Premiat la Pusan si la Berlin, „This Charming Girl”, filmul de debut al apreciatului Lee Yoon-ki a fost numit de multi critici aproape o capodopera. Poate e o apreciere putin hazardata, insa la nivelul anului 2004 cand a avut premiera, cand inca nu aparusera o multime de filme coreene pe o tema similara, „This Charming Girl” avea toate atu-urile pentru a-si merita aprecierile. Recent, Asia Team Romania a oferit cinefililor din Romania subtitrarea celui mai recent film al lui Lee Yoon-ki, „My Dear Enemy”, realizat la 4 ani de la filmul sau de debut. Nici unul, nici celalalt film nu dezamageste, demonstrand talentul regizoral al lui Lee si apetitul sau pentru filme cu mesaj fin, delicat. In rolul principal apare o actrita debutanta:Kim Ji-su, ce si-a interpretat extrem de bine partitura, in special deoarece tacerea si mimica fetei au fost cruciale pentru acest rol. Ei bine, nu putem spune ca exista un personaj central masculine in acest film. El graviteaza in jurul personajului central feminine, iar pe durata filmului aceasta interactioneaza cu o multime de personaje secundare, componentele acestei lumi din care nu se doreste exclusa. Totusi, prin cele cateva replici rostite si interpretate cu o aparenta sfiala, nu putem sa nu il remarcam pe Hwang Jeong-min, cel care un an mai tarziu avea sa fie remarcat pentru rolul secundar din blockbuster-ul „A Bittersweet Life”.. Fanii serialului „That Fool” cu siguranta vor avea o revelatie.

„This Charming Girl” este o drama umana despre o femeie aparent obisnuita ce ascunde un secret teribil. Angajata la un oficiu postal de cartier, Jeong-hye duce o viata aparent linistita si normala: traieste singura, se socializeaza la serviciu cu colegele ei cu care mai iese din cand in cand dupa program, si viseaza la gasirea unui partener de viata. O viata aparent banala, al carui curs se schimba odata cu gasirea unei pisici intr-un tufis din apropierea blocului. Dupa unele ezitari, Jeong-hye se hotaraste sa o adopte, incercand sa-si canalizeze sentimentele inspre o fiinta. Mai apoi il intalneste pe fostul ei prieten, cu care iese la o vorba, insa afla ca acesta urmeaza sa se insoare. Incet, viata greu incercata a acesteia incepe sa fie reconstituita prin flashback-uri din trecut, iar spectatorul are supriza sa constate ca in spatele tacerii femii se ascund lucruri tragice.

Filmul debuteaza ca orice poveste despre viata de zi cu zi a unui om singur. Solitudinea e descrisa cinematografic prin tacere, mimica si prin exact acele lucruri pe care spectatorul le simte ca protagonista si le-ar dori sa se intample. Destinul ei se poate confunda usor cu al oricarei persoane singure, care trebuie sa infrunte greutatile vietii pe cont propriu. Pe masura ce filmul avanseaza, ne afundam in lumea interioara a personajului, anticipand gandurile si reactiile acestuia ca si cum drama lui ar fi, de fapt, drama celui ce priveste filmul. Ideea stralucita a regizorului de a introduce flaschback-uri in continuarea scenelor din timpul prezent nu creaza confuzie, ci amplifica reactia emotionala a spectatorului. Acesta ajunge sa inteleaga, treptat, ce se petrece in mintea lui Jeong-hye, iar granita dintre amnintiri si realitate incepe sa dispara brusc, aducand starea de confuzie si neliniste. Incet si sigur, durerea ei interioara se defineste ca rezultatul direct al unui complex de factor ice o implica pe mama ei, tatal ei absent, fostul iubit si aparitia acelei pisici, care practic declanseaza lantul de amintiri care ajung sa o macine clipa de clipa.

O drama impresionanta despre cum traumele trecutului influenteaza prezentul, si despre puterea de a lupta pentru propria fericire sacrificand trecutul. O surpriza placuta pentru iubitorii de filme asiatice non-comerciale.