Regizoarea coreeana Kim So-yong a realizat, in scurta ei cariera regizorala doar 2 filme, insa ambele au fost foarte bine primite in circuitul international al festivalurilor de film, intre numele importante numarandu-se festivalul de la Pusan, Berlinalele si Sundance-ul. Premiile nu au intarziat nici ele sa fie culese. Cea de-a doua realizare a regizoarei este „Treeless Mountain”, un alt film autobiografic, care a avut premiera la sfarsitul acestei veri, in Coreea. Lupta existentiala, criza familiala si emotii umane crude vorbesc dincolo de limbi si culturi diferite, astfel ca nu e nici un mister in faptul ca filmele lui Kim sunt atat de bine primite pretutindeni. „Am vrut sa inteleg mai multe despre ce s-a intamplat cand am fost mica. Lumea face asta, in general, in mod diferit; unii apeleaza la o terapie sau pur si simplu scriu despre copilarie. Eu spun o poveste prin intermediul personajelor„, a declarat Kim intr-un interviu recent acordat Korea Times.

Primul film al regizoarei, „In Between Days”, exploreaza experienta ei ca adolescenta imigranta care se adapteaza in noul sau camin, America, in timp ce „Treeless Mountain” se intoarce mult in trecut, in copilaria acesteia. ” ‘In Between Days’ nu a luat mult sa fie scris deoarece adolescenti fiind, cu totii trecem prin acea criza existentiala si ne intrebam „daca suntem adulti”. Dar „Treeless Mountain” a fost un proces elaborat. Am vrut sa fac acest film inaintea lui „In Between Days”, insa inca nu m-am considerat pregatita pentru asta. Zilele copilariei sunt mult mai intense. E ceva foarte personal, este varsta la care incepi sa-ti formezi o parere proprie despre tine insuti, sa te descoperi ca fiinta„, a spus Kim.

Kim s-a nascut in Busan. Bunica ei a crescut-o acolo o vreme, pe ea si pe sora ei, inainte ca acestea sa poata pleca sa locuiasca alaturi de mama lor in Statele Unite. „Treeless Mountain” este un film dedicat prin excelenta bunicii sale. Pentru cei care inca nu au vazut acest film, trebuie spus ca in el este vorba despre o fetita de 7 ani, Jin, si surioara ei mai mica, Bin, de doar 4 ani, care sunt lasate in grija unei matusi alcoolice in timp ce mama lor pleaca in cautarea tatalui disparut. Acestea isi asteapta cu nerabdare mama umpland cu entuziasm un purcel cu banutii castigati din vinderea de lacuste prajite altor copii. Dar cand purcelul este plin cu banuti si mama lor nu apare, asa cum promisese, Jin si Bin se vad fortate de destin si de cruda realitate pe care trebuie sa o infrunte sa se mute in casa bunicilor lor de la tara.

Puternica natura autobiografica a filmului a determinat-o pe regizoare sa astepte realizarea cu rabdare a lui. Mai ales ca trebuia sa separe propriul ei destin de povestea personajelor. „Atunci e momentul in care stiu cand un scenariu e terminat. Cand il scrii, e un lucru intim si personal, insa nu e terminat daca nu reusesti sa-i dai propria lui viata„, a spus regizoarea. „Stiam ca Jin nu era ca mine, si ca Bin nu era ca sora mea. A trebuit sa-mi gasesc propriii actori…”. Ceea ce diferentiaza realizarile lui Kim e faptul ca acestea nu sunt simple oglinzi ale amintirilor. Poate ca ele au fost inspirate din experiente individuale si sunt produsele unei anume mosteniri si culturi, dar, in ultima instanta, ele devin ceva inedit. Acest lucru este obtinut prin limbajul audio-vizual unic al lui Kim, care reuseste sa spuna o poveste extragand emotiile pure de la actori neprofesionisti, captand interdependenta spatiala dintre cadre si fundalul muzical superflu pentru a crea atmosfera si dispozitie.

VA URMA