“Usagi Drop” (“Bunny Drop”) este o drama japoneza inspirata din seria manga omonima a autoarei Yumi Unita. Fiind o “josei manga”, aceasta era destinata cu precadere publicului feminin, abirdand relatia ce se stabileste intre Daikichi, un barbat in jur de 30 de ani, care devine tutorele lui Rin, fiica ilegitima a bunicului sau, in varsta de doar 6 ani. Manga a fost publicata din 2005 pana in 2011, fiind urmata de un anime si de un live-action, actualul film, care in Japonia s-a bucurat de un interes special. Filmul, care a avut premiera internationala in cadrul Festivalului de Film de la Shanghai (2011), e regizat de Sabu (pseudonimul regizorului si actorului japoneza Hiroyuki Tanaka), autorul unor filme precum “Monday” sau “Postman Blues”, un regizor in special de festival, cu filme apreciate peste hotarele Japoniei, de critici din intreaga lume. In rolul principal a fost distribuit superstarul filmului japonez Kenichi Matsuyama (One Liter of Tears, Gantz, Memoirs of a Teenage Amnesiac, Kamui Gaiden, Death Note), la primul rol de tata din cariera. Insa o performanta deosebita vine din partea actritei copil Mana Ashida. In varsta de doar 8 ani, aceasta a intrat deja in istoria filmului japonez, fiind, la vasrta de 6 ani, prima actrita-copil protagonista a unui serial de televiziune din istoria Japoniei, “Marumo no Okite”. Aceasta de altfel a interpretat si melodia principala de pe coloana sonora a acestui serial, aparand, inainte de “Usagi Drop” si in filmul – foarte apreciat peste hotare – “Confessions”. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca a dublat si vocea unor personaje copii in productii straine, in limba japoneza (Despicable Me, Aftershock). In prezent, la cei 8 ani ai sai, are 15 aparitii in seriale de televiziune japoneze, din 2009 pana in 2012, si 12 aparitii (sau dublare de voci) in filme pentru marele ecran. Regizorul filmului a dezvaluit faptul ca intreaga filmare s-a facut fara a exista un scenariu pregatit dinainte, astfel ca actorii au primit scenariul inaintea inceperii filmarilor, scopul urmarit de regizor (care e totodata si co-scenarist) fiind sa obtina o reactie naturala din partea actorilor. O inregistrare din timpul filmarilor ne arata ca scopul a fost atins de regizor, existand o scena in care Matsuyama arata ca un “parinte natural” pentru Mana Ashida. Datorita valorilor promovate si mesajului sau educativ, producatorii lui “Usagi Drop” au intrat intr-un parteneriat cu institutii ale statului japonez, cum ar fi Politia sau scolile, filmul fiind promovat prin afise expuse in sectii de politie sau institutii educationale. Melodia principala de pe coloana sonora, “Sweet Drops”, e interpretata de duo-ul “Puffy”, fiind aceeasi din seria anime. In primele 2 zile de la lansare in Japonia, filmul a devenit cel de-al 9-lea cel mai bine vandut film japonez al anului in primul sau weekend de difuzare, aducand venituri de 100 milioane yeni la nivel national. In total, filmul a obtinut peste 6,5 milioane dolari incasari, dar si elogiile criticilor, chiar daca filmul nu e lipsit de clisee tipice melodramelor.

La 27 de ani, Daikichi Kawachi (Kenichi Matsuyama) este un burlac care nici macar nu are prietena. Ca majoritatea japonezilor, este complet dedicat muncii pe care o face, fiind un om de baza in colectivul in care lucreaza. In plus, in departamentul lui, orele de munca peste program sunt un fapt obisnuit, iar a deveni parinte e unul din principalele motive de demisie. Cand Daikichi participa la funerariile bunicului sau, afla odata cu toti membri familiei ca in urma acestuia ramas o fica nelegitima, in varsta de sase ani, a carei mama le este necunoscuta. Marcat de discutiile celorlalti, care evita pe rand sa-si asume responsabilitatea cresterii orfanei si chiar avanseaza posibilitatea plasarii aceteia intr-un orfelinat, Daikichi hotaraste intr-o pornire de moment sa o creasca chiar el pe micuta Rin (Mana Ashida). Si astfel incepe o relatie intre tanarul neexperimentat in ale paternitatii si copila tacuta si introvertita.Sa fii partinte singur intr-o societate care pune un acccent deosebit pe locul de munca presupune un efort fizic si emotional caruia cu greu i se poate face fata. Daikichi simte pe propria-i piele cat de greu e sa te imparti intre cele doua obligatii. Desi incearca drept solutie salvatoare inscrierea lui Rin la o gradinita cu program prelungitt, la scurt timp ajunge sa solicite transferul din pozitia de top intr-un loc de munca mai putin solicitant. In acest fel ajunge la sectia de ambalare. Surpriza care-l asteapta e faptul ca aici gaseste o multime de tati asemeni lui, care au renuntat la a face o munca competitiva in favoarea vietii de familie.

Filmul urmareste viata cotidiana a recent intemeiatei familii si surprinde transformarile care se produc atat in existenta sociala a celor doi, cat si la nivel emotional. Nu avem parte de o intriga complicata sau de intamplari spectaculoase. Ceea ce ni se ofera e un film de familie in care sunt aduse sub reflectoare toate sacrificiile si renuntarile care un adult le face pentru a putea creste copii. In aceeasi masura ne prezinta compensatiile acestei situatii, surprinzand un caleidoscop de momente de tandrete si fericire la care suntem martori datorita prestatiei actorului Kenichi Matsuyama. Personajul acestuia are rolul de a ne prezenta procesul rapid de maturizare sufleteasca a tanatului ajuns pe neasteptate in postura de parinte. La inceput e cuprins de regrete si uluit de implicatiile propriului gest. Mai apoi ajunge sa se blocheze in situatii banale, care din perspectiva burlacului nu si le-ar fi imaginat niciodata. Felul in care-si cauta refugiu uneori in fantezii cu manechine din reviste de moda poate fi amuzant pentru privitor. Dar tenacitatea cu care zi de zi interactioneza cu Rin si cauta sa-i cultive increderea e emotionanta, la fel cum sensibilizeaza perspectiva pe care ajunge sa o aiba asupra lumii la finalul filmului: ”Dupa cate vad eu, lumea-i toata doar din tati si mame. Nu-s parca precum mari valuri de iubire?”

Interpretarea copilei Mana Ashida impresioneaza prin naturaletea cu care trece prin toate etapele rolului. Vedem la inceput un copil trist si insingurat, incapabil sa-si comunice emotiile prin cuvinte. Dar pe masura ce relatia lui Rin cu Daikichi capata consistenta, aceasta se deschide si se transforma intr-o fetita constienta de iubirea si afectiunea primita, care la randu-i ofera iubire cu increderea completa de care doar copiii sunt capabili. Chimia intre cei doi protagonisiti este foarte puternica. Da senzatia ca sunt cu adevart o familie.

Succesul ce l-a avut in Japonia, imediat dupa premiera, recomanda acest film specatorului de toate varstele care doreste sa vizioneze o productie nu neaparat melodramatica, ci una plina de realism, cu insertii subtile de umor, centrata pe relatiile interumane. O productie reusita, relaxanta, cu un puternic mesaj educativ si uman.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania lui lasedan – Asia Team Romania.

Articol realizat de corina1002001 – asiacinefil.com