Wayne Wang, regizorul nascut in Hong Kong in urma cu 67 de ani, numit de tatal sau dupa starul de film preferat al acestuia, John Wayne, care plecat sa studieze medicina in Statele Unite s-a indragostit iremediabil de televiziune si film, ne ofera in acest an cel de-al 23-lea film al carierei regizorale, “While the Women Are Sleeping”. Daca pana acum a regizat filme in Hong Kong si in Statele Unite, cele mai cunoscute fiind apreciatul “The Joy Luck Club”, premiatul “A Thousand Years of Good Prayers” si cateva filme comerciale la Hollywood, ca “Maid in Manhattan”, “Because of Win-Dixie” sau “Last Holiday”, fara a trece cu vederea peste “Snow Flower and the Secret Fan”, de aceasta data iata-l la timona unei productii… japoneze. Prezentat la sectiunea Panorama a celei de-a 66-a editii a Festivalului de Film de la Berlin, “While the Women Are Sleeping” are la baza nuvela unuia din cei mai cunoscuti scriitori contemporani spanioli, Javier Marias, ce a tradus de-a lungul carierei si s-a inspirat in aceasta nuvela din controversatul Vladimir Nabokov. Scenariul e rodul unei colaborari intre 3 scenaristi de nationalitati diferite: japoneza Mami Sunada, americanul Michael Ray (cu care Wayne Wang a colaborat si la “Snow Flower…”) si coreeanul Lee Shin-ho, scenaristul lui “The Chaser”. Distributia e una de zile mari, cu apreciatul Takeshi Kitano cap de lista, care la 69 de ani reuseste sa impresioneze si in astfel de roluri mai linistite (daca ne gandim la aparitiile din cariera sa de actor in filme cu gangsteri pline de violenta), cu un Hidetoshi Nishijima (Genome Hazard, Ooku The Movie, Tony Takitani, Casshern) potrivit pentru postura de scriitor in pana de idei si cu o Shiori Kutsuna incantatoare, o tanara actrita premiata acum 2 ani cu premiul Academiei Japoneze de Film (“Bobocul Anului”), al carei personaj constituie “ispita” povestii.

Kenji e un scriitor ajuns in evidenta lipsa de inspiratie. Al treilea sau roman asteapta sa ia nastere in imaginatia sa, dar lipseste ceva. Muza care sa aduca inspiratia. Sotia lui, Aya, editoare, lucreaza in domeniu si intelege momentul dificil prin care trece sotul ei, motiv pentru care si accepta imbinarea utilului cu placutul, o vacanta intr-o statiune exotica, care sotului trebuie sa-i aduca inspiratia, iar ei, definitivarea unor proiecte in plan profesional. Inca din prima zi de relaxare, stand la plaja langa piscina hotelului in care sunt cazati, Aya ii arata sotului ei un cuplu bizar, un batran trecut de 70 de ani, d-l Sahara (Takeshi Kitano), ce se poarta neobisnuit de dragastos cu o tanara ce-l insoteste, ce oricand ii putea fi nepoata. Comportamentul lor care sfideaza pe alocuri normele bunului simt da nastere la suspiciuni, reusind sa starneasca in mod neasteptat curiozitatea scriitorului Kenji. Marcat de imaginea celor doi si intrigat de intrebarea “care e relatia dintre ei”, profitand de absenta sotiei timp de mai multe ore, acesta ii urmareste pe cei doi, patrunzand asemeni unui intrus in intimitatea lor. In explorarea sa, va da peste tot felul de ciudatenii…

“While the Women Are Sleeping” se doreste o productie de mister, pe care daca o urmaresti ai impresia unei lecturi de vacanta destul de captivante. Wayne Wang insusi isi caracteriza filmul, spunand: “Nu sunt de acord cu eticheta de thriller. E, de fapt, mai mult o poveste de dragoste si mister. Nu are elementele traditionale de thriller”. In plus, toata lumea se astepta ca vazandu-l pe Takeshi Kitano in distributie, sa avem parte de un recital de violenta si sex, insa, spre surprinderea criticilor si a fanilor marelui actor japonez, nimic din toate acestea nu se intampla in acest film. E o productie linistita, dar cu toate acestea enigmatica, si in ciuda finalului ambiguu, ce lasa spectatorul cu intrebari si o stare de confuzie, avem in fata un film realizat cu stil, pe care cu siguranta a doua oara il revezi cu alti ochi. Dincolo de aura sa misterioasa, “While the Women Are Sleeping” e un film ce are ceva din farmecul lui “Lolita”, dar care in principal reflecta curiozitatea dusa dincolo de limitele normalului a omului zilelor noastre, mereu in cautare de senzational si de noncomformism. Intotdeauna ce se intampla in viata celuilalt, a vecinului, a strainului, constituie o sursa de stimulare a propriei curiozitati, a propriei imaginatii, de raportare si de gasire a unui reper pentru propria ta viata personala. Voyeurismul, observarea atenta, pe ascuns, a unor secvente din viata celuilalt, are rolul de element aducator de mister, in acest film. D-l Sahara (Takeshi Kitano), ciudatul septuagenar tacut ce o insoteste pe tanara Miki, are obiceiul deplasat de a o filma pe aceasta in timp ce doarme. De mai bine de 10 ani face acest lucru, reinregistrand casetele ca intr-un ritual ce mai degraba e vazut ca un mijloc de control asupra tinerei, decat ca o perversiune inocenta, stiind ca intr-o zi aceasta il va trada. Si nu este el singurul voyeur din film. Kenji, scriitorul, devine obsedat de straniul cuplu ce i s-a aratat in fata ochilor in cel mai prost moment al carierei sale de scriitor si, instinctual, patrunde in intimitatea celor doi in cautarea unui subiect fascinant pentru noul sau roman. De aici pana la crearea unui scenariu suprarealist in mintea sa nu mai e decat un pas, devenind victima propriei sale imaginatii. Nu in ultimul rand, publicul, odata prins in aceasta atmosfera, devine la randu-i un voyeur, patrunzand in mintea si imaginatia atat a scriitorului, cat si a victimelor acestuia, cuplul disproportionat. Decorurile sunt superbe, aproape de vis, lucru absolut necesar pentru crearea atmosferei de mister indusa de personajele stranii si de imaginatia lor bogata. Dincolo de toate intrebarile fara raspuns pe care le lasa acest film, una, poate cea mai intriganta, e cea legata de misteriosul domn Sahara. Sa fie acesta rodul imaginatiei aprinse a scriitorului aflat in lipsa de idei, un personaj din viitorul sau roman, sau unul cu adevarat real ? Dupa cum si cuplul disproportionat format din septuagenar si tanara Miki sa fie unul real sau doar proiectia propriilor probleme conjugale ale scriitorului pe care le are cu sotia sa ? Un film bun, in ciuda aparentei linisti ce o emana (iti da senzatia ca pe tot parcursul lui nu se intampla nimic), pe care insa daca doresti sa-l intelegi si sa-i surprinzi subtilitatile discrete, nuantele trairilor interioare ale protagonistilor, obligatoriu trebuie sa-l vezi inca o data.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in pemiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil