Parafrazand titlul unui roman scris de italianul Italo Calvino in 1973, “The Castle of Crossed Destinies” prezinta inca un episod trist din secretele misteriosului Ooku, haremul din castelul Edo. De aceasta data, povestea se axeaza pe volumele 4-6 ale celebrei manga “Ooku” a lui Fumi Yoshinaga, continuand (fara a avea o legatura directa cu personajele) firul epic din “The Lady Shiogun and Her Men” (bazat pe volumul 1 al amintitei manga). Asadar, din nou rolurile sunt inversate, societatea feudala japoneza a sfarsitului de secol XVII e dominata de matriarhat in urma unei epidemii de variola ce a decimat populatia masculina a Japoniei. Regia filmului e semnata de acelasi Fuminori Kaneko ce s-a aflat si la timona lui “The Lady Shogun and Her Men” (2010). Distributia, desi nu contine nume foarte mari din cinematografia japoneza, este excelent aleasa, toti actorii potrivindu-se de minune in rolurile lor, fie ele principale sau secundare. Miho Kanno revine in Ooku (in rolul celui de-al 5-lea Sogun al Tokugawa, Tsunayoshi), la 9 ani dupa rolul principal din sezonul 3 al seriei Ooku produse de Fuji TV in 2003. In schimb, in rolul de “ispita” a ei a fost distribuit fermecatorul Masato Satai, care, va vine sa credeti sau nu, desi pare un june naiv si cuceritor, avea la data filmarilor nu mai putin de 39 de ani ! De remarcat si prestatia, in rolul secundar al tatalui Sogunului, a actorului veteran Toshiyuki Nishida, care la 65 de ani si cu o cariera extraordinara in spate (sute de filme si seriale in care a fost distribuit incepand cu anul 1974) da un veritabil recital actoricesc.

In cea mai mare parte a istoriei sale, Japonia a fost o societate patriarhala. Cu toate acestea, a existat o perioada in care rolurile barbatilor si femeilor au fost inversate. Cauza a fost o epidemie de variola ce a afectat doar barbatii, decimand populatia masculina. Femeile ce au mostenit conducerea familiilor au procedat ca barbatii din vremurile de dinainte, luandu-si consorti si concubini, pentru a se asigura de nasterea unor urmasi. Pe acest fundal, la sfarsitul secolului XVII, Edo e condus de cel de-al 5-lea Sogun al clanului Tokugawa, Tsunayoshi, o femeie. Singuratica, traind in umbra tatalui ei, Lordul Keishoin, aceasta are un intreg harem de barbati la dispozitie (numit Ooku, sau Palatul Interior) intr-un singur scop: sa-i aduca un urmas. Impreuna cu concubinul Denbe, Sogunul are o fetita de 5 ani, Printesa Matsu, cea care teoretic avea sa duca mai departe numele Tokugawa. Acest fapt starneste invidia Consortului Oficial, Lordul Nobuhira, mereu refuzat la strigari cand in mod normal Sogunul isi cauta partenerul de peste noapte. Apropiindu-se de varsta de 35 de ani, varsta la care conform regulilor Ooku barbatii nu mai erau demni sa procreeze, acesta pune la cale un plan, aducandu-l in Ooku pe Emonnosuke, un barbat chipes si erudit din Kyoto. Scopul era simplu: acesta trebuia sa se apropie de Sogun si sa-i aduca un urmas, urmand ca acest lucru sa-i sporeasca influenta in Palat. Doar ca lucrurile nu decurg conform planului, iar Emonnosuke ajunge sa dea peste cap intregul harem, avand propriile sale ambitii si planuri.

Desigur, povestea acestui film e pura fictiune, ideea unei epidemii ce a decimat populatia masculina si a facut ca femeile sa preia fraiele societatii feudale japoneze existand doar in manga ce a inspirat filmul. Istoria Japoniei consemneaza, totusi, cateva femei ce au condus Japonia in anumite perioade de timp. E vorba de 8 Imparatese din secolele VI-VIII, si de inca doua din perioada mai recenta, Imparateasa Meisho (prima jumatate a secolului XVII) si Imparateasa Go-Sakuramachi (a doua jumatate a secolului XVIII). Lista de imparatese e mult mai lunga, insa cele amintite au domnit efectiv, conducand politic Japonia. In Japonia feudala a existat si un Sogun femeie, Hojo Masa-ko, cunoscuta mai tarziu drept “Mama Sogun”. In 1199, la moartea sotului ei Sogunul Minamoto, a preluat fraiele clanului Hojo, devenind regenta in numele fiului minor. Ea e coinsiderata, paradoxal, fondatoarea Sogunatului in Japonia, perioada in care Sogunii faceau legea si care avea sa dureze aproape 700 de ani ! Revenind la filmul nostru, personajele amintite si zugravite pe durata celor doua ore au fost reale, consemnate in scrierile vremii. Singura schimbare e cea data de situatia ipotetica mentionata de la inceput, in care femeile ocupa pozitia barbatilor in societate. Astfel, a existat in realitate Sogunul Tokugawa Tsunayoshi (1646-1709), stra-stranepotul celebrului Tokugawa Ieyasu, fondatorul Sogunatului Tokugawa la inceputul secolului XVII. Tsunayoshi, asa cum o arata si filmul, a ramas in istorie pentru edictele ce prevedeau protejarea animalelor, in special a cainilor, unele de un penibil evident, motiv pentru care a si ramas cunoscut sub porecla de “Sogunul Caine”.

Asadar, imbinand imaginatia cu istoria, “The Castle of Crossed Destinies” reuseste sa ne ofere o poveste interesanta despre o ipotetica societate japoneza matriarhala, in care barbatii sunt tratati ca niste marfuri si in care nobili de la Curtea Imperiala vad in intrarea in Ooku (a se citi harem) nu un lucru umilitor, ci o cale onoranta de a avansa pe scara ierarhica. In mod surprinzator, in acst film nu veti vedea nici un moment un element cheie al filmelor de epoca cu samurai: sabia. Aceasta lipseste cu desavarsire, tradand genul romantico-dramatic al productiei (pentru a cuceri o femeie, fie ea si Sogun, nu e nevoie de sabie, nu-i asa ?) Costumele sunt de-a dreptul fascinante, ca e vorba de vesmintele stralucitoare si podoabele prinse in par ale Sogunului, sau de costumele colorate ale barbatilor care te fac sa te intrebi cum se puteau deplasa, tinand cont cat de putina libertate de miscare ofereau. Fasaitul mantiei Sogunului pe lungul coridor al placerilor, clopoteii ce anunta intotdeauna sosirea Sogunului in cautarea unui partener, coloana sonora placuta si superba melodie “Back in Love Again” interpretata de MISIA, atmosfera din Ooku, rivalitatile, invidia si ambitiile, toate te fac sa te intrebi cum poate triumfa iubirea in acest film ? Si totusi, in final, aceasta triumfa. O poveste deosebita, un film memorabil, roluri excelent interpretate, un scenariu simplu si usor e urmarit, cam asta trebuie sa ofere un film japonez de epoca. Si chiar daca nu e foarte dinamic (o mare meteahna a cinematografiei japoneze), fara indoiala nu va veti plictisi urmarind “The Castle of Crossed Destinies”, filmul ce da viata unei manga ispititoare.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil