Vestea luminii uimitoare ce a izbucnit sub zidurile cetatii Dae Ja ajuge la Gungnae, aducand neintelegeri intre seniorul Yon si vrajitor. Acesta ii spune limpede seniorului Yon ca Dam-Duk pare a fi de fapt Regele cautat de el, si ca nu isi poate permite, dupa 2.000 de ani, sa piarda timpul cu un Rege gresit. Ho-Gae are si el o discutie clarificatoare cu Kiha, dar aceasta, absorbita de gandul mortii lui Dam-Duk, nu ia in seama cuvintele lui, cum ca Dam-Duk ar putea fi Regele indicat de Sarpele Testos.
        O a treia discutie dura are loc si in satul Guh-Mool, unde regasim un Dam-Duk abatut, impovarat, incapabil sa accepte „minunea”, si mai ales incapabil sa accepte ideea ca femeia iubita i-a ucis tatal, si o Sujini tot mai matura si mai devotata camaradului ei cu sange regal.
      In plenul sfatului tarii, guvernatorul cetatii Dae Ja incearca sa explice, in a patra discutie dura a episodului, evenimentele si lumina izbucnita sub zidurile cetatii, intr-o maniera care sa il implice pe Dam-Duk ca autor moral al uciderii tatalui sau. Sub presiunea evenimentelor, prezicatoarea de la Templu emite in final un edict, prin care cere printului Da-Duk sa vina si sa explice adevarul.
Va veni Dam-Duk in fata celor decisi sa scape de el pentru totdeauna ?