Spre nefericirea lui, o vizita conventionala la spital se transforma intr-o suita de tragedii ce ridica vesnica intrebare: de ce? De ce e bolnava mama micutului Ichiro? De ce tatal lui se confrunta cu boala sotiei si spectrul falimentului in acelasi timp? De ce se sfarsesc zilele celui mai apreciat om ca si cele ale mamei sale? De ce toti cei buni si intelegatori pleaca atat de repede din lume? In spaima sa fata de violenta, Ryo insista pe langa neinduplecatul magnat al imobiliarelor sa manifeste compasiune pentru nefericirea lui Suigyama dar, ca si Mitsuru, trece prin experimentarea celor doua fete ale tatalui sau, care nu ezita nici o clipa sa-i dea baiatului sperante pe care le taie nemilos in clipa urmatoare. De ce oamenii buni si valorosi ca mama lui si maestrul sunt blestemati cu suferinta si moartea, iar cei fara de valoare umana, ca tatal sau, sunt binecuvantati sa se hraneasca din nenorocirile altora si astfel sa simta fericirea? De ce nu se duc cei care-ar trebui sa se duca? Alibiul lui Ryo se poate usor transforma in motivul crimei. Cat despre posibilitatea ca cineva sa devina criminal…. Isao face o demonstratie simpla: in jungla sociala lucrurile nu se deosebesc de cea naturala… si compatimitorul, blandul si pacifistul Ryo ajunge sa declare singur c-ar putea chiar sa ucida cu mana sa.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com