asiacinefil.com
ANALIZE, INTERVIURI

ASIA TEAM ROMANIA

Cele mai noi subtitrari, proiecte

BIOGRAFII

Actori, actrite, regizori

CIVILIZATIE ASIATICA

cultura si civilizatie asiatica

TRAILERE

Cele mai noi trailere

Home » DIVERSE

The Last Princess (2016) – Son Ye-jin, ultima prinţesã a Joseonului, între ficţiune şi realitate

Trimis de pe 16 Oct 2016Fara comentarii

The Last Princess 2016 posterHur Jin-ho, unul din cei mai apreciati regizori coreeni ai momentului, revine dupa 4 ani de absenta in lumina reflectoarelor cu o productie de exceptie, “The Last Princess”, ce reuseste sa atinga unul din subiectele sensibile ale istoriei coreene: sfarsitul regalitatii in Peninsula. Anteriorul sau film, “Dangerous Liaisons” din 2012, o ecranizare dupa celebrul roman “Legaturi Periculoase” a lui Pierre Choderlos de Laclos, realizat in coproductie cu China, a fost prima experienta a lui la timona unui film de epoca, insa desi productia a fost una excelent realizata si cu succes la box-ofice, ea nu e definitorie pentru stilul lui regizoral. Pe adevaratul Hur Jin-ho il recunoastem din productiile sale memorabile inspirate din povesti moderne simple si delicate, precum “Christmas in August”, “One Fine Spring Day”, “April Snow”, “Happiness” sau “A Good Rain Knows”. “The Last Princess” reia atmosfera de epoca din “Dangerous Liaisons”, insa se doreste a fi mai mult o productie cu tenta biografica, in ciuda faptului ca are la baza un roman (publicat in 2009). De altfel, realizatorii au si specificat, in debutul filmului, faptul ca acesta e un film dedicat vietii Printesei Deok Hye, ultima printesa a Joseonului, si ca unele lucruri s-ar putea sa fie in discordanta cu adevarul istoric. Lansat in aceasta vara ca una din cele mai asteptate productii The Last Princess 2016 secventa 2ale anului, filmul a reusit sa obtina peste 40 de milioane de dolari incasari la box-ofice. Motivul este simplu: o distributie de zile mari si o poveste mai putin stiuta despre viata ultimei printese a Familiei Regale coreene, iar cum publicul coreean stie sa-si respecte istoria si pe cei care au scris-o, de fiecare data o asemenea tematica va umple salile de cinema. Minunata Son Ye-jin, cu care Hur Jin-ho a mai colaborat la April Snow, se afla in fata primului rol biografic din cariera, dupa atatea roluri in melodrame romantice, comedii, filme de actiune si seriale tv. Park Hae-il devine tot mai bun pe masura ce avanseaza in varsta. Anul viitor va implini 40 de ani, insa incepe sa primeasca partituri tot mai ofertante, care ii pun in evidenta talentul (My Dictator, Eun-gyo sau Modern Boy sunt doar cateva din rolurile excelente ale carierei sale de pana acum). In rolurile secundare avem parte de o multitudine de actori cunoscuti si foarte experimentati (un lucru destul de rar sa-i vezi pe toti la un loc, in special ca sunt actori cu cota, multi dintre ei de roluri principale), precum Ko Soo, Kim Jae-wook, Yoon Je-moon (perfect in roluri negative, sa ni-l amintim din k-drama “Deep Rooted Tree”), Ra Mi-ran, Ahn Nae-sang, Baek Yoon-sik in rolul regelui Gojong, sau pe tanara si talentata Kim So-hyun, recent vazuta in “Unforgettable”, ce interpreteaza personajul lui Son Ye-jin, Printesa Deok-hye, in copilaria sa.

The Last Princess 2016 secventa 1In 1919, Regele Gojong era ultimul obstacol in calea lacomiei japonezilor pentru subjugarea Peninsulei Coreene. Detronat in 1907 dupa ce a trimis agenti la Conventia de la Haga pentru a ararta intentiile japoneze de controlare a Joseonului, si sperand in zadar la o interventie a Marilor Puteri in sprijinirea suveranitatii nationale, Gojong ajunge captiv in Palatul Deoksu, in timp ce fiul sau, pus formal pe tron, semneaza in 1910 Tratatul de anexare a Joseonului la Imperiul Japonez. Pe acest fundal, micuta Deok Hye (Son Ye-jin) e martora, prin ochii unui copil inocent, la schimbarea istoriei. Vede cu ochii ei cum tatal ei moare otravit in ianuarie 1919, dar si umilinta la care e supusa Familia Regala, devenita una ce trebuia sa faca jocurile comandantilor militari japonezi ce o supravegheau indeaproape. Ajunsa la varsta adolescentei, Deok Hye, ultima printesa a Familiei Regale, e perceputa de popor ca ultima speranta de redobandire intr-o zi a libertatii. Comportamentul ei si actele caritabile o transforma intr-o icoana a sperantei in eliberare, lucru care, desigur, e perceput de japonezi ca o amenintare. Din acest motiv, comandantul militar japonez Han Taek Su (Yoon Je-moon), devenit sfetnic regal, decide ca e timpul ca Printesa sa mearga la studii in Japonia, unde eventual sa i se gaseasca un sot japonez. In ciuda opozitiei Printesei si Familiei Regale, sub amenintare, Printesa e nevoita sa paraseasca Joseonul. In Japonia ajunge sa-l cunoasca pe ofiterul Kim Jang Han (Park Hae-il), nimeni altul decat nepotul adoptat al Regelui Gojong, care ii incredintase inainte de moarte fiica, pe Deok Hye, spre protectie. Impreuna cu acesta, cei doi pun la cale revenirea in Joseon.

The Last Princess 2016 secventa 3“The Last Princess” are la baza fapte reale, cuprinse in romanul biografic ce sta la baza lui, ce descrie viata Printesei Deok Hye, din copilarie pana la perioada in care a fost tinuta, impotriva vointei ei, in Japonia. Nascuta de Concubina Yang in 1912, Deok Hye nu a fost recunoscuta de Japonia ca printesa decat in 1917, tocmai pentru ca a fost nascuta de o concubina. Iubita mult de tatal ei Gojong, acesta a ordonat amenajarea unei gradinite chiar incinta Palatului Deoksu, unde pe langa fiica ei mergeau si fiicele nobililor de la Palat. In 1919, Gojong a pus la cale o casatorie a fetei sale, desi avea doar 7 ani, cu nepotul unui sambelan de la Curte, Kim Jang Han. Insa interventia Japoniei a zadarnicit acest plan, iar in 1925, sub pretextul continuarii studiilor, a fost dusa in Japonia, unde a fost descrisa de colegii de scoala ca tacuta, izolata si plapanda. Viata in Japonia a fost plina de greutati, datorita dorului de casa si de cei dragi. Filmul incearca sa reconstituie cat mai fidel perioada calvarului din Japonia, apeland la alternanta trecut-prezent, insa in unele aspecte fie accentueaza prin vadite exagerari anumite lucruri, fie le omite de dragul captivarii publicului prin firul epic plin de rasturnari de situatie. Regizorul Hur Jin-ho a decis sa faca acest film dupa ce ar fi vazut un documentar despre printesa la televizor, fiind impresionat de scena revenirii acesteia in tara si de reintalnirea ei cu slujitoarele de la Curte din urma cu 38 de ani, pe aeroportul din Incheon (redata atat de frumos si emotionant in finalul filmului). Kim Jang Han, el care incearca sa o protejeze pe Printesa din copilarie pana spre sfarsitul vietii, interpretat de Park Hae-il, e un personaj fictiv, cu toate ca numele acestuia e unul real, consemnat in istorie ca cel promis de Regele Gojong ca sot pentru Deok Hye. In plus, factorul decisiv in luarea hotararii de a realiza acest film, de catre Hur Jin-ho, a fost acela ca pana in prezent, viata ultimei printese a Joseonului nu a mai fost subiectul vreunei ecranizari, pentru micul sau marele ecran. Initial, costurile productiei au fost estimate la 8,6 milioane dolari, dar dupa ce costurile acesteia au crescut, protagonita Son Ye-jin a investit si ea aproape 900.000 de dolari pentru ca stafful sa poata lucra in conditii mai confortabile, un lucru mai putin obisnuit venit din partea unui actor. Actrita a acceptat fara ezitare distribuirea in film, spunand ca nu mai spera ca in intreaga sa cariera sa mai poata prinde un asemenea rol complex, in care personajul feminin sa aiba o atat de mare importanta.

The Last Princess 2016 secventa 4Una peste alta, filmul si-a atins scopul, a reusit sa sensibilizeze publicul coreean si sa-l faca cel putin curios de viata printesei, prea putin cunoscuta pana recent. Son Ye-jin e minunata cand vine vorba de intruchiparea acestui personaj al istoriei, cu care se aseamana si fizic, reusind sa transpuna pe ecran cele mai profunde trairi ale acesteia, modestia si bunul simt ce se regaseau in adevarata printesa. Yoon Je-moon in rolul negativ al diabolicului comandant japonez e ravasitor, iti da senzatia ca ai in fata “diavolul japonez” ce a asuprit cu cinism o intreaga natiune, grimasele si zambetele sale ironice venind ca un pumnal infipt in sufletele spectatorilor. Park Hae-il devine tot mai matur actoriceste, acum reluandu-si rolul din “Modern Boy”, unde a inruchipat un luptator pentru independenta sinucigas. Surpriza din rolurile secundare a reprezentat-o Ko Soo si mai ales Kim Jae-wook, ce a fost aranjat in asa fel de stilistii staffului de productie incat asemanarea lui cu adevaratul So Takeyuki e flagranta, daca urmariti pozele de epoca ale japonezului. Regizorul Hur Jin-ho a exagerat, in opinia unor critici, in anumite privinte, si ne referim in primul rand la incercarea de a explica, intr-un mod partizan, culpabilitatea societatii coreene postbelice si a clasei politice conducatoare in sfarsitul monarhiei, insa regizorul trebuie apreciat pentru aceasta indrazneala de a spune lururilor pe nume, chiar daca in prezent e mult prea tarziu. Oarecum situatia sfarsitului monarhiei in Coreea si atitudinea societatii fata de regalitate e similara cu cea de la noi sau din Rusia. Sa nu uitam ca aceeasi frica de instabilitate au invocat si “gloriosii” nostri conducatori in momentul in care Regele Mihai a incercat sa revina pentru prima oara in Romania dupa Revolutia din 1989. E adevarat ca Hur Jin-ho incearca sa transmita tuturor faptul ca monarhia a ajuns, la un moment dat, o forma de organizare atemporala, si ne arata ca daca Familia Regala ar fi demonstrat, in anii indepartarii de tara, ca poate oferi speranta Eliberarii inr-o zi de sub ocupantul japonez, altfel ar fi fost privita de popor si poate ca la Eliberare nu s-ar fi instaurat Republica, insa in conditiile in care Miscarea pentru independenta a fost cea care a demonstrat poporului ca prin sacrificii de vieti acest tel poate fi atins, treptat, cum o spune sThe Last Princess 2016 secventa 5i scenariul, “amintirea ultimei printese a palit in memoria populara”. Chiar daca se face partizanul regalitatii, Hur Jin-ho isi pastreaza o oarecare obiectivitate cand vine vorba de redarea de catre autoritatile republicane a dreptului pentru Familia Regala de a reveni intr-un final, la 20 de ani de la Eliberare, in tara natala, aratand “fata umana” a celui mai deschis presedinte coreean al secolului trecut, Park Chung-hee, autorul miracolului economic de la Raul Han. O pagina de istorie recenta ce ne transmite, prin intermediul acestui film, o multime de invataminte si in mod inevitabil dorinta de a afla mai multe despre Coreea si transformarea sa ce intotdeauna pleaca de jos, de la oameni. Indiferent ca e vorba de oameni simpli sau conducatori, istoria e scrisa si transmisa de ei. Istoria doar consemneaza faptele oamenilor si consecintele lor; e de datoria generatiilor prezente si viitoare sa le inteleaga si sa le foloseasca in folosul progresului general. Daca publicul coreean a fost sensibilizat de povestea acestui film, inseamna ca primul pas spre intelegerea greselilor trecutului a fost facut. Un film minunat, ce nu trebuie ratat.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Scrieti un comentariu!

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Be nice. Keep it clean. Stay on topic. No spam.

Acesta e un site care foloseste "Gravatar". Pentru a obtine un avatar universal, inregistrati-va la Gravatar.

Comment Spam Protection by WP-SpamFree

*