Filmele coreene ce descriu pas cu pas relatia dintre un barbat si o femeie pe o perioada data de timp au fost, in general, si succese de box-office, subiectul interesand un segment important de varsta din societatea coreeana. “Naked Kitchen” si mai recent “All About My Wife” au umplut salile coreene de cinematograf, in special cel din urma film amintit obtinand incasari record pentru tema abordata, anul trecut. In acest an, un film similar a reusit sa atraga atentia publicului: “Very Ordinary Couple” (cunoscut si ca “Temperature of Love”), regizat si scris de o femeie, Roh Deok, aflata la debut. Aceasta de altfel a si recunoscut faptul ca scenariul are la baza experiente personale si ale unor persoane din cercul ei de prieteni, iar filmul, dincolo de latura comic-romantica se dovedeste a fi puternic ancorat in realitate, cu o doza de tensiune si dramatism (da, si un astfel de film poate fi dramatic !) pe alocuri ce parca copiaza franturi din viata fiecaruia. Cum probabil multa lume a recunoscut in acest film cel putin o experienta proprie prin care a trecut macar o data in viata, publicul a apreciat realizarea (probabil nu doar cel feminin, deoarece, surprinzator, povestea se incearca sa fie spusa cat mai obiectiv, din unghiul de vedere atat al femeii, cat si al barbatului), iar filmul s-a bucurat de un real succes: peste 12,2 milioane de dolari incasari la box-office si pste 1,8 milioane de bilete vandute. Tinand cont ca bugetul investit la realizarea lui a fost unul redus, succesul este cu atat mai mare. In rolurile protagonistilor revedem doi actori indragiti, pe Kim Min-hee din “Helpless” sau “Moby Dick” si pe mult mai celebrul Lee Min-ki (Oishii Man, Humming, Haeundae, Chilling Romance). Publicul a apreciat interpretarea plina de forta si naturalete a celor doi, iar acest lucru nu a intarziat sa fie apreciat si la nivel oficial, Kim Min-hee castigand premiul pentru Cea mai buna actrita coreeana de film a anului la Beaksang Arts Awards in acest an. Acestui premiu ise mai adauga unul castigat la Festivalul International de film de la Shanghai pentru cel mai bun film al unui regizor debutant.

Faceti cunostinta cu d-soara Jang Young si d-l Lee Dong-hee, colegi de erviciu la aceeasi sucursala bancara. Pana mai ieri erau un cuplu aflat in al noualea cer, acum sunt un cuplu de proaspat despartiti. Relatia lor a fost una secreta, ascunsa de ochii colegilor de serviciu, si a durat ceva timp, pana cand o cearta despre al carei motiv niciunul nu-si mai aminteste a pus capat la tot. Bun venit in noua viata de oameni singuri si raniti in dragoste ! Dong-hee evadeaza din anterioara relatie intr-una cu o studenta in anul 1, care desi draguta, are preocupari total diferite fata de asteptarile lui. Cu toate astea, cei doi isi dau intalniri si fac toate lucrurile pe care doi tineri aparent indragostiti le-ar face. Jang Young, “ex”-a, isi plange o vreme de mila, dar nu se lasa doborata de greutati. La serviciu relatia cu colegul ei de serviciu Dong-hee e una ca pe ace, el tachinand-o, ea ripostand. Incepe un veritabil razboi intre cei doi, ce culmineaza cu intruziunea ei in viata amoroasa a fostului ei partener. Cu suprindere constata, cand sparge contul de facebook al fostului iubit, ca o tanara ii scrie un mesaj online si-l numeste “iubire”, moment in care curiozitatea ei e indreptata spre misterioasa partenera a lui. Curioasa cum poate fi persoana care i-a luat locul, face investigatii si ramane surprinsa sa vada ca e vorba de o studenta cu capul in nori, insa surprinderea unei intelniri a acesteia cu Dong-hee si tandreturile ce le observa o aduc cu picioarele pe pamant: oare l-a pierdut definitiv ? Astfel ca decide ca e momentul sa faca ceva cu propria-i viata. Ratacirea pe care o va avea va fi insa aducatoare de surprize…

“Very Ordinary Couple”, desi aparent este o comedie romantica, in realitate e un fel de jurnal al perioadei post-despartire a unui cuplu mai mult decat obisnuit din zilele noastre. Filmul exploreaza toate fatetele acestei perioade si ofera viziuni interesante si diversificate despre cum se poate trece peste un esec in dragoste. Si nu, nu asistam la un ghid despre ce trebuie sa faci pentru a reveni pe linia de plutire, asa cum o fac numeroase productii superficiale hollywoodiene de gen; scenarista nu furnizeaza reteta magica a fericirii sau a succesului in iubire, ci incadreaza esecul relatiei celor doi protagonisti in contextul realist al relatiilor dintre un barbat si o femeie la inceput de secol XXI, intr-o lume dinamica, in care sentimentele partenerului parca mereu sunt minimalizate sau de decor. Poate exista, in atare situatie, iubire intre doi parteneri ? Sunt, intalnirile lor, cinele romantice, plimbarile sau iesirile la film prilejuri de a-si manifesta atasamentul fata de celalalt sau doar niste gesturi golite de semnificatie, o simpla rutina necrutatoare zilnica si fireasca ? Din afara, lumea percepe relatia celor doi protagonisti – ca de altfel si in general – ca ceva firesc ce se intampla asemeni unui ritual, in mai multi pasi. O relatie inseamna prin definitie o acumulare, parcurgerea unor etape firesti, iar in viziunea “gurii lumii” relatia duce inevitabil la casatorie. Colegii de serviciu ai celor doi se lauda cu relatiile lor extraordinare, iar cand d-soara Jang e rugata sa participe la o nunta pentru a i se arunca buchetul miresei, recunoaste public despartirea, fapt care e urmat de o scurta tacere si uimire a celor din jur. Este clar, societatea te judeca dupa normele ei impamantenite de cand lumea, iar cand intervine o despartire, astfel de clipe de tacere sau consolarile formale suna ca o sentinta.

Despartirea e prezentata cu etapele ei obisnuite. Mai intai e cearta, apoi hotararea despartirii. Apoi isi intra in rol orgoliul, ce aduce tensiune si amenintari. Urmeaza punerea in scena a amenintarilor, faza in care fiecare incearca sa faca rau celuilalt, tachinandu-se sau efectiv intervenind in viata si relatia actuala a fostului partener. Cand in sfarsit faza copilariilor se incheie, cei doi protagonisti constata ca viata actuala nu le ofera satisfactiile din trecut si fiecare incearca sa se consoleze in bratele cuiva. Dar nici aici acele lucruri din trecut nu prind contur, astfel ca cei doi se regasesc singuri si nevoiti sa accepte, abia acum, realitatea despartirii cu conecintele ei. Iar in perioada constientizarii, urmeaza analiza lucida: fiecare din ei descopera diverse obiecte din perioada relatiei lor. Implicit aceste obiecte readuc in minte amintiri, iar relatia e analizata la rece, rational, atat prin prisma prezentului cat si a trecutului, din perspectiva fiecaruia. Un cd, o cutiuta cu obiecte lucrate manual, un medicament, toate amintesc de ceva frumos si fac simtita lipsa celuilalt. Dar oare cate cupluri au puterea de a se intelege pe sine si de a lua totul de la capat ? Conform statisticilor, 96 % din aceste cupluri ajung sa sfarseasca o relatie reinceputa cu acelasi partener din aceeasi cauza ce a dus la prima despartire. Speranta celor doi subiecti ai filmului sta in faptul ca desi sansele de a castiga la loto sunt infime, saptamanal cineva reueste sa castige potul cel mare; de ce nu ar crede ca o relatie reluata ar putea asemeni fericitului castigator de la loto sa le schimbe pentru totdeauna viata ?

Un film excelent ca idee si punere in scena, in care scenariul si interpretarea actorilor face toti banii. Pe langa numeroasele invataminte ce pot fi trase dupa un asemenea film, o singura idee pare a fi cheia intelegerii secretului relatiilor dintr-un cuplu si calea spre fericire: responsabilitatea. Scena finala a filmului pare a ne transmite ca cei doi protagonisti au invatat ce inseamna responsabilitatea, insa finalul, in mod surprinzator, este unul extrem de realist si de non-romantic.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Vic – Asia Team, pentru asiacinefil.com.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com