Actrita coreeana Han Hye-jin, cunoscuta din seriale precum „Jumong”, „The Thorn Birds” sau „One Warm Word”, a nascut cu cateva zile in urma primul ei copil, o fetita sanatoasa, pe care o are in urma casatoriei cu jucatorul de fotbal Ki Sung-yueng. Fericita stire a fost impartasita de compania ce o reprezinta pe actrita, ce a facut o declaratie publica. Conform acesteia, actrita a nascut o fetita in seara de 13 septembrie 2015, la un spital din Seul. Atata mama cat si copilul sunt sanatosi. „Sunt foarte recunoscatoare si fericita ca in sfarsit am copilul meu, dupa o lunga asteptare. Eu si sotul meu speram sa reusim sa multumim binecuvantarilor si sustinerii multor persoane, ducand o viata chiar mai fericita de acum inainte, impreuna cu copilul nostru”, a impartasit Han Hye-jin prin intermediul agentiei sale.
Despre viata personala a actritei s-a scris mult in ultimii ani. In prezent in varsta de 33 de ani, aceasta a avut o lunga relatie de aproape un deceniu, din 2003 pana in 2012 cu cantaretul Naul din formatia Browneyed Soul. Dar la scurt timp dupa incheierea brusca a relatiei, aceasta a anuntat ca se intalneste cu jucatorul de fotbal Ki Sung-yueng, un mijlocas ce activeaza la clubul galez Swansea. Relatia lor a fost facuta publica in martie 2013, cand actrita a anuntat si logodna cu fotbalistul programata 2 luni mai tarziu, in mai. Mai apoi a venit vestea ce a socat publicul, ca cei doi se vor casatori pe 1 iulie, la scurt timp de la anuntarea logodnei. Planurile de nunta au fost bruste si neasteptate, iar nunta nu a fost urmata de clasica luna de miere, totul datorita sotului, care fiind fotbalist avea doar cateva zile la dispozitie in pauza intre sezoane pentru casatorie. In fata alternativei amanarii cu un an a nuntii, amandoi au decis sa o faca in graba, de aici si surpriza pentru toata lumea.
Mai apoi, actrita i-a luat apararea sotului ei in scandalul in care acesta a fost implicat. Fotbalistul ar fi facut niste comentarii la adresa fostului selectioner al nationalei Coreei de Sud, pe facebook, comentarii ce au fost criticate de fani. Initial, agentul ce-l impresariaza pe fotbalist declara ca e posibil ca acel cont de facebook sa fie unul fals, dar la cateva zile dupa, fotablistul a recunoscut si si-a cerut scuze, stergand comentariile. Fanii nu au crezut ca scuzele au fost sincere, astfel ca a trebuit sa-si inchida contul de facebook. Singura cale a fanilor de a-si manifesta nemultumirea a fost sa posteze mesaje pe contul de facebook al sotiei Han Hye-jin, care in urma comentariilor negative, a fost si ea nevoita sa si-l inchida. Insa actrita a refuzat sa se lae influentata de aceste comentarii, declarand: „E important pentru sportivi sa ramana calmi si concentrati, asa ca cred ca il pot ajuta cu asta. Vom invata din acest incident si ne vom maturiza.” „E un moment dificil pentru noi. Deoarece amandoi avem slujbe care ne tin in atentia publicului, ducem cu adevarat o batalie. Suntem demoralizati acum, dar asta va trece si lucrurile se vor imbunatati.”
La doi ani distanta de la incident, se pare ca in sfarsit cuplul are parte si de momente fericite, odata cu venirea pe lume a primei lor fiice.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
E oficial: seria “Death Note” va avea o continuare în 2016 !
Recent s-a anuntat ca celebra serie “Death Note” va avea parte de o noua continuare ce se va numi “Death Note 2016”. Dupa cum se intelege si din titlu, filmul va fi oferit cinefililor in 2016, la zece ani dupa ecranizarea primului film din serie.
Povestea asa numitei “continuari interzise” a “Death Note” si “Death Note: The Last Name” se va concentra in jurul a sase reguli care pana acum nu au existat in scenariile filmelor, ci doar in manga. Se spune ca pot exista numai sase jurnale Death Note, in acelasi timp, in lumea noastra. Doua noi genii care intrec in inteligenta pe Light Yagami (Kira) si L se vor lupta pentru toate jurnalele Death Note care exista la acel moment (adica in 2016), un timp in care terorismul cibernetic a devenit o problema reala si foarte serioasa.
S-a dezvaluit ca filmul va fi regizat de catre Shinsuke Sato, cel care regizat in 2011 si celebrul “GANTZ”. Filmarile vor avea loc in mai multe tari.
“Death Note” este o serie manga (benzi desenate) care a fost creata in 2003. Un tanar licean genial pe nume Light Yagami descopera un jurnal cu puteri ciudate care ii ofera abilitatea de a ucide orice persoana al carei nume este scris in paginile lui. Odata cu acest jurnal, posesorul sau are abilitatea de a-l vedea pe fostul posesor al jurnalului, un demon numit Ryuk, care nu-i poate face niciun rau lui Light Yagami. Dupa ce Light descopera puterile supranaturale ale jurnalului, ii explica lui Ryuk ca vrea sa scape lumea de tot raul care exista, fiind decis sa ucida toti oamenii rai, urmand ca dupa ce termina aceasta “exterminare” a raului, sa conduca lumea ca un “zeu al unei lumi noi”.
In curand, mai multe morti inexplicabile incep sa atraga atentia presei si a Interpolului, dar mai ales a faimosului detectiv L. L este un detectiv genial care are ciudateniile sale (doar cativa oameni din echipa sa stiu cum arata si are mereu o imensa pofta de dulciuri). L deduce locatia ucigasului in serie, cunoscut publicului ca “Kira” (pronuntia japoneza a cuvantului “killer” care inseamna ucigas) si realizeaza ca acesta poate ucide oamenii cu ajutorul puterilor supranaturale. Si astfel incepe un joc de-a soarecele si pisica intre cele doua genii. Sa vedem ce ne va rezerva productie de anul viitor, ce vine la doar cateva luni distanta dupa ce „Death Note” a fost transformat in j-drama.
(Sursa: Oricon Style)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Ko So-young revine la prima ei iubire, dupã o absenţã de 8 ani
Actrita Ko So-young e in prezent in discutii pentru a aparea in viitorul film „Madame Freedom”. Persoane ce activeaza in industria coreeana de film au afirmat, pe 15 septembrie, ca actrita ia in considerare o oferta de a prelua rolul principal in productia „Madame Freedom”. Filmul va avea la baza romanul omonim scris in 1954 si ecranizat pentru prima data in 1856. Regizorul lui „The Scarlet Letter”, Byuk Hyuk, va regiza noua productie. Daca actrita va accepta rolul, va fi primul ei rol intr-un film pentru marele ecran dupa o pauza de 8 ani ! Ultimul film in care a fost distribuita a fost „Project Makeover” in 2007.
Dupa casatoria cu actorul Jang Dong-gun in 2010, Ko So-young a renuntat a mai aparea in filme si seriale. La 5 luni dupa data casatoriei, actrita a nascut un fiu, iar anul trecut a nascut o fetita. Ko So-young, in prezent in varsta de 42 de ani (in octombrie va implini 43) e o cuoscuta vedeta a serialelor si filmelor coreene din anii ‚90. A debutat in 1993 in serialul „Love Tomorrow”, iar pe Jang Dong-gun l-a cunoscut in 1999 pe platourile de filmare ale unui film. Peste ani s-au reintalnit in Los Angeles, fiind buni prieteni in tot acest timp, moment in care au realizat ca intre ei e ceva mai mult decat prietenie. Au inceput sa se intalneasca, iar in 2009 relatia lor a devenit publica. Despre Jang Dong-gun, Ko So-young declara, la scurt timp dupa casatorie, ca desi acesta e portretizat in filme ca un barbat romantic, stia prea putine despre femei, rolul din serialul „A Gentleman’s Dignity” fiindu-i de folos in a invata unele lucruri de baza, cum ar fi… cum gandesc femeile. Desi s-a retras din lumea filmului, Ko So-young, cunoscuta drept una din „femeile ideale” ale Coreei de Sud, s-a dedicat pe langa cresterii celor doi copii si altor proiecte, cum ar fi cele de caritate. De asemenea, a avut o importanta contributie la realizarea unui documentar al postului MBC intitulat „Mom Has Dream Too”, despre femeile singure din Coreea. A incercat sa revina in lumea filmului in 2013, intr-o productie alaturi de Ha Jung-woo, dar proiectul in cele din urma a cazut. Poate ca de aceasta data mult asteptata sa revenire in prim plan se va produce, mai ales ca a ei colega de generatie, Lee Young-ae, a revenit si ea la meseria care a consacrat-o in anii ‚90, dupa o lunga absenta.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Au început filmãrile la „Marital Harmony”, cea mai nouã producţie a lui Lee Seung-gi
„Compatibility” (cu titlul alternativ „Marital Harmony”, initial denumit „Match Made in Heaven”)), viitorul film al actritei din Shim Eun-kyung, celebra pentru rolul din „Miss Granny”, si al starului Lee Seung-gi din „Gu Family Book” a intrat oficial in stadiul de productie in urma cu aproape o saptamana, cand s-au filmat primele scene. Intr-o conferinta de presa tinuta azi, compania de productie Jupiter Film a anuntat ca filmarile au debutat oficial pe 9 septembrie. De ce tocmai atunci ? Pentru ca, sustine aceeasi companie, caracteristicile zodiacale si cele privitoare la destin ale celor doi protagonisti s-au potrivit perfect pentru acea zi. Filmul va fi o productie de epoca despre o printesa, interpretata de Shin Eun-kyung, care paraseste Palatul pentru a-si gasi adevarata iubire. Lee Seung-gi interpreteaza un erudit specializat in ghicitul sortii si in compatibilitatea dintre doi indragostiti.
Cu privire la rolul in care a fost distribuit, Lee Seung-gi a comentat: „E primul meu film istoric. Am fost imediat atras de personaj, cum am citit scenariul.” Shim Eun-kyung a spus: „Am fost captivata de personajul feminin ce paraseste palatul pentru a-si cladi propriul destin. Voi da totul pentru a arata pe ecran o interpretare de calitate.” Cum prea multe amanunte din scenariu nu au fost dezvaluite, un posibil candidat pentru printesa poate fi unul din urmatorii: Yeon Woo-jin, Kang Min-hyuk (CNBlue), Minho (SHINee) sau Choi Woo-sik, ce au fost toti distribuiti in film.
Filmul va fi o comedie romantica de epoca, si imediat ce au aflat de el, fanii lui Seung-gi si-au pus intrebarea fireasca daca acesta isi va consolida imaginea de vedeta a productiilor romantice (sa nu uitam ca in acest an a debutat pe marele ecran in comedia romantica „Love Forecast”, in timp ce rolurile romantice din seriale destul de apreciate l-au propulsat in cariera, precum „Brilliant Legacy”, „King2Hearts” sau „My Girl is a Nine-tailed Fox”.) „Compatibility” va fi a doua productie dintr-o serie de 3 (si nu un sequel, cum gresit au inteles unii) produsa de compania Jupiter Films, axata pe ideea determinarii sortii prin intermediul astrologiei. Primul din cele 3 filme a fost productia de mare succes „The Face Reader” din 2013, al carui scenariu a fost cladit in jurul ideii prezicerii viitorului Regelui prin citirea chipului uman, a fizionomiei. „Compatibility” va fi mai putin complicat ca „The Face Reader”, concentrandu-se pe ideea compatibilitatii maritale dintre un barbat si o femeie, care din intamplare e o printesa. Premiera productiei a fost stabilita undeva spre sfarsitul anului 2016.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Filmul “Marrying the Mafia” va fi adaptat într-un serial de televiziune !
Dupa raspandirea vestii despre o adaptare pentru televiziune a scenariului filmului “Marrying the Mafia”, nu s-a mai auzit mare lucru despre acest nou proiect, dar se pare ca lucrurile se misca si inca destul de repede (nu avem stiri despre cine stie ce curtari ale actorilor de catre casele de productie sau refuzuri dupa cum citim in ultima vreme, se pare ca este o moda). Proiectul numit initial “The Man With Two Faces” are un nou nume- “Sweet Family” si va fi difuzat de postul de televiziune MBC.
Actorul Jung Jun Ho cunoscut din celebrul “IRIS”, “Queen Of Reversals”sau “Mama”, care a jucat in trei din filmele din seria “Marrying the Mafia” rolul unui om de afaceri de succes ce ajunge sa se casatoreasca cu fiica unui mafiot dupa ce isi petrece noaptea cu aceasta, va juca si in adaptarea pentru TV, care va fi un pic diferita, concentrandu-se asupra unui tata care este mafiot, acesta fiind nevoit sa jongleze intre rolul de respectabil cap al familiei si teribilul si infricosatorul cap al crimei organizate. Jung Jun Ho va fi omul cu doua fete: tatal iubitor si grijuliu de acasa ce devine un mare si tare “il capo di tutti capi” a carui sleahta face legea in oras si care realizeaza ca viata de infractor nu este ceea ce vrea. Acesta va incerca sa iasa din organizatia criminala si sa faca tot ce va putea pentru a deveni un sot si tata de care familia sa sa fie mandra.
Actrita Moon Jung Hee (“Air City”, “The Iron Empress”, “A Thousand Days’ Promise”, “Mama’, “Deranged”, “Hide And Seek”), care a jucat rolul sotiei lui Jung Jun Ho si in serialul “Mama”, a fost distribuita sa joace si in acest serial rolul sotiei. Aceasta are o soacra ce este mai tot timpul imbufnata (ba chiar furioasa, doar e soacra, nu?) cu care trebuie sa se “lupte” si un fiu adolescent care… e adolescent; sa spunem ca aceasta nu are prea mult timp sa se plictiseasca.
Rivalul lui Jung Jun Ho este actorul Jung Woong In (“The Great Queen Seondeok”, “Cofee House”, “I Can Hear Your Voice”, “Emperess Ki”) care joaca deocamdata in serialul de succes al momentului, “Yong Pal”. Personajul sau este seful unei companii de constructii detinuta de mafie, ceea ce inseamna probabil ca cei doi se vor lupta pentru controlul intregii organizatii si pentru functia de sef peste toti, cum spuneam “il capo di tutti capi”. Totusi, acest serial este unul de comedie asa ca probabil ca nu vom avea parte de scene precum cele din “Godfather” (cine-si aduce aminte de scena cu calul?).
Regizorul serialului este Kang Dae Sun care a regizat si “I Do, I Do’, “Gold Rainbow” si “My Princess” si scenariul este semnat de Sohn Geun Joo, ce a scris scenariul pentru al cincilea film din seria “Return of the Mafia/Marrying the Mafia 5” si al serialului “What Is A Mom”.
“Sweet Family” va fi difuzat la MBC dupa incheierea serialului “She Was Pretty”, incepand din luna noiembrie.
(Sursa: dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
My Eleventh Mom (2007) – de câte mame e nevoie pentru a fi o familie ?
Cuplul Kim Jin-sung (regizor) – Byun Won-mi (scenarista) se reuneste pentru a treia oara cu ocazia productiei “My Eleventh Mom” (2007), dupa colaborarile anterioare la “Surprise Party” si “Geochilmaru”. Pana in prezent, niciunul dintre cei doi nu a mai fost implicat in vreun proiect, fara insa ca aceasta sa insemne ca au renuntat la activitatea in lumea filmului. Adevarul este ca primul deceniu al noului mileniu a insemnat, in cinematografia coreeana, o inflorire a genului melodramatic, care astazi si-a pierdut stralucirea de altadata. In filmul coreean al anilor post 2010, melodrama e inclusa in filme in egala masura cu actiunea, comedia sau romantismul, filmele fiind mult mai complexe, iar genurile – doar niste instrumente in atingerea complexitatii. In anul 2007, inca, melodramele mai prindeau la public, si erau si usor de facut: un scenariu simplu, un actor cat de cat cunoscut in distributie, o coloana sonora induiosatoare, iar hrana celor mai putin optimisti era gata de consumat. Totusi, “My Eleventh Mom”, desi are toate aceste ingrediente, se departeaza putin de tipicul filmelor melodramatice, insistand mai mult pe relationarea personajelor, decat pe descrierea fizica a suferintei personajului principal. Mai mult, vorbim de doua personaje principale (interpretate de Kim Hye-soo si de actorul copil Kim Young-chan),fiecare cu suferinta proprie, ce interactioneaza si ajung sa aiba asteptari unul de la celalalt, astfel ca filmul e mai mult o drama de familie decat o melodrama in sine. Fundalul sonor (asigurat de extraordinarul Lee Seung-cheol), uneori prea optimist si ritmat pentru un film dramatic, parca ne transmite faptul ca in tot raul acestei lumi exista o umbra de speranta ce se gaseste in noi insine, in forta nevazuta a fiintei umane, ce o poate ajuta sa depaseasca orice obstacol. “My Eleventh Mom” nu a fost un succes de box-office (nici nu existau asteptari de aceasta natura de la o investitie de 1,5 milioane dolari recuperate din cele peste 350.000 de bilete vandute), dar cand ai o poveste clasica si o distributie de prima mana (il veti detesta pe Ryu Seung-ryong, ce are un rol secundar in acest film, pentru ca la final sa ajungeti sa-l intelegeti – sau nu – in rol de tata, in timp ce Hwang Jung-min e la fel de incantator prin rolul de “prostanac” nefamilist ce traieste cu mama lui batrana in asteptarea unei femei care sa aterizeze in ograda lui) care isi interpreteaza partitura perfect, succesul e ca si asigurat.
Jae-su e un baietel de 11 ani ce duce o existenta dificila pentru un copil de varsta lui. Traieste cu tatal lui si a ramas de mic orfan de mama. Decis sa-si traiasca viata la maxim, tatal sau (Ryu Seung-ryong) se dovedeste o persoana total iresponsabila, neglijind trauma propriului copil si traindu-si viata prin salile de jocuri de noroc. Doar banii ascunsi de micutul Jae-su reusesc sa-i asigure acestuia supravietuirea in cocioaba din cartierul de la periferia Seulului unde locuieste, si, eventual, mila vecinului Baek-jung (Hwang Jung-min), un pierde-vara trecut de 30 de ani ce locuieste cu mama lui batrana fara a face nimic toata ziua. Pentru Jae-su, bataile periodice ce le primeste de la tatal sau si iubitele pe care acesta le schimba ca mai des ca pe niste sosete sunt peisajul cotidian al unei copilarii sumbre, in care pana si mersul la scoala e o povara, mai ales la sfarsit de an cand de obicei mamele trebuie sa fie prezente la serbarea scolara. Minciuna incepe sa devina o obisnuinta pentru a ascunde adevarul de educatoare, iar mediul nociv in care isi petrece copilaria pare a-l impinge spre pierzanie pe Jae-su, in ciuda rezistentei sale. Intr-una din zile, tatal sau aduce acasa o noua “sotie” (Kim Hye-soo), a 11-a mama vitrega a micutului Jae-soo. Visele ca aceasta sa devina o adevarata mama pentru micut se spulbera inca de la inceput, cand vede ca noul locatar al cocioabei doarme toata ziua si, mai mult, ii mananca mancarea, furandu-i bonurile de masa ascunse cu greu de tatal sau. Dar ceva le va deschide amandurora ochii, si ii vor face sa realizeze ca au mult mai multe lucruri in comun decat s-ar parea la prima vedere, iar cursul relatiei celor doi se schimba radical…
“My Eleventh Mom” e un film plin de sensibilitate, cu toate ca drama descrisa e una cat se poate de realista. Notiunea de “familie” e de la inceput [usa sub semnul intrebarii. Personajele din aceasta lume a periferiei sunt condamnate la nefericire si pierzanie, inclusiv sufletul pur al micutului Jae-su, interpretat ca un adevarat adult de actorul-copil Kim Young-chan. La cei 11 ani ai sai, el nu are o copilarie propriu zisa. Traieste in teama si primind corectii zilnice de la tatal cazut in patima jocurilor de noroc si a alcoolului, iar ceea ce se numeste familie e de fapt o masa zilnica luata imnpreuna cu acesta sub acoperisul saracacioasei cocioabe in care vietuiesc. Tot ceea ce ii leaga pe tata si pe fiu sunt amintirile vii ale fiului despre mama sa, uitata de mult de tatal sau ce in fiecare luna ii aduce o noua “mama” acasa. Dar si aceste amintiri sunt repede transformate in reprosuri de catre tatal iresponsabil, interesat doar de jocurile lui de noroc si de trairea clipei. Ce nu moare in sufletul micutului Jae-su e speranta. Speranta ca intr-o zi, una din femeile careia trebuie sa-i spuna “mama”, va juca cel putin 10% din acest rol si ii va arata catusi de putina afectiune. Cand apare la orizont a 11-a mama, din nou sperantele i se irosesc, vazand-o pe cucoana ce poposeste in casa lor imbracata asemeni unei prostituate, machiata strident, mestecand indiferenta guma si mancandu-i cu forta mancarea ascunsa cu greu de tatal sau. Dar viata uneori ne ofera si surprize, iar modul in care vor evolua evenimentele il va face pe Jae-su sa viseze cu ochii deschisi la faptul ca oamenii mari nu sunt toti niste mizerii precum tatal sau. Un film induiosator si realist totodata (uneori chiar prea realist), ce ne arata ca in cinematografia coreeana nu doar mamele pot fi scorpii fara inima si ca uneori nici tatii nu se lasa mai prejos, un film simplu din care ne raman o multime de invataminte despre definitia familiei.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Elenas(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Hae-juk, Disco King (2002) – o comedie coreeanã „pe stil vechi”, plinã de actori remarcabili
“Hae-juk, Disco King” e o productie obscura de la inceputul Hallyu, o realizare tipica perioadei ce precede Valul Coreean, ce avea sa schimbe definitiv fata filmului coreean. Altfel spus, vom regasi in aceasta realizare tot ce ne ofera filmele coreene de dinainte de declansarea Valului: umor mai mult sau mai putin reusit, actiune, batai intre gangsteri si batausi liceeni, dramatism adanc inradacinat in realismul cotidian, romantism. Cam acestea erau in linii mari amestecul de genuri nelipsit in perioada de dinainte de 2003, si nu au fost putine productiile coreene ce nu au reusit sa isi depaseasca conditia si sa iasa din anonimat. Pe aici se situeaza “Hae-juk, Disco King”, un film cu un buget redus ce mizeaza pe un amalgam de personaje care mai de care mai tipice. Surpriza placuta e reintalnirea cu actorul Lee Jung-jin, nimeni altul decat personajul negativ din serialul de succes “Temptation”, Min-woo, sau individual lipsit de scrupule din “Pieta” lui Kim Ki-duk. Avand 24 de ani in 2002, actorul ne apare total schimbat fata de cel vazut in roluri recente, fiind chiar aproape de nerecunoscut. Frumoasa Han Chae-young, la 22 de ani, ne aminteste de personaje incantatoare din seriale atat de indragite, precum “Autumn in My Heart”, “Bel Ani” si, bineinteles, “Delightful Girl Chun-hyang”, unde a avut, probabil, cel mai bun rol al carierei. Lim Chang-jung, ideal in rolurile de prostanac ce i-au adus celebritatea in filme precum “Sex is Zero”, “My Boss, My Hero” sau “Fortune Salon” interpreteaza din nou personajul responsabil cu buna dispozitie, iar actori veterani, pe atunci mai tineri, ne surprind prin aparitia lor in acest film: Kim Im-mun, Kim Young-ae, Ahn Seok-hwan sau Kim Ki-cheon. Intr-un rol secundar il vom recunoaste si pe Oh Dal-soo (din “Detective K” si numeroae filme ale ultimilor ani), la primul sau rol din cariera, la 34 de ani (cine s-ar fi gandit atunci ca un debutant la 34 de ani va ajunge, peste un deceniu, un star ?) Tot un debutant, Kim Dong-won, e si regizorul acestei productii, lucru care din pacate se si vede (de obicei la debut, regizorii dau totul pentru a putea porni cu dreptul in cariera, insa de aceasta data chiar nu a fost cazul).
La inceputul anilor ’80, intr-un mic orasel de provincie, trei colegi de liceu, prieteni nedespartiti, Hae-juk, Bong-pal si Sung-ki, nu ezita sa intre in tot felul de belele, fie incercand sa castige un ban pentru o masa dupa cursuri furand casete de sticle si vanzandu-le, fie incurcandu-se cu diverse gasti, rezultand batai spectaculoase la marginea orasului. Niciunul din cei trei nu are o situatie stralucita acasa: Hae-juk e crescut de mama lui, ce are un coafor modest; Sung-ki are o mama cusatoreasa care in absenta sotului plecat la munca in Orientul Mijlociu nu ezita sa-l insele pe acesta, in timp ce Bong-pal e crescut de un tata ce-si castiga existenta facand pe vidanjorul si golind closetele din spatele casei. In ciuda acestor probleme acasa, cei trei tineri incearca sa-si traiasca la maxim anii de sfarsit ai adolescentei. Hae-juk se indragosteste la prima vedere de o tanara – Bong-ja – pe care o vede pe strada, si care ii ramane in minte timp indelungat, facandu-l sa se intrebe daca are cumva o raceala sau artrita, de nu se simte bine in ultima vreme. Printr-un context de evenimente, Hae-juk afla cine este tanara pe care o place si unde lucreaza, iar pentru a-i plati datoria ce tanara o are fata de un gangster local, accepta sa participe la… un concurs de dans ! Va reusi acesta sa castige marele premiu si, odata cu acesta, sa-i cucereasca inima tinerei Bong-ja ?
“Hae-juk, Disco King” ne introduce in atmosfera intunecata a anilor ’80 din Coreea rurala. Intunecata pentru ca vedem o fata mai putin cunoscuta a Coreei, pe care filmele din ziua de azi, inclusiv cele referitoare la aceasta decada, le cam cosmetizeaza. La 30 de ani distanta lucrurile s-au schimbat radical in mediul rural coreean, insa la inceputul anilor ’80 multe case nu aveau electricitate, iar de canalizare nici nu poate fi vorba, closetele fiind in spatele casei, golite periodic si manual, cu galeata, de asa-zisi vidanjori de ocazie, cum e cazul tatalui lui Bong-pal, platit dupa numarul de galeti carate. Si totusi, pana si in aceasta lume infatisata in culori cenusii, oameni stiau sa se distreze. Gangsterii controlau localurile din centrul orasului, unde la sfarsit de saptamana tinerii se duceau la un “disco”, in timp ce afacerile camatarilor infloreau, nestingherite de lungul brat al legii. Cei trei tineri ai povestii noastre sunt trei cazuri nefericite, provenind din familii in care un singur membru ii intretinea, de unde si lipsurile inerente cand vine vorba de bani. Libertatea de miscare a acestora, desi controlata pana la un punct de parintele si asa ocupat cu problemele proprii, e maxima, iar de aici pana la incaierari cu gasti de elevi sau gangsteri e un singur pas. Pe care, desigur, buclucasii nostri nu ezita sa-l faca. Chiar daca scenariul e scris de 2 scenaristi (niciunul din ei nefiind regizorul), acesta e haotic, cel putin in prima parte, cand nu stii ce sa crezi: asisti la o comedie, la un film de actiune, la o drama ? Dialogurile sunt simpliste si lipsite de orice profunzime, la fel ca si actiunea, ce pare mai degraba incalcita decat coerenta, fluida, cu cadre care se schimba des, trecand de la un personaj la altul. Dupa ce s-a scurs mai bine de un sfert din film, intr-un tarziu, apare si intriga, care nu e nimic mai mult decat ideea principala in jurul careia se construieste tot filmul: dragostea la prima vedere ce o simte Hae-juk pentru misterioasa fata ce o zareste pe strada. Nici titlul nu se justifica, in conditiile in care despre concursul de dans care in cele din urma da “Regele Disco-ului” se vorbeste efectiv cam in ultimele 30 de minute din film, scenele propriu-zise ale concursului neavand o durata mai lunga de 10 minute din totalul de 107 minute ale filmului. Toate acestea dau senzatia unui film total disproportionat, in care sunt amestecate la intamplare drama cu umorul de slaba calitate, cu cateva gaguri nereusite si un umor de situatie pe alocuri lamentabil. Pe cat s-a chinuit regizorul sa dea o nota de realism zugravind greutatile vietii de zi cu zi ale celor trei tineri (ce rezoneaza in greutatile unei intregi generatii), pe atat acest efort pare in zadar cand vezi cei trei protagonisti in rolul de elevi de liceu de 18 ani. Toti par persoane mult prea mature si dezvoltate pentru a incapea in costumul de elev (toti actorii impricinati avand peste 23 de ani), poate daca nu cumva urmau o scoala la seral… De altfel, aceasta e una din hibele filmelor cu protagonisti adolescenti din perioada ante-Hallyu, cand nu existau actori-copii care sa joace efectiv rolul de adolescenti in acord cu varsta fizica a personajului (sa ne amintim doar de Kwon Sang-woo in “Once Upon a Time in a Highschool”, unde la 28 de ani Kwon Sang-woo interpreta… un elev de liceu !). Trecand cu vederea peste aceste lipsuri si stangacii, ceea ce face ofertant acest film uitat de timp e aglomeratia de actori cu nume din distributie, care pe atunci erau cvasi-necunoscuti, dar care azi daca s-ar reuni intr-un singur film, ar umple salile de cinema. Fie si numai pentru ei, merita savurat. O comedie usoara, cu putina drama, actiune si romantism, cu un parfum aparte al unor ani ’80 zugraviti cenusiu, ce ne prilejuieste revederea multor actori minunati, care peste ani aveau sa devina vedete de prima mana ale filmului coreean.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil !
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Mega-succesul verii lui 2015 în Coreea, „Veteran”, va avea un sequel !
Blockbuster-ul coreean al acestei veri, „Veteran”, va avea un sequel ! Regizorul productiei, Ryu Seung-wan, a declarat ieri ca „Veteran 2” a fost deja confirmat: „Suntem deja in cautarea de subiecte care sa fie acoperite in film. Vom arunca o privire asupra chestiunilor sociale de care publicul e curios si despre care ar dori sa stie mai multe.” Hwang Jung-min, care a interpretat protagonistul filmului, a facut remarci pozitive in momentul in care a fost intrebat de o posibila revenire pentru un sequel: „Nu e batut inca in cuie, dar cred ca ar trebui sa apar in sequel.” Reprezentantul companiei de productie ce a produs recentul „Veteran” prevede ca sequel-ul ar putea fi lansat pe piata in doi-trei ani. „Incercam din greu sa gasim un personaj negativ mai puternic decat Jo Tae Oh (personajul interpretat de Yoo Ah In).”
„Veteran”, care a avut premiera in aceasta vara, l-a avut pe Hwang Jung-min in rolul unui politist onest, si pe Yoo Ah In in rolul unui chaebol de a treia generatie corupt, pe care politistul incearca sa-l doboare. Maestrul filmelor de actiune din Coreea, Ryu Seung-wan, revine la 2 ani dupa „The Berlin File”, „Veteran” bucurandu-se de un succes fulminant. In primele 5 zile a strans incasari de 18,6 milioane de dolari, iar cele 3 saptamani consecutive din august cat a fost liderul box-office-ului coreean i-au adus incasari, pana la 31 august 2015, de nu mai putin de 73,2 milioane dolari, avand aproape 11 milioane de bilete vandute. „Veteran” a devenit al 9-lea cel mai bine vandut film coreean din toate timpurile, astfel ca e de inteles de ce producatorii, avand suma de investitie deja pregatita, au anuntat imediat realizarea unui sequel. Si iata cum in decurs de un an de zile, doua mega-succese de box-office („Ode to My Father” si „Veteran”) il propulseaza pe Hwang Jung-min sus de tot, printre starurile coreene cele mai cautate ale momentului.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Cho Jin Woong şi Lee Je Hoon vor apãrea în “Signal”, serialul începutului de an la tvN
A trecut mai bine de un an de cand Cho Jin Woong, care intre timp a jucat in hitul acestei veri in Coreea, “Assassination”, a aparut intr-un serial de televiziune („Beyond the Clouds”). Dupa mai multe filme („We Are Brothers”, „Chronicle of a Blood Merchant”, „Assassination”), actorul a decis sa apara din nou in seriale, ocolind cateva luni filmele. Acesta a fost deja confirmat in serialul “Full Sun” alaturi de actrita Yoon Kye Sang. Se pare ca actorul s-ar putea reintoarce anul viitor cu un nou serial la tvN, “Signal”, de serial urmand sa se ocupe producatorul Kim Won Seok care s-a ocupat in trecut si de “Misaeng” si scenarista Kim Eun Hee care a scris si scenariile pentru “Sign” si “Three Days”. Lee Je Hoon va juca rolul unui criminalist, iar Cho Jin Woong ia in considerare rolul unui detectiv.
Cei doi actori au colaborat de mai multe ori, jucand impreuna in “My Paparotti”, “Ethics of Wrath” si in “The Front Line”; nimic neobisnuit avand in vedere ca Cho Jin Woong joaca intr-o multime de filme de toate genurile, acceptand fara probleme roluri secundare sau negative. Luand in considerare cele doua nume cunoscute ale cinematografiei coreene, un astfel de serial este asteptat cu nerabdare de multi fani.
Scenariul spune o noua versiune a unui celebru caz de crima in serie, Hwaseong, subiect atins si in “Memories of Murder”, fiind povestea adevarata a unui caz nerezolvat despre un violator si ucigas in serie, din anii 1980. In aceasta poveste, detectivii din zilele noastre vor putea sa comunice cu detectivii acelor ani prin intermediul unui fel de telefon fara fir si impreuna vor lucra la rezolvarea acestui caz plin de mister.
Lee Je Hoon interpreteaza rolul unui criminalist ce face parte dintr-o echipa speciala ce se ocupa de cazurile nerezolvate. Este un politist ce uraste politistii, dar personajul sau este istet si plin de bunavointa. Cho Jin Woong a fost distribuit in rolul unuia din cele trei personaje principale: este un detectiv care in tinerete a fost atlet, pasiunea sa fiind taekwando (un stil de lupta coreean numit si “Calea mainilor si a picioarelor”). Personajul este descris ca fiind “un barbat perfect, care nu ar intoarce capul nici macar pentru o femeie superba”. Este un om simplu, care nu poate fi influentat de nimic, un om sincer, uneori chiar prea cinstit, care prefera sa rezolve problemele in mod direct.
“Signal” va fi difuzat la tvN in ianuarie 2016, dupa “Answer Me 1988”.
(Sursa: dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Ha Ji Won şi Chen Bolin în sfârşit împreunã ! Totul, în coproducţia „Life-Staking Love” !
Ha Ji Won, Bolin Chen si Chun Jung-myung au inceput oficial filmarile pentru noua productie „Risking Life for Love” (cu titlu literal „Life-Staking Love”). Pe 6 septembrie au debutat filmarile in Seul, durata programata a lor fiind de 3 luni. “Risking Life for Love” va fi o comedie romantica ce va include si elemente de thriller, din moment ce va spune povestea a trei persoane implicate intr-un caz de crima in serie. Ha Ji Won o va interpreta pe Jane, o scriitoare de romane de mister ce cerceteaza pe cont propriu intr-un caz de crima in serie, in timp ce Chun Jung-myung (pe care toata lumea il cunoaste din interpretarea plina de elogii din serialul „The Duo” sau din „Cinderella’s Sister”) va interpreta un politist prieten de o viata cu romanciera interpretata de Ha Ji Won. Bolin Chen il va interpreta pe Jason, un barbat misterios ce fura inima lui Jane. Din distributia filmului vor mai face parte Yoon So Hee, Kim Won-hae, Jung Hae-kyun sau Oh Jung-se, nume mai putin cunoscute, dar aparitii obisnuite in seriale de televiziune. Premiera filmului e programata pentru inceputul anului 2016.
Pentru Ha Ji-won va fi al treilea film din ultimii doi ani, dupa „The Huntresses” si „Chronicle of a Blood Merchant”, productii mai putin reusite, daca ne gandim ca vedeta a prins in cariera sa si filme mai de succes, precum „Sex is Zero”, „Ditto”, „100 Days With Mr. Arrogant” sau „Haeundae”. In aceasta vara, actrita tocmai a terminat serialul „The Time We Were Not In Love”, un remake dupa un serial taiwanez, ce s-a comportat destul de slab pe intervalul orar la care a fost difuzat si care a dezamagit multi internauti, o confirmare, o data in plus, a valabilitatii proverbului „La pomul laudat sa nu te duci cu sacul”.
Nu stim daca e o coincidenta sau nu aparitia in acest film (ce e realizat in coproductie cu China) a lui Ha Ji Won alaturi de Chen Bolin, actorul taiwanez de 32 de ani despre care s-a vorbit toata vara. In momentul in care acesta a semnat cu agentia BM Plus Entertainment, ce o impresariaza si pe Ha Ji Won, Chen Bolin isi anunta intrarea pe piata coreeana de entertainment, fiind luat in calcul si acest proiect de film in care apare alaturi de Ha Ji Won. Speculatiile cum ca cei doi ar avea o relatie – ce au mers chiar pana la ideea stupida ca s-ar fi logodit in secret ! – a fost alimentata nu doar de reprezentarea celor doi de catre aceeasi agentie, ci si de faptul ca la un moment dat, internautii au observat ca cei doi au postat pe retelele de socializare fotografii foarte asemanatoare. Agentia ce-i impresariaza a negat vehement zvonurile, si cum acestea nu s-au strins, insasi actrita a facut o declaratie publica, spunand: „Nu-l cunosc pe Chen Bolin. Ne-am intalnit datorita unui film, o data. Atunci ne-am cunoscut si in mediul virtual, pe reteaua de socializare.” „A fost amuzant sa vad postarea cu pozele noastre similare de pe Instagram. M-am gandit imediat: ‚Cum e posibil sa pui laolalta toate aceste poze ?’. Aceasta a incheiat: „Dupa prima noastra intalnire, nu am mai vorbit unul cu celalalt.” Deocamdata zvonurile s-au stins, insa nu se stie pentru cat timp. In special ca proiectul comun al celor doi abia a inceput, iar presa de scandal e mereu in cautarea de subiecte care sa capteze atentia…
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Ce sacrificii fac Joo Won şi Kim Tae-hee pentru succesul lui „Yong Pal”
Cum serialul coreean vedeta al momentului e „Yong Pal”,, nu exista saptamana in care sa nu aflam ceva inedit despre acesta. Probabil echipa ce se ocupa de promovarea lui stie sa-si faca meseria, lansand pe piata tot felul de detalii in masura a atrage atentia asupra productiei. De data aceasta a fost dezvaluit faptul ca actorul Joo Won a slabit 7 kilograme de la inceputul filmarilor la serial. Si, in mod la fel de „surprinzator”, un oficial din Divizia Seriale a postului SBS a constatat ca pierderea in greutate a actorului „e extrem de vizibila”. Aceasta neintentionata pierdere in greutate vine de la programul intens de filmari pentru serial, in conditiile in care Joo Won apare in aproximativ 70% din scenele episoadelor 1-10, ceea ce inseamna ca acesta abia are timp sa se mai odihneasca.
Pana acum, am avut ocazia sa-l vedem pe Joo Won in cele mai neasteptate ipostaze: in curse contra cronometru pe acoperisuri, aratandu-si talentul in a conduce masina in urmariri sau sarind in raul Han din varful unui pod. Si toate aceste scene au fost facute de actor fara a recurge la o dublura profesionista. Eforturile sale au dus la scene comparabile cu cele din filmele de calitate de actiune, dar si la pierderea in greutate a actorului. Mai mult, acesta si-a facut timp, cu 2 saptamani in urma, sa apara intr-un restaurant din Seul unde s-a intalnit cu media, pentru a-si arata aprecierea fata de fanii serialului. Gestul sau e cu atat mai iesit din comun cu cat e neobisnuit pentru un actor sa se intalneasca cu presa chiar in timpul filmarilor serialului la care lucreaza. In ciuda programului extenunat, Joo Won a vrut sa arate cat de mult apreciaza articolele pozitive, ratingurile ridicate ale serialului si aprecierile telespectatorilor. La scurt timp dupa, au aparut pe internet doua imagini cu chipul lui Joo Won de pe platoul de filmare, una din episodul 1 si alta din episodul 5. In amandoua, actorul poarta halat alb, insa fata de chipul luminos si plin de energie din primul episod, in poza din episodul 5 acesta are cerculete negre sub ochi si un aspect intunecat. In mod evident e extenuat, iar acesta e principalul motiv pentru care fanii lui Joo Won sunt impotriva extinderii numarului de episoade al serialului, in ciuda popularitatii sale.
Nu doar Joo Won face sacrificii pentru succesul acestui serial. Actrita Bae Hae-sun a marturisit ca filmarea scenei in care personajul ei o palmuieste pe Kim Tae-hee a fost una foarte dificila. Intr-un interviu acordat cu cateva zile in urma, aceasta a spus: „Tremuram cand ma pregateam pentru scena in care ii dadeam o palma lui Kim Tae-hee, deoarece aceasta era atat de draguta ! A fost pentru prima oara cand am palmuit o femeie.” Aceasta a adaugat: „Am repetat de mai multe ori cu Kim Tae-hee si am reusit sa termin scena fara ca aceasta sa fie taiata la editare si sa trebuiasca a fi repetata. Scena era despre controlarea emotiilor, pentru mine si pentru Kim Tae-hee, care trebuia sa aiba ochii inchisi, asa ca era foarte important sa fii concentrat. Dupa scena, Kim Tae-hee a spus: ‚Nu a durut atat de tare pe cat credeam. A fost bine ca ai facut-o cum trebuie.’ Era foarte fericita ca a iesit bine.” Actrita veteran a mai spus despre interpretarea lui Kim Tae-hee ca „nu doar aspectul ei exterior e frumos, ci se pricepe foarte bine sa scoata la suprafata trairi complicate. Cred ca arata atat de frumos pe ecran, si nu e doar din cauza aspectului ei.”
Dedicarea celor doua vedete ale serialului, Kim Tae-hee si Joo Won, le scoate in evidenta profesionalismul desavarsit. De aceea sunt atat de iubiti de fanii lor. Cat priveste serialul „Yong Pal”, dupa varful de rating de 20,5% atins la nivel national la episodul 8, in episoadele difuzate saptamana trecuta, serialul a cunoscut un regres, stagnand la 17%.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Topul celor mai bine plãtite actriţe coreene ale momentului
In Statele Unite se afla destul de usor cat castiga un actor si exista nenumarate topuri cu cei mai bine platiti actori ai momentului, in frunte cu Charlie Sheen, care castiga 1,8 milioane de dolari pe un episod, in perioada in care inca filma pentru “Two And a Half Men” (2003-2015) sau Ray Romano care castiga 1,7 milioane dolari per episod, catre sfarsitul serialului “Everybody Loves Raymond” (1996-2005). Printre actritele din fruntea topului se numara Helen Hunt, care a castigat 1 milion de dolari pentru fiecare episod din “Mad About You” (1992-1999) si Jennifer Aniston, Courtney Cox si Lisa Kudrow din serialul “Friends” (1994-2004), care au castigat fiecare cate 1 million de dolari per episod, catre finalul serialului. Bineinteles, acesti actori sunt “crema cremelor” sau mai corect spus au cel mai mare impact la public, asta neinsemnand ca sunt cei mai buni din bransa; multi alti actori castiga doar o mica parte din cat castiga acestia.
Si atunci, se pot alinia starurile din Coreea de Sud la aceste liste? Trebuie tinut cont de faptul ca vorbim de o alta tara si de o alta piata. Asadar, oare cat castiga actrite de top din Coreea de Sud, precum Kim Tae Hee sau Song Hye Kyo?
Daily Sports a avut curiozitatea de a alcatui o lista a actritelor de top si ale castigurilor pentru un episod, dupa ce s-au consultat cu companiile de productie ale serialelor de televiziune, producatorii companiilor de radiodifuziune, echipele de manageri si alti specialisti din industria de divertisment din Coreea de Sud.
Pentru inceput, Suzy din Miss A si Yoona din Girls’ Generation primesc cam 20 de milioane de woni (aproximativ 16 700 $) pentru un episod de serial tv, si sunt cele mai bine platite actrite din randul starurilor K-pop.
Park Shin Hye si Moon Chae Won sunt si ele pe lista cu 25 de milioane de woni (aproximativ 21 000 $ pentru un episod). Despre Park Shin Hye se speculeaza ca, dupa succesul cu serialul “Pinocchio”, cota actritei va urca.
Park Bo Young castiga 30 de milioane de woni (aproximativ 25 000 $) dupa revenirea pe micul ecran, dupa o absenta de 7 ani. Aceasta era cea mai bine platita actrita a postului de televiziune prin cablu tvN, actrita Choi Ji Woo ocupad acum acest loc. Shin Min Ah castiga si ea 30 de milioane de woni (aproximativ 25.000 $), si in curand va juca alaturi de So Ji Sub in “Oh My God”.
Gong Hyo Jin primeste ceva mai putin de 44 de milioane de woni, cam 33 400 $. Suma primita de actrita pentru rolul din “Producers” a fost ceva mai mica in comparatie cu cea din “It’s Okay, It’s Love”, actorii din serial fiind de acord sa fie platiti ceva mai putin pentru a putea avea o distributie formidabila.
Kim Tae Hee care acum filmeaza pentru binecunoscutul “Yong Pal” primeste 40 de milioane de woni, adica 33.400 $ pentru un episod. Actrita si-a micsorat un pic cota de piata din cauza raspunsului destul de slab la serialul anterior in care a jucat, “Jang Ok Jung, Lives In Love” (actrita se lupta sa demonstreze ca nu este doar un chip frumos si o femeie inteligenta, de multe ori aceasta suferind din cauza gurilor rele).
Urmatoarea pe lista este Song Hye Kyo, actrita de top si in China, momentan lucrand cu scenaristul Kim Eun Sook. Dupa rolul din “That Winter, The Wind Blows”, aceasta castiga pentru un episod suma de 50 de milioane de woni (aproximativ 41.800 $).
Recent, Choi Ji Woo a semnat cu tvN pentru un serial si castiga aproximativ 50 de milioane de woni, cam 41.800$, un record pentru tvN. De la intemeierea postului de televiziune tvN acum 9 ani, Choi Ji Woo a devenit cea mai bine platita actrita, deturnand-o pe Park Bo Young, si s-ar putea sa primeasca chiar mai mult, avand in vedere ca este primul serial prin cablu (oferit de o televiziune prin cablu) in care joaca dupa 21 de ani.
Ha Ji Won isi mentine in continuare titlul de “Drama Queen”, aceasta primind 50 de milioane de woni (41.800 $) pentru cea mai recenta aparitie in “The Time We Were Not In Love”.
Lee Young Ae si Jun Ji Hyun sunt in fruntea listei, fiind cele mai bine platite actrite coreene. Pentru ca apar rar in seriale, acestea sunt foarte cautate. Lee Young Ae, celebra dupa rolul din “Jewel In The Palace” (2003), va juca in “Saimdang, the Herstory”, o revenire pe micul ecran asteptata timp de 12 ani. Compania Emperor Entertainment Korea (EEK) din Hong Kong investeste 10 miliarde de woni (aproximativ 10 milioane $) in serial, ceea ce spune destule despre popularitatea actritei in China.
Jun Ji Hyun continua sa se bucure de o imensa popularitate dupa ce a jucat in serialul “My Love From The Star” (2013). Popularitatea personajului interpretat de actrita in serial a nascut un nou termen “Chun Song Yi Economics”, care descrie fenomenul popularitatii sale si puterea sa pe piata de divertisment. Actrita primeste 100 de milioane de woni (aproximativ 83.500 $) pentru un episod. Cel mai recent rol al actritei a fost in filmul “Assassination” care a avut peste 10 milioane de bilete vandute.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Lady of the Dynasty (2015) – povestea tragicã a celei mai celebre iubiri din dinastia Tang
Lansat pe 30 iulie 2015 in cinematografele chinezesti, “Lady of the Dynasty” face o incursiune in culisele vietii de la Palat din timpul dinastiei Tang de secol VIII. Productia a avut un buget urias, nu mai putin de 32 de milioane de dolari, insa a fost un esec de box-office, unde a reusit sa stranga doar 20,7 milioane de dolari. Nici criticii de film nu au fost prea incantati de aceasta realizare, insa depinde si de ce asteptari are fiecare de la acest gen de filme. Asteptarea populara, clar, de la un film de epoca cu 32 de milioane de dolari buget era sa fie o productie dinamica, cu multa actiune si scene de lupta, cu un subiect cat de cat inedit, care sa te captiveze pe durata celor 2 ore. “Lady of the Dynasty” nu este un film de razboi, iar cine ar fi urmarit in prealabil trailerul ar fi realizat ca e o productie romantica ce graviteaza in jurul personalitatii Imparatului Xuanzong si mai ales a Consoartei Yang Guifei, a carei tragica poveste de viata e adusa in prim plan din negura istoriei. Astfel ca, toti cei prezenti in sala de cinema asteptand un film cu intrigi militare si confruntari sangeroase, dublate de efecte speciale, s-au trezit ca au parte de o varianta chinezeasca a recentului serial coreean “Empress Ki”, plasat intr-o alta epoca si avand alti eroi. In privinta criticilor negative, acestea se datoreaza anumitor aspecte ale realizarii de ansamblu, care nefac sa ne intrebam serios pe ce s-a dus acest buget urias. Scenele de lupta sunt extrem de putine, folosite mai mult ca liant pentru a duce povestea mai departe, iar unele procedee tehnice par desprinse din anii ’70 (slow-motion-uri fara finalitate, in cadre scurte, plus “stingrea” imaginii in momentul in care se termina o scena, de care regizorul abuzeaza literalmente pana la exasperare). In plus, tot filmul este extrem de static, pare incremenit in descrierea amanuntita a vietii concubinei (devenite ulterior consoarta) Yang. Pentru cei care urmaresc seriale istorice chinezesti de palat, probabil filmul pare un etern deja-vu, ce nu aduce absolut nimic nou pentru genul de filme biografice axate pe reconstituirea vietii unei personalitati a istoriei. La un moment dat chiar devine obositor, iar incercarile de a rupe ritmul, ale regizorului, prin schimbari bruste de situatie, afecteaza grav cursivitatea (e ca si cum o melodie lenta e pusa dintr-odata pe repede inainte, dupa care se revine la lentoarea initiala). Cam din aceste motive filmul nu a fost un succes la box-office si nu a obtinut nici simnpatia criticilor de film, ce nu vad pentru prima oara o astfel de productie.
In ciuda acestui fapt, “Lady of the Dynasty” va fi o incantare pentru cei ce iubesc productiile istorice romantice, “de palat”. Punctul forte al filmului sunt costumele deosebite, decorurile minunate (atat din natura cat si scena dansului de la inceput, una din putinele scene la scara larga ale productiei) si, bineinteles, jocul actorilor. Nume mari in distributia acestui film interpreteaza excelent personaje istorice a caror poveste au putere de model, in ziua de azi, cand vine vorba de iubire in vremuri de restriste. O asemenea poveste am vazut, de exemplu, in serialul coreean “Faith” (e vorba de iubirea dintre regele Gongmin si Printesa Nogong), iar acest film incearca sa ne spuna ca clasicul cliseu al casatoriilor din interes de la Palat are parte si de unele exceptii ce merita aduse in atentia noastra inapoi din trecut, ce merita sa prinda viata pentru a nu ramane captivi in plasa ideilor preconcepute despre carmuitori. Leon Lai il interpreteaza pe al 7-lea Imparat al Dinastiei Tang, Li Longji, cunoscut si sub numele de Xuanzong sau, postum, ca Imparatul Ming al dinastiei Tang. Fan Bingbing (pe care ne-o amintim din recentul “The White Haired Witch of Lunar Kingdom”) revine in rolul concubinei Yang Yuhuan, dupa ce a interpretat acelasi rol in serialul Da Tang Fu Rong Yuan din 2007 avand aceeasi tema a iubirii acesteia cu Imparatul Tang. Intr-un rol care se va dovedi secundar il revedem pe Wu Chun, starul taiwanez de 35 de ani din „Saving General Yang” si „The Butterfly Lovers”, ce interpreteaza rolul Printului Mao, unul din numerosii fii ai Imparatului. In sfarsit, in rolul Consoartei Wu o revedem pe legenda Joan Chen, la fel de fermecatoare la 54 de ani ca in rolurile din tinerete. Regia e semnata de debutantul Shi Qing.
Dinastia Tang, mijlocul secolului VIII. Un anume Tacitus este trimis ca emisar al Imperiului Bizantin in indepartatul Tang, cu misiunea de a incheia o alianta intre cele doua imperii pentru a prinde in cleste Califatul situat intre cele doua, ce crea amandurora probleme la hotare. Pe durata sederii in capitala Imperiului, Chang’an, Tacitus are ocazia de a observa felul diferit de a fi al Imparatului Li Longji (Leon Lai), realizand ca Imperiul Tang e departe de tipicul imperiilor acelor vrenmuri. E surprins de toleranta din Imperiu, dar si de modestia Imparatului, care in loc sa sarbatoreasca recenta victorie de la hotar impotriva Califatului, organizeaza o ceremonie funerara in care locul melodiilor vesele e luat de elegii. Aici o zareste Consoarta Wu (Joan Chen) pe Yang Yuhuan (Fan Bingbing), o dansatoare orfana ce s-a mutat in casa varului ei pentru a-si face un rost in Capitala. Dansul si privirea acesteia par a o cuceri pe Consoarta, ce isi anunta Imparatul ca a gasit-o pe viitoarea sotie a Printului Mao (Wu Chun), fructul iubirii celor doi. Lucrurile isi urmeaza cursul firesc, si, fara ca cei doi viitori miri sa se vada fata in fata decat in noaptea nuntii, cei doi isi unesc destinele. In ciuda iubirii care se naste intre cei doi tineri casatoriti, altceva avea sa le marcheze destinul. La scurt timp dupa, Printul Mostenitor Ying, fiul Imparatului cu o Concubina, vede in intrarea in Palat a lui Yuan Yuhuan o intarire a pozitiei rivalului Print Mao, si intrigile incep sa se teasa. Iar de aici pana la o adevarata tragedie mai e un singur pas, care va arunca Imperiul Tang in haos.
“Lady of the Dynasty” e o productie ce s-a nascut greu. In 2009 s-a anuntat demararea proiectului numit initial “Yang Guifei”, iar 2 ani mai tarziu a fost redunumit ca “Tang Crisis”. La retragerea investitorului britanic, filmul a devenit o coproductie sino-japoneza, cu coreeanul Kwak Jae-yong la timona. Dar conceptele diferite ale companiei de productie si ale regizorului au dus la demisia regizorului, ce nu a acceptat punctul de vedere al companiei de productie chinezesti, regizorul avand o viziune diferita, ce se departa de specificul filmelor chinezesti (ar fi fost ciudat ca o pagina de istorie chinezeasca sa ne fie spusa dupa viziunea unui… coreean, nu ? Fie el si regizorul lui My Sassy Girl si Windstruck) Au renuntat si investitorii japonezi, iar in vara lui 2013, dupa modificari majore in scenariu, s-a anuntat reluarea proiectului, ale carui filmari au inceput in sfarsit in decembrie 2013.
Yang Yuhuan, personajul istoric al productiei, a fost considerata una din cele patru frumuseti ale Chinei antice. A trait doar 37 de ani, insa relatia speciala pe care a avut-o cu Imparatul Xuanzong in ultimii ani de domnie ai acestuia a ramas celebra in istorie. Filmul incearca sa reconstituie acest episod al iubirii tragice a celor doi, chiar daca uneori unele fapte nu sunt redate fidel (cum a fost, de exemplu, sfarsitul lui Yang Yuhuan). Si daca tot vorbim de istorie, ca o punte de legatura cu filmul exista, catre final, o scena memorabila: Consoarta Yang Yuhuan incearca sa se justifice in fata istoriei, invocand istoria. Isi justifica rolul de consoarta, care primeaza in fata afacerilor statului in care nu s-a implicat. Impresia acestei scene e ca un nume din istoria bogata a unui imperiu, pierdut in cronici si prafuit de timp, prinde viata, se intruchipeaza si explica soarta nedreapta ce i-a grabit sfarsitul. Singura problema in aceasta ecuatie e… iubirea. A aparut ciudat inca de la inceput cand Yang Yuhuan a cerut sa-si vada viitorul sot, pentru a sti daca se va iubi cu el. Consoarta Wu i-a dat imediat replica: “Conteaza daca il iubesti pe Print ?”, reflectand mentalitatea de la Palat, ideea ca o casatorie era privita ca un act formal, din interes. Insusi Tacitus, solul din Bizant, ramane surprins de aceasta casatorie, obisnuit fiind ca in Imperiul Bizantin o unire de destine sa fie nimic mai mult decat rodul unui joc politic de culise cu un scop précis. De aceasta data nu era cazul unei asemenea presupuneri, Yang Yuhuan fiind de origine modesta, o simpla dansatoare. De aici si impresia – ce se va dovedi eronata – a lui Tacitus cum ca Imperiul Tang era total diferit de al lui Imperiu Bizantin. Se minunase cand vazuse toleranta religioasa si multiculturalismul din Tang, lipsa nevoii de a face parada de maretia stapanirii Tang, modestia Imparatului. Dar prima impresie a emisarului Imperiului ce se pretindea continuatorul Maretului Imperiu Roman se va estompa treptat, pe masura ce va descoperi adevarata fata a Tang-ului, analizand imperiul din interiorul sau. Interesanta perspectiva istorica, zugravirea aparte a epocii si atmosferei din Palatul Imperial din Chang’an, surprinsa in toata splendoarea ei: interioare luxuriante dominate de matase si culori vii, sunetul lin al harpei, costume de o rara frumusete (in special costumele de iarna ne amintesc de minunatele vesminte purtate de eroii serialului coreean “Empress Ki” in memorabila scena a vanatorii regale de iarna) De fapt, daca e sa comparam acest film cu serialul amintit, trebuie spus ca cele doua se aseamana flagrant, ambele tratand culisele vietii de Palat din Imperiu, cu deosebirea ca actiunea lor se desfasoara in perioada a doua dinastii diferite (Tang, respectiv Yuan), despartite de 500 de ani. Pe langa costumele de iarna ce au starnit atata entuziasm in “Empress Ki”, regasim jocul de polo calare din “The Legend” sau “Soldier of God”, alte doua seriale coreene ce ilustreaza influenta timpurie a Chinei asupra peninsulei pana in cele mai mici detalii legate de viata privata.
“Lady of the Dynasty” ramane un film minunat, in ciuda tuturor criticilor si insuccesului de la box-office. Nu se ridica peste alte productii similare chinezesti, dar are un farmec care il face special. Vorbele Consoartei Yang iti raman in minte minute bune dupa incheierea vizionarii, subliniind perfect soarta uneori nedreapta a consoartelor imperiale: “Imperiul nu poate fi distrus printr-un dans sau cantec”.
Traducerea, adaptarea si timingul manual au fost efectuate de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil, in premiera in Romania.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Horrors of Malformed Men (1969) – scrierile lui Rampo Edogawa filtrate de regele filmului cult japonez, Teruo Ishii
“Horrors of Malformed Men” e un film din 1969 care a scris istorie in cinematografia japoneza. Sa nu va ganditi ca ar fi ceva extraordinar ca realizare, care sa-l faca un film intrat in istorie prin frumusetea sa deosebita. Ca stil, poate fi incadrat in subgenul “ero guro” (erotic-grotesc) al celebrului stil “Pinku” creat de studiourile Toei in anii ’60, fiind considerat un precursor al stilului “pinku violent” ce avea sa se nasca in cinematografia japoneza in anii ’70. In ciuda faptului ca acesta combina mai multe genuri intr-un stil haotic, fara a excela la capitolul scenariu, criticii de film il considera o realizare remarcabila deschizatoare de drumuri in cinematografia japoneza pentru un nou gen. Un critic de film afirma ca “‘Horrors of Malformed Men’ e unul din experimentele cinematografice singulare nu doar in cariera lui Ishii, ci si in istoria intregii Japonii.” Filmul combina un spectru larg de influente, pornind de la scrierile lui Rampo Edogawa (ce stau la baza scenariului) si mergand pana la butoh, o forma de dans teatral inventata dupa al doilea razboi mondial de Hijikata Tatsumi sdi Ohno Kazuo. Mai mult, insusi Hijikata Tatsumi interpreteaza in acest film dansul butoh, acesta avand rolul nebunului Jogoro, un bogatas excentric cu o deformare fizica ce ajunge sa-si creeze propria lume pe o insula parasita. ‘Horrors of Malformed Men’ exploateaza mai mult decat metaforic trauma post-nucleara a Japoniei, la mai bine de doua decenii de la incheierea razboiului, si, de remarcat, tocmai datorita ororilor pe care le prezinta (ce amintesc de consecintele tragice ale bombelor atomice detonate asuora Japoniei in timpul celui de-al doilea razboi mondial), filmul a fost interzis in Japonia. Astfel, acesta foarte greu a putut fi vazut. Abia in 2007 a aparut un dvd al filmului doar pe continentul nord-american, si in pezent acesta fiind interzis in Japonia. In ceea ce-l priveste pe regizorul Teruo Ishii (foto), acesta a regizat nu mai putin de 80 de filme intr-o cariera lunga inceputa in 1957 si incheiata in 2001 (regizorul a murit in 2005), fiind consierat “Regele filmului cult”, in Japonia. Chiar daca majoritatea sunt productii de categorie B, apartinand genului “ero guro”, ramane unul din cei mai prolifici si cunoscuti regizori japonezi in lumea occidentala. Din copilarie a fost fanul scrierilor lui Rampo Edogawa, nu a ezitat sa adapteze multe din povestile sale de groaza in filme, insa “Horrors of Malformed Men” e de departe cea mai reusita ecranizare a acestuia dupa opera celebrului scriitor.
Hirosuke este un medic chirurg care se trezeste – aparent inexplicabil – inchis intr-un sanatoriu din Tokyo-ul anilor postbelici. Desi explica medicului care periodic ii da o injectie pentru a-l adormi ca el nu este nebun, sunetul unei melodii – un cantec de leagan – ii apare obsedant in minte, incitandu-i curiozitatea. Sa fi auzit cu adevarat acea melodie sau aceasta sa fi fost rodul imaginatiei sale ? In momentul in care in plina noapte se trezeste in celula cu un calugar plesuv ce incearca sa-l omoare, Hirosuke reactioneaza si, pentru a-si salva viata, il ucide pe calugar si evadeaza din sanatoriu. In apropierea lui da peste o fata ce lucreaza la un circ din apropiere, care fredoneaza aceeasi melodie obsedanta. A doua zi, cand fugarul Hirosuke se intalneste din nou cu fata, aceasta ii aminteste de un orasel de pe malul Marii Japoniei, care ar fi locul de origine al acelui rar cantec de leagan. Dar nu apuca sa termine fraza, fiind ucisa de un cutit aparut de niciunde. Mergand spre zona de coasta indicata, Hirosuke citeste intr-un ziar despre moartea unui anume Kenzaburo, fiul familiei Komoda, cea mai distinsa familie de pe coasta Marii Japoniei. Nu ar fi fost atras de articol daca nu vedea poza raposatului, care, spre stupoarea lui… ii seamana leit ! Pentru a dezlega misterul tuturor acestor lucruri neobisnuite ce i se intampla, Hirosuke decide sa profite de asemanarea fizica cu defunctul si se pretinde a fi acesta… inviat din morti.
Filmul lui Teruo Ishii e un amestec interesant de mister cu o intriga si o rezolvare a la “Sherlock Holmes”, si horror grotesc, la care se adauga una din componentele nelipsite ale filmelor lui Ishii, erotismul. Povestea e prezentata sub forma unei naratiuni din unghiul de vedere al personajului principal, Hirosuke Hiromi, un doctor trecut de 30 de ani, amnezic, pornit in cautarea dezlagarii misterului care il inconjoara ca o panza deasa de paianjen, si care, pas cu pas, ajunge pe o insula ce aminteste de grotescul celebrei insule a doctorului Moreau a lui H.G. Wells. Ishii si co-scenaristul Masahiro Kakefuda au strans la un loc elemente dintr-o varietate de scrieri ale lui Rampo Edogawa, incluzand aici “The Human Chair”, “The Stroller in the Attic”, “The Twins” si povestirea ce si da titlul filmului. Prima parte a filmului e una seducatoare, plina de mister si schimbari rapide de situatie, care chiar daca sfideaza logica, reuseste sa te captiveze. Insa odata cu patrunderea in universul creat de Jogoro Komoda (tatal nebun al personajului Genzaburo in pielea caruia intra Hirosuke) pe insula ororilor, tot misterul se risipeste, filmul devenind unul de groaza, insa nu in sensul pe care termenul “horror” l-ar da unui film in ziua de azi. Insula respectiva se dovedeste un cimitir viu, cu creaturi dezumanizate la propriu, deformate fizic, ce slujesc un singur stapan, pe Jogoro, la randu-i o persoana diforma care odata a avut tot ce isi putea dori de la viata. Povestea odata ajunsa in acest punct, devine ilogica, explicatiile sunt puerile, iar deznodamantul cu revelarea de catre celebrul detectiv al lui Rampo Edogawa, Kogoro Akechi , a tuturor faptelor, puse cap la cap in ordine logica si cronologica aproape ca nu mai intereseaza pe nimeni. Inclusiv scena urmaririi de la final, cand malformatul Jogoro incearca sa scape de detectiv ce fuge dupa el fara o logica anume (atat din partea lui Jogoro, care nu avea unde sa fuga, fiind pe o insula, cat si a detectivului, care in nici un caz nu avea de gand sa-l ucida pe acesta sau sa-i aplice vreo corectie fizica), vine in intarirea ideii de lipsa de logica a scenariului. Si totusi, daca Ishii in mod intentionat a creat acest haos in a doua parte a filmului sau ? “Horrors of Malformed Men” refuza sa se supuna plauzibilului si in mod intentionat prezinta totul ca pe un vis dezordonat, primar, ilogic, haotic si excentric in fiecare cadru al sau. Ca spectator ai impresia, pe masura ce povestea avanseaza, ca totul nu este decat o halucinatie de care te-ai molipsit de la amnezicul doctor Hirosuke, ce-si cauta fara incetare identitatea in acest vis. Cum concluziona cineva, “ ‘Horrors of Malformed Men’ e un vis. Unul care ar fi un cosmar daca nu ar fi grotesc de frumos.” Se spune ca mintile unice creeaza filme unice. Cazul lui Ishii si al lui “Horrors of Malformed Men” se potriveste perfect acestei vorbe din lumea filmului. Convingeti-va singuri !
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Impactul emisiunii “Three Meals a Day” asupra zonei în care se filmeazã
In fiecare saptamana, echipa si gazdele emisiunii “Three Meals A Day”, difuzata la tvN, merg in provincia Jeongseon pentru filmari. Care sunt insa detaliile din spatele camerei de filmat ? Contractul de inchiriere pentru casa in care se filmeaza emisiunea, care se afla in satul Daechon din provincia Jeongseon, s-a incheiat la sfarsitul lui august. Desi mai sunt inca cateva episoade de difuzat, filmarile s-au incheiat. Producatorul Na Young Suk a spus in trecut ca filmarile pentru “Three Meals A Day” in Jeongseon vor avea loc pe parcursul intregului an, dorind sa filmeze pe perioada fiecarui anotimp, dar iata ca nu a fost asa.
La inceput, satul Daechon era un sat obisnuit dintr-o zona rurala. Acesta este plasat destul de departe de oraselele din provincia Jeongseon. Acum, a devenit o celebra atractie turistica. De obicei, filmarile pentru emisiune au loc incepand de luni pana miercuri, insemnand ca echipa de filmare impreuna cu cea de productie trebuie sa aiba grija de casa de joi pana duminica. Daca nu s-ar ocupa de casa, turistii ar intra neinvitati, iar micuta gradina de legume are nevoie de ingrijire permanenta. Aproape de zona in care se filmeaza emisiunea se afla o parcare de dimensiuni medii. La sfarsit de saptamana parcarea este plina si a fost nevoie de angajarea cuiva pentru a directiona turistii din zona Jeongseon.
Pe langa eforturile facute de oficialii provinciei Jeongseon, echipa emisiunii face si ea ce poate pentru a se asigura ca linistea satului nu este deranjata. Au fost puse diferite indicatoare prin care turistii sunt rugati sa nu intre pe proprietati private fara permisiune, si in fiecare sfarsit de saptamana zece ghizi turistici stau la dispozitia turistilor.
Platoul de filmare este la 150 de metri de parcare. Pe acest mic drum au aparut o cafenea si alte restaurante in care se poate lua micul dejun, si chiar locuri in care se poate dormi. La sfarsit de saptamana drumul catre casa in care se filmeaza emisiunea si cel care duce la paraul din sat este plin de turisti. Un vizitator a descris locul ca fiind la fel de celebru ca zona Myeongdong din Seul (una din atractiile comerciale ale Seulului, plina de turisti si coreeni dornici de shopping). Celebrul producator Na Young Suk a spus: “Sunt ingrijorat ca acest lucru va dauna localnicilor si fermierilor din zona. Ne pare rau.”
Trei persoane din echipa emisiunii au grija de casa, gradina si animale la sfarsit de saptamana. Piata din Jeongseon (aceasta piata este deschisa 5 zile pe saptamana) nu mai este o micuta piata, ci mai degraba una care a devenit neincapatoare pentru toti cei ce o viziteaza. Desi drumul din Seul catre satul Daechon dureaza 4 ore, impactul emisiunii asupra zonei Jeongseon este vizibil.
Emisiunea “Three Meals A Day” a fost difuzata pentru prima oara la tvN pe 7 octombrie 2014. Este o emisiune filmata in aer liber, un show culinar mai aparte in care gazdele trebuie sa se hraneasca cu ceea ce produc. Gazdele emisiunii sunt actorul Lee Seo Jin si cantaretul Ok Taec Yeon din grupul 2PM. Acestia traiesc intr-un mic sat aflat in provincia Jeongseon, Gangwon Do, locuri cu care cei doi nu sunt familiarizati, dar in care trebuie sa se descurce pentru a se putea hrani.
Regizorul si producatorul acestei emisiuni este celebrul Na Young Suk cel care s-a ocupat si de faimoasa emisiune de divertisment “2 Days and 1 Night” (una din cele mai longevive emisiuni) de la KBS2 si de emisiunile de divertisment “Grandpas Over Flowers”, “Sisters Over Flowers” si “Youth Over Flowers” de la tvN (“Grandpas Over Flowers” a avut un rating imens pentru o emisune de divertisment difuzata la o televiziune prin cablu). Cand Lee Seo Jin a fost in “Grandpas Over Flowers”, echipa de filmare l-a numit “Cooking King” din cauza nepriceperii sale in bucatarie. Echipa a glumit pe seama lui creand un show culinar numit “Cooking King Seo Jinnie” care la un moment dat a devenit “Three Meals A Day”. Emisiunea are ca gazde pe Lee Seo Jin si Ok Taec Yeon din 2PM, acestia lucrand si inainte impreuna in serialul “Wonderful Days”.
Cel mai recent episod, difuzat pe 28 august, a atins niste ratinguri neasteptate. Chimia dintre Park Shin-hye (invitata in show) si Ok Taec Yeon (gazda) a facut ca “Three Meals a Day” sa ocupe pentru prima oara in 16 saptamani prima pozitie in topul emisiunilor difuzate pe acelasi interval orar pe toate canalele principale coreene de televiziune ! Ratingul atins in momentul de varf al emisiuni a fost de 13,1 %. Succesul show-ului demonstreaza o data in plus popularitatea de care se bucura in ultimii 2 ani show-urile de televiziune, multe inregistrand ratinguri mai mari decat seriale difuzate in aceeasi perioada, lumea preferand sa se deconecteze in compania unor vedete surprinse cat mai natural, in ipostaze obisnuite, decat sa fie captiva in niste scenarii consumate ale unor seriale de televiziune. Intr-adevar, lumea secolului XXI e una in plina trsnaformare…
(Sursa: soompi)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Topul actorilor coreeni ce garanteazã succesul de casã
Ce actor coreean poate asigura un succes de casa in era cinematografelor de tip multiplex? Este Song Kang Ho, Choi Min Sik sau Ha Jung Woo? Ce anume defineste succesul de casa al unui film? Influenta unui actor/star este un element ce nu poate fi ignorat, daca se doreste ca un film sa aiba un mare succes.
Korean Film Council a facut o lista a acestor actori, rezultatele fiind adunate din Korean Film Almanac din perioada 1971-2010. Din 2011, datele au fost adunate din baza de date a Korean Film Council. Pentru intocmirea acestei liste, acestia au folosit folosit numarul total al biletelor vandute la filmele in care au jucat acesti actori.
10. Ahn Sung Ki (39,833,441 bilete) 9. Choi Min Sik (40,859,388 bilete) 8. Jung Jae Young (49,819,044 bilete) 7. Kim Yoon Suk (49,965,687 bilete) 6. Lee Jung Jae (51,586,615 bilete) 5. Ha Jung Woo (56,801,630 bilete) 4. Hwang Jung Min (58,721,711 bilete)
Hwang Jung Min s-a bucurat de un succes enorm jucand in “Ode to My Father” si “Veteran”.
3. Sol Kyung Gu (62,984,832 bilete)
Filmele de succes ale lui Sol Kyung Gu includ “Haeundae”si “Silmido”.
2. Ryu Seung Ryong (64,971,576 bilete)
Ryu Seung Ryong este pe locul 2. Acest actor are in palmaresul sau cele mai mari blockbustere: “Gwanghae: The Man Who Became King”, “Miracle in Cell No. 7” si “The Admiral: Roaring Currents.” Statutul sau ca actor de mare succes a crescut enorm din 2010, incoace.
1. Song Kang Ho (74,736,952 bilete)
Song Kang Ho este pe prima pozitie in acest top si este o garantie ca filmul va fi un mare succes. Desi “Howling” si “Hindsight” nu au avut acelasi succes, actorul si-a revenit foarte repede cu “Snowpiercer”, “The Face Reader” si “The Attorney”, in 2013. Numarul biletelor vandute este de peste 70 de milioane. Urmatorul film in care va juca, “The Throne”, se asteapta a fi un mare hit in perioada vacantei de Chuseok.
Ha Jung Woo este singurul actor la varsta de 30 si, in timp ce Ahn Sung Ki este cel mai varstnic. Oh Dal Soo a jucat in multe filme celebre, insa mai mult in roluri secundare.
Choi Geun Ha care lucreaza pentru Showbox, una din cele mai mari companii de distributie de film a declarat ca “Nu poate exista o influenta neconditionata a unui actor. Biletele se vand pentru ca exista incredere in abilitatea actorilor. Song Kang Ho, Ryu Seung Ryong, Sol Kyung Gu, Hwang Jung Min, Ha Jung Woo si altii se bucura de aceasta incredere a cinefililor. De exemplu, Song Kang Ho are autoritatea de a alege, de a selecta un anume film, daca doreste, si cinefilii stiu ca el este un mare actor si merg la filmul respectiv cu mare incredere si asteptari pe masura.”
Kang Hye Jung (CEO) care a produs “Berlin” si “Veteran” a spus ca “Da, influenta unui actor are importanta sa. Dar niciun film nu devine un mare hit pentru ca un anume actor joaca in el. Daca cinefilii plac munca unui anume actor, acestia devin mai interesati de filmul in care joaca actorul respectiv. Si la baza acestui interes aratat sta abilitatea cu care actorul interpreteaza rolul.”
Topul actritelor a fost si el dezvaluit.
6. Han Hyo Joo (aproximativ 24,530,000 bilete) 5. Uhm Jung Hwa (31,573,965 bilete) 4. Ha Ji Won (33,108,412 bilete)
Ha Ji Won este pe locul 4 desi aceasta nu a avut mare succes de casa in ultimii 5 ani.
3. Son Ye Jin (33,172,311 bilete)
Son Ye Jin este pe locul 3 dupa succesul cu “The Pirates”.
2. Kim Hye Soo (38,450,993 bilete)
Cateva din filmele de succes in care a jucat sunt “Tazza” si “The Thieves.”
1. Jun Ji Hyun (38,930,499 bilete)
Jun Ji Hyun a depasit-o pe Kim Hye Soo cu putin datorita filmelor in care a jucat in ultimul timp, “The Thieves” si “Assassination”.
Ahn Soo Hyun (CEO) spune: “Cred ca publicul cere ceva mai nou de la actrite, spre deosebire de actori. Cinefilii reactioneaza foarte bine atunci cand o actrita arata ceva nou in jocul sau actoricesc. Motivul pentru care aceste actrite au primele sanse la citirea unui scenariu este pentru ca avem incerdere ca pot sa joace rolul oferit. Nu conteaza influenta unei actrite sau cat succes a avut, daca nu se potriveste cu rolul interpretat, toata munca este in zadar, nu merge. Toate asteptarile se transforma intr-o mare dezamagire.”
(Sursa: soompi)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Ce face Daniel Choi pentru o întâlnire cu starleta Chloe Moretz
Intr-un interviu recent, actorul Daniel Choi (de care ne amintim din rolul negativ din serialul „Big Man”) a recunoscut ca a inceput sa invete limba engleza si ca studiaza din greu in speranta ca intr-o zi va lucra cu actrita Chloe Grace Moretz. „Acum cateva zile am vazut filmul ‚Let Me In’ (2010). A fost prima oara cand am vazut acest film, iar actrita Chloe Moretz parea extrem de incantatoare. Am aflat ca a venit in Coreea acum cateva luni doar dupa ce am vizionat filmul”. Acesta a continuat: „Chiar imi doresc sa vorbesc cu Chloe Moretz. Imi doresc sa vorbesc cu ea atat de mult incat am inceput sa invat engleza. Am studiat limba 8 ore pe zi timp de trei saptamani.”
In prezent, Daniel Choi e ocupat cu promovarea noului sau film, „Untouchable Lawmen”, dar intentioneaza ca si in aceasta perioada sa studieze engleza. Acesta a explicat: „Planuiesc sa continui sa studiez engleza chiar si dupa ce ma voi inrola in armata, la sfarsitul acestui an. Cand voi fi lasat la vatra, vreau sa ma duc in America. Am fost o data in America inainte, dar de data asta vreau sa o intalnesc pe Chloe Moretz si sa port o conversatie in engleza cu ea.”
„Untouchable Lawmen” e o comedie de actiune despre doi politisti naivi (interpretati de Lim Chang-jung si Daniel Choi) care sunt chemati in secret in… Serviciul Secret, primind misiunea de a captura temutul sef al unei bande de mafioti. Daniel Choi interpreteaza rolul Yoo Min, un personaj ce intra in fortele de politie pentru… a seduce femei. Filmul a avut premiera in cinematografele coreene pe 27 august.
Daniel Choi are, in prezent, 29 de ani, urmand a se inrola in armata pentru efectuarea stagiului militar obligatoriu la sfarsitul acestui an, cu doar cateva luni inainte de implinirea a 30 de ani, termenul limita pentru incorporare. Chloe Moretz este cu 11 ani mai mica, avand 18 ani (curios e faptul ca aceasta e nascuta in ziua de 10 februarie, in timp ce Choi e nascut pe 22 februarie). Model si actrita de film, aceasta a fost desemnata, acum un an, una din cele mai influente 25 de adolescente ale anului de revista Time. S-a remarcat prin rolurile de copil si adolescenta (joaca in filme si seriale de la 7 ani) din filme precum The Amityville Horror (2005), Carrie (2013) sau The Equalizer (2014), si e una din cele mai populare actrite tinere ale momentului, extrem de mediatizata peste Ocean. In mai aceasta a facut o vizita in Coreea, fiind invitata in show-ul „SNL Korea”, unde a invatat de la invitati cum sa capteze atientia fanilor coreeni. Cat priveste motivatia lui Daniel Choi pentru a invata engleza, aceasta nu poate aparea decat una neserioasa. Ramane de vazut daca o starleta cu 11 ani mai mica decat el va accepta sa converseze cu acesta in ipotetica vizita de peste Ocean pe care a anuntat-o dupa incheierea stagiului militar. O fi el o vedeta in Coreea, insa la Hollywood pana si marele Lee Byung-hun face plecaciuni daca primeste vreun rol minor de asasin asiatic in vreo productie modesta.
Actrita coreeana Han Hye-jin, cunoscuta din seriale precum „Jumong”, „The Thorn Birds” sau „One Warm Word”, a nascut cu cateva zile in urma primul ei copil, o fetita sanatoasa, pe care o are in urma casatoriei cu jucatorul de fotbal Ki Sung-yueng. Fericita stire a fost impartasita de compania ce o reprezinta pe actrita, ce a facut o declaratie publica. Conform acesteia, actrita a nascut o fetita in seara de 13 septembrie 2015, la un spital din Seul. Atata mama cat si copilul sunt sanatosi. „Sunt foarte recunoscatoare si fericita ca in sfarsit am copilul meu, dupa o lunga asteptare. Eu si sotul meu speram sa reusim sa multumim binecuvantarilor si sustinerii multor persoane, ducand o viata chiar mai fericita de acum inainte, impreuna cu copilul nostru”, a impartasit Han Hye-jin prin intermediul agentiei sale.
