Cand vezi ca Sion Sono a mai lansat un film, primul lucru care te intrebi este “pana unde va merge, de data asta ?”. In acest an ne vom pune intrebarea de nu mai putin de 4 ori, si asta pentru ca in 2015 4 noi premiere marca Sion Sono sunt asteptate de fanii regizorului. Pana la ele, insa, nu ne ramane decat sa savuram cea mai noua realizare a acestuia, “Tokyo Tribe”, un film fascinant si surprinzator. Si asta pentru ca avem in fata o realizare destul de rara pentru cinematografia asiatica in general, anume un musical hip-hop. Iar daca la aceasta mai adaugi stilul noncomformist si violenta dusa la extreme specifica filmelor lui Sion Sono, rezulta un amestec halucinant de hip-hop, actiune, fantezie si violenta care cu siguranta te va surprinde. Filmul aduce ceva din atmosfera filmelor violente cu yakuza din anii ’70, imbinand un scenariu aparent simplist cu o intreaga istorie a videoclipurilor hip-hop de peste Ocean intr-un scop artistic. Ce a rezultat e ceva deosebit, pe care pana si marii realizatori de musical-uri de la Broadway ar fi invidiosi. Iar ca meritele sa fie si mai bine subliniate, trebuie spus ca filmul e de fapt un live-action, o ecranizare dupa o manga (“Tokyo Tribe2” a lui Santa Inoue) publicata intre 1997-2005, deci dupa o poveste desenata. Nu e de mirare ca filmul a fost prezent in toamna lui 2014 la nu mai putin de 5 festivaluri internationale de film (Toronto, Busan, Londra, Hawaii si Austin – Fantastic Fest), iar in acest an la Rotterdam si Goteborg. Distributia e una colorata, incluzand actori tineri cunoscuti mai mult din seriale de televiziune sau filme de categoria a 2-a, din cativa actori veterani in rolurile secundare (Riki Takeuchi, Denden) dar si cu unul din protagonisti interpret de rap in viata reala, Young Dais, membru al formatiei japoneze de rap NCBB, aflat la debut in lumea filmului.

Intr-un viitor apocaliptic, Tokyo e zgaltait de cutremure violente zi de zi, iar orice autoritate a statului e subminata de legile fiecarui cartier in parte. Exista 23 de triburi care controleaza principalele cartiere ale Tokyo-ului, fiecare cu liderul propriu si propria ideologie. Cel mai pasnic dintre triburi e Musashino Saru, condus de Tera, ce interzice folosirea violentei in rezolvarea conflictelor si ale carei cuvinte de ordine sunt prietenia si pacea. Sufletul comunitatii e Kai, admirat de toata lumea si privit ca un veritabil conducator si prieten de toti locuitorii din Musashino. Odata, cel mai bun prieten al acestuia era Merra, devenit intre timp rivalul sau numarul 1, obsedat de razbunare, sef al clanului Wu-Ronz din Bukuro. Wu-Ronz era un clan violent, ce exploata pe toata lumea care ii cadea in mana, avandu-l in umbra pe Buppa, un temut interlop sangeros si grotesc, ce tintea stapanirea intregului Tokyo si supunerea tuturor triburilor. Iar Merra era ca un adevarat fiu pentru acesta, principalul instrument de realizare a tuturor faradelegilor. Intr-una din zile, mai multe fete din Musashino sunt duse in Bukuro si transformate in sclave. Intamplarea face ca intre ele se afla si o anume Sunmi, ce opune rezistenta, infuriindu-l pe Merra si pe Buppa. In momentul in care Buppa primeste mana libera de la Inaltul Preot sa cucereasca Tokyo, acesta porneste un razboi impotriva tuturor triburilor. In fata pericolului disparitiei, Musashino uneste in jurul sau triburile Nerima, Shinjuku Hands, Fetele Gira Gira, Shibuya Saru si celelalte triburi mai mici, declansand o contraofensiva. Rebela Sunmi, din interior, le va da o importanta mana de ajutor. Razboiul intre triburi e pe cale sa inceapa…

“Tokyo Tribe” a obtinut 1,3 milioane de dolari incasari la box-office in Japonia, dar acest lucru nu e o unitate de masura a valorii sale, cata vreme vorbim de un film cult, realizat dupa alte reguli decat filmele comerciale ce se adreseaza unui public banal, incapabil sa descifreze profunzimea mesajelor din substratul filmelor realizate de un Sion Sono, “copilul teribil al cinematografiei japoneze”. Simbolistica, ideea tratata ca atare si necosmetizata, actiunea in forma bruta, exagerarile, toate transforma “Tokyo Tribe” intr-un veritabil film cult despre care se va vorbi mult peste ani. Multi critici de film il considera filmul anului 2014 in Japonia, pe drept cuvant, si asta pentru ca aduce ceva nou in filmul japonez: teme tipice filmelor japoneze din toate timpurile (Yakuza, viata in cartierele marginase, ideea de trib si onoare) puse la un loc pe ritmuri de hip-hop, sub forma unui musical electrizant. Iar pentru a viziona acest film si a-ti placea, nu e nevoie sa fii un fan al hip-hop-ului. Violenta se dazlantuie abia spre final (ajungi la un moment dat sa te intrebi daca nu cumva s-a cumintit Sion Sono), cea mai mare parte a timpului filmul fiind unul axat pe descriere si expunere, ca e vorba de principiile ce calauzesc triburile, de cutume, de modele comportamentale sau antimodele. Nici sa pui limba japoneza pe ritmuri de hip-hop nu e un lucru usor, cu atat mai putin sa traduci si sa transmiti nealterat mesajul acestor melodii intr-o alta limba, iar aici toate meritele pentru excelenta adaptare ii revin lui selaflaure, autorul traducerii in romana a subtitrarii. Prima jumatate de ora din cele aproape 2 ore ale filmului poate fi una in care te acomodezi mai greu cu lumea descrisa in film, cu personajele colorate, cu limbajul lor de cartier, dar senzatia asta dureaza pana prinzi ideea filmului, dupa care e o adevarata delectare, odata intrat in ritm. Iar povestea e spusa in ritmuri de hip-hop, fiind construita in jurul melodiilor, de care se leaga. Melodiile, cum se intelege de la sine, nu au legatura sub nici o forma cu manga, ce ofera doar contextul, personajele si pretextul subiectului. In fapt, firul epic e legat direct de melodiile interpretate, si nu de putine ori povestea e narata prin intermediul versurilor melodiilor. Sau, am putea spune chiar invers: Sono creeaza imaginile pornind de la muzica. Iar daca il mai tineti minte pe menestrelul din “Moulin Rouge” interpretat de John Leguizamo, si in “Tokyo Tribe” avem parte de un narator in versuri ce ne primeste in lumea triburilor (bandelor de cartier), facandu-ne istoricul lor intr-una din cele mai memorabile scene din filmele lui Sono, ce se intinde pe durata a nu mai putin de 5 minute filmate deodata, fara intrerupere, 5 minute in care menestrelul din Tokyo-ul apocaliptic, interpretat de Sometani Shota (Lesson of Evil, Himizu), joaca rolul unei “istoric” ce nu tine partea nimanui, prezentand obiectiv fiecare banda in parte. Iar vocea lui va fi pe tot parcursul filmului ghidul ce-l va calauzi pe spectator in lumea inchipuita de Sono. Nu in ultimul rand, “Tokyo Tribe” e un film colorat si la figurat, dar si la propriu. Fiecare personaj e infatisat in costume care mai de care mai atragatoare pentru ochi, colorate si stridente; imagini de senzatie, ploaia care cade neincetat, cutremurele, ritmul de hip hop care atunci cand inceteaza iti da senzatia ca lipseste ceva, decorurile bizare (de departe cel mai “atragator” decor e cel al camerei decorate cu oameni pe post de mobile, goliti de orice sentiment sau ratiune, redusi la rangul de elemente de decor), toate creeaza imaginea unei lumi de cosmar atat de vii incat ca spectator ai senzatia ca oricand poti cadea in ea. Plin de replici amuzante, violenta si interpretare de exceptie (in film apar rapperi adevarati, DJ, iar tatuajele personajelor au fost realizate de designeri de tatuaje profesionisti), “Tokyo Tribe” e o productie plina de energie, originala si inedita pentru un film semnat Sion Sono, care cu siguranta merita vazut.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania realizata de selaflaure (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil