Una din cele mai reusite comedii coreene ale anului trecut poposeste pe asiacinefil ! Lansat la sfarsitul toamnei lui 2012, “Tone Deaf Clinic” (cunoscut si ca “Love Clinic”), desi a mizat pe distribuirea in rolul principal masculin a unui star Hallyu ce imbina cariera de actor cu cea muzicala, nu a reusit datorita bugetului redus sa stea prea mult in cinematografele coreene. Dupa doar 2 saptamani, cat a rulat in Coreea, filmul a reusit sa obtina aproape 2 milioane de dolari incasari, o suma modesta pe masura investitiei. Insa acest lucru nu diminueaza cu nimic realizarea de ansamblu a filmului, ce e extrem de nostim si de reconfortant. “Tone Deaf Clinic” e una din primele productii recente pe teme muzicale ce a deschis sirul filmelor in care comedia, romantismul, dansul, (uneori drama) si muzica se imbina armonios in povesti superbe, precum Dancing Queen, My Little Hero, Paparoti, etc. Succesul unor seriale tv modeste a aprins apetitul scenaristilor pentru includerea temelor muzicale si in productii pentru marele ecran. De aceasta data avem parte, in privinta scenariului, de o asociere intre debutantul Park Shim-sung si regizorul scenarist Kim Jin-young (ce a mai regizat doua comedii spumoase, “Fortune Salon” si “Baby and Me”), care nu avea cum sa dea gres. In rolul principal feminin o revedem pe frumoasa Park Ha-sun (din Miracle of a Giving Fool si Champ), in timp ce rolul principal masculin ii revine starului Hallyu cu valente de actor, Yoon Sang-hyun. Cunoscut pentru rolurile din Secret Garden, Queen of Housewifes, Can’t Lose si din recentul I Can Hear Your Voice, acesta a avut o scurta aparitie pe marele ecran in 2006, cand inca era un anonim. Practic “Tone Deaf Clinic” marcheaza debutul acstuia pe marele ecran, si se poate spune ca a fost un adevarat succes pentru cariera sa de actor. Pe langa contributiile importante la coloana sonora a serialului “Secret Garden” Yoon Sang-hyun a contribuit si la coloana sonora a acestui film, interpretand chiar in film melodia “Run and Run”, ce a devenit si tema muzicala principala a filmului. Puteti asculta aceasta melodie (subtitrata in romana pentru asiacinefil de colega noastra Alinabv) AICI.

Na Dong-ju lucreaza, la cei 28 de ani ai ei, la dublarea de animatii si reclame, vocea fiind cea care o ajuta sa-si castige existenta. Mama ei are o placintarie, iar cand Dong-ju scapa de la serviciu, nu ezita sa lipeasca afise cu reclama la placintaria mamei sale, pentru ca mai apoi sa-i ceara bani pentru aceasta activitate. Intr-una din zile, ca de obicei, isi pune casca de motociclist pe cap (probabil de rusine, pentru a nu fi rcunoscuta) si incepe sa lipeasca pe fuga afise peste afisele altcuiva. Doar ca respectiva persoana o surprinde, o mustruluieste, si dupa o scurta cearta o iau amandoi la sanatoasa intr-o urmarire demna de animatiile cu “Tom si Jerry”. Era completarea unei zile ingrozitoare pentru Dong-ju, care la serviciu a avut surpriza sa constate ca regizorul a introdus in partitura de dublat o melodie proprie pe care… nu a reusit nicicum sa o interpreteze, motiv pentru care isi si da demisia. Si astfel iese la iveala marele defect al acesteia, anume ca e total afona, nu are deloc ureche muzicala. Prietena ei o anunta ca Park Min-soo vine din Japonia in Coreea, si dintr-odata ziua cea neagra se lumineaza. Min-soo nu e nimeni altcineva decat marea ei iubire din anii facultatii, baiatul pe care l-a iubit din umbra si caruia nu a avut niciodata indrazneala sa-i marturiseasca sentimentele. Acum era un regizor de succes, in toata firea, si… era tot singur. Astfel ca Dong-ju decide sa treaca la atac si isi propune sa-l impresioneze cum altfel decat… interpretand o melodie la care tinea mult. Numai ca tot cercul de muzica isi aminteste, la reuniune, cat de mult falsa tanara lor colega in anii facultatii, astfel ca melodia pe care aceasta urma a o interpreta solo la nunta unuia dintre ei (cu scopul de a-i impresiona pe Min-soo) devine o povara pentru aceasta. Pentru a nu distruge nunta si a fi sigura ca reuseste sa-si impresioneze iubitelul din facultate, Dong-ju se deghizeaza in eleba pentru a obtine o reducere de 50% si se incrie la o Clinica vocala, pentru perfectionarea vocii. Dar nu mica ii e surpriza cand aici da peste cel ce a fugarit-o cand lipea afisele. Iar ca balamucul sa fie complet, tocmai acesta urma a-i fi instructor !

O persoana fara ureche muzicala e una care nu are capacitatea de a reproduce corect o nota muzicala sau o melodie, falsand. Conform unui studiu, aproximativ 5% din populatia Statelor Unite e afona. Nu vorbim, insa, de o boala in sensul propriu al cuvantului, persoanele afone auzind perfect melodiile si sunetele, problema fiind la reproducerea lor. Aceleasi studii spun ca in realitate, doar un mic numar din populatia unei societati e afona, aceasta datorandu-se lipsei de incredere si de exercitii vocale, in special daca persoana a fost criticata pentru vocea sa in copilarie. In cazul eroinei noastre, Na Dong-ju, originea afoniei sale e undeva in anii facultatii, cand intrand in cercul de muzica pentru a fi alaturi de baiatul pe care pusese ochii, ajunge de rasul tuturor cand nu poate interpreta o melodie curat. Min-soo, baiatul pe care-l placea a fost poate singurul mai putin drastic, descoperindu-i talentul in interpretarea la pian, lucru care a sporit si mai mult atasamentul fetei fata de el. Dar in scurt timp visele afone ale fetei se naruiesc in momentul in care Min-soo trebuie sa plece in Japonia, iar mai apoi drumurile lor in viata se despart. Cand peste ani se reintalnesc din nou pe taram coreean, Dong-ju incearca sa-l recucereasca, mai ales ca acesta pare a fi acum un regizor matur, singur si la fel de atragator, in timp ce ea a ramas la fel de timida si… afona precum era si inainte. Pentru a interpreta perfect o melodie pe placul acestuia, e dispusa sa faca orice. Si astfel ajunge sa ia cursuri intensive la o clinica vocala alaturi de alte persoane cu aceleasi probleme: niste pustoaice afone dornice sa devina celebre intr-o zi, un pensionar dornic sa-si imbunatateasca performantele la karaoke, o sotie trecuta de 40 de ani si maltratata toata ziua de sotul karatist, persoane din diverse medii sociale, cu diverse pregatiri dar cu aceeasi problema. Personajul Dong-ju e unul plin de optimism, ce aduce buna dispozitie atat prin mimica cat si prin interpretarea gestica. Instructorul ei, interpretat de Yoon Sang-hyun, este un personaj in transformare. Odata cu descoperirea noii sale eleve, devine mai putin ursuz si morocanos, si pe masura ce se simte tot mai atras de fata ajunge sa se schimbe radical. Si vazand daruirea acesteia pentru o cauza aparent pierduta, nu ezita sa o sprijine, chiar daca asta inseamna sa o indeparteze de el. Chiar daca nu exista chimie sau atractie intre cei doi, in film, povestea e placuta de urmarit, in special ca romantismul si momentele muzicale sunt piperate cu scene comice savuroase, ce starnesc hohote de ras consistente, in reprize. Un film pe care iubitorii comediilor nu trebuie sa-t rateze, a carui traducere va este oferita in pemiera in Romania de asiacinefil.

Multumiri pentru traducerea in romana, in exclusivitate pentru asiacinefil, echipei ce s-a ocupat de acest proiect, formata din Alinabv si cristinab – Asia Team Romania.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil