee Man Hee cu care a mai colaborat la un alt film de razboi, “71: Into the Fire”. In martie, ambasadorul SUA in Coreea de Sud a vizitat platoruile de filmare ale productiei, incurajand echipa de actori si pe regizorul Lee.
Filmul va avea premiera in iulie, si inca de anul trecut cand au demarat filmarile se asteapta sa fie un blockbuster cu incasari record.
(Sursa: Hancinema)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Four Sisters (2001) – Episodul 7 subtitrare in romana
Din multimea venita sa aclame se aud acuzatii. Dr. Jung este naucit, nu intelege ce se intampla. A devenit subiectul de scandal de pe toate posturile de televiziune. Dr.Min, prietenul pe care l-a ajutat, nu este interesat sa dezvaluie un adevar care-l incrimineaza. Young Hoon ii cere lui Yu Jin sa se desparta. Nici in familie dr. Jung nu are parte de sustinere totala. Yu Jin, nefericita de ruptura, ii face reprosuri si ii arunca cuvinte grele. Cei care pana mai ieri l-au adulat, il calomniaza. Jun Ha si prof. Kim sunt printre putinii care le sustin pe Yu Jin si Yu Sun. Dr. Jung e hotarat sa mearga la procuratura si sa povesteasca adevarul, sperand ca asa va salva relatia fiicei sale. Dar stresul si boala de inima de care sufera, plus „ ajutorul” prietenesc, dau o alta turnura faptelor si acuzatii devin acuzatori. Fara dr. Jung este si mai greu, iar fetele trebuie sa stranga randurile si sa se sustina ca sa nu fie doborate. Young Hoon pleaca in SUA sa incerce metode mai eficace de tratament pentru mama sa, in timp ce dr.Min asteapta momentul oportun pentru a pune mana pe spitalul Bomin de la fetele inglodate in datorii.
Prezentarea: kira – asiacinefil
You Call It Passion (2015) – Park Bo-young şi Jung Jae-young între dileme etice şi raţionale
Regizorul lui “Love 911”, Jung Ki-hun, revine in prim plan cu o comedie mai aparte, de aceasta data inspirata nu din lumea pompierilor, ci a ziaristilor. De fapt, filmul este doar in prima jumatate a sa o comedie, transformandu-se treptat intr-o drama sociala, ce descrie perfect provocarile meseriei de reporter, compromisurile si satisfactiile unei meserii deloc usoare, mai ales in secolul vitezei si al internetului, in care concurenta pentru informatii e acerba. Filmul are la baza un roman publicat in anul 2010, iar distributia ofertanta, ca si trailerul apetisant cand vine vorba sa incluzi in el doar momentele comice au atras destul de multa lume in salile de cinema, productia filmata in decursul a doua luni reusind sa stranga aproape 3,5 milioane de dolari incasari. Criticii de film au fost unamim de acord ca filmul portretizeaza perfect lumea birourilor coreene ale marilor companii, guvernata de o ierarhie ce poate fi dureroasa pentru cei de la baza ei datorita presiunii psihice si mentale la care sunt supusi de catre superiori. In rolurile principale – doar actori talentati si populari. Park Bo-young interpreteaza rolul principal feminin, unul de o cu totul alta factura decat in recentul “The Silenced”. Si cum rolurile din comedii ii vin de minune (a se vedea prestatia din “Speed Scandal”), in “You Call It Passion” aceasta isi demonstreaza din plin talentul, interpretand fara cusur un reporter aflat la inceput de cariera ce are de infruntat criticile tuturor. Jung Jae-young (The Plan Man, 11:00 AM, Broken, Moss) ne ofera inca un recital actoricesc desavarsit, interpretand in stilu-i caracteristic, cu mult aplomb, un sef de departament irascibil, cinic si de neoprit. In roluri secundare, nume ca Oh Dal-su, Jin Kyung, Bae Sung-woo sau Ryoo Hyoung-kyung dau culoare productiei. De remarcat aparitia in film a tanarului actor Yoon Gyun-sang, chiar in rolul unui actor implicat fara voia sa intr-un scandal de proportii, Gyun-sang aparand in ultimii ani in cateva seriale populare, precum The Time We Were Not In Love sau Six Flying Dragons.
Do Ra-hee (Park Bo-young) e o tanara care dupa multe cautari reuseste sa fie acceptata ca stagiara la un ziar de stiri pe nume “Dong-myung”. Repartizata la departamentul Divertisment, entuziasmul lasa loc incet altor sentimente, pe maura ce descopera realitatea din spatele meseriei de reporter. Pe langa faptul ca are cel mai mic salariu din companie, devine tinta ironiilor tuturor, mai ales a sefului ei, Ha Jae-gwan (Jung Jae-young), o persoana necrutatoare, ce mereu urla la angajati, cu sau fara motiv. Acesta are o obsesie: sa distruga imaginea unui star de film, Woo Ji-han, pe care il critica mereu prin articole defaimataore scrise de oamenii lui din redactie. In fapt, tinta lui e presedinta Jang de la JS, compania care il impresariaza pe actor, si care se afla in razboi deschis cu ziarul “Dong-myung”, nepermitand ziaristilor publicatiei sa se apropie de star. In momentul in care toata lumea se eschiveaza de la o misiune data de seful Ha, in urma unui accident al starului, tanara stagiara Ra-hee e trimisa la spital sa afle detalii cat mai amanuntite pentru defaimarea starului. Fara voia ei, Ra-hee se trezeste prinsa in razboiul de la distanta dintre seful Ha si presedinta Jang, iar in momentul in care afla unele lucruri secrete despre starul de film, ajunge intr-o mare dilema…
Titlul filmului, “You Call It Passion”, poate induce in eroare, mai ales daca asteptarile de la aceasta productie sunt in directia unei comedii romantice tipic corene. Desi debuteaza ca o comedie despre intamplari la locul de munca, treptat drama inlocuieste tonul vessel, productia devenind una cat se poate de serioasa si realista, dezvaluind adevaruri de culise din spatele meseriei de reporter. “Pasiunea” din titlul filmului se refera, de fapt, la pasiunea pentru meseria practicata, nu la o poveste romantica intre doi protagonisti. Exista un fir romantic, cel al relatiei dintre Do Ra-hee si unul din colegii stagiari, dar acesta e pur si simplu formal, explorat doar pe fuga de regizor. Meseria de reporter e vedeta filmului, iar Do Ra-hee e exponentul perfect al acesteia. Situatiile hilare, ca si cele dramatice din a doua jumatate rezulta din expunerea relatiei senior-junior din cadrul companiei, ce pare a fi una de tipul “caine si pisica”, cu multe momente de tensiune dar si de deconectare. Pe la jumatatea sa, filmul pierde din consistenta, stagnand putin cand e schimbat macazul, insa partea a doua ne ofera multe lucruri interesante, in special ca anumite aspecte din firul povestii se regasesc in viata tuturor celor ce lucreaza in astfel de companii. Filmul este subtil, ascunzand niste mesaje profunde, poate cel mai important fiind cel al moralitatii in meseria de jurnalist. Ca reporter pe chestiuni mondene, materialul de lucru sunt zvonurile si ponturile, ce trebuie investigate. La capatul acestor investigatii se afla adevarul, insa acesta poate diferi in functie de modul in care e privit de fiecare. Atunci cand obiectivitatea e corupta de puterea banului, adevarul nu poate fi decat distorsionat. Exista loc de moralitate intr-o lume a compromisurilor si intelegerilor tacite, in care conexiunile dicteaza adevarul ? Ca tanara stagiara, Do Ra-hee crede cu tarie ca da. “You Call It Passion” e o satira amara a ceea ce a ajuns show-biz-ul coreean dominat de agentiile de impresariere ce nu de putine ori isi exploateaza in scop financiar vedetele, dar si o impresionanta reconstituire realista a adevaratei fatete a presei coreene, aflata sub asaltul concurentei televiziunilor si internetului, in care rapiditatea aflarii unei informatii poate face diferenta intre supravietuire si disparitie. Un film cu un subiect extrem de delicat, cu mesaje bine acunse si articulate de interpretarea lui Park Bo-young si Jung Jae-young, ce formeaza un duo credibil prins in dilema unor alegeri dificile. Care va fi alegerea lor ?
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.
“Wanted” – un nou serial-thriller captivant la SBS
Dupa ce SBS a decis in ultimul moment sa renunte la serialul „Deal”, inlocuindu-l cu „Wanted”, se pare ca producatorii au probleme cu distributia serialului, cu cinci saptamani inaintea premierei. Dupa vestea buna ca Jin Gu si Kim Hyun Joo ar putea juca in serial, se pare ca acestia au refuzat rolurile oferite. Vestea buna e ca Uhm Tae Woong a accepta rolul oferit.
Posibila distributie a serialului “Wanted” arata, acum o saptaman, foarte promitator, desi nu era inca foarte clar cati din acesti actori pomeniti de presa vor semna cu adevarat cu producatorii serialului ce se va difuza la SBS din luna iunie. Kim Hyun Joo din “I Have A Lover” si Jin Gu din mult prea faimosul “Descendants of the Sun” au luat in considerare rolurile principale, desi reprezentantii lui Jin Gu au specificat ca “este doar unul din multele proiecte la care se gandeste si ca filmarile pentru serial sunt dificil de inclus in programul sau, fiind deja ocupat cu filmarile pentru “One Line”, si se parea ca Uhm Tae Woong s-ar putea si el alatura distributiei. In final acesta a acceptat, iar Ji Hyun-woo din „Queen In-hyun’s Man” a fost repede gasit ca inlocuitor pentru un rol important din serial.
„Wanted” are un subiect interesant, despre rapirea fiului unei foarte bine cotate actrite de film si despre lupta chinuitoare de a-l recupera pe copil, fiind obligata de rapitor sa completeze diferite misiuni chiar in timpul unei emisiuni de divertisment ce era difuzata in direct.
Frumoasa Kim A-joong (celebra pentru rolul din „200 Pounds Beauty”) va juca rolul actritei, in timp ce inlocuitorul lui Jin Gu ar avea rolul detectivului ce este pe urmele rapitorului, un politist perseverant ce devine obsedat de prinderea rapitorului. Uhm Tae Woong va avea un rol neasteptat, cel al unui producator de emisiuni T.V din cadrul unui post de televiziune prin cablu. Eroina este prima sa iubire, si pentru a o ajuta sa-si ia fiul inapoi, acesta va crea pentru ea o emisiune in direct, fara precedent, la acel post T.V. Daca acesta va face acest gest numai pentru a o ajuta pe fosta sa iubire sau pentru ca “miroase” un rating bun pentru aceasta emisiune…ramane de vazut.
Regizorul serialului este Park Yong Soon care a regizat in 2011 si “49 Days”, iar de scenariu se ocupa Han Ji Wan. “Wanted” urmeaza sa fie difuzat din 22 iunie, dupa incheierea serialului “Entertainer”.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Four Sisters (2001) – Episodul 6 subtitrare in romana
Jun Ha nu vrea sa renunte inca la Yu Jin, iar cei doi respinsi, Jun Ha si Hae Jung, ajung sa-si impartaseasca durerea si sa-si faca confidente. Young Hoon si Yu Jin isi fac juraminte si planuri de viitor, nimic nu pare sa le mai poata sta impotriva. O mama ambitioasa ca d-na Jung e in stare de multe pentru a obtine ceea ce intelege ea a fi binele copiilor ei si al familiei. Ea il cheama pe Young Hoon la sanatoriul care ii adaposteste mama, aflata intr-o stare vegetativa de 15 ani. Framantat de o multime de intrebari, el merge la dr.Min sa afle raspunsuri. Cerul s-a prabusit, ingerii sunt demoni si trebuie sa ajunga in locul care li se cuvine – iadul. Yu Mi este parasita de iubitul sau care nu poate accepta situatia umilitoare pe care i-o rezerva femeia iubita. Inflacaratei Yu Sun ii sunt stavilite manifestarile induiosatoare de iubire de catre prof. Kim, care are o atitudine transanta. Dar dupa un timp observa ca atentiile cu care se obisnuise ii lipsesc si ca fata nu-i este tocmai indiferenta. Dr.Jung se pregateste de premiere, cand un ziarist il intreaba daca considera ca merita premiul, iar socantul raspuns vine de la nimeni altul decat Young Hoon.
Prezentarea: kira – asiacinefil
Fatal Intuition (2015) – Joo Won în cãutarea adevãrului şi rãzbunãrii
Filmul de debut al regizorului coreean Yoon Joong-hyeong, “Fatal Intuition” (2015), incearca sa continue seria thriller-urilor de succes care au explodat in ultimii ani in cinematografia coreeana, insa e departe de multe filme de referinta de gen. Lipseste mai exact elementul surpriza, acea sclipire de geniu a unui scenariu de thriller care sa te faca sa-l urmaresti special pentru acel moment unic al rasturnarii de situatie. In aceste conditii, filmul ramane unul intunecat, previzibil si mai putin tensionat decat ne-am astepta. Productia are la baza un caz real de crima petrecuta in 1991 in Busan, cand o studenta a fost gasita moarta. La funeraliile sale a fost practice un ritual Buddhist Cheondo, ce e descris si in film amanuntit, in urma caruia bolul de bronz de orez ajuns, ritualic, in mare, s-a oprit pet arm in fata unui tanar. Se spune ca prin acest ritual, samanul incearca sa imbuneze fantoma defunctului pentru a-i lasa unghiile si parul in schimbul orezului. In cazul de fata, bolul a ajuns in fata unui tanar, tatal fetei simtind instinctiv ca acesta ar fi criminalul fetei sale, cu toate ca nu au existat dovezi tangibile care sa demonstreze acest lucru. Acest ritual practic a fost principalul element din cazul real preluat in “Fatal Intuition” si exploatat cu ajutorul fictiunii de regizorul scenarist. In rolul principal il revedem pe popularul Joo Won, la al doilea rol intr-un film de mister dupa “Don’t Click”, doar ca de aceasta data e protagonist si interpreteaza un personaj macinat de dorinta de aflare a adevarului si, desigur, d razbunare. Yoo Hae-jin ii tine companie, insa se dovedeste un actor mult prea experimentat, care in mod evident il eclipseaza in multe scene pe mai tanarul sau coleg de platou, chiar daca rolul sau e unul secundar. Remarcabila prestatia actritei Lee Yoo-young in rolul unui mediu cu capacitati supranaturale, actrita fiind la doar al treilea rol din cariera, dupa anterioarele doua care i-au adus 2 premii pentru interpretare, in “Late Spring” (2014) si “The Treacherous” (2015). Filmul a strans 7 milioane de dolari la box-office, reflectand popularitatea lui Joo Won si notorietatea lui Yu Hae-jin.
De cand si-a pierdut parintii intr-un tragic accident de masina in copilarie, Jang-woo (Joo-won) trebuie sa aiba grija de sora lui mai mica, Eun-ji, si sa-i ofere toate conditiile pentru a reusi in viata. Acum, Eun-ji e o adolescenta frumoasa ce viseaza sa-si deschida un salon de coafura, si nicidecum sa mearga la facultate. Motto-ul lui Jang-woo e “Eu ma ocup de bani, Eun-ji se ocupa de studiat”. Pentru asta, lucreaza orice apuca, in vederea economisirii de bani, dar intr-un mic orasel devenit aproape fantoma din cauza redezvoltarii, sansele sa iti cladesti un viitor sunt aproape de zero. Tot ce i-a ramas mostenire de la parinti e o casa darapanata si sora Eun-ji, fata de care e exagerat de protector, sarindu-i repede tandara in momentul in care cineva o priveste sau face aluzii murdare. Dar problemele nu inceteaza sa apara pentru Jang-woo, care e singurul locatar din cartier ce refuza sa accepte banii constructorului ce redeseneaza zona. Probleme ii creeaza si sora lui neastamparata si careia numai de invatat nu-i arde. Intr-una din seri, Jang-woo isi inchide sora in casa si merge sa joace poker cu prietenii lui. Intors tarziu in noapte si ametit de alcool, constata ca fata lipseste. In fata atitudinii indiferente a politiei locale, Jang-woo apeleaza la o fata ciudata, Si-eun, despre care se spune ca are puteri paranormale, pentru a-si gasi sora.
Filmat in doar doua luni, “Fatal Intuition” ne prezinta un altfel de Joo Won decat cel pe care-l cunoastem din serialele romantice. Pentru acest rol dramatic – desigur, filmul e un thriller plin de mister, insa personajul lui Joo Won traieste o drama realista a unui om disperat – Joo Won s-a ingrasat 8 kilograme (asta daca vi se va parea putin schimbat fizic) si a invatat dialectul provinciei Gyeongsang, unde se desfasoara actiunea, pentru a da mai mult realism povestii. Interpretarea sa e intensa, si e de remarcat faptul ca personajul sau se pliaza pefect pe felul lui de a fi – o persoana linistita, modesta si fara valente de erou ce stie sa dea cu pumnul. Faptul ca nu stie nici macar sa se apere te poate enerva, insa acest fel pasnic de a fi pe care il stim din rolurile romantice nu a fost poate intamplator mentinut. In schimb, exista o scena in care il vedem pe Joo Won aprinzand o tigara, un exemplu cam nepotrivit pentru un star de popiularitatea sa, in care multi vad un exemplu de urmat. Yu Hae-jin il eclipseaza usor prin soliditatea interpretarii, iar daca le compari prestatiile, nu ai cum sa nu remarci experienta remarcabila a lui Hae-jin, ce poate interpreta orice fel de personaj si cu ochii inchisi. Povestea e simpla, filmul incepe ca un thriller dramatic, dar pe parcurs, odata cu intrarea in scena a unui mediu, Si-eun, ea capata valente supranaturale, amintind oarecum de thriller-ul de acum cativa ani “Psychometry”. Din pacate, aflam prea devreme ceea ce trebuia sa aflam in ultimele scene, filmul ramanand fara nici un element surpriza, ci doar cu anumite explicatii logice ce oricum nu mai au relevanta, cata vreme faptele sunt consumate. Ramanem cu o doza de suspans consitenta, cu prestatii de calitate ale actorilor din distributie si cu o clasica poveste de razbunare ce nu ne surprinde cu prea multe.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
The Silenced (2015) – Park Bo-young, din „A Werewolf Boy” direct într-un coşmar real în anii’ 30
“The Silenced” (a nu se confunda cu productia omonima din 2011 ce-l are in rolul principal pe Gong Yoo), cunoscut si ca “Gyeongseong School: Disappeared Girls” a fost una din surprizele placute ale anului trecut in materie de filme coreene. Cu o distributie aproape in intregime formata din actrite coreene, regizorului si scenaristului Lee Hae-young nu i-a fost dificil sa puna in scena un thriller plin de mister imbracat in haina atragatoare a unui fals horror. Filmul pare, din trailer, un horror clasic coreean, ce reuseste sa te pacaleasca in sens pozitiv, nefiind nici o poveste cu intriga legata de puteri supranaturale ce se razbuna pe cei vii (fantome), nici o poveste in care fenomene stranii se petrec in mod gratuit doar de dragul spectacolului, cum se intampla in productiile de gen hollywoodiene. Tocmai prin modul serios de abordare al temei si printr-o oarecare doza de realism si dramatism, “The Silenced” iese din tiparele unui horror, care in mod sigur ar fi plictisit pe toata lumea. Decorul extraordinar recreat al anilor ’30, misterul unei locatii izolate intr-o padure in timpul ocupatiei japoneze in Coreea, jocul de lumini si mai ales umbre, toate potenteaza scenariul enigmatic al lui Lee Hae-young. Desi exista un numar relativ mare de personaje concentrate intr-un spatiu relativ mic (o scoala a unui sanatoriu), nu poate trece neobservata prestatia a 3 actrite excelente. Park Bo-young, aproape de nerecunoscut in haine de scolarita si cu parul aranjat in stilul anilor ‘30, ne aminteste prin prestatia sa de personajele din doua succese de box-office ale ultimului deceniu din Coreea, “A Werewolf Boy” si “Speed Scandal”, cu toate ca de aceasta data rolul ei e total diferit, independent, trebuind sa supravietuiasca pe cont propriu unei situatii tragice. Park So-dam, o necunoscuta inaintea acestui rol, a intrat in atentia producatorilor dupa ce interpretarea sa i-a adus 2 nominalizari si un premiu (acesta din urma oferit de Asociatia Criticilor de Film), anul trecut debutand si pe micul ecran. Rolul negativ e interpretat de Uhm Ji-won (Over the Rainbow, Traces of Love, Running Wild, Private Eye), premiata pentru interpretare la Chunsa Film Awaeds. In total, “The Silenced” a castigat 5 premii (de mentionat cel pentru Cele mai bune lumini la “Grand Bell Awards”, jocul de lumini si umbre fiind un element vital al realizarii lui) si a avut 8 nominalizari. La box-office, filmul a avut incasari de 2,3 milioane dolari.
1938, Gyeongseong (denumirea Seulului in anii Ocupatiei japoneze). Intr-o padure din apropierea capitalei Joseonului se afla un internat de fete in care acestea sunt tratate de diverse afectiuni de care sufera, in pirnicpal respiratorii, primind in acelasi timp si educatie. In momentul in care o fata noua este transferata in plin an scolar si acceptata la scoala, n ciuda regulamentelor, toata lumea e curioasa cine e noua colega. Shizuko, pe numele coreean Cha Joo-ran, (interpretata de Park Bo-young), sufera de tuberculoza si e lasata in internat in conditiile in care mama ei a hoatarat sa paraseasca Joseonul pentru sotul ei japonez aflat deja la Tokyo. Acceptarea regulamentului strict stabilit de aspra directoare Kato Sanae (Uhm Ji-won) si acomodarea in institutie e una dificila pentru timida Shizuko, mai ales ca aceasta ocupa locul unei fete ce a plecat pe neasteptate, ce purta acelasi nume ca ea, Shizuko. Cu toate ca se apropie de una din fete, Kazue (cu numele coreean Yeon-seok) (interpretata de Park So-dam), Shizuko descopera in scurt timp rivalitatea existenta intre fete, in conditiile in care doar doua din ele urmau a fi rasplatite la sfarsitul anului cu posibilitatea de a pleca sa studieze tocmai in Tokyo. Dar la scurt timp dupa sosirea lui Shizuko, o serie de evenimente stranii incep sa se petreaca in scoala.
“The Silenced” e un thriller intunecat, de atmosfera, ce ne poarta inapoi in timp in anii de final ai Ocupatiei japoneze in Coreea. Indepartandu-se de elementele tipice genului in Coreea, filmul reuseste sa mentina o consistenta revigoranta, in principal datorita muncii echipei de productie din departamentele imagine si scenografie. Scenariul regizorului este unul indraznet, insa filmul are doua puncte vulnerabile. In primul rand adevarata intriga se declanseaza foarte tarziu, aproape pe la jumatatea filmului (care si asa are doar 95 de minute), ceea ce are si aspecte pozitive, dar si negative. Pe de o parte, amanandu-se adevarata poveste de la a fi dezvaluita se mentine misterul si curoizitatea spectatorului in privinta directiei in care se vor indrepta evenimentele, dar pe de alta parte ascunzandu-i prea mult timp adevaratele intentii, scenaristul a riscat sa piarda interesul spectatorului in a urmari si a doua jumatate a productiei. Cel de-al doilea punct vulnerabil al lui “The Silenced” sta in abuzul de cadre intunecate sau slab laminate. Daca dublam acest lucru cu numarul mare de personaje si cu relativa lor asemanare fizica (toate elevele poarta acelasi tip de uniforma si aceeasi coafura), spectatorului ii va veni destul de dificil sa stabileasca conexiunile intre personaje, fiind daca nu chiar imposibil sa se ataseze de vreunul, cel putin din cele pozitive. Aceasta uniformitate a personajelor e mai degraba un lucru deliberat, regizorul golindu-le, practic, de o individualitate. Pe masura ce lucrurile se vor clarifica, aceasta idee va capata contur in mod foarte clar, in special ca vom constata ca avem fata in fata doua entitati: opresorul japonez si asupritul coreean. Practic tot la stereotipa tema a autovicimizarii atat de draga cineastilor coreeni si in general natiunii coreene ajungem, insa de aceasta data spusa intr-un mod subtil, total nespecific pana si unui film horror. In prima sa jumatate, filmul e aproape complet lipsit de actiune, iar desfasurarea povestii in decorul restrans al unui internat, cu aceleasi coridoare intunecate si interioare saracacioase si plictisitoare nu reprezinta tocmai ingredientele care sa te faca sa te lipesti de acest film, insa in a doua sa jumatate filmul devine mai animat si mult mai interesant, aducand in unele cadre cu scene (desigur, la alta scara) din “X-Men”. Cadrele exterioare si cele luminoase sunt cele mai reusite, ele fiind singurele ce dau senzatia pastrarii legaturii cu realitatea. Odata afundat in intunericul luminat de lumanari si lampi cu petrol al internatului, intri intr-o lume infioratoare, in care nu exista individualitati ci doar orgolii bolnave ca masura a irationalitatii umane. Un thriller captivant ce merita vazut de iubitorii genului.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
De ceva timp, cei din industria de filme si seriale din Coreea de Sud au dezvoltat o pasiune pentru „sequel-uri”, adica o noua abordare a unui film/serial deja celebru sau o continuare, genul la care nu prea mai ai ceva de spus pentru ca e prefect asa cum este. Sa fi ramas in pana de idei scenaristii coreeni? Nicidecum, se incearca doar atingerea unui rating bun sau a unor vanzari de bilete cu o reteta ce se stie ca a functionat deja. Problema este ca nu intotdeauna nou inseamna bun. In trecut s-a mai incercat o continuare a serialului legendar „Dae Jang Geum”, dar actorii principali au refuzat ofertele; in 2012 stirile anuntau continuarea serialului din 2004, „Full House” cu RAIN si Song Hye Kyo. Din fericire, ambii au refuzat sa apara in continuarea serialului din 2012. Producatorii serialului au anuntat apoi ca „Full House 2” nu va fi o continuare a originalului, ci o noua versiune.
In 2016 Cha Tae Hyun se reintoarce la rolul care i-a asigurat celebritatea in 2001 alaturi de Jeon Ji Hyun. Desi actrita a refuzat sa apara in noua productie Cha Tae Hyun a acceptat provocarea, de aceasta data alaturi de Victoria, membra a formatiei f(x), ce joaca rolul obraznicutei ce i-a rapit inima lui Kyun Woo inca din copilarie, insa care a plecat pentru totdeauna in China. Introducerea in povestea filmului este scurta, dar concisa: Kyun Woo era un pusti timid si tachinat in permanenta de fete. Noua fata merge la aceeasi scoala, desi traieste in Chinatown alaturi de rude pentru ca este orfana si este mereu singura la scoala pentru ca nu vorbeste o boaba de coreeana. Cei doi singuratici devin apropiati, se imprietenesc si la un moment dat fata ii spune lui Kyun Woo sa se casatoreasca cu ea, cand vor fi mari. Ii declara iubirea, ce-i drept in chineza, spunandu-i lui Kyun Woo ca inseamna „la revedere”, si pleaca in China.
Cei doi se reintalnesc ca adulti, si desi fata inca isi doreste sa se casatoreasca cu el, Kyun Woo este un tanar fara slujba si simte ca nu ar fi corect fata de ea sa faca acest pas. Totusi, cei doi se casatoresc, datorita perseverentei fetei, si in curand apare la orizont si un loc de munca pentru Kyun Woo. In ciuda casatoriei fericite, viata de angajat a lui Kyun Woo este obositoare, si seful sau, jucat de Choi Jin Ho, il trateaza ca pe un caine. Kyun Woo indura cu stoicism totul, gandindu-se la cate a sacrificat sotia lui pentru el.
Producatorii au tinut recent o conferinta de presa la care au participat Cha Tae Hyun si regizorul Jo Geun Shik (Victoria a fost absenta din cauza programului). Tae Hyun a explicat ca nu se astepta la o continuare fara Jeon Ji Hyun, gandindu-se ca o vor face impreuna sau deloc. Actorul a mai declarat ca ii pare rau ca a continuat fara ea si ca a fost socat cand a vazut scenele in care personajul lui Jeon Ji Hyun devine calugarita, lucru necesar pentru a porni continuarea povestii, acest fapt facandu-l sa se razgandeasca.
Dar Cha tae Hyun a declarat ca aceasta continuare nu va concura cu povestea originala si ca s-a gandit mult pana a luat o decizie si a inceput sa-i fie dor de personajul Kyun Woo. A avut incredere in regizor si a promis ca vor fi multe momente amuzante, inclusiv chimia dintre el si Bae Sung Woo.
„My New Sassy Girl” a avut premiera concomitent in China si Coreea pe 12 mai,, obtinand incasari in primele 3 zile de aproape 400.000 $ in Coreea si de 5,2 milioane dolari in China. In acest an se va lasna si un serial ce preia ideea din film, „My Sassy Girl”, a carui actiune va fi plasata inapoi in timp, in perioada Joseon, Joo Won fiind anuntat ca protagonist in ceea ce va fi ultimul sau rol inainte de inrolarea in armata.
(Sursa: dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Enemies In-Law (2015) – familia ca vrajbã, iubirea ca alinare
Kim Jin-young, regizorul unor comedii spumoase precum “Baby and Me”, “Fortune Salon” sau “Love Clinique” reia tema filmului sau din 2011, “Meet the In-laws” in recentul “Enemies In-Law” (cunoscut si ca “Dangerous Meeting of Il-Laws 2”). Cu toate ca filmul nu are in centrul sau o familie de gangsteri, acesta aminteste flagrant de genul comediilor alerte coreene din prima jumatate a anilor 2000 ilustrat de filme precum “Marrying the Mafia” sau “My Wife is a Gangster” (cu toate sequelurile lor). Exponent al comedie usor naive, de familie, situat undeva la granita cu parodia, “Enemies In-Law” nu da gres cand vine vorba de scopul in care a fost creat: entertainment pur in stil hollywoodian. In lipsa unor nume in distributie care sa umple salile de cinema, filmul a obtinut doar 1,1 milioane dolari incasari, insa daca ne gandim ca “Pain” (2011) cu Kwon Sang-woo sau “Handphone” cu Uhm Tae-woong n-au obtinut nici atat la box-ofice parca nu mai suntem tentati sa judecam o productie dupa aspectul strict financiar, desi in principal acesta e cel care intereseaza producatorii. Calitatea unui film nu sta sub nici o forma in verdictul dat de incasarile sale – ce s-ar alege, atunci, de filme artistice, de festival, ce au un public foarte restrans si care, vrem nu vrem, scriu istoria unei cinematografii, pana si in secolul nostru, al digitalului si comercialului ? Desi nu are vedete de prima mana in distributie, “Enemies In-Law” reuseste sa stranga o echipa de actori care iubitorilor de k-drame cu siguranta le sunt familiari. Veteranilor Kim Eung-soo, Shin Jung-keun si Kim Soo-mi (in ultimul ei rol inainte de retragere) li se adauga doi actori mai tineri in plina ascensiune pe micul ecran coreean, e vorba de Jin Se-yun (Doctor Stranger, Bridal Mask, Five Fingers, The Flower in Prison) si Hong Jong-hyun (Dear You, Mama, Dating Agency: Cyrano, Wild Romance)
Young-hee (Jin Se-yun) e mezina si mandria familiei Park, la doar 19 ani castigand medalia de aur la scrima la Olimpiada, pentru Coreea. Intreaga ei familie are o lunga traditie in a practica meseria de politist, si si Young-hee ii calca acesteia pe urma. Raposata mama a fost politista, tatal, aflat la o luna de pensionare e si el politist, iar surorile ei mai mari lucreaza si ele in politie. Intr-una din zile, in timp ce se intoarceau de la o masa in cinstea lui Yung-hee, surorile Park sunt implicate intr-un accident provocat indirect de tatal lor, aflat in urmarirea unei masini. Surorile mai mari reusesc sa scape tefere, insa Young-hee ramane captiva in masina in flacari. In ultima clipa e salvata de Fat-Frumos Han Chul-soo (Hong Jong-hyun), care o scoate din masina si se indragosteste de ea la prima vedere. Ea, la fel, si se parea ca cei doi si-au gasit fericirea in urma unui incident ce se putea sfarsi tragic. Dar cum nu e vorba de un basm, in care cei doi sa fi trait fericiti pana la adanci batraneti in zodia lui Cupidon, Fat Frumos se dovedeste a fi nimeni altul decat cel pe urmele caruia se afla tatal lui Young-hee in urmarire: fiul celor mai cautati doi hoti ai Coreei, pentru capturarea carora batranul politist a facut o obsesie bolnava. O retragere in glorie cui nu-i pica bine ? Numai ca Chul-soo infirma din plin vorba “Asa tata, asa fiu”, neavand de gand sa calce pe urmele parintilor lui in ale hotiei si inselatoriei. Indragostit lulea de Young-hee, si respins de familia de politisti a acesteia, face o intelegere cu tatal fetei: daca va fi admis la Academia de Politie, acesta urmeaza sa permita relatia cu mezina lui. Vor accepta familiile celor doi sa se inrudeasca ? Vor da vreodata mana hotii cu politistii si se vor intelege ei in armonie ?
Cele doua personaje principale, tinerii Young-hee si Chul-soo, in ciuda sentimentelor sincere ce si le poarta, se vad obligate sa poarte pe frunte stigmatul de a proveni din doua familii cu preocupari diametral opuse. Familia fetei slujeste de generatii principiile morale ale unei societati curatate de corupti, criminali si escroci, costumul de politist fiind icoana cea mai de pret a familiei. Young-hee a practicat scrima in adolescenta, a excelat si a adus o medalie pretioasa Coreei la Olimpiada, devenind celebra la nivel national. Aceste calitati au recomandat-o pentru o cariera in politie, unde lucreaza la Antidrog, neezitand sa se implice in misiuni sub acoperire pentru capturarea infractorilor. Sora ei mijlocie, baietoasa si supraponderala Young-sook, lucreaza la divizia Criminalistica, in timp ce sora cea mare, Young-mi, lucreaza la Medicina Legala, fiind casatorita, cum se putea altfel, cu un politist. Armonia dintre surori se rupe in momentul in care Young-hee se indragosteste iremediabil de Chul-soo. De la inceput intreaga familie a fetei e impotriva relatiei celor doi, insa asa trec 7 ani, in care cei doi porumbei se intalnesc pe ascuns, iubirea lor prinzand radacini departe de ochii orbiti de ura ai familiei. Pe de alta parte aveam cealalta tabara, familia lui Chul-soo.Si aceasta slujeste anumite principii, morale doar in aparemta. Astfel, tatal lui Chul-soo e un mare hot de obiecte de patrimoniu coreene. Un hot cu principii, deoarece considera ca furandu-le el, de fapt le protejeaza de la a fi sustrase si duse in alte tari. Asadar, munca lui e una in folosul tarii. Are “harul” de a comunica cu cainii in graiul lor, iar cel mai de pret partener al lui e chiar sotia sa, o experta in falsificari si deghizari. Cu acest impresionant CV, cei doi parinti ai lui Chul-soo nu au ajuns, intamplator, inamicul public numarul 1 al politiei coreene si obsesia bolnavicioasa a tatalui lui Young-hee, ajuns mereu cu un minut mai tarziu la locul faptei, cei doi infractori mereu scapandu-i printre degete. Si totusi, cei doi tineri se indragostesc, trecutul si prezentul familiei lor neinfluentandu-le in vreun fel trairile. Lucrurile insa nu pot ramane asa, in special ca orgoliile din familii sunt mari, iar Chul-soo, fiu de hoti, decide sa se faca politist. Urmeaza o avalansa de intamplari hazlii, multa buna dispozitie si un previzibil happy-end care va multumi pe toata lumea. O comedie savuroasa, usor naiva pe alocuri, ce ne ofera doua ore deconectante de umor in stil coreean.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de uruma si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
The Accidental Detective (2015) – Kwon Sang-woo tãtic şi uneori (doar accidental), detectiv !
Povestile cu detectivi dintotdeauna au fascinat, ecranizarile romanelor politiste ale unor mari scriitori de gen fiind urmarite cu succes peste tot in lume, cele mai gustate fiind evident ecranizarile dupa scrierile Agathei Christie sau ale lui Conan Doyle. Inclusiv cinematografia coreeana a inceput sa se inscrie in trendul unor astfel de ecranizari in care protagonisti sunt doi parteneri cu mintea ascutita ce trebuie sa rezolve cazuri pline de mister. Si cum coreenii nu au un Sherlock Holmes al lor, au incercat sa creeze scenarii axate in jurul ideii de parteneriat in vederea rezolvarii unor cazuri complicate. Iar cand unul din parteneri e nimeni altul decat Kwon Sang-woo, succesul e ca si asigurat. Box-office-ul a confirmat cota si influenta actorului, filmul obtinand incasari de 17,6 miloane de dolari, fara a fi ceva extraordinar in materie de scenariu. Veteranul Sung Dong-il in rolul partenerului la un pas de pensionare vine ca o manusa dezinvoltului Kwon Sang-woo, cei doi reusind cateva scene memorabile tocmai datorita diferentelor ca fel de a fi ale personajelor lor. Cu toate ca scenariul scris de regizorul Kim Jung-hoon e coerent pana la un punct, pe masura ce povestea se apropie de final devine tot mai confuza datorita numarului mare de personaje implicate, presupuneri si a ritmului alert si consistent de derulare a dialogurilor. Si in ciuda acestui fapt, scenariul sau a castigat in 2006 a 8-a editie a Concursului de Scenarii Makdong. Titlul international al productiei e “Rhe Accidental Detective”, insa cel original, in coreeana, ar putea fi tradus ca “Detectiv Privat: Inceputul”, ceea ce sugereaza intentia clara a realizatorilor de a realiza la un moment dat si un sequel. Ramane de vazut daca Kwon Sang-woo va mai reusi sa stranga lumea in salile de cinema cu o astfel de tema, mai ales ca productia nu a excelat la prea multe capitole.
In viata de zi cu zi, Dae-man (Kwon Sang-woo) e un sot iubitor al “scumpei” sale sotii ce-l tine sub papuc aproape intr-un mod tiranic, si un tata devotat al micutei Hong-ji si al fiului de gradinita Gun-woo. Desi sunt casatoriti de 6 ani, greutatile vietii nu-i ocolesc, avand, ca toata lumea, rate la banci si cheltuieli tot mai greu de acoperit. Afacerea de familie e “Masculul Alfa”, un fel de anticariat de la care se pot inchiria carti si manga contra unor sume modice. Dar afacerea merge tot mai prost, iar sotia, desi nu de mult a nascut-o pe Hong-ji, e nevoita sa-si ia o slujba ca profesoara ce tine meditatii private copiilor de scoala primara. Dae-man trebuie sa le faca pe toate: sa se ingrijeasca de pravalie, sa-i asigure sumele saptamanale pentru cheltuieli sotiei, sa aiba grija de cea mica in cursul zilei etc. In secret, insa, Dae-man are o mare pasiune: ii plac romanele politiste si se viseaza detectiv. E pasionat de toate cazurile de crime nerezolvate, are conturi pe bloguri si forumuri de specialitate si, mai presus de toate, are o frustrare din trecut pe care incearca sa si-o depaseasca, nefiind admis din motive medicale in tinerete la Academia de Politie. Nu de putine ori, fara stirea sotiei, da fuga la sectia de politie pentru a afla de la prietenul sau politist, Joon-su, ultimele cazuri. In momentul in care intr-o noapte se trezeste dupa o betie cu prietenul sau Yong-gyu in casa acestuia si ajunge fara voia lui implicat intr-un caz de crima, vede in aceasta oportunitate sansa vietii lui. De caz urmeaza sa se ocupe detectivul Noh, o fire imposibila, iar cum Dae-man e parte din caz si nu poate fi exclus din investigatie, acesta formeaza, accidental, un cuplu cu veteranul Noh. Vor rezolva, oare, un gura-sparta (Dae-man) si un inteligent detectiv (Noh) un caz care nu e deloc ceea ce pare la prima vedere, in termenul limita de 2 saptamani ?
Desi incepe ca si o comedie cu intriga politista, “The Accidental Detective” este, in realitate, un film cat se poate de serios, in care crime infioratoare impanzesc peisajul degajat al primei jumatati de ora, stimuland imaginatia celor indragostiti de povestile cu detectivi, intrigi si presupuneri. Detectivul Noh, interpretat excelent de veteranul Sung Dong-il, mai are putin si se pensioneaza. Insa mereu se plange de salariul mic din politie si de conditiile grele de lucru, mai ales dup ace a fost retrogradat datorita irascibilitatii sale si faptului ca a fost considerat de unii superiori un personaj incomod. Frustrarea care se sadeste in sufletul sau e cu atat mai mare cu cat a ajuns sa fie subordonatul unui junior obraznic, ce incearca sa-l puna la punct pasandu-i un caz umilitor si scotandu-l din joc de la adevaratele crime a caror rezolvare i-ar fi putut aduce o retragere in glorie. Mereu incruntat, niciodata zambind, tot timpul aratandu-si latura aspra si necioplita, reuseste sa obtina respectul colegilor sai, nu insa si al juniorului sau ajuns sef in locul sau. Dae-man e opusul sau: e mereu cu zambetul pe buze, optimist si in cautarea unei ocazii de a iesi in evidenta. Cand reuseste sa evadeze literalmente din cusca in care e ferecat de satrapa lui sotie, da fuga la sectia de politie si il sacaie pe detectivul Noh cu concluziile sale referitoare la diverse cazuri, creand astfel probleme prietenului Joon-su, ce e mustrat de Noh. Totusi, cand Dae-man devine parte a unui caz de crima, are sansa de a-si demonstra talentul in deductie si investigatie logica. Ca musca in lapte se amesteca in ancheta politiei, insista sa ajute la rezolvarea cazului, si doar anumite situatii il transforma intr-un partener de ocazie al detectivului Noh. Acest parteneriat este insa unul in care cei doi se inteleg ca soarecele si pisica, mereu se tachineaza si complimenteaza cu tot felul de apelative neortodoxe, pana cand anumite secrete personale ies la suprafata si ii transforma nu in adevarati parteneri, ci mai degraba in colegi de suferinta pe frontul numit… viata conjugala. Dae-man se zbate intre pasiunea pentru activitatea de detectiv amator si indatorirea de sot si cap al familiei, ce trebuie sa aduca bani in casa si sa-si ajute sotia sa isi creasca copiii, iar din aceasta situatie cat se poate de serioasa se nasc o multime de momente hilare. Detectivul Noh e si el un familist convins, insa la serviciu parca isi pune pe fata o masca incruntata si pare un batran ursuz, fara simtul umorului, insuportabil si arogant. In mod evident nu e personajul responabil cu buna dispozitie, felul lui opus de a fi fata de Dae-man echilibrand balanta intre comedie si drama. Rezultatul e un film savuros pana la un anumit punct, care insa se pierde in explicatii si numarul mare de personaje implicate in diversele cazuri abordate. Daca esti in cautarea comediei, cu siguranta o vei gasi si te vei amuza (chiar copios pe alocuri), insa daca vei cauta sa intelegi itele incurcate ale povestii, vei gasi tentativa mult prea complicata si va trebui sa te multumesti la un moment dat sa astepti sfarsitul si demonstratia celor doi detectivi pentru a te lamuri. Una peste alta, un film cu doi actori excelenti ce dau un recital in adevaratul sens al cuvantului (timp de 2 ore vorbesc fara incetare !), dar cu o poveste complicata inutil de scenarist, care intr-un final reuseste sa ajunga la liman cu argumentele sale, lasand, poate fara a sesiza, unele intrebari (puse de personaje chiar pe parcurs) fara raspuns. “The Accidental Detective” e exemplul tipic despre cum te poti impiedica accidental in propriul scenariu, si, in ciuda acestui fapt, sa ai sansa a doi mari actori care sa-ti salveze investitia la box-office.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Over the Border (2006) – iubirea nu are graniţe pentru Cha Seung-won
“Over the Border” (2006) marcheaza debutul regizoral pe marele ecran al producatorului de televiziune An Pan-seok. Din 2006 pana in prezent nu a mai regizat nici un film, insa a devenit activ pe micul ecran, regizand cateva seriale cu un oarecare succes. In 2014 a castigat premiul pentru Cel mai bun regizor la BaekSang Arts Awards pentru regia serialului “Secret Love Affair”, iar anul trecut s-a aflat la timona unui serial, “Heard It Through Grapevine”, ce a reusit sa stranga nu mai putin de 9 premii. “Over the Border” a atras atentia ca orice productie coreeana ce abordeaza problema separarii Peninsulei, aceasta fiind un subiect de mare interes pentru societatea sud-coreeana. Spre deosebire, insa, de thriller-urile motivate politic, sau de dramele cu acente patriotice, cu care cineastii sud-coreeni ne-au obisnuit in momentul abordarii unei astfel de tematici, filmul lui An Pan-seok e mai degraba o drama umana romantica cu accente usor melodramatice, cu un subiect simplu si destul de previzibil. Productia e construita in jurul unei subtile povesti de iubire ai carei protagonisti sunt doi actori de talent, dar prea putin aflati in lumina reflectoarelor, care cu siguranta merita un alt statut decat cel de simpli actori. E vorba de Cha Seung-won si Jo Yi-jin. Daca Cha Seung-won a cunoscut un oarecare succes in ultimii ani, rolurile din seriale precum “Athena”, “The City Hall” sau “The Greatest Love” sau din filme ca “Blades of Blood”, “71 Into the Fire” sau “Man on High Heels” aducandu-i o oarecare notorietate, partenera lui din film, Jo Yi-jin, a aparut in doar cateva filme si seriale in roluri neimportante, poate cea mai notabila prezenta fiind cea din serialul “Korean Peninsula”, in rolul unei reportere artagoase. De remarcat intr-un rol oarecum secundar (desi probabil apare in la fel de multe cadre ca actrita protagonista) distribuirea actritei Shim Hye-jin, ce a aparut si in “Secret Love Affair” dar si in alte multe filme si seriale cunoscute (Goong, East of Eden, Endless Love sau Kill Me, Heal Me), dar si Yu Hae-jin. Poate si datorita departarii oarecum de latura politica a temei abordate si a subiectului “soft” cu care regizorul a incercat sa cucereasca audienta, filmul, cu un buget de 5 milioane de dolari, a strans la box-office doar 1,1 milioane. In schimb, a avut parte de 3 nominalizari si 2 premii castigate, acestea din urma pentru cele doua protagoniste feminine ale povestii, Jo Yi-jin si Shim Hye-jin. Cu toate ca Cha Seung-won a fost pe alocuri destul de convingator intr-un rol atipic lui (imaginea de “tip rau” din “Athena” i se potriveste cel mai bine), nu a primit nici macar o nominalizare pentru prestatia sa.
Sun-ho (Cha Seung-won) canta la corn francez in Grupul de Artisti Mansoodae din Pyongyang. Provine dintr-o familie cu o oarecare stare, tatal sau fiind vice-prefect al capitalei nord-coreene. De fapt, pozitia privilegiata a familiei lui se datoreaza in mare masura bunicului sau, erou in timpul Razboiului de Eliberare, ale carui virtuti au permis urmasilor acestuia sa se stabileasca in Pyongyang. Sun-ho o iubeste pe Yeon-hwa (Jo Yi-jin), o tanara frumoasa care in mod normal nu s-ar uita la cineva impirdicat ca el, insa care, in mod ciudat, il place si ea. In momentul in care Sun-ho intentioneaza s-o prezinte pe Yeon-hwa familiei sale in vederea casatoriei, destinul ii desparte. Bunicul lui Sun-ho se deovedeste a fi in viata si a trai in Seul de decenii bune, acesta purtand de ceva vreme o corespondenta cu familia de care a fost despartit mai bine de o jumatate de secol. Serviciul Secret nord-coreean afla de faptul ca familia vice-prefectului coresponda cu cineva din Sud, iar in fata iminentei interventii a acesteia, care s-ar fi soldat cu trimiterea intregii familii intr-un lagar de munca, capul familiei decide sa fuga cu totii din tara, in Sud, via China. Sun-ho se vede nevoit sa se desparta de cea pe care o iubeste, insa ii promite ca odata stabilit in Seul, va trimite pe cineva dupa ea. Incepe un drum plin de peripetii, care ii va schimba viata pentru totdeauna. Va putea iubirea sincera a celor doi sa supravietuiasca, iar Sun-ho si Yeon-hwa sa se regaseasca in Sud si sa-si implineasca visul ca cetateni liberi ?
Productia foloseste drama separarii Peninsulei ca pretext pentru a spune o poveste de iubire ce nu e ferita de oaracare clisee specifice. Cei doi tineri indragostiti par a fi gasit fericirea in lagarul nord-coreean, unde viata lor e captiva in indoctrinarea de la locul lor de munca. Acesta e cam singurul element politic din film, care iti aminteste ca actiunea, la inceput, se petrece, totusi, in Nord (mai degraba ai spune ca e undeva in Sudul anilor ‘70-‘80 !). Viata de zi cu zi e surprinsa intr-o asemenea maniera incat nu simti teroarea regimului, ci mai degraba o senzatie de normalitate. Singurele momente cu adevarat tensionate sunt cele ale fugii protagonistului si a familiei acestuia inspre China, dar tensiunea se preschimba, brusc, intr-un umor de situatie subtil, cum e scena pregatirii asaltului asupra celor doi paznici ai ambasadei germane din China. Te-ai fi asteptat la mai multa tensiune, data fiind seriozitatea temei abordate, insa regizorul a preferat sa se axeze pe povestea romantica dintre cei doi protagonisti, incadrand-o in cadrul general al unei realitati incontestabile. Treptat, filmul devine o drama umana cu accente artistice, detasata, ce insista pe greutatile de acomodare la rigorile societatii capitaliste din Sud. Finalul se departeaza putin de tipicul melodramelor, nefiind unul scaldat in lacrimi, lasandu-ti mai degraba o senzatie de parere de rau decat de tristete extrema, si asta pentru ca ofera o raza de speranta realista protagonistilor. Acesta e un lucru pozitiv, deoarece recomanda filmul si altui gen de public in afara celui indragostit de melodrame romantice. Desi are si putin umor, dar si cateva elemente discrete introduse pe parcurs (spre exemplu un paralelism intre propaganda din Nord si discursurile religioase exacerbate din bisericile catolice din Sud), desi se croieste in jurul ideii separarii a doua tari ce vorbesc aceeasi limba si, subsidiar, a separarii a doi indragostiti, lipseste acel “ceva” care sa faca filmul special. Poate e vina scenariului, prea simplist, care duce povestea celor doi indragostiti pana intr-un punct in care, in mod logic, nu poate exista decat o singura urmare. Situatia celor doi protagonisti nu e una simpla, viata se complica datorita propriilor alegeri facute la un moment dat, iar pe acest fundal povestea nu poate duce decat spre un final previzibil. Totusi, acesta e unul profund, redat prin metafora unei fotografii, ce are puterea de a livra spectatorului o emotie subtila splendida, subinteleasa, ce te face sa exaclami: “Asa este viata !” si sa accepti aceasta implacabila afirmatie, lasand regretele la o parte. Un film discret, profund si sensibil despre miracolul iubirii, prezentat in maniera meditativa a unui “April Snow”, ce ne reaminteste faptul ca Peninsula Coreeana ramane in continuare caminul singurei natiuni in continuare divizate a lumii, la mai mult de o jumatate de secol de la inceputul Razboiului Coreean.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.
Four Sisters (2001) – Episodul 5 subtitrare in romana
Young Hoon si Yu Jin parasesc impreuna cabana in care au fost oaspeti, iar Hae Jung se straduieste sa ofere o explicatie plauzibila pentru Jun Ha. D-na Jung, care obisnuieste sa faca o zi pe saptamana voluntariat la sanatoriile din zona, descopera din intamplare un secret teribil care poate afecta viata familiei sale. Cina festiva a reunit familia, iar Jun Ha se pregateste sa o ceara in casatorie Yu Jin. Numai ca aceasta refuza si dezvaluie dragostea care o leaga de Young Hoon si intentia lor de a-si construi un camin impreuna. Insa nu este tocmai ceea ce doreste sa auda mama, care pregateste pentru fiicele ei aliante cu familii bogate si puternice si nu poate accepta in ruptul capului casatoria fiicei ei cu cineva dintr-o clasa inferioara. Se pare ca pentru multi dintre cei in varsta, dragostea nu este un ingredient obligatoriu intr-o casnicie reusita.Yu Mi realizeaza si ea ca nu poate renunta la dragostea lui Han Tae Suhk, dar isi inchipuie ca poate avea si banii sotului, si dragostea amantului. Nu vrea sa vada in ce postura ii pune pe amandoi, nici nu stie de ce-i in stare viitorul sot.
Prezentarea: kira – asiacinefil
Four Sisters (2001) – Episodul 4 subtitrare in romana
Tocmai cand Young Hoon se hotaraste sa dea inimii castig de cauza si sa-i spuna lui Yu Jin ca o iubeste, aceasta ii aduce la cunostinta hotararea de a renunta la el. Jun Ha, viitorul sot harazit de parintii lui Yu Jin se dovedeste a nu fi un necunoscut ci un barbat intalnit intamplator de 3 ori. Dr. Min ii propune dr.Jung sa faca schimb de pacienti in secret. Dr Jung isi aminteste cum cu ani in urma i-a promis lui Young Hoon ca-i opereaza mama, dar la insistentele dr.Min l-a operat pe pacientul acestuia. Remuscarile il macina, n-ar vrea sa se intample la fel si cu actuala pacienta care are si ea un copil.
Printre colegii invitati la cina de catre logodnicul lui Yu Mi se numara si Han Tae Suhk, fostul ei iubit. Se poarta discutii aluzive, si ceea ce trebuia sa fie o masa prieteneasca se termina prost. Nici excursia in care merg Hye Jung, Young Hoon, Yu Mi si Jun Ha nu-si atinge scopul de a-i apropia pe viitorii soti. Young Ha , indemnat de Hye Jung, isi depaseste temerile si ii marturiseste dragostea lui Yu Jin. Ingenua Yu Sun este perseverenta, dar profesorul Kim, afectat inca de moartea sotiei, tinand cont de relatia profesor – elev si faptul ca e un barbat responsabil il face sa ii impuna o anumita distanta.
Boala lui Yu Sun le-a facut pe surori sa vanda casa pentru a avea bani de operatie, si aceasta a facut posibila evacuarea. Mezina se simte vinovata. Din State apare si fata Dr. Min, Su Jin, care viziteaza spitalul Bomin avand aerul ca atat el cat si dr.Lee (Young Hoon) ii apartin. Dr Min face tot felul de inginerii, in aparenta caritabile, care sa-i asigure majoritatea de actiuni si inlaturarea fratelui sau, tatal lui Jun Ha, de la conducerea fundatiei medicale de care depinde si spitalul Bomin.Yu Mi are nevoie de bani si se intoarce la fostul loc de munca, unde inevitabil il intalneste pe Han Tae Suhk, a carui valoare a inceput sa fie recunoscuta. Dr. Min face planuri sa-si marite fata cu Young Hoon, sa-l numeasca director la noul sau spital, iar in locul spitalului Bomin sa construiasca un complex de locuinte. Yu Sun, din ce in ce mai bolnava, il asalteaza pe antrenorul Kim din dorinta de a primi dovezi de dragoste. Daca la spital relatia dintre Yu Jin si Young Hoon este tensionata, intalnirea in particular, la Jun Ha, unde fiecare dintre ei vine ca partenerul altcuiva, este de-a dreptul stanjenitoare si dureroasa.
