asiacinefil.com
ANALIZE, INTERVIURI

ASIA TEAM ROMANIA

Cele mai noi subtitrari, proiecte

BIOGRAFII

Actori, actrite, regizori

CIVILIZATIE ASIATICA

cultura si civilizatie asiatica

TRAILERE

Cele mai noi trailere

Home » DIVERSE

The Battleship Island (2017) – un blockbuster marca Ryoo Seung-wan ce îmbinã istoria cu ficţiunea

Trimis de pe 18 Dec 2017Fara comentarii

Dupa succesele obtinute cu “The Unjust”, “The Berlin File” si “Veteran”, cateva din productiile cu cele mai mari incasari la box-office din istoria cinematografiei coreene, regizorul Ryoo Seung-wan da o noua lovitura in vara acestui an cu “The Battleship Island”. Lansat in aceasta vara in cinematografele coreene si americane si filmat pe durata a 6 luni in a doua jumatate a anului 2016, “The Battleship Island” a avut un buget de blockbuster: 21 de milioane de dolari. Investitia s-a dovedit una profitabila, bagheta magica a lui Ryoo Seung-wan aducand producatorilor incasari de 44,7 milioane dolari. Filmul a depasit cateva succese ale acestui an, “The King”, “The Prison” si “Fabricated City”, dar nu a intrecut “Confidential Assignment” (55,4 milioane dolari), lansat la inceputul anului. A fost primul film coreean lansat in nu mai putin de 2.000 de cinematografe din intreaga tara, fapt ce justifica si incasarile obtinute, dar si filmul ce a stabilit un nou record, devenind prima productie autohtona ce a avut aproape 1 milion de spectatori in seara premierei ! La sfarsitul lui august, la o luna de la lansare, filmul avea 6,49 milioane bilete vandute.

Pentru ca este un film cu implicatii politice evidente, inaintea premierei oficiale acesta a fost prezentat intr-o proiectie speciala diplomatilor straini din Coreea de Sud, 3 zile mai tarziu o alta proiectie avand loc la Paris, pentru UNESCO. Motivul e simplu: insula Hashima, pe care se petrece actiunea in film, este, in prezent, in patrimoniul UNESCO, proiectia avand ca scop atragerea atentiei internationale asupra istoriei ascunse a insulei. “The Battleship Island” a fost vandut, cu o luna inaintea premierei, in nu mai putin de 117 tari din intreaga lume. Interesant este ca bugetul – ce e de 5 ori mai mare ca al oricarei productii obisnuite coreene – a acoperit in mare parte decorurile, nu neaparat comisioanele protagonistilor. Trebuie spus ca toate filmarile s-au facut in Chuncheon, in Coreea de Sud, si nu pe insula Hashima din Japonia, fiind recreate de la zero decorurile si conditiile dure de munca din mina de pe insula japoneza. In privinta distributiei, regizorul a reusit sa aduca impreuna 3 din cele mai populare vedete ale industriei coreene de film si televiziune: Hwang Jung-min, unul din cei mai bine platiti actori coreeni ai momentului, cu care a mai colaborat la “Veteran”; So Ji-sub, un star al micului ecran din anii 2000 ce a intrat intr-un evident con de umbra dupa 2010 si care incearca sa se relanseze pe marele ecran, unde ultimul rol memorabl l-a facut in 2012 in “A Company Man”; si Song Joong-ki, unul din cei mai indragiti actori de telenovele coreene, a carui popularitate a explodat cu rolul din “Descendants of the Sun” si cu anuntul casatoriei cu partenera lui din serial, Song Hye-hyo, dar care nu a mai aparut pe marele ecran din 2012, de la rolul ce a atras atentia asupra lui din emotionantul “A Werewolf Boy”. Cu o asemenea distributie, filmul nu avea cum sa fie un esec la box-office.

In 1945, destinele a sute de coreeni se intrepatrund pe o mica insula din sudul Japoniei, Hashima. Gang-ok (Hwang Jung-min) si fiica lui So-hee sunt sufletul formatiei muzicale Yamamura, dand reprezentatii in Seul pentru oficialii japonezi. Gang-ok e un flusturatic, ce tot timpul face ochi dulci femeilor, traind viata la maxim. Ultima aventura cu sotia unui sef de sector pare a-i fi fatala, insa reuseste sa scape de furia sotului fugind cu trupa lui in Japonia. Cu ajutorul unui amic politist japonez si al unei mite consistente, acesta primeste o recomandare pentru a da reprezentatii pe langa fabrici din Japonia. Dar fara sa realizeze, ajunge tocmai pe insula Hashima, alaturi de alte cateva sute de coreeni. Realitatea de la fata locului este insa cu totul alta, fabrica unde trebuia sa dea reprezentatii dovedindu-se un lagar de munca fortata la minele de carbuni de pe insula. Incepe o veritabila lupta pentru supravietuire, lipsita de scrupule, Gang-ok interactionand cu Choi Chil-soo (So Ji-sub), un gangster dintr-o mahala din Seul ce in scurt timp devine liderul muncitorilor coreeni din mina, cu d-l Yoon (Lee Kyoung-young), un lider al miscarii pentru independenta Coreei arestat cu 2 ani in urma de japonezi si care e un adevarat guru pentru intreaga suflare coreeana de pe insula, si cu Park Mu-young (Song Joong-ki), un student militar antrenat de americani care ajunge intentionat pe insula cu o misiune secreta. Intr-un final, scopul tuturor devine unul singur: evadarea din infernul de pe insula.

“Battleship Island” porneste de la fapte reale petrecute in timpul celui de-al doilea razboi mondial, imbinand istoria cu fictiunea. Scopul se doreste o prezentare obiectiva a istoriei ascunse din spatele insulei Hashima, aflate la doar 15 km distanta de orasul Nagasaki. Insa fiind o productie realizata de cineasti coreeni, nu putem trece cu vederea un subiectivism accentuat, ajungandu-se la victimizarea natiunii coreene asuprite de ocupantul japonez. Insa oricat de puternic ar fi impactul acestui subiectivism, filmul subliniaza o latura mai putin stiuta a perioadei finale a razboiului, care implica muncitorii ajunsi in lagarul de munca fortata de pe insula Hashima. Carbunele extras aici a fost unul din motoarele industriei militare japoneze, chinezii si coreenii fiind principala mana de lucru. Desigur, japonezii au avut grija sa dea acestei munci fortate o forma legala, insa dramele traite de putinii supravietuitori au dat in vileag niste adevaruri nestiute pe atunci. Insula de doar 6 ha era o veritabila fortareata inexpugnabila, ce si-a luat porecla (“Battleship Island”) de la o celebra nava de lupta japoneza, Tosa, ce avea un aspect similar. Insula era protejata de ziduri inalte de ciment, rezistand furtunilor si valurilor furioase ale marii, fiind aprovizionata periodic cu hrana din Nagasaki. Paza era stricta, iar insula era data in administrare unei companii private de extractie miniera ce avea contract cu statul japonez. Compania platea “angajatii”, proscrisi si indivizi ce ridicau probleme in tarile lor, adusi din China si Coreea aflate sub ocupatie, mimand un sistem de organizare dupa modelul statului, retinand muncitorilor din salarii lunar sume pentru asigurarea de sanatate, pensii, cazare etc. In realitate, in spatele acestei organizari de fatada, muncitorii erau exploatati, multi sfarsind in mine, sau inecati in mare in tentativele esuate de evadare. Filmul a starnit furia unor publicatii japoneze, care au acuzat faptul ca productia distorsioneaza realitatea. Regizorul Ryoo Seung-wan a ripostat acuzelor, sustinand ca filmul doreste sa portretizeze modul in care razboiul poate face din oameni monstri, si mai putin sa nasca un sentiment anti-japonez. E evident insa ca dincolo de toate astea, “Battleship Island” portretizeaza o trauma nationala, ale carei cicatrici in mod clar nu s-au vindecat nici la 70 de ani distanta. Si care probabil nu se vor vindeca vreodata, in special ca exista nenumarate aspecte care rasucesc cutitul in rana coreeana si care nu pot fi trecute vreodata cu vederea (distrugerea regalitatii coreene prin interventia brutala japoneza in urma Ocupatiei, crimele comise in perioada Ocupatiei, subiectul sensibil al exploatarii femeilor coreene in centrele de recreere etc). La acestea se adauga negarea unei parti a istoriei trecute de catre japonezi, atitudinea aroganta la adresa coreenilor, sentimentul national anti-coreean ce rabufneste in prezent, toate acestea punand piedici in calea unei reconcilieri reale intre cele doua natiuni. In ziua de azi, insula nu mai e locuita, fiind un sit aflat in patrimoniul UNESCO. Multe din constructiile de pe ea sunt intr-o stare avansata de distrugere, doar 5 % din totalul suprafetei insulei putand fi vizitat de turisti, si asta doar 160 de zile pe an, datorita conditiilor meteo improprii. Abia in 2015 Japonia a recunoscut, cu anumite rezerve, adevarul istoric si faptul ca multi coreeni au fost adusi impotriva vointei lor pe insula “si au fost fortati sa munceasca impotriva vointei lor in conditii dure”. In opinia guvernului japonez, insa, nu se poate vorbi de “munca fortata”, asa cum pretinde partea coreeana. Un mecanism de monitorizare a implementarii masurilor de comemorare a victimelor coreene e in vigoare sub egida UNESCO, obligand Japonia sa depuna toate eforturile pentru a arata lumii intregi adevarul istoric. Revenind la film, criticii au elogiat regia lui Ryoo Seung-wan, ce prezinta totul la scara larga, adevarata opera de arta realizata de echipa de la filmare si jocul actorilor, din nou remarcandu-se Hwang Jung-min, chiar daca in film apar si alte nume importante precum Lee Kyung-young, So Ji-sub sau Song Joong-ki. Ce a fost criticat la film a fost violenta sa pe alocuri excesiva si teatralismul anumitor fire epice duse pana la extrem. “Battleship Island”, cu plusuri si minusuri, ramane un film document despre un moment dureros al istoriei recente japonezo-coreeane, o pledoarie pentru recunoasterea si cunoasterea adevarului istoric.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Scrieti un comentariu!

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Be nice. Keep it clean. Stay on topic. No spam.

Acesta e un site care foloseste "Gravatar". Pentru a obtine un avatar universal, inregistrati-va la Gravatar.

Comment Spam Protection by WP-SpamFree

*