Dong Su alearga intr-un suflet dupa Ji Seon, care e tarata pe vasul care urmeaza sa plece spre Qinq, si se napusteste in mijlocul multimii inamice. Il intalneste din nou pe Un si, de aceasta data, infruntarea dintre cei doi demonstreaza ca determinarea si iubirea pot fi uneori factori necesari dar nu si suficienti pentru a invinge intr-o infruntare unu la unu. Totusi, Un se alege cu o cicatrice pe obraz facuta de varful ascutit al sabiei lui Dong Su. Aparitia la fata locului a Sfantului Sabiei dar si a celorlalti prieteni ai lui Dong Su duce la dejucarea unui plan marsav al lui Dae Ung si, intr-un final, la linistirea apelor. Un scapa cu viata si, surprinzator, Sfantul Sabiei ii mai acorda o sansa sa se intoarca inapoi si sa se lepede de Hoksa Chorong. Curand, insa, Un are sa constate ca si daca si-ar dori, acest lucru nu mai este posibil.
Cheon porneste sa cutreiere tara pentru a-i invinge pe toti cei care sunt considerati ca fiind talentati in manuirea sabiei, conform insemnarilor Hoksa Chorong. Unul dupa altul, numele celor de pe lista incep sa fie sterse, apropiindu-se momentul infruntarii cu Jin Ju si mai ales cu Gwang Taek. In absenta lui Cheon, Ung conduce Hoksa Chorong si, pentru a-si intra in rol, ii face o vizita de curtoazie lordului Dae Ju. Afland ca lordul Dae Ju stie cine este, de fapt, Dong Su, Sfantul Sabiei decide sa-l ia pe acesta si sa plece intr-un loc izolat numai de el stiut, unde urmeaza sa-l invete tainele artelor martiale. Dong Su jura solemn: “Acest discipol va va depasi cu siguranta, Maestre…si va deveni la randu-i un maestru al artelor martiale din Joseon”. Si asa incepe perioada de instruire adevarata a lui Dong Su…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com