Aflat la doar al doilea film regizat in cariera de cineast, Hajime Kadoi reuseste sa impresioneze cu „Vacation”, castigand premiul Muhr (echivalentul pozitiei a doua) la festivalul international de film de la Dubai, in 2008. Iar acesta nu a fost singurul premiu castigat de filmul sau. La Festivalul de la Yokohama de anul trecut, interpretul din rolul principal, Kaoru Kobayashi, a castigat premiul pentru cea mai buna interpretare, iar Hidetoshi Nishijima a fost recompensat pentru rolul secundar. Unii s-au grabit sa asemene filmul cu „Dead Man Walking”, marele succes hollywoodian din 1995, considerand „Vacation” o varianta japoneza a acestuia. S-au inselat. Kadoi nu face decat sa prezinte o viziune amorala asupra pedepsei capitale in Japonia, cu mare tact si empatie, lasand la latitudinea spectatorului sa decida. Dialogurile sunt simple si aproape inexistente, tacerea fiind cea care vorbeste si explica totul. Cu toate acestea, filmul nu reuseste sa se ridice la nivelul unui „13 Kaidan” („13 Steps”), care a fost mult mai plin de emotie si mai expresiv, dar care nu a castigat nici un premiu la vremea lui (2003).

In esenta, „Vacation” este povestea unui barbat – Toru Hirai -, un celibatar trecut de prima tinerete ce lucreaza ca gardian pe Culoarul Mortii. Acesta locuieste impreuna cu sora mai mare a acestuia si cu sotul ei si, dupa o formula desprinsa parca din filmele lui Yasujiro Ozu, sora lui mai mare se dovedeste factorul determinant in casatoria fratelui mai mic cu Mika, o mama draguta dar divortata, ce-si creste singura fiul de 6 ani, Tatsuya. Totusi, faptul ca viitorul ei sot este mai tot timpul ocupat cu serviciul, neavand posibilitatea nici macar a unei luni de miere, o face pe Mika sa dea dovada de un optimism rezervat vis-à-vis de casatoria cu acesta om tacut si atragator in acelasi timp. La locul de munca, Toru il are in paza pe detinutul 350, un talentat desenator condamnat pentru crima, care de ani de zile incearca sa convinga autoritatile de faptul ca regreta fapta comisa. Insa un eveniment pare oportunitatea perfecta pentru Toru de a castiga o mica vacant care sa-I permita sa depaseasca momentul dificil din relatia cu Mika, oferindu-i acea luna de miere care sa urmeze nuntii lor: autoritatile senmneaza sentinta de executare a detinutului 350.

O productie simpla, cu o tensiune pe care nu o simti deoarece emotiile sunt foarte bine ascunse de toate personajele. Toti par a tainui ceva de ceilalti: Toru e acuzat de Mika ca nu o iubeste, pentru ca nu i-a aratat nimic in acest sens, insa ii spune ca va ramane alaturi de el ca sotie credincioasa; detinutul Kaneda are un comportament bizar in momentul in care cere sa asculte muzica, desi zilnic pe corridor se auzea muzica, sau cand este vizitat de sora lui, iar intreaga „conversatie” se rezuma nici macar la un schimb de priviri in tacere. Fiul de 6 ani al lui Mika tace si el, neputandu-se adapta la noul lui tata taciturn, in timp ce relatia dintre condamnat si gardian pare uneori a capata accentele unei prietenii, insa tot sub semnul tacerii. Interesanta este ideea ca orice posibil sfarsit poate fi un posibil inceput. Eventuala executie a detinutului ii poate aduce lui Toru vacanta in masura a-i schimba sensul existentei si a-i oferi o familie de care sa aiba grija ca un adevarat tata. Acest sfarsit al detinutului poate simboliza asumarea rolului de cap al familiei, cu toate responsabilitatile care decurg din asta.

Un film interesant si captivant, care cu siguranta nu va dezamagi pe cei ce cauta o drama buna.

Articol realizat de cris999 (c) www.asiacinefil.com