Prima jumatate a anului 2016, si mai ales vara acestui an au insemnat o revigorare vizibila a industriei coreene de film, ce a inceput sa performeze la box-office depasind pana si cele mai optimiste asteptari. “Train to Busan” a detronat “A Violent Prosecutor”, ce a condus box-office-ul coreean o jumatate de an, iar in primele opt filme ca incasari din 2016, mai regasim o singura productie americana, “Captain America: Civil War”, restul fiind realizari de succes autohtone. Una din surprizele anticipate ale anului a fost filmul “The Tunnel”, care in ciuda subiectului banal, abordat in atatea filme americane – un dezastru cauzat de prabusirea unui tunel -, a reusit sa capteze atentia publicului coreean si sa-l atraga in salile de cinema la sfarsitul acestei veri. Cu 51,3 milioane dolari incasari si dominand box-office-ul de pe prima pozitie timp de 4 saptamani la rand, “The Tunnel” a devenit, cu doar 2 luni inainte de sfarsitul lui 2016, a patra productie a anului in Coreea. Performanta e cu atat mai remarcabila cu cat nu vorbim de un film de actiune si nici macar de un thriller, ci de o drama despre constiinta publica si manifestarea ei deformata in contextul unor evenimente tragice cum sunt catastrofele cauzate de greseli umane. Avand la baza un roman omonim publicat in 2013, filmul il are ca regizor si scenarist (practic regizorul a adaptat romanul pentru marele ecran) pe Kim Sung-hoon, cel care se remarcase cu un thriller de actiune captivant in 2014, “A Hard Day”. Distributia este una cu nume mari, dintre protagonisti remarcandu-se Ha Jung-woo (vazut in acest an in remarcabilul “The Handmaiden”), Bae Doo-na (cunoscuta in ultimii ani mai ales din aparitiile la Hollywood in filme ca „Cloud Atlas” sau „Jupiter Ascending”, dar pe care iubitorii de filme coreene o tin minte din frumoase comedii romantice precum “Sprin Bears Love” sau “Saving My Hubby”) si Oh Dal-su (o figura familiara din multe filme coreene de succes ale ultimilor ani).

Lucrand ca agent de vanzari la o firma de autoturisme din Hado, Lee Jung-soo (Ha Jung-woo) e un cap de familie mereu pe drumuri, ocupat sa dea fuga sa mai incheie o afacere profitabila pentru compania sa, la orice ora din zi si din noapte. Dedicat trup si suflet slujbei sale, automat ajunge sa-si neglijeze familia si sa incalce promisiuni facute micutei Su Jin, fiica lui, ce isi aniverseaza ziua de nastere si-si doreste ca si cadou un catel. Problema e ca el insusi are o problema cu cateii, nesuportandu-i… Asa ca se mai gandeste daca va trece peste frica si oroarea ce o are fata de caini pentru a-i face o surpriza fiicei sale, sau daca ramane inflexibil. Cert e ca avand un tort in masina, se indreapta obosit spre casa. Intrand in tunelul Hado, acesta se prabuseste, fiind la un pas sa-si piarda viata. Odata ce-si revine, Lee Jung-soo se trezeste captiv in masina aproape distrusa si total izolat, inconjurat de bolovani si moloz cazut de pe muntele la baza caruia era construit tunelul. Cu ajutorul telefonului mobil alerteaza autoritatile, si o echipa de salvare e cu intarziere alocata acestei misiuni. Doar ca odata ajunsa la fata locului, aceasta constata ca ambele intrari in tunel au fost practic blocate de alunecarea de teren, fapt ce face imposibila o interventie rapida. Pe masura ce orele trec, subiectul devine de prioritate nationala, intrand in atentia presei, televiziunilor si guvernului. Curand, bateria telefonului lui Lee Jung-soo va ceda, astfel ca incepe o cursa contra cronometru pentru localizarea acestuia si mai apoi salvarea lui. Va fi, aceasta, posibila ?

“Daylight” din 1996 va suna cunoscut ? Un film american cu o nominalizare la Oscar despre un tunel din New York care in urma unei explozii e blocat la ambele sale capete, permitand unui erou – desigur, Stallone – sa inceapa o misiune de salvare pe cont propriu. Ei bine, “The Tunnel” e ceva asemanator, insa mult mai static si mai axat pe partea dramatica si pe consecintele sociale ale prabusirii unui tunel proaspat inaugurat si prost construit. In plus, nu avem un grup de captivi si un erou, ci doar un captiv-erou in persoana lui Lee Jung-soo, interpretat cu clasa de minunatul Ha Jung-woo. Povestea e simpla si “consumata”, prima parte a filmului fiind o insiruire de clisee ce risca sa te determine sa renunti la vizionare dupa prima jumatate de ora. Dar lucrurile devin treptat interesante, pe masura ce tensiunea se acumuleaza, departandu-se de tiparul filmelor de gen si transformandu-se intr-o profunda drama umana cu o incarcatura emotionala aparte. Scenariul este dirijat intr-o singura directie, clara, ce nu lasa loc de prea multe interferente in masura a-i schimba cursul. De aici o oarecare monotonie uneori deranjanta, in conditiile in care singura dilema a filmului, de la inceput pana la sfarsit, este daca personajul principal va reusi sa scape sau nu cu viata din incercarea la care e supus. Altfel spus daca va fi strivit de indiferenta unei societati perfide in cautare de senzational, a unei clase politice pentru care omul de rand e doar o simpla masa de manevra la care se face apel si care devine importanta doar in anii electorali, de rautatea semenilor obisnuiti ce nu au educatia necesara pentru a intelege rolul si rostul fiecaruia in societate. Regizorul nu ezita sa lanseze cateva sageti ascutite catre clasa politica coreeana, criticand cinismul politicienilor, ce nu au nici o jena ca si in situatii tragice sa pozeze in “binefacatorii” natiunii, la propriu si la figurat. Si nu doar politicienii sunt criticati, ci societatea in ansamblul ei, ce e la fel de vinovata si complice ca si clasa politica de ea aleasa. In plus, regizorul muta atentia de la dezastrul in sine, neavand placerea altor regizori de a explora latura spectaculoasa a evenimentului, adica can-can-ul, si se concentreaza pe portretizarea – inclusiv sub aspect psihologic – a unui singur personaj, Lee Jung-soo, ajuns intr-o situatie limita, ce trebuie sa faca lucruri peste puterile lui pentru a supravietui. Uneori, insa, nici acest lucru nu e suficient, dupa cum se va vedea, iar de aici pana la a lasa spectatorului posibilitatea de a constientiza singur vina fiecarei parti implicate e un singur pas. “The Tunnel” e un film cinic si acid la adresa societatii in ansamblu, cu care uneori nu ne identificam si avem tot dreptul a o face cand vedem nepasare si incompetenta. Rolul individului in societate trebuie sa fie altul, cel al unui factor activ mobilizator, nu static, asa cum il definesc regulile scrise si lipsite de orice substanta ce ne calauzesc viata de zi cu zi. Individul nu este doar o cifra, un element statistic, un simplu contribuabil sau un votant, ci trebuie sa fie ceva mai mult de atat. Ramane ca fiecare sa-si defineasca rolul in societate dupa cum ii dicteaza propria constiinta, insa “The Tunnel” e evident un film cu un rol edificator asupra conditiei individului intr-o lume condusa de cu totul alte valori decat cele profund umane. Ha Jung-woo si Oh Dal-su stralucesc, o combinatie perfecta intre drama si umor usor intr-un context dramatic evident, in timp ce Bae Doo-na probabil a fost distribuita in acest film in vederea unei relansari a carierei in Coreea, rolul ei nefiind unul solicitant. Deloc spectaculos (practic singurele efecte speciale sunt cele legate de prabusirea tunelului) dar cu interpretari de calitate, “The Tunnel” e un strigat surd indreptat impotriva societatii insasi, indiferentei oamenilor si cinismului politicienilor si autoritatilor, ce desconsidera individul, tratandu-l cu indiferenta. Multe din criticile ascutite ale acestui film ne sunt atat de familiare noua, romanilor…

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil